Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Impozitarea/investițiile private și obiectivele de dezvoltare durabilă – Cooperarea cu Comitetul de experți ai ONU pentru cooperare internațională în domeniul fiscal”

(aviz din proprie inițiativă)

(2020/C 97/01)

Raportor:

domnul Krister ANDERSSON

Temei juridic	articolul 32 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Decizia Adunării Plenare	24.1.2019
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	29.11.2019
Data adoptării în sesiunea plenară	11.12.2019
Sesiunea plenară nr.	548
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	129/0/2

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Politicile fiscale sunt fundamentale pentru ODD, având în vedere că ele definesc mediul economic în care au loc investițiile, ocuparea forței de muncă și inovarea, asigurând în același timp guvernului venituri pentru finanțarea cheltuielilor publice. Măsurile suplimentare de aliniere a politicilor și de îmbunătățire a credibilității ar putea contribui în mare măsură la creșterea investițiilor private și la reducerea deficitului global de investiții, prin stimularea fluxurilor de capital dinspre statele cu intensitate ridicată a capitalului înspre economiile în curs de dezvoltare cu nevoi în domeniul investițiilor.

1.2.

Întreprinderile oferă bunuri și servicii valoroase în cadrul economiilor și constituie motoare importante ale investițiilor, productivității, creșterii economice favorabile incluziunii și creării de locuri de muncă. Întreprinderile sunt foarte diversificate ca tip de organizații – de la IMM-uri la întreprinderi multinaționale – și, ca atare, reprezintă o resursă majoră în materie de expertiză, creativitate și inovare, care contribuie la soluționarea multora dintre provocările dezvoltării durabile.

1.3.

Ca urmare a procentului ridicat al activităților economice informale, bazele de impozitare sunt restrânse, ceea ce diminuează și mai mult potențialul de colectare a impozitelor și agravează denaturările. Bazele de impozitare ar trebui să fie cât mai ample, astfel încât, în măsura posibilului, cotele de impozitare să nu provoace denaturări.

1.4.

CESE ar dori să sublinieze că, pentru a mobiliza cu succes resursele interne, este necesar ca: 1. deciziile fiscale să fie luate într-un mod deschis și transparent; 2. să fie instituite sisteme pentru a garanta asumarea răspunderii de către organizațiile societății civile (OSC) și parlamentari; 3. guvernele să dea dovadă de transparență în ceea ce privește impozitele și cheltuielile; și 4. impozitele să fie vizibile.

1.5.

Sectorul privat joacă un rol important în promovarea egalității de gen. Politicile salariale, precum și formarea și educația la locul de muncă sunt importante pentru a promova egalitatea de șanse din perspectiva genului, pentru evoluția în carieră și dezvoltarea profesională. Oportunitățile legate de participarea femeilor la economia globală sunt uriașe și ar trebui să reprezinte un motor al creșterii economice favorabile incluziunii, al inovării și al productivității.

1.6.

Politicile privind impozitarea economiei digitale ar trebui să vizeze promovarea creșterii economice și a comerțului și investițiilor transfrontaliere, și nu să le împiedice. Având în vedere importanța tot mai mare a întreprinderilor digitalizate, este necesar să se dezvolte o nouă metodologie de stabilire a prezenței impozabile și de alocare a profitului, pentru a determina drepturile de impozitare între țările care constituie piața și țara în care își au sediul întreprinderile multinaționale digitalizate.

1.7.

CESE consideră că este important ca orice norme noi privind modul de atribuire a drepturilor de impozitare între țări să fie echitabile atât pentru țările consumatoare mici și mari, cât și pentru țările dezvoltate și pentru cele în curs de dezvoltare. Este necesar să se acorde o remunerație corespunzătoare pentru contribuțiile în materie de inovare, spirit antreprenorial etc. Veniturile din impozitul pe profit, deși mici în raport cu totalitatea veniturilor fiscale, sunt importante pentru mobilizarea resurselor și pentru finanțarea infrastructurii necesare, a cercetării și dezvoltării, a educației și a asistenței medicale etc.

