EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52019XC1220(01)

Comunicarea Comisiei Linii directoare pentru raportarea privind managementul riscurilor de dezastre, articolul 6 alineatul (1) litera (d) din Decizia nr. 1313/2013/UE2019/C 428/07

C/2019/8929

JO C 428, 20.12.2019, p. 8–33 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

20.12.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 428/8


COMUNICAREA COMISIEI

Linii directoare pentru raportarea privind managementul riscurilor de dezastre, articolul 6 alineatul (1) litera (d) din Decizia nr. 1313/2013/UE

(2019/C 428/07)

Notă: Trimiterile la Decizia nr. 1313/2013/UE (JO L 347, 20.12.2013, p. 924) ar trebui interpretate drept trimiteri la: Decizia nr. 1313/2013/UE, astfel cum a fost modificată prin Decizia (UE) 2019/420 (JO L 77I, 20.3.2019, p. 1)

În lumina articolului 28 alineatul (1) din Decizia nr. 1313/2013/UE, în cazul trimiterilor la statele membre, se înțelege că sunt incluse statele participante, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (12) din Decizia nr. 1313/2013/UE.

Cuprins

Linii directoare pentru raportarea privind managementul riscurilor de dezastre, articolul 6 alineatul (1) litera (d) din Decizia nr. 1313/2013/UE 9
Introducere 9
Obiectiv și domeniu de aplicare 9
MODEL PENTRU RAPORTUL DE SINTEZĂ PRIVIND MANAGEMENTUL RISCURILOR DE DEZASTRE 11
Partea I. Evaluarea riscurilor 11
Partea a II-a. Evaluarea capabilității de management al riscurilor 17
Partea a III-a. Măsuri de prevenire și de pregătire prioritare necesare pentru a răspunde principalelor riscuri cu impact transfrontalier și, după caz, riscurilor cu probabilitate redusă de producere și cu impact major 22
ORIENTĂRI DE ÎNSOȚIRE A MODELULUI 25
Partea I. Evaluarea riscurilor 25

1.1.

Introducere 25

1.2.

Orientări privind formularea răspunsurilor la întrebările 1-8 din model (partea I) 26
Partea a II-a. Evaluarea capabilității de management al riscurilor 30

2.1.

Introducere 30

2.2.

Orientări privind formularea răspunsurilor la întrebările 9-20 din model (partea II) 30
Partea a III-a. Măsuri de prevenire și de pregătire prioritare pentru a răspunde riscurilor principale cu impact transfrontalier și, după caz, riscurilor cu probabilitate redusă de producere și cu impact major 32

3.1.

Introducere 32

3.2.

Orientări privind formularea răspunsurilor la întrebările 21-24 din model (partea a III-a) 32
ANEXĂ 35
Lista neexhaustivă a riscurilor relevante în temeiul legislației și/sau al politicilor UE 35
Lista neexhaustivă a domeniilor transversale de interes comun în legislația și/sau politicile UE 38

Linii directoare pentru raportarea privind managementul riscurilor de dezastre, articolul 6 alineatul (1) litera (d) din Decizia nr. 1313/2013/UE

Introducere

Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 decembrie 2013 privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii (1) privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii (UCPM), astfel cum a fost modificată la 21 martie 2019 (2), prevede obligația statelor membre de a furniza Comisiei o sinteză a aspectelor relevante ale evaluărilor riscurilor efectuate și o evaluare a capabilității lor de management al riscurilor, cu accent pe principalele riscuri. De asemenea, statele membre au obligația să furnizeze informații cu privire la măsurile de prevenire și de pregătire prioritare care sunt necesare pentru a răspunde principalelor riscuri cu impact transfrontalier și, după caz, riscurilor cu probabilitate redusă de producere și cu impact major (3).

Comisia a fost primit sarcina de a elabora, împreună cu statele membre, linii directoare privind prezentarea sintezei până la 22 decembrie 2019 (4).

Aceste linii directoare iau forma unui model care cuprinde toate întrebările principale ce urmează să fie abordate în sintezele naționale, precum și orientări de însoțire pentru completarea corespunzătoare a modelului. Liniile directoare prezentate nu sunt obligatorii, fiind menite să ajute la sintetizarea aspectelor relevante privind:

1.

evaluarea riscurilor, cu accent pe riscurile principale;

2.

evaluarea capabilității de management al riscurilor, cu accent pe riscurile principale;

3.

și o descriere a măsurilor de prevenire și de pregătire prioritare necesare pentru a răspunde principalelor riscuri cu impact transfrontalier și, după caz, riscurilor cu probabilitate redusă de producere și cu impact major.

Sinteza elementelor relevante ale evaluării riscurilor și evaluarea capabilității de management al riscurilor ar trebui să se concentreze asupra riscurilor principale. Definirea riscurilor principale este prerogativa statelor membre. Acestora li se solicită să transmită Comisiei sintezele pentru prima dată până la 31 decembrie 2020. Ulterior, statele membre ar trebui să le trimită la intervale de trei ani și ori de câte ori apare o modificare semnificativă.

În conformitate cu articolul 6 alineatul (1), statele membre nu au obligația să comunice informații sensibile a căror divulgare ar fi contrară intereselor esențiale ale siguranței lor.

Prezentele linii directoare înlocuiesc Comunicarea Comisiei „Linii directoare privind evaluarea capabilității de management al riscului” (5).

Obiectiv și domeniu de aplicare

Liniile directoare sunt menite să faciliteze raportarea de către statele membre, pentru a ajuta la îndeplinirea obiectivelor prevăzute de Decizia nr. 1313/2013/UE, în special pentru:

„atingerea unui nivel ridicat de protecție împotriva dezastrelor prin prevenirea sau reducerea efectelor potențiale ale acestora, prin promovarea unei culturi a prevenirii și prin îmbunătățirea cooperării între serviciile de protecție civilă și alte servicii relevante” (6);

punerea la dispoziția Comisiei a informațiilor necesare pentru ca aceasta să își poată îndeplini obligațiile care îi revin în temeiul articolului 5, în special:

(a)

să ia măsuri pentru îmbunătățirea bazei de cunoștințe privind riscurile de dezastre și pentru o mai bună facilitare și promovare a cooperării și a schimbului de cunoștințe, de rezultate ale cercetărilor științifice și ale inovării, de bune practici și de informații, inclusiv între statele membre care se confruntă cu aceleași riscuri;

(b)

să sprijine și să promoveze activitatea statelor membre de evaluare și cartografiere a riscurilor prin schimbul de bune practici și să faciliteze accesul la cunoștințe și expertiză specifice cu privire la chestiunile de interes comun;

(c)

să elaboreze și să actualizeze cu regularitate o analiză generală intersectorială și o hartă a riscurilor de dezastre naturale și provocate de om cu care se poate confrunta Uniunea, urmând o abordare coerentă în diferite domenii de politică care pot contribui la prevenirea dezastrelor sau o pot afecta și ținând cont în mod corespunzător de efectele probabile ale schimbărilor climatice;

(d)

să încurajeze un schimb de bune practici privind pregătirea sistemelor naționale de protecție civilă pentru a face față impactului schimbărilor climatice;

(e)

să promoveze și să sprijine dezvoltarea și implementarea activității statelor membre de management al riscurilor prin schimbul de bune practici și să faciliteze accesul la cunoștințe și expertiză specifice cu privire la chestiunile de interes comun;

(f)

să culeagă și să distribuie informațiile puse la dispoziție de statele membre; să organizeze un schimb de experiență cu privire la evaluarea capabilității de management al riscurilor; și să faciliteze schimbul de bune practici în planificarea prevenirii și a pregătirii, inclusiv prin intermediul unor evaluări inter pares voluntare;

(g)

să raporteze periodic Parlamentului European și Consiliului cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a articolului 6, în conformitate cu termenele stabilite la articolul 6 litera (c);

(h)

să promoveze utilizarea de diferite fonduri ale Uniunii care pot sprijini prevenirea sustenabilă a dezastrelor și să încurajeze statele membre și regiunile să exploateze aceste oportunități de finanțare;

(i)

să evidențieze importanța prevenirii riscurilor și să sprijine statele membre în demersurile lor de sensibilizare, informare și educare a publicului, precum și eforturile acestora de a furniza publicului informații cu privire la sistemele de alertă, oferind orientări cu privire la aceste sisteme, inclusiv la nivel transfrontalier;

(j)

să promoveze măsurile de prevenire în statele membre și în țările terțe menționate la articolul 28 prin schimbul de bune practici și să faciliteze accesul la cunoștințe și expertiză specifice cu privire la chestiunile de interes comun; și

(k)

în strânsă consultare cu statele membre, să întreprindă acțiuni în domeniul prevenirii suplimentare de sprijin și complementare necesare în vederea realizării obiectivului prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (a);

punerea la dispoziția Comisiei a informațiilor necesare pentru a stabili și a sprijini prioritățile și măsurile de management al riscurilor de dezastre în cadrul diverselor fonduri și instrumente ale UE;

contribuirea la formularea unor decizii mai bine informate cu privire la modul de stabilire a priorității măsurilor de prevenire, pregătire și răspuns și de alocare a investițiilor pentru acestea.

În conformitate cu legislația UCPM aplicabilă (articolul 6 din Decizia nr. 1313/2013/UE), statele membre au furnizat Comisiei sinteze ale evaluărilor naționale ale riscurilor efectuate de ele (decembrie 2015 și 2018) și evaluări ale capabilității de management al riscurilor (august 2018). Contribuțiile primite au arătat că aceste evaluări au fost compilate pe baza unei game variate de procese și metodologii.

Prezentele linii directoare simplifică și eficientizează în mod semnificativ procesul de raportare în conformitate cu articolul 6. Ele se bazează pe experiența privind punerea în practică a evaluărilor naționale ale riscurilor și cartografierea principalelor riscuri de dezastre naturale și provocate de om în statele membre și pe rapoartele naționale de evaluare a capabilității de management al riscurilor transmise Comisiei. De asemenea, acestea țin seama de documentul anterior de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Orientări privind evaluarea și cartografierea riscurilor pentru gestionarea dezastrelor” (7) și de Liniile directoare privind evaluarea capabilității de management al riscului (8). Acestea iau în considerare cerințele prevăzute de legislația UE existentă și nu afectează obligațiile prevăzute de aceasta (9).

MODEL PENTRU RAPORTUL DE SINTEZĂ PRIVIND MANAGEMENTUL RISCURILOR DE DEZASTRE

Partea I. Evaluarea riscurilor

1.

Procesul de evaluare a riscurilor

Descrieți modul în care procesul de evaluare a riscurilor se încadrează în cadrul global de management al riscurilor de dezastre. Detaliați aspectele legislative, procedurale și instituționale. Vă rugăm să explicați dacă responsabilitatea pentru evaluarea riscurilor revine autorităților de la nivel național sau de la un nivel subnațional corespunzător.


2.

Consultarea cu autoritățile și părțile interesate relevante

Descrieți gama de autorități și de părți interesate relevante care sunt implicate în procesul de evaluare a riscurilor.

Dacă este cazul : Descrieți natura implicării acestora, specificând rolurile și responsabilitățile lor.


3.

Identificarea riscurilor principale la nivel național sau subnațional

Identificați riscurile principale care ar putea avea un impact negativ semnificativ pe plan uman, economic, de mediu și politic/social (inclusiv asupra securității).

Dintre riscurile principale de mai sus, identificați:

3.1.

Orice riscuri principale care ar putea avea un impact transfrontalier negativ semnificativ, generat din țara învecinată sau din țările învecinate sau care le afectează pe acestea.

3.2.

Orice riscuri principale cu probabilitate redusă de producere și cu impact major.

Dacă este cazul:

3.3.

Identificați riscurile principale preconizate în viitor. Printre acestea s-ar putea număra orice riscuri emergente (10) care ar putea avea un impact negativ semnificativ pe plan uman, economic, de mediu și politic/social (inclusiv asupra securității).


4.

Identificarea impactului schimbărilor climatice

Stabiliți care dintre riscurile principale menționate mai sus sunt legate direct de impacturile schimbărilor climatice. Vă rugăm să țineți seama de strategia și/sau planurile naționale și subnaționale existente de adaptare la schimbările climatice (11) sau, după caz, de orice evaluare relevantă a riscului climatic și a vulnerabilității.


5.

Analiza riscurilor

Descrieți scara nivelurilor de probabilitate și de impact al riscurilor principale identificate (la întrebarea 3), inclusiv riscurile principale transfrontaliere și riscurile principale cu probabilitate redusă de producere și cu impact major și, după caz, viitoare și/sau emergente.

Prezentați rezultatele sub formă de matrice unică a riscurilor sau sub forma altui element vizual de tip grafic/model, după caz.

Dacă este cazul: Prezentați metodele, modelele și tehnicile utilizate pentru a evalua probabilitatea și impactul diferitelor riscuri sau scenarii de risc.


6.

Cartografierea riscurilor

Precizați dacă au fost elaborate hărți de risc care să arate distribuția spațială preconizată a riscurilor principale, astfel cum au fost identificate în etapele de identificare și analiză (întrebarea 3, întrebarea 4 și întrebarea 5). În caz afirmativ, includeți-le, după caz.


7.

Monitorizarea și revizuirea evaluării riscurilor

Prezentați sistemul existent pentru monitorizarea și revizuirea evaluării riscurilor, pentru a se ține cont de noile evoluții.


8.

Comunicarea rezultatelor evaluării riscurilor

Descrieți procesul de comunicare și diseminare a rezultatelor evaluării naționale a riscurilor. Prezentați modul în care rezultatele evaluării riscurilor sunt distribuite în rândul factorilor de decizie, al diferitelor autorități publice cu diferite tipuri de responsabilitate, diferite niveluri de administrare și în rândul altor părți interesate relevante. Precizați dacă și cum este informat publicul general despre rezultatele evaluării riscurilor, pentru ca acesta să devină conștient de riscurile din țara sau regiunea sa și/sau pentru a-i permite să ia decizii în cunoștință de cauză pentru a se proteja.


Opțional: Bune practici

Prezentați bunele practici recente relevante pentru întrebările 1-8.

Partea a II-a. Evaluarea capabilității de management al riscurilor

9.

Cadrul legislativ, procedural și/sau instituțional

Descrieți cadrul existent pentru procesele de evaluare a capabilității de management al riscurilor. Precizați dacă se bazează pe un act juridic, un plan strategic, un plan de punere în aplicare sau pe alte cadre procedurale.

Dacă este : cazul Precizați cât de des este evaluată capabilitatea de management al riscurilor.

Precizați dacă evaluarea (evaluările) capabilității de management al riscurilor se utilizează în scopuri decizionale.


10.

Rolurile și responsabilitățile autorităților competente

Descrieți rolurile și responsabilitățile autorităților competente la nivel național sau subnațional (după caz), făcând distincție între evaluarea riscurilor și măsurile de prevenire, pregătire și răspuns la acestea, și punând accentul pe managementul riscurilor principale identificate.

Descrieți modul în care este asigurată coordonarea orizontală (abordarea intersectorială) în rândul acestor autorități competente, punând accentul pe managementul riscurilor principale identificate.


11.

Rolurile părților interesate relevante

Precizați dacă părțile interesate relevante sunt informate despre procesele de management al riscurilor de dezastre și implicate în procesele respective pentru riscurile principale identificate. În caz afirmativ, descrieți în ce mod.


12.

Proceduri și măsuri la nivel național, subnațional și local

Descrieți procedurile stabilite pentru a asigura cooperarea verticală între autoritățile naționale, subnaționale și locale implicate în procesul (procesele) de management al riscurilor de dezastre pentru riscurile principale identificate.


13.

Proceduri și măsuri la nivel transfrontalier, interregional și internațional

Descrieți procedurile stabilite pentru a asigura cooperarea la nivel transfrontalier, interregional și internațional pentru managementul riscurilor de dezastre pentru riscurile principale identificate. Descrieți măsurile instituite pentru a asigura managementul riscurilor de dezastre pentru riscurile principale identificate.

Dacă este cazul : Precizați dacă politicile de management al riscurilor de dezastre sunt elaborate astfel încât să țină seama de angajamentele internaționale, cum ar fi Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre în perioada 2015-2030 și obiectivele de dezvoltare durabilă ale Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă.


14.

Accent pe măsurile de adaptare la schimbările climatice

Precizați dacă există sinergii între măsurile de reducere a riscurilor de dezastre și măsurile de adaptare la schimbările climatice la nivel național sau subnațional (după caz) pentru riscurile principale identificate care sunt legate de schimbările climatice (întrebarea 4). În caz afirmativ, descrieți în ce mod.


15.

Accent pe măsurile de protecție a infrastructurii critice

Precizați dacă există măsuri pentru protejarea infrastructurii critice considerate relevante pentru continuarea funcțiilor vitale ale societății.


16.

Sursă (surse) de finanțare

Precizați dacă bugetul permite alocarea resurselor în mod flexibil în caz de nevoie urgentă și în ce măsură fondurile pentru dezastre promovează acțiuni preventive.

Descrieți sursele de finanțare utilizate (de exemplu, naționale, subnaționale, publice, private, inclusiv asigurări, finanțare din partea UE și alte surse internaționale) pentru adoptarea de măsuri prioritare în domeniul managementului riscurilor de dezastre la evaluarea, prevenirea, pregătirea pentru riscurile principale identificate și răspunsul la acestea.


17.

Infrastructură, active și echipamente

Descrieți acțiunile întreprinse pentru a asigura disponibilitatea unor active suficiente pentru a atenua impactul dezastrelor și a răspunde prompt la dezastrele asociate riscurilor principale identificate.


18.

Accent pe colectarea datelor privind pierderile cauzate de dezastre și pe procedurile aplicabile

Precizați dacă există un sistem pentru a colecta date privind pierderile cauzate de dezastre. Descrieți modul în care sunt colectate datele cu privire la riscurile principale identificate.


19.

Accent pe echipamentele și procedurile aferente sistemelor de alertă timpurie

Descrieți sistemele existente pentru detectarea timpurie a pericolelor și monitorizarea riscurilor principale identificate. Precizați dacă în sistem sunt integrate metodologii de prognoză.


20.

Informare și comunicare cu privire la riscuri pentru sensibilizarea publicului

Descrieți modul în care publicul este informat cu privire la acțiunile care trebuie întreprinse atunci când se confruntă cu riscuri. De exemplu, precizați dacă există o strategie pentru educarea și sensibilizarea publicului. Precizați dacă și cum sunt implicate grupurile-țintă în definirea măsurilor de prevenire și de pregătire și în punerea în aplicare a activităților de informare și comunicare cu privire la riscuri.


Opțional: Bune practici

Prezentați bunele practici recente relevante pentru întrebările 9-20.

Partea a III-a. Măsuri de prevenire și de pregătire prioritare necesare pentru a răspunde principalelor riscuri cu impact transfrontalier și, după caz, riscurilor cu probabilitate redusă de producere și cu impact major

21.

Riscuri principale cu impact transfrontalier

Enumerați riscurile principale cu impact transfrontalier.

Pentru fiecare risc principal cu impact transfrontalier, vă rugăm să completați următoarea casetă:

22.

Măsuri de prevenire și de pregătire prioritare

22.1.

Descrieți măsurile de prevenire și de pregătire prioritare existente și orice măsuri planificate.

22.2.

Descrieți măsurile de pregătire prioritare existente și orice măsuri planificate.

Dacă legislația sau politicile UE prevăd deja obligația de raportare cu privire la măsurile de prevenire și de pregătire prioritare care abordează acest risc, vă rugăm să faceți trimitere la orice rapoarte transmise deja Comisiei.

Dacă este cazul:

23.

Riscuri cu probabilitate redusă de producere și cu impact major

Enumerați riscurile cu probabilitate redusă de producere și cu impact major.

Pentru fiecare risc cu probabilitate redusă de producere și cu impact major, vă rugăm să completați următoarea casetă:

24.

Măsuri de prevenire și de pregătire prioritare

24.1.

Descrieți măsurile de prevenire prioritare existente și orice măsuri planificate.

24.2.

Descrieți măsurile de pregătire prioritare existente și orice măsuri planificate.

Dacă legislația sau politicile UE prevăd deja obligația de raportare cu privire la măsurile de prevenire și de pregătire prioritare care abordează acest risc, vă rugăm să faceți trimitere la orice rapoarte transmise deja Comisiei.

ORIENTĂRI DE ÎNSOȚIRE A MODELULUI

Partea I. Evaluarea riscurilor

1.1.   Introducere

Scopul evaluării riscurilor este de a oferi contribuții pentru procesul decizional și planificarea managementului riscurilor de dezastre și a capabilităților, contribuții necesare pentru factorii de decizie și părțile interesate relevante, inclusiv pentru cele din sectorul privat; de a informa publicul cu privire la riscuri; și de a monitoriza și examina riscurile și vulnerabilitățile. Astfel, evaluarea oferă o bază pentru planificarea managementului riscurilor de dezastre și punerea în aplicare a măsurilor aferente. În acest scop, Comisia Europeană a elaborat deja în 2010 o serie de „Orientări privind evaluarea și cartografierea riscurilor pentru gestionarea dezastrelor” (12) și oferă periodic o „Imagine de ansamblu asupra riscurilor de dezastre naturale și provocate de om cu care s-ar putea confrunta Uniunea Europeană” (13).

Politicile la nivel european privind riscurile de dezastre tratează o serie de subiecte, inclusiv riscurile de dezastre naturale și provocate de om, cum ar fi: incendiile forestiere, amenințările la adresa sănătății, pandemiile, riscurile industriale, amenințările chimice, biologice, radiologice și nucleare (CBRN), securitatea (cibernetică, terorism) și altele. În plus, există și alte politici relevante pentru managementul riscurilor de dezastre, inclusiv politici privind schimbările climatice și mediul.

În conformitate cu articolul 4 alineatul (7) din Decizia nr. 1313/2013/UE, „evaluarea riscurilor” înseamnă procesul intersectorial global de identificare, analiză și evaluare a riscurilor, desfășurat la nivel național sau la un nivel subnațional corespunzător. Evaluarea riscurilor (14) este o parte importantă a procesului de stabilire a riscurilor pentru a sprijini deciziile și a identifica domeniile în care sunt necesare acțiuni suplimentare. Cu toate acestea, raportarea cu privire la rezultatele evaluării riscurilor nu este necesară în sensul prezentelor linii directoare, având în vedere natura politică a acestei etape. Dacă procesul de stabilire a riscurilor include deja o evaluare a riscurilor, aceasta poate fi furnizată Comisiei.

1.2.   Orientări privind formularea răspunsurilor la întrebările 1-8 din model (partea I)

Întrebarea 1 – Procesul de evaluare a riscurilor

Descrieți modul în care procesul de evaluare a riscurilor se încadrează în cadrul global de management al riscurilor de dezastre. Detaliați aspectele legislative, procedurale și instituționale. Explicați dacă responsabilitatea pentru evaluarea riscurilor revine autorităților de la nivel național și/sau de la un nivel subnațional corespunzător.

Precizați dacă efectuarea unei evaluări a riscurilor naționale sau subnaționale corespunzătoare este impusă de legislație sau de alte cerințe procedurale sau instituționale (de exemplu, un anumit document de politică). Indicați autoritatea de coordonare responsabilă de conducerea procesului național de evaluare a riscurilor.

Cadrul legislativ/de politici poate sprijini factorii de decizie ai țărilor să instituie mecanisme eficace multiinstituționale pentru a coordona cooperarea pe plan intern privind abordarea riscurilor identificate. De asemenea, îmbunătățește cooperarea între agențiile/autoritățile interne, pentru a îmbunătăți capacitatea unei țări de a răspunde riscurilor în continuă evoluție.

Pe baza analizei de către UE a rapoartelor naționale privind capabilitatea de management al riscurilor transmise Comisiei în 2018, majoritatea statelor membre au recunoscut importanța ca procesul de evaluare a riscurilor să se bazeze pe un cadru legislativ sau procedural. Cu toate acestea, unele țări au cadre legislative separate pentru riscuri diferite, derivând, de exemplu, din cerințe legislative diferite ale UE (15).

Întrebarea 2 – Consultarea cu autoritățile și părțile interesate relevante

Descrieți gama de autorități și de părți interesate relevante care sunt implicate în procesul de evaluare a riscurilor.

Dacă este cazul: Descrieți natura implicării acestora, specificând rolurile și responsabilitățile lor.

La efectuarea unei evaluări a riscurilor, este important să fie implicate o serie de părți interesate relevante în acest proces. Astfel, acestea sunt încurajate să contribuie la procesul de management al riscurilor de dezastre. Autoritățile și părțile interesate relevante pot include autorități naționale și regionale, inclusiv pe cele care nu contribuie direct la procesul de evaluare, cum ar fi mediul academic, organizații de cercetare și sectorul privat.

Întrebarea 3 – Identificarea riscurilor principale la nivel național sau subnațional

Identificați riscurile principale (16) care ar putea avea un impact negativ semnificativ pe plan uman, economic, de mediu și politic/social (inclusiv asupra securității).

Identificați riscurile principale la nivel național sau subnațional.

Dacă este cazul: Descrieți metodele/sursele de date utilizate pentru identificarea riscurilor principale la nivel național și/sau subnațional corespunzător. Dacă este cazul, vă rugăm să precizați dacă identificarea unui risc s-a bazat pe unul sau mai multe scenarii diferite legate de evenimentul principal sau pe o analiză probabilistică globală la nivel național. Dacă este cazul, precizați dacă a fost adoptată o abordare bazată pe mai multe pericole la construirea scenariului/modelului de risc și la identificarea riscurilor principale existente (și anume, efectele în cascadă ale dezastrelor care au fost luate în considerare).

Identificarea riscurilor este procesul de constatare, recunoaștere și descriere a riscurilor, posibil în termeni probabilistici. Este un exercițiu de examinare și servește ca etapă preliminară către etapa ulterioară a analizei riscurilor. Identificarea riscurilor ar trebui să se bazeze cât de mult posibil pe date cantitative (istorice și date statistice recente). Cu toate acestea, ar fi recomandabil să se utilizeze procese de construire a scenariilor și proiecții bazate pe modele pentru a se identifica și riscurile viitoare. În mod ideal, ar trebui să se găsească soluții alternative pentru abordarea riscurilor dificil de măsurat sau în care informațiile asociate riscurilor ar putea fi informații clasificate. Uneori, în această etapă vor fi identificate doar riscuri. Aceasta înseamnă identificarea tipurilor de evenimente care pot avea loc într-un anumit teritoriu într-un interval de timp dat. De obicei, însă, în faza de identificare a riscurilor se analizează deja consecințele (impactul potențial al) pericolelor sau producerea riscurilor. Datele privind impactul pot fi colectate în mod calitativ (de exemplu, prin avize ale experților, date ale serviciilor de informații, tehnici de raționament inductiv și altele).

Riscuri diferite necesită analize diferite. Probabilitatea este în general mai ușor de estimat pentru pericolele naturale, având în vedere precedentele lor istorice. Probabilitatea poate fi evaluată calitativ (probabilitate foarte mare, mare, medie, scăzută, foarte scăzută) sau cantitativ (perioada de recurență, probabilitatea producerii la 1 an, 5 ani, 100 de ani etc.). Pentru unele riscuri, nu se poate stabili probabilitatea producerii unui eveniment și ar trebui căutate estimări alternative, după caz. Atunci când este posibil, probabilitatea producerii unui eveniment sau a unui risc ar trebui să fie evaluată în funcție de frecvența istorică a evenimentelor pe o scară similară și pe baza datelor statistice disponibile relevante pentru o analiză a principalilor factori determinanți, ceea ce ar putea ajuta la identificarea tendințelor de accelerare, cum ar fi cele asociate cu schimbările climatice. De exemplu, datele geologice ar putea ajuta la extinderea ferestrei de timp de investigare pentru unele riscuri (de exemplu, vulcani, cutremure, valuri de tip tsunami).

Nivelul impactului ar trebui, de asemenea, să fie evaluat calitativ și cantitativ (17). Analiza impactului ar trebui să se bazeze cât de mult posibil pe dovezi empirice și pe experiența din datele anterioare despre dezastre sau modelele cantitative de impact stabilite. Dacă este posibil, impactul fiecărei produceri a unui risc sau impactul unui pericol ar trebui evaluat în funcție de impactul negativ semnificativ clasificat în patru categorii: impact pe plan uman, economic, de mediu, politic/social (inclusiv impactul asupra securității). Categoriile și criteriile diferitelor tipuri de impact pot fi rezumate după cum urmează:

impact pe plan uman: ia în considerare decesele, persoanele dispărute, răniții și bolnavii, precum și persoanele care trebuie evacuate sau care pierd accesul la serviciile de bază. Criteriile sunt de obicei cuantificate;

impact pe plan economic: ia în considerare pierderile financiare și materiale, precum și pierderile economice din diverse sectoare ale economiei. Criteriile sunt de obicei cuantificate. Atunci când este posibil, ar trebui să fie estimate pierderile economice indirecte;

impact asupra mediului: ia în considerare impactul asupra resurselor naturale, a zonelor protejate și a habitatelor (păduri, biodiversitate terestră, acvatică, ecosisteme marine etc.), a mediilor natural și urban. Impactul asupra patrimoniului cultural poate fi inclus în această categorie (18). Criteriile sunt în general calitative, dar pot fi și cantitative, bazate pe costul pierderilor sau al recuperării, sau evaluate calitativ, în funcție de amploarea daunelor sau de timpul necesar pentru a reveni la starea inițială;

impact pe plan politic/social (inclusiv asupra securității): ia în considerare perturbarea vieții zilnice/a utilizării facilităților critice (energetice, medicale, educaționale etc.), securitatea apei și a alimentelor, tulburările sociale, amenințările la adresa securității sociale și capacitatea de a guverna și controla țara. Uneori, această categorie include efectele psihologice. Criteriile sunt de obicei calitative.

În cadrul fiecărei categorii de impact (pe plan uman, economic, de mediu și politic/ social), importanța relativă a impactului individual ar trebui să fie clasificată folosind un singur set de criterii pentru a atribui punctaje impactului relativ aplicabil diferitelor riscuri sau scenarii de risc. Impactul pe plan uman ar trebui măsurat în funcție de numărul de persoane afectate, în timp ce impactul pe plan economic ar trebui să fie măsurat în moneda națională. Impactul asupra mediului ar trebui cuantificat, ori de câte ori este posibil, în termeni economici, dar poate fi, de asemenea, clasificat în termeni necantitativi, de exemplu (1) limitat/nesemnificativ, (2) minor/substanțial, (3) moderat/grav, (4) ) semnificativ/foarte grav, (5) catastrofal/dezastruos. Impactul pe plan politic/social (inclusiv impactul asupra securității) poate fi, de asemenea, măsurat pe o scară calitativă similară. Analiza cantitativă poate defini scara nivelului de impact (foarte scăzut, scăzut, moderat, ridicat sau foarte ridicat) în termeni numerici.

Ori de câte ori este posibil, evaluarea impactului ar trebui să fie aliniată la obiectivele, țintele și liniile directoare privind raportarea ale Cadrului de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre (Cadrul de la Sendai) (19).

Aceste patru categorii de impact pot fi luate în considerare pe termen scurt și mediu și, în plus, pot exista interdependențe puternice în anumite circumstanțe, cum ar fi numărul de persoane ucise și rănite de clădirile care se prăbușesc în urma cutremurelor. Aceste patru categorii de impact ar putea fi luate în considerare, dacă este cazul, la evaluarea impactului oricărui eveniment analizat sau a riscului, inclusiv pentru riscurile principale identificate la întrebarea 3, care includ și riscurile principale cu impact transfrontalier, riscurile cu probabilitate redusă de producere și impact major și, după caz, riscurile principale viitoare și emergente. Cele patru categorii pot fi, de asemenea, utilizate pentru dezvoltarea scenariilor de risc și evaluările bazate pe mai multe riscuri (descrise mai jos) în etapele de identificare și de analiză a riscurilor.

Pentru identificarea riscurilor principale pot fi utilizate mai multe metode și tehnici (20). Acestea pot include criterii de risc, metode bazate pe dovezi, revizuiri ale datelor geologice, istorice și statistice, liste de verificare, date de la serviciile de informații, abordări sistematice în echipă (în care o echipă de experți urmează un proces sistematic de identificare a riscurilor cu ajutorul unui set structurat de solicitări sau întrebări) și tehnici bazate pe un raționament inductiv. Există tehnici pentru ca procesul de identificare a riscului să fie mai cuprinzător (21).

Analiza scenariilor de risc poate fi utilă pentru identificarea potențialelor riscuri principale, după caz, inclusiv a riscurilor principale viitoare și/sau emergente, a riscurilor principale cu impact transfrontalier și a riscurilor principale cu probabilitate redusă de producere și impact major. De asemenea, oferă o modalitate de a comunica informații cu privire la modul de a obține o imagine a incertitudinilor viitoare și a factorilor care influențează deciziile care trebuie luate în prezent.

Este posibil ca analizele naționale ale riscurilor să ia în considerare nu numai analiza modelelor/scenariilor bazate pe un singur risc (dacă acestea au fost construite în faza de identificare a riscului), ci și unele scenarii sau modele bazate pe mai multe riscuri.

O abordare bazată pe mai multe riscuri implică o perspectivă bazată pe mai multe pericole și mai multe vulnerabilități. O evaluare bazată pe mai multe riscuri include posibile amplificări și efecte în cascadă care decurg din interacțiunea cu alte riscuri. Cu alte cuvinte, un risc poate fi intensificat de un alt risc sau pentru că un alt tip de eveniment a modificat semnificativ vulnerabilitatea sau expunerea sistemului. Perspectiva bazată pe mai multe vulnerabilități se referă la varietatea țintelor sensibile expuse riscului, cum ar fi populația, sistemele de transport și infrastructura, clădirile și patrimoniul cultural. Aceste potențiale ținte prezintă diferite tipuri de vulnerabilitate la diferitele pericole și necesită diferite tipuri de capacități de prevenire și de a răspunde riscurilor.

O analiză a scenariului bazat pe mai multe riscuri ia în considerare, de obicei, următoarele elemente:

identificarea posibilelor scenarii bazate pe mai multe riscuri, începând cu un anumit eveniment, și evaluarea posibilității ca alte riscuri sau evenimente să poată fi declanșate;

analiza expunerii și a vulnerabilității pentru fiecare risc individual în cadrul diferitelor ramuri ale scenariilor, precum și a interdependențelor riscurilor și vulnerabilităților;

estimarea riscului pentru fiecare eveniment advers și pentru scenarii bazate pe mai multe riscuri. Pentru a putea vizualiza, derula scenarii și furniza informații despre acestea, pot fi utilizate instrumente software, cum ar fi Sistemul de asistență decizională (DSS) pentru cartografierea scenariilor bazate pe mai multe riscuri.

Prezentele linii directoare nu sunt menite să promoveze un anumit mod de abordare a scenariilor sau a modelelor bazate pe mai multe riscuri; mai degrabă, ele evidențiază unele bune practici descrise în literatura de specialitate, cum ar fi accidentele NaTech care implică cutremure, fulgere și inundații.

Întrebarea 3.1 – Identificarea riscurilor principale cu impact transfrontalier

Orice riscuri principale care ar putea avea un impact transfrontalier negativ semnificativ, generat de țara învecinată sau de țările învecinate sau care le afectează pe acestea.

Dacă este cazul, precizați dacă a fost aplicată o abordare bazată pe mai multe pericole la construirea scenariului și identificarea riscurilor principale cu impact transfrontalier. De exemplu, indicați dacă au fost luate în considerare efectele în cascadă ale dezastrelor.

Identificarea riscurilor principale cu un potențial impact transfrontalier și estimarea impactului acestora ar putea avea în vedere: (i) impactul riscurilor generate într-o țară învecinată sau în țări învecinate; (ii) impactul care se răsfrânge într-o țară învecinată sau în țări învecinate; (iii) impactul care afectează simultan două sau mai multe țări. Atunci când avem în vedere impactul asupra unei țări învecinate sau asupra unor țări învecinate, scopul nu este acela de a evalua impactul potențial din punct de vedere calitativ sau cantitativ, ci mai degrabă de a ne imagina dacă poate apărea un impact negativ (de exemplu, un nor de cenușă provenind de la un vulcan, care interferează cu spațiul aerian al țărilor învecinate).

Întrebarea 3.2 – Identificarea riscurilor principale cu probabilitate redusă de producere și impact major

Orice riscuri principale cu probabilitate redusă de producere, dar cu impact major.

După caz, indicați dacă a fost luată în considerare o abordare bazată pe mai multe pericole la crearea scenariului și identificarea riscurilor principale cu probabilitate redusă de producere și impact major. De exemplu, indicați dacă au fost luate în considerare efectele în cascadă ale dezastrelor.

Statelor membre li se solicită să stabilească criterii pentru definirea riscurilor principale cu probabilitate redusă de producere și cu impact major în contextul lor național sau subnațional. Un risc cu probabilitate redusă de producere și impact major nu poate fi considerat neapărat un risc principal dacă probabilitatea de producere a evenimentului în cauză este foarte redusă. Prin urmare, prezența riscurilor cu probabilitate redusă de producere și cu impact major în cadrul riscurilor principale depinde de definiția dată de statele membre noțiunii de „riscuri principale”.

Întrebarea 3.3 – Identificarea riscurilor principale viitoare și/sau emergente

După caz, identificați orice riscuri principale preconizate în viitor. Printre acestea s-ar putea număra orice riscuri emergente care ar putea avea un impact negativ semnificativ pe plan uman, economic, de mediu și politic/social (inclusiv asupra securității).

Identificarea principalelor riscuri viitoare, inclusiv a noilor riscuri emergente, ar putea contribui la îmbunătățirea managementului riscurilor viitoare prin măsuri adecvate de prevenire și de pregătire. În cazul riscurilor emergente legate de schimbările climatice și al riscurilor emergente, evaluarea riscurilor ar trebui, după caz, să țină seama de proiecțiile și scenariile privind schimbările climatice bazate pe rapoartele Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) sau pe alte surse științifice validate. În cazul în care există, evaluările naționale privind riscurile climatice și vulnerabilitățile oferă proiecții relevante ale pericolelor și riscurilor climatice. Riscurile viitoare și emergente legate de schimbările climatice ar trebui să fie în concordanță cu riscurile indicate în strategia națională de adaptare și/sau planul și evaluările riscurilor și vulnerabilităților climatice, în cazurile în care acestea au fost efectuate.

Publicația Comisiei „Science for Environmental Policy” („Știința în serviciul politicii de mediu”) consideră că riscurile emergente (22) pot fi:

riscuri noi;

dificil de evaluat (cu abordări tradiționale de evaluare și de management al riscurilor) în ceea ce privește probabilitatea de a produce efecte negative;

dificil de prevăzut, și anume, dificil de evaluat probabilitatea ca o anumită consecință să apară la un moment/într-un anumit loc/în anumite condiții;

riscuri care rezultă dintr-un pericol nou identificat la care poate avea loc o expunere semnificativă sau dintr-o expunere semnificativă nouă sau crescută neașteptată și/sau o susceptibilitate la un pericol cunoscut;

riscuri noi sau familiare care devin evidente în condiții noi sau în condiții necunoscute.

Definițiile riscurilor emergente includ, de asemenea, conceptul de riscuri recent create; riscuri recent identificate/observate; risc în creștere sau risc care devine cunoscut pe scară largă sau risc stabilit.

Dacă este cazul : Prezentați metodele, modelele și tehnicile utilizate pentru identificarea și evaluarea riscurilor viitoare și/sau emergente și a impactului lor potențial, luând în considerare scenariile și proiecțiile privind riscurile legate de schimbările climatice, strategia și/sau planul național de adaptare (23) și evaluările riscului climatic și a vulnerabilității, dacă astfel de evaluări există. Scenariile climatice viitoare utilizate și proiecțiile acestora ar putea fi pe termen scurt (2030); pe termen mediu (2050) și pe termen lung (2100), după caz.

O abordare bazată pe modelarea mai multor riscuri ar putea fi luată în considerare pentru a surprinde natura dinamică și diversele interacțiuni ale proceselor legate de riscuri determinate atât de schimbările climatice, cât și de parametri sociali, economici, de mediu și demografici. Construirea scenariului este, de asemenea, o metodă aplicată pentru identificarea riscurilor viitoare și/sau emergente. Aceasta nu se limitează doar la estimarea impactului viitor legat de schimbările climatice.

După caz , indicați dacă a fost luată în considerare o abordare bazată pe mai multe pericole la crearea scenariului și identificarea riscurilor asociate cu riscurile principale viitoare și emergente. Vă rugăm să indicați și dacă au fost luate în considerare efectele în cascadă ale dezastrelor.

Întrebarea 4 – Identificarea impactului schimbărilor climatice

Stabiliți care dintre riscurile principale menționate mai sus sunt legate direct de efectele schimbărilor climatice. Vă rugăm să țineți seama de strategia și/sau planul național și subnațional existent(ă) de adaptare la schimbările climatice (24) sau, după caz, de orice evaluare relevantă a riscului climatic și a vulnerabilității.

Această întrebare poate fi combinată cu identificarea riscurilor principale viitoare și/sau emergente (întrebarea 3.3), după caz.

Dacă este cazul: Descrieți metodele și sursele de date care au fost utilizate pentru a identifica riscurile principale existente care sunt/pot fi influențate de schimbările climatice.

Întrebarea 5 – Analiza riscurilor

Descrieți scara nivelurilor de probabilitate și de impact al riscurilor principale identificate (la întrebarea 3), inclusiv riscurile principale transfrontaliere și riscurile principale cu probabilitate redusă de producere și cu impact major și, după caz, riscurile viitoare și/sau emergente.

Prezentați rezultatele sub formă de matrice unică a riscurilor sau sub forma altui element vizual de tip grafic/model, după caz.

Dacă este cazul: Prezentați metodele, modelele și tehnicile utilizate pentru a evalua probabilitatea și impactul diferitelor riscuri sau scenarii de risc.

Odată ce riscurile sunt identificate, probabilitatea ca acestea să se concretizeze și gravitatea impactului lor potențial sunt măsurate folosind un set de categorii care măsoară factorii de risc (măsurarea ar trebui, în mod ideal, să fie una cantitativă). Categoriile de impact care pot fi luate în considerare sunt cele pe plan uman, economic, de mediu și politic/social (inclusiv asupra securității), astfel cum se descrie la întrebarea 3. Acest lucru este adesea descris ca „probabilitate” și „impact” al unui scenariu sau în legătură cu producerea riscului. Rezultatele sunt de obicei prezentate sub formă de matrice de riscuri sau de hărți probabilistice.

O matrice a riscurilor asociază dimensiunea probabilității cu cea a impactului, fiind o reprezentare grafică a diferitelor riscuri care permite compararea acestora. O astfel de matrice prezintă multiplele riscuri identificate, facilitând astfel comparația. Matricele de risc pot fi utilizate în toate etapele evaluărilor riscurilor (pentru riscurile actuale, viitoare sau/și emergente, riscurile transfrontaliere și riscurile principale cu probabilitate redusă de producere și impact major). Scările utilizate pentru probabilitate și impact au de obicei cinci niveluri (figura 1), deși acest număr poate varia. Culorile folosite în matrice pot fi, de asemenea, atribuite în mod diferit, în funcție de percepția individuală a unei țări în ceea ce privește riscul.

Image 1

Figura 1: Matricea riscurilor (simetrică, 5x5)

Mai multe state membre folosesc matricea riscurilor. Acestea pot avea în vedere producerea unor matrice ale riscurilor diferite pentru impactul pe plan uman, economic, de mediu și politic/social (inclusiv impactul asupra securității), deoarece aceste categorii sunt măsurate pe scări diferite și, altfel, ar fi dificil de comparat, mai ales dacă unele sunt evaluate cantitativ, iar altele, calitativ. Pentru a facilita obținerea unei imagini de ansamblu mai cuprinzătoare la nivelul UE, statele membre ar putea să utilizeze, de preferință, o matrice a riscurilor 5x5, dacă este cazul, cu nivelurile de impact și de probabilitate indicate. Atunci când este posibil, statele membre sunt încurajate să atribuie intervale cantitative pentru fiecare dintre cifrele cuprinse între 1 și 5.

Analiza riscurilor trebuie să țină seama de incertitudinile asociate analizei riscurilor și să abordeze datele și incertitudinile modelului. O analiză a sensibilității implică o verificare a dimensiunii și a semnificației amplorii riscurilor în condiții de modificare a parametrilor de intrare individuali.

Atunci când riscul poate avea consecințe substanțiale și ireversibile, însă probabilitatea de producere a acestuia nu poate fi evaluată cu exactitate, principiul precauției poate justifica includerea acestuia în analiza riscurilor. Este vorba în special de riscurile pentru mediul înconjurător și sănătate (a oamenilor, a animalelor și a plantelor). Principiul precauției poate fi aplicat ca prim pas în al managementului riscurilor. Este posibil ca deciziile temporare să fie luate pe baza unor dovezi calitative sau neconcludente. În cazul în care se aplică principiul precauției, ar trebui depuse eforturi suplimentare pentru îmbunătățirea bazei de dovezi.

Întrebarea 6 – Cartografierea riscurilor

Precizați dacă au fost elaborate hărți de risc care să arate distribuția spațială preconizată a riscurilor principale, astfel cum au fost identificate în etapa de identificare și analiză (întrebarea 3, întrebarea 4 și întrebarea 5). În caz afirmativ, includeți-le, după caz.

Distribuția riscurilor variază în cadrul unei țări, din cauza apariției de riscuri diferite, a expunerii persoanelor și a activelor și a vulnerabilității inegale. Hărțile de risc sunt un instrument util pentru identificarea zonelor care prezintă cel mai mare risc la nivel național. Pot fi elaborate diferite tipuri de hărți, în funcție de nevoile la nivel național sau subnațional: hărți simple ale riscurilor principale, incluzând riscurile principale cu impact transfrontalier; riscuri principale cu probabilitate redusă de producere și cu impact major; și, după caz, riscuri viitoare și/sau emergente. În plus, se pot elabora hărți ale pierderilor pentru a indica zonele în care pierderile potențiale pentru un anumit risc sunt potențial mai mari, având în vedere distribuția expunerii și a vulnerabilității etc.

În mod ideal, diferitele riscuri principale ar trebui prezentate în hărți separate sau hărți tematice de risc (de exemplu, clasificate în riscuri principale cu impact transfrontalier sau riscuri viitoare și/sau emergente și riscuri principale cu probabilitate redusă de producere și cu impact major). Dacă este posibil, acestea ar putea indica distribuția spațială a vulnerabilității și a expunerii la daune, fiind marcate ca având următoarele niveluri de risc: „foarte ridicat”, „ridicat”, „mediu”, „scăzut” și „foarte scăzut”.

Aceste hărți ale riscurilor ar putea indica distribuția spațială a tuturor aspectelor relevante care necesită protecție la nivel național sau regional, cum ar fi: populație, infrastructură vitală, cum ar fi alimentarea cu apă, electricitate, producția de gaze și petrol; transport și distribuție: telecomunicații; agricultură; servicii financiare și de securitate; spitale; școli; zone și habitate protejate din punct de vedere al mediului (zone Natura 2000, zone marine protejate, parcuri naționale, păduri, biodiversitate maritimă și terestră, bazine hidrografice); bunuri de patrimoniu cultural (situri arheologice, monumente, parcuri etc.); și alte activități economice semnificative (fabrici, întreprinderi, instalații energetice, producție agricolă, creșterea animalelor, zone turistice și întreprinderi) etc.

Aceste informații pot fi reunite folosind sisteme de informații geografice (GIS) sau platforme web. Dacă există, vă rugăm să furnizați un link relevant, după caz.

Întrebarea 7 – Monitorizarea și revizuirea evaluării riscurilor

Prezentați sistemul existent pentru monitorizarea și revizuirea evaluării riscurilor, pentru a se ține cont de noile evoluții.

Ca parte a procesului de management al riscurilor de dezastre, riscurile ar trebui monitorizate și revizuite în mod periodic pentru a se verifica dacă:

ipotezele cu privire la riscuri rămân valabile (inclusiv datele de intrare);

ipotezele pe care se bazează evaluarea riscurilor, inclusiv contextul extern și intern, rămân valabile;

s-au obținut rezultatele preconizate;

rezultatele evaluării riscurilor corespund experienței reale;

tehnicile de evaluare a riscurilor sunt aplicate în mod corespunzător;

tratarea riscurilor (măsuri de prevenire a riscurilor și de pregătire) este eficace.

Întrebarea 8 – Comunicarea rezultatelor evaluării riscurilor

Descrieți procesul de comunicare și diseminare a rezultatelor evaluării naționale a riscurilor. Prezentați modul în care rezultatele evaluării riscurilor sunt distribuite în rândul factorilor de decizie, al diferitelor autorități publice cu diferite tipuri de responsabilitate, la diferite niveluri de administrare și în rândul altor părți interesate relevante. Precizați dacă și cum este informat publicul general despre rezultatele evaluării riscurilor, pentru ca acesta să devină conștient de riscurile din țara sau regiunea sa și/sau pentru a-i permite să ia decizii în cunoștință de cauză pentru a se proteja.

O comunicare adecvată a rezultatelor facilitează evaluarea riscurilor care urmează să fie utilizată în procesul decizional. Scopul suprem al comunicării riscurilor este de a permite persoanelor aflate în situații de risc să ia decizii în cunoștință de cauză pentru a se proteja și de a spori gradul de sensibilizare cu privire la riscuri. Comunicarea riscurilor înseamnă, de asemenea, schimbul de informații, sfaturi și opinii între experți și persoanele care se confruntă cu amenințări la adresa sănătății și/sau a bunăstării lor economice sau sociale. Actorii neguvernamentali se bazează, de asemenea, pe evaluări precise ale riscurilor. De exemplu, industria chimică trebuie adesea să fie informată despre riscurile tehnologice. În plus, ca urmare a punerii în aplicare a principiului privind dreptul de a cunoaște, consacrat în prezent în numeroase legi și reglementări naționale și internaționale, în prezent, multe proceduri de evaluare includ participarea publicului. Această evoluție a creat necesitatea unei abordări sistematice a comunicării riscurilor în punerea în aplicare a politicilor publice.

Partea a II-a. Evaluarea capabilității de management al riscurilor

2.1.   Introducere

Articolul 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1313/2013/UE prevede că: „În vederea promovării unei abordări eficace și coerente a prevenirii dezastrelor și a pregătirii pentru acestea prin schimburi de informații fără caracter sensibil [...] și a promovării schimbului de bune practici în cadrul mecanismului Uniunii, statele membre: […] (b) dezvoltă în continuare evaluarea capabilității de management al riscurilor la nivel național sau la un nivel subnațional corespunzător.”

Statele membre sunt invitate să evalueze, având în vedere capacitatea lor tehnică, financiară și administrativă, capabilitatea lor de a efectua evaluări adecvate ale riscurilor și planificarea managementului riscurilor și de a pune în aplicare măsuri de prevenire și de pregătire.

Prezentele linii directoare stabilesc o structură pentru sinteza evaluării capabilității de management al riscurilor din fiecare țară. Structura propusă nu este exhaustivă și va trebui adaptată la nevoile fiecărui stat membru. Acest exercițiu ar trebui să fie considerat drept un punct de plecare comun, conceput pentru a promova o înțelegere comună a aspectelor pe care ar trebui să le includă evaluarea capabilității naționale de management al riscurilor. Sinteza ar trebui să se axeze pe riscurile principale identificate în partea I.

2.2.   Orientări privind formularea răspunsurilor la întrebările 9-20 din model (partea II)

Întrebarea 9 – Cadrul legislativ, procedural și/sau instituțional

Descrieți cadrul existent pentru procesele de evaluare a capabilității de management al riscurilor. Precizați dacă se bazează pe un act juridic, un plan strategic, un plan de punere în aplicare sau pe alte cadre procedurale.

Dacă este cazul: Precizați cât de des este evaluată capabilitatea de management al riscurilor și dacă evaluarea (evaluările) capabilităților de management al riscurilor se utilizează în scopuri decizionale.

Această întrebare are scopul de a clarifica contextul legislativ, procedural și/sau instituțional la nivel național sau subnațional (după caz) care formalizează procesele de evaluare a capabilității de management al riscurilor pentru prevenire, pregătire și răspuns. În cazul în care cadrul legislativ existent este identic cu cel descris în răspunsul la întrebarea 1, se poate face trimitere la răspunsurile oferite la întrebarea 1. Dacă răspunsul diferă de răspunsul la întrebarea 1, statele membre sunt invitate să specifice dacă procesul (procesele) de evaluare a capabilității de management al riscurilor are (au) un temei juridic sau dacă se bazează pe un plan strategic, un plan de punere în aplicare sau alte cadre legislative/procedurale, și dacă se bazează pe o evaluare a riscurilor sau rezultă dintr-o astfel de evaluare.

Dacă este cazul : Vă rugăm să menționați planurile previzibile de dezvoltare a cadrului legislativ. Vă rugăm să indicați cât de des se efectuează evaluarea capabilității de management al riscurilor la nivel național sau, dacă este cazul, la nivel subnațional și/sau descrieți dacă aceste evaluări sunt utilizate în scopuri decizionale. De exemplu, vă rugăm să indicați dacă aceasta este integrată în procesul de planificare a managementului riscurilor și/sau în punerea în aplicare a măsurilor de prevenire și de pregătire și dacă evaluarea este utilizată pentru a contribui la înțelegerea vulnerabilităților ca parte a evaluării riscurilor.

Întrebarea 10 – Rolurile și responsabilitățile autorităților competente

Descrieți rolurile și responsabilitățile autorităților competente la nivel național sau subnațional (după caz), făcând distincție între evaluarea riscurilor și măsurile de prevenire, pregătire și răspuns la acestea, și punând accentul pe managementul riscurilor principale identificate.

Descrieți modul în care este asigurată coordonarea orizontală (abordarea intersectorială) în rândul acestor autorități competente, punând accentul pe managementul riscurilor principale identificate.

Pentru riscurile principale identificate, capabilitățile de management și rolurile/responsabilitățile autorităților și ale organismelor competente ar trebui să fie atribuite în mod clar pentru toate etapele ciclului de management al riscurilor de dezastre (evaluare, prevenire, pregătire și răspuns). Pentru a vizualiza coordonarea orizontală, ar putea fi inclus un grafic. Vă rugăm, de asemenea, să indicați autoritatea care joacă rolul punctului de contact de urgență disponibil 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, la nivel național, și să descrieți cum este integrat acest rol în structura globală de management.

Statele membre ar trebui să explice modul în care sunt puse în aplicare aceste roluri și responsabilități (de exemplu, prin legislație și/sau politici procedurale) și acțiunile întreprinse pentru a asigura un management eficient (de exemplu, pentru a evita suprapunerile și decalajele dintre domeniile de responsabilitate). Vă rugăm să descrieți măsurile existente pentru a asigura cooperarea dintre aceste autorități competente în diferite etape ale ciclului de management al riscurilor de dezastre (evaluare, prevenire, pregătire și răspuns) și orice lecție învățată, punând accent pe managementul riscurilor principale.

Atunci când managementul rolurilor și responsabilităților autorităților competente necesită o abordare intersectorială (de exemplu, integrarea adaptării la schimbările climatice, întrebarea 14), statele membre trebuie să ia act de legislația și/sau politicile UE existente (a se vedea anexa).

Întrebarea 11 – Rolurile părților interesate relevante

Precizați dacă părțile interesate relevante sunt informate despre procesele de management al riscurilor de dezastre și implicate în procesele respective pentru riscurile principale identificate. În caz afirmativ, descrieți în ce mod.

Capabilitatea de a gestiona riscurile depinde din ce în ce mai mult de implicarea și cooperarea cu diferite părți interesate publice și private, inclusiv cu agențiile de management al riscurilor de dezastre, serviciile de sănătate, serviciile de pompieri, forțele de poliție, operatorii din sectorul transportului/energiei electrice/comunicațiilor, organizațiile de voluntariat, cetățenii/voluntarii, proprietarii de terenuri private, sectorul asigurărilor, mediul academic și institutele de cercetare, forțele armate sau organizațiile din alte țări (pentru managementul riscurilor de dezastre transnaționale). Legislația UE recunoaște că „[p]revenirea și managementul riscurilor de dezastre implică necesitatea de a elabora și de a pune în aplicare măsuri de management al riscurilor care implică coordonarea unui spectru larg de factori relevanți” (25).

Vă rugăm să precizați dacă această cooperare este asigurată în procesul (procesele) de evaluare a riscurilor pentru riscurile principale identificate, în procesele de planificare a managementului riscurilor de dezastre și, după caz, în punerea în aplicare a măsurilor de prevenire și de pregătire. În caz afirmativ, descrieți în ce mod.

Dacă este cazul : Vă rugăm să menționați modul în care părțile interesate publice și private sunt informate și cum se stabilește schimbul de informații (inclusiv lecțiile învățate și schimbul de date). Se poate face trimitere la răspunsurile oferite la întrebarea 8.

Întrebarea 12 – Proceduri și măsuri la nivel național, subnațional și local

Descrieți procedurile stabilite pentru a asigura cooperarea verticală între autoritățile naționale, subnaționale și locale implicate în procesul (procesele) de management al riscurilor de dezastre pentru riscurile principale identificate.

Statele membre ar trebui să explice procedurile și măsurile menite să asigure o coordonare verticală între nivelurile național, subnațional și local pentru riscurile principale identificate.

Procesul de planificare a măsurilor de prevenire și de pregătire trebuie să definească proceduri care să ajute la reducerea riscurilor la nivel național, subnațional și local. Conform considerentului 14 din Decizia (UE) 2019/420 (26), autoritățile locale și regionale pot juca un rol preventiv important; în plus, acestea sunt primele care răspund în caz de dezastru, împreună cu voluntarii lor. Prin urmare, statele membre sunt invitate să precizeze care sunt mecanismele de cooperare convenite, inclusiv procedurile decizionale care ajută la definirea priorității riscurilor și a planurilor regionale, pe lângă orice modalități financiare pentru asistență.

Dacă este cazul: Vă rugăm să descrieți măsurile de management al riscurilor de dezastre existente pentru riscurile principale identificate la diferite niveluri de guvernanță. Acest lucru poate fi ilustrat cu ajutorul unui tabel care prezintă riscurile principale identificate.

Întrebarea 13 – Proceduri și măsuri la nivel transfrontalier, interregional și internațional

Descrieți procedurile stabilite pentru a asigura cooperarea la nivel transfrontalier, interregional și internațional pentru managementul riscurilor de dezastre pentru riscurile principale identificate. Descrieți măsurile instituite pentru a asigura managementul riscurilor de dezastre pentru riscurile principale identificate.

Dacă este cazul: Precizați dacă politicile de management al riscurilor de dezastre sunt elaborate astfel încât să țină seama de angajamentele internaționale, cum ar fi Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre în perioada 2015-2030 și obiectivele de dezvoltare durabilă ale Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă.

Ținând cont de cooperarea internațională și revizuirea recentă a Deciziei nr. 1313/2013/UE privind UCPM [în special considerentul 28 din Decizia (UE) 2019/420 (27)], scopul acestei secțiuni este de a explora dacă și cum se asigură implicarea la nivel transfrontalier, interregional și internațional.

Statele membre sunt invitate să descrie dacă există vreun tip de cooperare transfrontalieră (28), interregională și internațională în faza anterioară dezastrului și, în caz afirmativ, care este forma pe care o ia aceasta (prevenire și pregătire). Vă rugăm să explicați cum este asigurată această cooperare (de exemplu, memorandumuri de înțelegere sau acorduri privind nivelul serviciilor). Vă rugăm să menționați, de asemenea, dacă există o punere în aplicare comună a măsurilor de pregătire (de exemplu, sisteme de alertă timpurie sau sesiuni și exerciții comune de formare) pentru a asigura un răspuns rapid și eficace în caz de dezastru atunci când se concretizează riscurile principale identificate.

În situațiile în care gestionarea măsurilor de prevenire, pregătire și răspuns necesită o abordare intersectorială (de exemplu, integrarea adaptării la schimbările climatice, întrebarea 14), se poate face trimitere la legislația UE existentă (a se vedea anexa).

Cadrul de la Sendai (29) aprobat de Adunarea Generală a ONU este un acord voluntar neobligatoriu prin care guvernele naționale s-au angajat să prevină riscurile de dezastre noi și să le reducă pe cele existente, prin reducerea expunerii și a vulnerabilității, intensificând în același timp reziliența generală. Obiectivele de dezvoltare durabilă (30) adoptate în 2015 în cadrul unui summit al ONU definesc 17 obiective (31) de dezvoltare durabilă. Punerea în aplicare a ambelor agende necesită un cadru solid de indicatori care să monitorizeze progresele în ceea ce privește reducerea riscului de dezastru. În mod specific, există 38 de indicatori pentru a urmări progresul în punerea în aplicare a celor 7 ținte prevăzute de Cadrul de la Sendai, iar pentru realizarea dezvoltării durabile prevăzute de obiectivele de dezvoltare durabilă sunt definite 17 obiective și 169 de ținte.

Comisia este angajată în punerea în aplicare a ambelor agende și a elaborat planuri de acțiune (32) și documente de reflecție (33) pentru a urmări progresele privind realizarea acestor obiective. Dacă este cazul, statele membre sunt invitate să descrie modul în care politicile lor de management al riscurilor de dezastre vor ajuta la atingerea obiectivelor celor două agende.

Întrebarea 14 – Accent pe măsurile de adaptare la schimbările climatice

Precizați dacă există sinergii între măsurile de reducere a riscurilor de dezastre și măsurile de adaptare la schimbările climatice la nivel național sau subnațional (după caz) pentru riscurile principale identificate care sunt legate de schimbările climatice (întrebarea 4). În caz afirmativ, descrieți în ce mod.

Având în vedere revizuirea recentă a legislației UCPM, și anume faptul că „toate acțiunile ar trebui să fie coerente cu angajamentele internaționale, precum [...] Acordul de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice [...]” (34), scopul acestei întrebări este de a explora dacă și cum sunt asigurate sinergii între adaptarea la schimbările climatice și măsurile naționale de prevenire și de pregătire.

Adaptarea la schimbările climatice poate sprijini eforturile de prevenire a dezastrelor legate de schimbările climatice. Măsurile de adaptare eficiente din punctul de vedere al costurilor necesită o bună coordonare la diferite niveluri de planificare și management. În conformitate cu Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, strategiile și planurile naționale de adaptare sunt instrumentul recomandat pentru politicile și acțiunile de adaptare. Statele membre sunt invitate să facă trimitere la astfel de strategii și să descrie dacă și cum sunt integrate acestea în planificarea măsurilor naționale de prevenire a riscurilor de dezastre sau viceversa. În cazul în care gestionarea măsurilor de prevenire, pregătire și răspuns necesită o abordare intersectorială, se poate face trimitere la legislația UE existentă (a se vedea anexa).

Întrebarea 15 – Accent pe măsurile de protecție a infrastructurii critice

Precizați dacă există măsuri pentru protejarea infrastructurii critice considerate relevante pentru continuarea funcțiilor vitale ale societății.

Având în vedere modificarea recentă a Deciziei privind UCPM, în special considerentul 8 din Decizia (UE) 2019/420 (35) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva privind infrastructura critică europeană (36), scopul acestei întrebări este de a explora dacă și cum sunt puse în aplicare măsurile de prevenire și de pregătire pentru protejarea infrastructurii critice.

Statele membre sunt invitate să precizeze dacă există o politică privind infrastructura critică. Vă rugăm să indicați dacă este compilată și revizuită în mod regulat o listă de infrastructuri critice naționale relevante ca parte a acestei politici și dacă au fost identificate nevoile de investiții pentru protecția infrastructurii critice. În cazul în care gestionarea măsurilor de prevenire, pregătire și răspuns pentru infrastructura critică necesită o abordare intersectorială, se poate face trimitere la legislația UE existentă (a se vedea anexa).

Întrebarea 16 – Sursă (surse) de finanțare

Precizați dacă bugetul permite alocarea resurselor în mod flexibil în caz de nevoie urgentă și în ce măsură fondurile pentru dezastre promovează acțiuni preventive.

Descrieți sursele de finanțare utilizate (de exemplu, naționale, subnaționale, publice, private, inclusiv asigurări, finanțare din partea UE și alte surse internaționale) pentru adoptarea de măsuri prioritare în domeniul managementului riscurilor de dezastre la evaluarea, prevenirea, pregătirea pentru riscurile principale identificate și răspunsul la acestea.

Dacă sunt utilizate, ar trebui menționate diferitele forme de sprijin financiar pe care UE le pune la dispoziție pentru măsurile de prevenire și de pregătire. Acestea includ fondurile politicii de coeziune, politica agricolă comună, programul LIFE (37), Fondul pentru securitate internă (38), Orizont 2020 (39), granturi pentru prevenire și pregătire privind UCPM pentru mai multe țări și granturi directe introduse recent. Programul UE de sprijin pentru reforme structurale (40) poate fi, de asemenea, utilizat pentru consolidarea capacităților și dezvoltarea cadrelor și instrumentelor de politici.

Mijloacele financiare ar trebui să fie disponibile și accesibile rapid în cazul situațiilor de urgență, astfel cum au fost identificate în evaluarea și planificarea riscurilor. Vă rugăm să descrieți modul în care sunt tratate întrebările bugetare și juridice legate de alocarea flexibilă a resurselor în procesul de punere în aplicare (care sunt autoritățile de management implicate) și precizați dacă există planuri de partajare a sarcinii financiare (finanțare UE sau internațională disponibilă). Structura de management a surselor de finanțare poate fi ilustrată cu ajutorul unui grafic.

Vă rugăm, de asemenea, să precizați dacă se au în vedere sau dacă există acorduri cu părțile interesate (cum ar fi sectorul privat, sectorul asigurărilor) pentru a acoperi aceste costuri. Vă rugăm să precizați dacă există fonduri sau sisteme naționale pentru dezastre (de exemplu, fonduri de urgență, mecanisme de transfer al riscurilor financiare) și dacă acestea sunt legate de impactul schimbărilor climatice, acolo unde este relevant.

Întrebarea 17 – Infrastructură, active și echipamente

Descrieți acțiunile întreprinse pentru a asigura disponibilitatea unor active suficiente pentru a atenua impactul dezastrelor și a răspunde prompt la dezastrele asociate riscurilor principale identificate.

Vă rugăm să raportați cu privire la capacitatea de a asigura infrastructura, activele și echipamentele adecvate pentru a atenua impactul dezastrelor și a răspunde prompt la dezastre. Precizați dacă există proceduri pentru menținerea activelor în „stare bună” și la zi (prin întreținere periodică sau un inventar al activelor, de exemplu) pentru riscurile principale identificate.

Dacă este cazul : Vă rugăm să precizați, de asemenea, dacă sunt dezvoltate capacități de pregătire și răspuns pentru a răspunde riscurilor individuale sau dacă sunt dezvoltate, indiferent de risc, pentru a răspunde în primul rând la impactul acestor riscuri (de exemplu, căutare și salvare, evacuare, adăpostire și spitalizare a răniților și a bolnavilor).

Întrebarea 18 – Accent pe colectarea datelor privind pierderile cauzate de dezastre și pe procedurile aplicabile

Precizați dacă există un sistem pentru a colecta date privind pierderile cauzate de dezastre. Descrieți modul în care sunt colectate datele cu privire la riscurile principale identificate.

Datele și statisticile sunt importante pentru înțelegerea impactului și a costurilor dezastrelor. Colectarea și analiza sistematică a datelor pot fi utilizate pentru a contribui cu informații la luarea deciziilor de politică, pentru a ajuta la reducerea riscurilor de dezastre și la sporirea rezistenței. Bazele de date privind pierderile cauzate de dezastre permit managerilor riscurilor de dezastre să exploreze tiparele și tendințele riscurilor de dezastre pe baza evenimentelor din trecut. Înțelegerea acestor tipare și tendințe poate ajuta la anticiparea pierderilor viitoare cauzate de evenimente extinse (evenimente frecvente) și la înțelegerea eficacității managementului riscurilor de dezastre în ceea ce privește reducerea acestui tip de risc. La nivel european, Centrul Comun de Cercetare a demarat activitatea de dezvoltare a Centrului de date privind riscurile (41). Metodologiile utilizate pentru colectarea datelor pentru seturile de date legate de dezastre variază, la fel ca sfera geografică și rezoluția acestor date. La nivel internațional, se depun eforturi similare în contextul monitorizării punerii în aplicare a Cadrului de la Sendai (42).

Vă rugăm să precizați ce metode sunt dezvoltate pentru a raporta daunele (inclusiv pierderile umane) și dacă datele sunt colectate în funcție de risc sau de tipul pierderilor provocate de dezastre (economice, umane, altele). Vă rugăm să indicați: dacă aceste date sunt transmise părților interesate și publicului; dacă părțile interesate contribuie la raportarea daunelor și/sau la estimarea costurilor; dacă cazurile de daune sunt documentate și stocate în mod regulat sau ocazional; perioada de timp acoperită; și dacă aceste rapoarte sunt puse la dispoziția publicului.

Dacă gestionarea datelor privind pierderile cauzate de dezastre necesită o abordare intersectorială, inclusiv în temeiul Directivei Inspire (43), se poate face trimitere la legislația UE existentă (a se vedea anexa).

Întrebarea 19 – Accent pe echipamentele și procedurile aferente sistemelor de alertă timpurie

Descrieți sistemele existente pentru detectarea timpurie a pericolelor și monitorizarea riscurilor principale identificate. Precizați dacă în sistem sunt integrate metodologii de prognoză.

Alerta timpurie este o componentă majoră a reducerii riscurilor de dezastre. Se referă la colectarea și analiza sistematică a informațiilor, pentru a anticipa și a identifica riscurile emergente sau recurente. Statele membre sunt invitate să descrie sistemele existente pentru detectarea timpurie a pericolelor și monitorizarea riscurilor principale identificate și dacă aceste sisteme includ metodologii de prognoză.

Există mai multe sisteme de alertă timpurie, atât la nivel mondial (de exemplu, Sistemul mondial de alertă și coordonare în caz de dezastre (44)), cât și la nivel european. Serviciul Copernicus de gestionare a situațiilor de urgență (45) furnizează informații pentru intervenții în caz de urgență în ceea ce privește diferite tipuri de dezastre, inclusiv pericolele de natură meteorologică, geofizică, dezastrele provocate deliberat sau accidental de către om și alte dezastre umanitare. Informațiile pot fi utilizate, de asemenea, pentru activități de prevenire, pregătire și redresare. Alte sisteme sunt Sistemul european de informare privind incendiile forestiere (EFFIS) (46), Sistemul european de avertizare în caz de inundații (EFAS) (47) și Observatorul european al secetei (EDO) (48). Mai recent, Sistemul de schimb de informații în caz de urgență radiologică al Comunității Europene (ECURIE) (49) transmite o notificare rapidă și un schimb rapid de informații în caz de urgență radiologică sau nucleară.

Statele membre sunt invitate să precizeze dacă sistemele naționale de alertă timpurie sunt conectate la sistemele de alertă timpurie disponibile la nivel european și mondial și, în caz afirmativ, cum. De asemenea, vă rugăm să precizați dacă și, în caz afirmativ, cum sunt stabilite legăturile între departamentele de monitorizare meteorologică și seismică, atât la nivel național, cât și la nivel regional (dacă sunt disponibile) și entitățile naționale principale sau instituțiile academice care urmăresc în mod constant dezastrele. Se poate face trimitere la răspunsurile oferite la întrebarea 18.

În cazul în care gestionarea măsurilor de prevenire, pregătire și răspuns pentru sistemele de alertă timpurie necesită o abordare intersectorială (de exemplu, sisteme de alertă timpurie pentru amenințări transfrontaliere la adresa sănătății (50), Directiva privind inundațiile (51)), se poate face trimitere la legislația UE existentă (a se vedea anexa).

Întrebarea 20 – Informare și comunicare cu privire la riscuri pentru sensibilizarea publicului

Descrieți modul în care publicul este informat cu privire la acțiunile care trebuie întreprinse atunci când se confruntă cu riscuri. De exemplu, precizați dacă există o strategie pentru educarea și sensibilizarea publicului. Precizați dacă și cum sunt implicate grupurile-țintă în definirea măsurilor de prevenire și de pregătire și în punerea în aplicare a activităților de informare și comunicare cu privire la riscuri.

Cetățenii ar trebui implicați în punerea în aplicare a măsurilor de prevenire și de pregătire în două domenii prioritare: educarea cu privire la riscuri, precum și sensibilizarea și informarea publicului, inclusiv interpretarea corectă a semnalelor de alertă și luarea măsurilor adecvate pentru a reduce vulnerabilitatea și expunerea și a se proteja. „[P]rogresele înregistrate în sensibilizarea și pregătirea populației pentru dezastre: măsurate prin nivelul de sensibilizare al cetățenilor Uniunii cu privire la riscurile din regiunea lor” (52) reprezintă un indicator care trebuie utilizat în monitorizarea, evaluarea și revizuirea punerii în aplicare a Deciziei nr. 1313/2013/UE.

Gestionarea riscurilor complexe necesită sisteme de informare și comunicare eficace pentru punerea în aplicare a măsurilor de prevenire și de pregătire, astfel încât să se țină seama de nevoile comunităților individuale și de nevoile specifice ale grupurilor extrem de vulnerabile (cum ar fi cele cu condiții culturale, sociale sau educaționale diferite și diverse). Mijloacele de comunicare în masă (radio, televiziune), mijloacele de comunicare alternative și campaniile de sensibilizare și educare a publicului pot fi eficace în vederea sensibilizării publicului cu privire la riscuri.

Statele membre sunt invitate să precizeze dacă există norme și proceduri care să asigure schimbul de informații, comunicarea și formarea factorilor de decizie, a părților interesate relevante, a cetățenilor, inclusiv a grupurilor vulnerabile specifice, pentru a crește gradul de sensibilizare a publicului cu privire la riscurile principale prin diferite mijloace de informare (de exemplu, mijloace de comunicare socială etc.). Se poate face trimitere la răspunsurile oferite la întrebarea 9. Vă rugăm să descrieți, de asemenea, modul în care sunt informați cetățenii înainte, în timpul și după producerea unui dezastru și dacă au fost elaborate bune practici.

Un sistem de „alertă timpurie” trebuie să furnizeze informații în timp util și în mod eficace pentru a atenua impactul unui dezastru asupra cetățenilor. Mesajele și semnalele de alertă transmise publicului trebuie să fie eficace. Vă rugăm să descrieți acțiunile care trebuie întreprinse pentru a asigura înțelegerea de către comunitățile expuse riscului a semnalelor de alertă timpurie și cunoașterea de către acestea a măsurilor pe care trebuie să le ia pentru a se proteja. În zonele cu risc ridicat, ar trebui să existe exerciții regulate pentru a asigura o stare de pregătire constantă. Vă rugăm să descrieți măsurile relevante existente.

Partea a III-a. Măsuri de prevenire și de pregătire prioritare pentru a răspunde riscurilor principale cu impact transfrontalier și, după caz, riscurilor cu probabilitate redusă de producere și cu impact major

3.1.   Introducere

Sunt planificate și puse în aplicare diverse măsuri de prevenire și de pregătire pentru managementul și reducerea riscurilor identificate prin intermediul evaluării riscurilor la nivel național sau la nivelul subnațional corespunzător. Întrucât riscurile nu se opresc la frontiere, managementul riscurilor de dezastre transfrontaliere este esențial pentru a spori reziliența în întreaga Europă.

Descrierile măsurilor de prevenire și de pregătire prioritare care vizează riscurile principale cu impact transfrontalier nu ar trebui să se limiteze la măsurile puse în aplicare și planificate de autoritățile de protecție civilă. Vă rugăm să luați în considerare și măsurile prioritare puse în aplicare și planificate de alte departamente sau organisme relevante. În plus, măsurile descrise nu ar trebui să se limiteze la cele rezultate din cooperarea dintre țări („măsuri transfrontaliere”), ci ar trebui să includă măsuri de prevenire și de pregătire prioritare puse în aplicare și planificate pentru a combate riscul în ansamblu.

Descrierile măsurilor de prevenire și de pregătire prioritare ar trebui să includă, de asemenea, riscurile cu probabilitate redusă de producere și cu impact major. Dacă este cazul, statele membre sunt încurajate să comunice informații despre măsurile de prevenire și de pregătire pentru aceste riscuri.

3.2.   Orientări privind formularea răspunsurilor la întrebările 21-24 din model (partea a III-a)

Statele membre ar trebui să selecteze ceea ce consideră a fi riscuri principale cu impact transfrontalier dintre riscurile identificate în partea I (Evaluarea riscurilor). În funcție de abordare, riscurile principale ar putea fi definite drept cele cu probabilitate mare de producere și cu impact major. Termenul ar putea fi, de asemenea, interpretat ca însemnând riscurile principale evaluate ca având un impact și un nivel de probabilitate care pot fi considerate „inacceptabile” („intolerabile”) și ar trebui să beneficieze de prioritate în ceea ce privește tratarea riscurilor. Prin urmare, pentru anumite state membre, unele riscuri principale ar putea fi „inacceptabile” dacă se consideră că au un „impact major”, chiar dacă probabilitatea lor de producere este scăzută. Orientările oferite aici nu indică modul în care statele membre ar trebui să interpreteze conceptul de „risc principal” sau modul în care ar trebui să abordeze stabilirea priorităților.

În conformitate cu cerințele de raportare prevăzute la articolul 6 alineatul (1) litera (d), identificați care dintre aceste riscuri principale ar putea avea impact transfrontalier. Luați în considerare:

impactul rezultând din riscurile generate într-o țară învecinată sau în țările învecinate;

impactul care se răsfrânge într-o țară învecinată sau în țările învecinate;

impactul care afectează simultan două sau mai multe țări.

Întrebarea 21 – Riscuri principale cu impact transfrontalier

Enumerați riscurile principale cu impact transfrontalier.

Acestea sunt riscurile pentru care vor fi raportate măsuri de prevenire și de pregătire prioritare, pe baza întrebării 3.1 din partea I (Evaluarea riscurilor).

Întrebarea 22 – Măsuri de prevenire și de pregătire prioritare

Măsurile de prevenire și de pregătire prioritare pot fi identificate în funcție de impactul pozitiv preconizat pe care îl au sau îl vor avea în ceea ce privește reducerea riscului (cât de eficace sunt). Măsurile prioritare pot fi, de asemenea, măsurile cu caracterul cel mai urgent în ceea ce privește abordarea unui anumit risc. Ele pot fi înțelese ca „măsuri emblematice”. Uneori, este posibil să fi fost adoptate după un dezastru deosebit de sever. Cum au fost definite „măsurile de prevenire și de pregătire prioritare” în acest context?

Măsurile de prevenire și de pregătire pot fi structurale sau nestructurale:

măsuri structurale: „măsurile structurale reprezintă orice construcție fizică menită să reducă sau să evite posibilele efecte ale pericolelor sau aplicarea tehnicilor sau a tehnologiilor de inginerie pentru a asigura rezistența și reziliența la pericole în structuri sau sisteme” (53). Acestea pot include relocarea populației, modificarea mediului natural, atunci când acest lucru se justifică (de exemplu, terasamente în pantă), soluții bazate pe natură (de exemplu, măsuri de retenție naturală a apei) sau practici de gestionare a pădurilor (de exemplu, conversia terenurilor forestiere, bariere de incendiu, incendii controlate);

măsuri nestructurale: „măsurile nestructurale sunt măsuri ce nu implică construcții fizice, care utilizează cunoștințe, practici sau acorduri menite să reducă riscurile de dezastre și impactul acestora, în special prin politici și legi, campanii de sensibilizare, formare și educare a publicului” (54).

Măsurile pot fi măsuri puse în aplicare sau planificate:

măsurile puse în aplicare înseamnă măsuri în curs care reduc (sau sunt menite să reducă) în prezent riscul de dezastre;

măsurile planificate sunt măsuri care vor fi adoptate cu siguranță, fie pentru că finanțarea a fost deja obținută, fie pentru că fac parte dintr-un plan sau o strategie aprobată și obligatorie. Dacă este cazul, acestea pot fi comparate cu (dar ar trebui diferențiate de) măsurile care ar trebui luate în mod ideal pentru a reduce riscurile (dar nu sunt planificate până în momentul de față).

Pentru unele riscuri, statele membre transmit deja rapoarte cu privire la măsurile de prevenire și de pregătire în conformitate cu diferite acte legislative și politici ale UE. Dacă obligația de raportare cu privire la măsurile de prevenire și de pregătire prioritare pentru acest risc este deja prevăzută de legislația sau politicile UE, vă rugăm să faceți trimitere la orice rapoarte transmise deja Comisiei (a se vedea anexa). Vă rugăm să faceți trimitere numai la documentele care includ atât măsuri de prevenire, cât și de pregătire – dacă unul dintre elemente lipsește (sau ambele elemente lipsesc), acesta (acestea) ar trebui inclus(e) la întrebarea 22.1 sau 22.2.

Întrebarea 22.1 – Măsuri de prevenire prioritare

Descrieți măsurile de prevenire prioritare existente și orice măsuri planificate.

În cadrul răspunsului, vă rugăm să descrieți atât măsurile structurale, cât și pe cele nestructurale, după caz (a se vedea explicațiile de mai sus).

Pentru măsurile de prevenire prioritare, vă rugăm să descrieți, dacă este cazul:

autoritățile/instituțiile responsabile;

calendarul de punere în aplicare;

sursa (sursele) de finanțare.

Elementele de mai sus pot fi grupate pentru mai multe măsuri, dacă este cazul.

Măsurile de prevenire sunt măsuri care reduc expunerea și vulnerabilitatea persoanelor și a bunurilor la un anumit pericol sau la mai multe pericole, prevenind astfel dezastrul. Decizia nr. 1313/2013/UE definește prevenirea ca: „orice acțiune care are drept scop reducerea riscurilor sau atenuarea consecințelor adverse ale unui dezastru asupra persoanelor, a mediului și a bunurilor materiale, inclusiv asupra patrimoniului cultural” (55).

Exemplele de măsuri de prevenire „includ barajele sau terasamentele care elimină riscurile de inundații, reglementări privind destinația terenurilor care nu permit nicio așezare în zonele cu risc ridicat, proiecte de inginerie seismică care asigură supraviețuirea și funcționarea unei clădiri critice în cazul oricărui cutremur și imunizare împotriva bolilor care pot fi prevenite prin vaccinare” (56).

Întrebarea 22.2 – Măsuri de pregătire prioritare

Descrieți măsurile de pregătire prioritare existente și orice măsuri planificate.

Vă rugăm să includeți atât măsuri structurale, cât și nestructurale, după caz (a se vedea explicațiile de mai sus).

Pentru măsurile de pregătire prioritare, vă rugăm să descrieți, dacă este cazul:

autoritățile/instituțiile responsabile;

calendarul de punere în aplicare;

sursa (sursele) de finanțare.

Elementele de mai sus pot fi grupate pentru mai multe măsuri, dacă este cazul.

Măsurile de pregătire sunt concepute pentru a dezvolta capacitățile necesare pentru gestionarea eficientă a tuturor tipurilor de urgențe. Decizia nr. 1313/2013/UE definește pregătirea ca: „o stare de promptitudine și o capabilitate a mijloacelor umane și materiale, a structurilor, comunităților și organizațiilor, obținute ca urmare a unor acțiuni prealabile, care permit asigurarea unui răspuns rapid și eficace la dezastre”. (57)

Măsurile de pregătire pot fi înțelese ca incluzând elemente ale răspunsului la criză/gestionarea situațiilor de urgență, dar nu ar trebui să se limiteze doar la răspunsul la criză/gestionarea situațiilor de urgență. De exemplu, sistemele de alertă timpurie, instruirea și exercițiile sunt considerate măsuri de pregătire, însă sunt utilizate și există și în intervalele dintre situațiile de urgență.

Vă rugăm să includeți informații pentru mai multe riscuri transfrontaliere, după caz, copiind întrebările de mai sus.

Dacă este cazul:

Întrebarea 23 – Riscuri cu probabilitate redusă de producere și cu impact major

Enumerați riscurile cu probabilitate redusă de producere și cu impact major.

Pe baza riscurilor identificate în partea I (Evaluarea riscurilor), statele membre ar trebui, după caz, să identifice riscurile care, pentru ele, sunt riscuri cu probabilitate redusă de producere și cu impact major. Dacă se utilizează o matrice a riscurilor, acestea se găsesc în colțul din stânga sus (probabilitate redusă de producere cu impact major). Vă rugăm să luați în considerare, de asemenea, că este posibil ca riscurile cu probabilitate scăzută de producere și cu impact major să nu se înscrie neapărat în categoria „riscuri principale”. Cu toate acestea, statele membre sunt încurajate, după caz, să identifice orice risc cu probabilitate redusă de producere și cu impact major și să descrie măsurile de prevenire și de pregătire pentru a răspunde acestor riscuri.

Întrebarea 24 – Măsuri de prevenire și de pregătire prioritare

Vă rugăm să consultați explicația de la întrebarea 22.

Dacă un anumit risc cu probabilitate redusă de producere și cu impact major poate fi clasificat inclusiv ca risc principal cu impact transfrontalier, vă rugăm să raportați măsurile de prevenire și de pregătire prioritare o singură dată, furnizând o referință încrucișată.

Pentru unele riscuri, statele membre raportează deja măsurile de prevenire și de pregătire în conformitate cu alte acte legislative și politici ale UE. Dacă obligația de raportare cu privire la măsurile de prevenire și de pregătire prioritare pentru acest risc este deja prevăzută de legislația sau politicile UE, se poate face trimitere la rapoartele existente (a se vedea anexa).

Vă rugăm să faceți trimitere numai la documentele care includ atât măsuri de prevenire, cât și de pregătire – dacă unul dintre elemente lipsește (sau ambele elemente lipsesc), acesta (acestea) ar trebui inclus(e) la întrebarea 24.1 și/sau 24.2.

Întrebarea 24.1 – Măsuri de prevenire prioritare

Descrieți măsurile de prevenire prioritare existente și orice măsuri planificate.

Vă rugăm să consultați explicația de la întrebarea 22.1.

Întrebarea 24.2 – Măsuri de pregătire prioritare

Descrieți măsurile de pregătire prioritare existente și orice măsuri planificate.

Vă rugăm să consultați explicația de la întrebarea 22.2.

Dacă legislația sau politicile UE prevăd deja obligația de raportare cu privire la măsurile de prevenire și de pregătire prioritare care abordează acest risc, vă rugăm să faceți trimitere la orice rapoarte transmise deja Comisiei.

Vă rugăm să includeți informații pentru mai multe riscuri cu probabilitate redusă de producere și cu impact major, după caz, copiind întrebările de mai sus.


(1)  JO L 347, 20.12.2013, p. 924.

(2)  Decizia (UE) 2019/420 a Parlamentului European și a Consiliului din 13 martie 2019 (JO L 77, 20.3.2019, p. 1).

(3)  Articolul 6 alineatul (1) din Decizia nr. 1313/2013/UE.

(4)  Articolul 6 alineatul (3) din Decizia nr. 1313/2013/UE.

(5)  Comunicarea Comisiei, Linii directoare privind evaluarea capabilității de management al riscului (2015/C 261/03) (JO C 261, 8.8.2015, p. 5).

(6)  Articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Decizia nr. 1313/2013/UE.

(7)  Documentul de lucru al serviciilor Comisiei [SEC(2010) 1626 final], Orientări privind evaluarea și cartografierea riscurilor pentru gestionarea dezastrelor.

(8)  A se vedea nota de subsol 5.

(9)  A se vedea anexa privind Lista neexhaustivă a riscurilor relevante în temeiul legislației și/sau al politicilor UE și Lista neexhaustivă a domeniilor transversale de interes comun în legislația și/sau politicile UE.

(10)  A se vedea modelul (întrebarea 3).

(11)  Linkuri către strategiile de adaptare și planurile de acțiune naționale sunt, de asemenea, disponibile pe site-ul web Climate Adapt: https://climate-adapt.eea.europa.eu/countries-regions/countries

(12)  Documentul de lucru al serviciilor Comisiei, Orientări privind evaluarea și cartografierea riscurilor pentru gestionarea dezastrelor [SEC(2010) 1626 final].

(13)  Documentul de lucru al serviciilor Comisiei, „Imagine de ansamblu asupra riscurilor de dezastre naturale și provocate de om cu care s-ar putea confrunta Uniunea Europeană” [SWD(2017) 176 final].

(14)  Evaluarea riscurilor este procesul de comparare a rezultatelor analizei riscurilor pe baza unor criterii de risc pentru a stabili dacă riscul și/sau amploarea acestuia sunt acceptabile. Criteriile de risc sunt termenii de referință pe baza cărora se evaluează semnificația unui risc. Acestea pot include costuri și beneficii asociate, cerințe legale, factori socioeconomici și de mediu, preocupări și părți interesate.

(15)  UE stabilește cerințe legislative specifice în anumite domenii, de exemplu, Directiva UE privind inundațiile (Directiva 2007/60/CE), Directiva-cadru a UE privind apa (Directiva 2000/60/CE), Directiva UE Seveso III (Directiva 2012/18/UE), Directiva UE privind infrastructura critică (Directiva 2008/114/CE).

(16)  Statelor membre li se solicită să își definească propriile riscuri principale existente la nivel național sau subnațional.

(17)  Documentul de lucru al serviciilor Comisiei, Orientări privind evaluarea și cartografierea riscurilor pentru gestionarea dezastrelor [SEC(2010) 1626 final].

(18)  Având în vedere că există abordări metodologice diferite, impactul asupra patrimoniului cultural poate fi clasificat fie ca impact economic (dacă este cantitativ), fie ca impact asupra mediului (dacă este calitativ). După caz, statele membre ar trebui să indice modul în care au fost clasificate tipurile de impact asupra patrimoniului cultural.

(19)  UNISDR, Technical guidance for monitoring and reporting on progress in achieving the global targets of the Sendai Framework for Disaster Risk Reduction („Orientări tehnice pentru monitorizarea și raportarea progreselor în vederea realizării obiectivelor globale ale Cadrului de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre”). https://www.preventionweb.net/publications/view/54970

(20)  Anexa 3 la Documentul de lucru al serviciilor Comisiei, Orientări privind evaluarea și cartografierea riscurilor pentru gestionarea dezastrelor [SEC(2010) 1626 final].

(21)  Raportul Centrului Comun de Cercetare, Recomandări privind evaluarea națională a riscurilor https://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/bitstream/JRC114650/jrc114650_nrarecommendations_updatedfinal_online1.pdf

(22)  Science for Environment Policy (2016) Identifying emerging risks for environmental policies (Identificarea riscurilor emergente pentru politicile de mediu). „Future Brief” 13. Comisia Europeană, DG Mediu, http://ec.europa.eu/science-environment-policy

(23)  Strategiile și planurile naționale de adaptare sunt disponibile pe site-ul web Climate Adapt: https://climate-adapt.eea.europa.eu/countries-regions/countries

(24)  Strategiile și planurile naționale de adaptare sunt disponibile pe site-ul web Climate Adapt: https://climate-adapt.eea.europa.eu/countries-regions/countries

(25)  Considerentul 8 din Decizia (UE) 2019/420 de modificare a Deciziei nr. 1313/2013/UE.

(26)  Potrivit considerentului 14 din Decizia (UE) 2019/420 de modificare a Deciziei nr. 1313/2013/UE: „Rolul autorităților regionale și locale în prevenirea și managementul dezastrelor este de mare importanță, iar capacitățile de răspuns ale acestora trebuie să fie implicate în mod adecvat în toate activitățile de coordonare și de trimitere pe teren [...]”.

(27)  Considerentul 28 din Decizia (UE) 2019/420 de modificare a Deciziei nr. 1313/2013/UE prevede că „[...] toate acțiunile ar trebui să fie coerente cu angajamentele internaționale, precum Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre pentru perioada 2015-2030 și [...] Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU, și să contribuie activ la îndeplinirea acestora”.

(28)  Pentru măsurile transfrontaliere de prevenire și de pregătire se poate face trimitere la întrebarea 22.

(29)  Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre în perioada 2015-2030: https://www.preventionweb.net/files/43291_sendaiframeworkfordrren.pdf

(30)  Obiectivele de dezvoltare durabilă: https://www.un.org/sustainabledevelopment/sustainable-development-goals/

(31)  Cele 17 obiective de dezvoltare durabilă sunt: 1. Fără sărăcie; 2. Fără foamete; 3. Sănătate și bunăstare; 4. Educație de calitate; 5. Egalitate de gen; 6. Apă curată și salubritate; 7. Energie accesibilă ca preț și curată; 8. Condiții de muncă decente și creștere economică, 9. Industrie, inovare și infrastructură; 10. Reducerea inegalităților; 11. Orașe și comunități durabile; 12. Consum și producție responsabile; 13. Politici climatice; 14. Viața subacvatică; 15. Viața terestră; 16. Pace, justiție și instituții puternice; 17. Parteneriate pentru obiective.

(32)  Comisia Europeană, Planul de acțiune privind Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre pentru perioada 2015-2030. O abordare bazată pe cunoașterea riscurilor de dezastre în toate politicile UE, [SWD(2016) 205 final/2].

(33)  Comisia Europeană, 2019 Document de reflecție. Către o Europă durabilă până în 2030. https://ec.europa.eu/commission/sites/beta-political/files/rp_sustainable_europe_30-01_en_web.pdf

(34)  Considerentul 28 din Decizia (UE) 2019/420 de modificare a Deciziei nr. 1313/2013/UE.

(35)  Considerentul 8 din Decizia (UE) 2019/420 de modificare a Deciziei nr. 1313/2013/UE.

(36)  Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2008/114/CE a Consiliului din 8 decembrie 2008 privind identificarea și desemnarea infrastructurilor critice europene și evaluarea necesității de îmbunătățire a protecției acestora (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 345, 23.12.2008, p. 75).

(37)  LIFE: https://ec.europa.eu/easme/en/life

(38)  Fondul pentru securitate internă: https://ec.europa.eu/home-affairs/financing/fundings/security-and-safeguarding-liberties/internal-security-fund-police_en

(39)  Orizont 2020: https://ec.europa.eu/programmes/horizon2020/en/h2020-section/secure-societies-%E2%80%93-protecting-freedom-and-security-europe-and-its-citizens

(40)  Programul UE de sprijin pentru reforme structurale: https://ec.europa.eu/info/funding-tenders/funding-opportunities/funding-programmes/overview-funding-programmes/structural-reform-support-programme-srsp_en

(41)  Centrul de date privind riscurile: https://drmkc.jrc.ec.europa.eu/risk-data-hub

(42)  https://sendaimonitor.unisdr.org/

(43)  Articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2007 de instituire a unei infrastructuri pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană (Inspire) (JO L 108, 25.4.2007, p. 1).

(44)  Sistemul mondial de alertă și coordonare în caz de dezastre: http://www.gdacs.org

(45)  Serviciul Copernicus de gestionare a situațiilor de urgență: https://emergency.copernicus.eu/

(46)  Sistemul european de informare privind incendiile forestiere: http://effis.jrc.ec.europa.eu/static/effis_current_situation/public/index.html

(47)  Sistemul european de avertizare în caz de inundații: https://www.efas.eu

(48)  Observatorul european al secetei http://edo.jrc.ec.europa.eu/edov2/php/index.php?id=1000

(49)  Scopul general al platformei (https://ec.europa.eu/jrc/en/publication/european-radiological-data-exchange-platform) este de a avertiza și informa autoritățile competente și publicul larg într-o fază timpurie cu privire la un accident pe scară largă cu eliberare de radioactivitate în atmosferă, cât mai devreme și la o scară cât mai amplă posibil.

(50)  Articolul 8 alineatul (1) din Decizia nr. 1082/2013/UE.

(51)  Articolul 7 alineatul (3) din Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 288, 6.11.2007, p. 27).

(52)  Articolul 3 alineatul (2) litera (d) din Decizia nr. 1313/2013/UE.

(53)  Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (2016). Raportul grupului de lucru interguvernamental deschis al experților privind indicatorii și terminologia referitoare la reducerea riscului de dezastre.

(54)  Ibid.

(55)  Articolul 4 alineatul (4) din Decizia nr. 1313/2013/UE.

(56)  Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (2016). Raportul grupului de lucru interguvernamental deschis al experților privind indicatorii și terminologia referitoare la reducerea riscului de dezastre.

(57)  Articolul 4 alineatul (3) din Decizia nr. 1313/2013/UE.


ANEXĂ

Lista neexhaustivă a riscurilor relevante în temeiul legislației și/sau al politicilor UE

Protecția infrastructurii critice

Directiva 2008/114/CE a Consiliului privind identificarea și desemnarea infrastructurilor critice europene și evaluarea necesității de îmbunătățire a protecției acestora (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 345, 23.12.2008, p. 75).

Link suplimentar: Infrastructura critică

Secetă, poluarea apei

Directiva 2000/60/CE de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, (JO L 327, 22.12.2000, p. 1). Versiunea consolidată

Link suplimentar:

 

Rapoarte de punere în aplicare și planuri de management al bazinelor hidrografice

 

Deficitul de apă și secetele în UE

Inundații

Directiva 2007/60/CE privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 288, 6.11.2007, p. 27). Versiunea consolidată.

Comunicare a Comisiei: Directiva-cadru privind apa și directiva privind inundațiile: măsuri pentru atingerea unei „stări bune” a apelor din UE și de reducere a riscurilor de inundații, COM(2015) 120 final

Link suplimentar: Rapoarte de punere în aplicare și planuri de gestionare a riscului de inundații

Strategia pentru păduri

O nouă strategie forestieră a UE pentru păduri și sectorul forestier, COM(2013) 659 final

Link suplimentar: Pădurile și politicile forestiere din UE

Dezvoltare rurală 2014-2020: Dosare de țară

Riscuri geologice

Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului. Versiunea consolidată

Linkuri suplimentare: Eurocoduri

Riscuri pentru sănătate

Decizia nr. 1082/2013/UE privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate și de abrogare a Deciziei nr. 2119/98/CE (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 293, 5.11.2013, p. 1). Versiunea consolidată.

Linkuri suplimentare:

 

Evaluarea riscurilor pentru sănătatea publică; Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (1)

 

Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (2)

Boli ale animalelor și plantelor

Regulamentul (UE) 2016/429 privind bolile transmisibile ale animalelor (Text cu relevanță pentru SEE). Versiunea consolidată

Directiva 2005/65/CE privind consolidarea securității portuare (Text cu relevanță pentru SEE). Versiunea consolidată

Măsuri pentru controlul/combaterea:

pestei porcine clasice Directiva 2001/89/CE a Consiliului. Versiunea consolidată

pestei porcine africane Directiva 2002/60/CE a Consiliului. Versiunea consolidată

pestei cabaline africane Directiva 92/35/CEE a Consiliului. Versiunea consolidată.

febrei aftoase Directiva 2003/85/CE a Consiliului. Versiunea consolidată.

Linkuri suplimentare: Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară

Riscuri de accidente industriale

Directiva 2012/18/UE privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanțe periculoase (Text cu relevanță pentru SEE)

Linkuri suplimentare:

 

Politica privind accidentele industriale

 

Raport cu privire la aplicarea în statele membre a Directivei 96/82/CE

Riscuri de siguranță chimică, biologică, radiologică și nucleară

Decizia (87/600/Euratom) a Consiliului privind procedura comunitară de schimb rapid de informații în caz de urgență radiologică

Plan de acțiune privind îmbunătățirea nivelului de pregătire împotriva riscurilor de siguranță chimică, biologică, radiologică și nucleară – COM(2017) 610 final

Link suplimentar:

 

Politica privind asigurarea securității materialelor periculoase

 

Sistemul de schimb de informații în caz de urgență radiologică al Comunității Europene (ECURIE)

Riscul nuclear și radiologic

Directiva 2014/87/Euratom a Consiliului de instituire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalațiilor nucleare

Directiva 2013/59/Euratom a Consiliului de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiațiile ionizante. Versiunea consolidată

Siguranța alimentării cu energie – energie electrică

Regulamentul (UE) 2017/2196 al Comisiei de stabilire a unui cod de rețea privind starea de urgență și restaurarea sistemului electroenergetic (Text cu relevanță pentru SEE)

Regulamentul (UE) 2019/941 privind pregătirea pentru riscuri în sectorul energiei electrice (Text cu relevanță pentru SEE).

Revizuirea normelor și a practicilor naționale actuale referitoare la pregătirea pentru riscuri în domeniul siguranței alimentării cu energie electrică

Linkuri suplimentare:

 

Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER)

 

Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică (ENTSO-E)

Siguranța alimentării cu energie – gaze

Regulamentul (UE) 2017/1938 privind măsurile de garantare a siguranței furnizării de gaze (Text cu relevanță pentru SEE)

Directiva (UE) 2016/1148 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune

Linkuri suplimentare: Planuri de acțiune preventivă și planuri de urgență – 2019

Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER)

Rețeaua europeană a operatorilor de transport și de sistem de gaze naturale (ENTSOG)

Siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore

Directiva 2013/30/UE privind siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore și de modificare a Directivei 2004/35/CE (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 178, 28.6.2013, p. 66)

Linkuri suplimentare: Evaluarea impactului și revizuiri

Strategia maritimă

Strategia Uniunii Europene în materie de securitate maritimă

Directiva 2014/89/UE de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim

Linkuri suplimentare: Prezentare generală a amenajării spațiului maritim

Riscuri privind securitatea

Comunicare „Punerea în aplicare a Agendei europene privind securitatea pentru a combate terorismul și a deschide calea către o uniune a securității efectivă și autentică” – COM(2016) 230 final

Cadrul comun privind contracararea amenințărilor hibride: un răspuns al Uniunii Europene, JOIN(2016) 18 final.

Plan de acțiune în vederea sprijinirii protecției spațiilor publice – COM(2017) 612 final

Linkuri suplimentare:

 

Agenda europeană privind securitatea

 

Raportul privind situația și tendințele terorismului în UE (TE-SAT 2018)

Agenție: Europol

Securitate cibernetică

Reziliență, prevenire și apărare: construirea unei securități cibernetice puternice pentru UE – JOIN(2017) 450 final

Două propuneri legislative pentru îmbunătățirea accesului transfrontalier la probele electronice:

Propunere de regulament privind ordinele europene de divulgare și de păstrare a probelor electronice în materie penală – COM(2018) 225 final

Propunere de directivă de stabilire a unor norme armonizate privind desemnarea reprezentanților legali în scopul obținerii de probe în cadrul procedurilor penale – COM(2018) 226 final

Securitatea cibernetică în sectorul energetic

Recomandarea (UE) 2019/553 a Comisiei privind securitatea cibernetică în sectorul energetic [notificată cu numărul C(2019) 2400]

Evaluarea de impact a Comisiei [SWD(2018) 403 final] de instituire a Centrului de competențe european industrial, tehnologic și de cercetare în materie de securitate cibernetică și a Rețelei de centre naționale de coordonare

Linkuri suplimentare: Raport: Recomandări privind punerea în aplicare a normelor sectoriale pentru securitate cibernetică, 2019

Lista neexhaustivă a domeniilor transversale de interes comun în legislația și/sau politicile UE

Patrimoniul cultural

Spre o abordare integrată a patrimoniului cultural european – COM(2014) 477 final

O nouă agendă europeană pentru cultură – COM(2018) 267 final

Cadrul european de acțiune privind patrimoniul cultural – SWD(2018) 491 final

Linkuri suplimentare: Protejarea moștenirii culturale împotriva dezastrelor naturale și provocate de om. O analiză comparativă a managementului riscurilor în UE

Zonele și habitatele naturale

Directiva 2001/42/CE privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului

Raport privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului

Directiva 2011/92/UE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (Text cu relevanță pentru SEE). Versiunea consolidată

Directiva 92/43/CEE a Consiliului privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică Versiunea consolidată

Link suplimentar: Contabilitatea serviciilor ecosistemice

Adaptarea la schimbările climatice

Regulamentul (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice

O strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice – COM(2013) 216 final

Raport privind punerea în aplicare a Strategiei UE privind adaptarea la schimbările climatice – COM(2018) 738 final

Linkuri suplimentare:

 

Planurile energetice și climatice naționale

 

Profiluri de țară

 

Tablou de bord privind pregătirea pentru adaptare

 

Strategia de adaptare – Procesul de evaluare

 

Proiectul PESETA

 

Rețeaua Natura 2000 de situri protejate și sistemul riguros de protecție a speciilor

Răspunderea pentru mediul înconjurător

Directiva 2004/35/CE privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului (JO L 35, 18.7.2013, p. 56). Versiunea consolidată

Link suplimentar: Răspunderea pentru mediul înconjurător

Infrastructurile ecologice

Infrastructurile ecologice (IE) – Valorificarea capitalului natural al Europei – COM(2013) 249 final

Linkuri suplimentare:

 

Strategia UE privind infrastructurile ecologice

 

Servicii ecosistemice și infrastructurile ecologice

 

Cartografierea și evaluarea ecosistemelor și a serviciilor acestora

Migrația

Regulamentul (UE) 2016/369 al Consiliului privind furnizarea sprijinului de urgență pe teritoriul Uniunii (JO L 70, 16.3.2016, p. 1)

Linkuri suplimentare: Raport privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a Agendei europene privind migrația – COM(2019) 126 final

Gestionarea datelor

Directiva 2007/2/CE de instituire a unei infrastructuri pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană (INSPIRE) (JO L 108, 25.4.2007, p. 1)

Linkuri suplimentare:

 

Baza de cunoștințe Inspire

 

Specificații privind datele pentru zonele de risc natural


(1)  În cazul unei amenințări transfrontaliere grave la adresa sănătății care ține de competența sa.

(2)  Dacă amenințarea este de (a) origine biologică și constă în boli transmisibile sau rezistență antimicrobiană și infecții asociate asistenței medicale; sau (b) de origine necunoscută.


Top