1.8.

CESE constată că statele membre ale UE se numără printre cele care înregistrează cele mai mari progrese în direcția ODD. Comitetul subliniază că UE și statele sale membre trebuie să ia măsuri pentru a asigura sisteme fiscale și de impozitare sustenabile, în vederea îndeplinirii ODD. Implicarea societății civile organizate la toate nivelurile este esențială pentru realizarea ODD, având în vedere că societatea civilă reprezintă principalele părți interesate în procesul de punere în aplicare a Agendei 2030 și că o mare parte a investițiilor necesare vor proveni din sectorul privat.

1.9.

CESE salută Platforma de colaborare în domeniul fiscal, care este o inițiativă comună a Fondului Monetar Internațional (FMI), a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), a Organizației Națiunilor Unite (ONU) și a Grupului Băncii Mondiale (GBM), deoarece facilitează interacțiunile între stabilirea standardelor, consolidarea capacităților și asistența tehnică în domeniul fiscalității la nivel internațional. CESE consideră că și UE ar trebui să fie membră a platformei.

1.10.

CESE consideră că activitatea desfășurată de Comitetul de experți ai ONU pentru cooperare internațională în domeniul fiscal în ce privește impozitarea/investițiile private și obiectivele de dezvoltare durabilă este de cea mai mare importanță pentru promovarea dialogului global și contribuie substanțial la învățarea reciprocă și la schimbul de bune practici. CESE subliniază că societatea civilă europeană trebuie să joace un rol activ în această dezbatere internațională de o importanță crucială.

2.   Introducere în domeniul investițiilor, al impozitării și al ODD

2.1.

Agenda 2030 este centrată pe 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD) (1) și 169 de ținte care vizează abordarea provocărilor de mediu, politice și economice cu care se confruntă lumea în care trăim.

2.2.

Investițiile private joacă un rol important în îndeplinirea obiectivelor, iar o aliniere și mai riguroasă a politicilor privind investițiile și impozitarea ar fi un pas necesar pentru promovarea investițiilor, crearea de locuri de muncă și creșterea economică durabilă la nivel mondial. O serie de lucrări importante au fost deja realizate în această direcție de către OCDE, cum ar fi proiectul privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor (Base Erosion and Profit Shifting – BEPS) (2) și inițiativa privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării durabile (2018) (3).

2.3.

Politicile fiscale sunt fundamentale pentru ODD, având în vedere că ele definesc mediul economic în care au loc investițiile, ocuparea forței de muncă și inovarea, asigurând în același timp guvernului venituri pentru finanțarea cheltuielilor publice. Măsurile suplimentare de aliniere a politicilor și de îmbunătățire a credibilității ar putea contribui în mare măsură la creșterea investițiilor private și la reducerea deficitului global de investiții, prin stimularea fluxurilor de capital dinspre statele cu intensitate ridicată a capitalului înspre economiile în curs de dezvoltare cu nevoi în domeniul investițiilor.

2.4.

Combaterea evaziunii fiscale și reducerea concurenței fiscale la nivel mondial au o importanță majoră pentru realizarea ODD. În contextul austerității și al constrângerilor bugetare, reducerea veniturilor fiscale provenite de la întreprinderi are efecte negative asupra sustenabilității sistemelor de protecție socială și poate duce la o impozitare regresivă, întrucât sarcina fiscală este transferată către consumatori și lucrători cu venituri mici.

2.5.

Țările în curs de dezvoltare care au cea mai mare nevoie de resurse se confruntă în continuare cu o serie de dificultăți în ceea ce privește colectarea impozitelor. În țările în curs de dezvoltare, contribuția din impozitele pe venitul persoanelor fizice are adesea un nivel foarte scăzut – doar câteva procente din PIB –, în timp ce în țările dezvoltate ea constituie cea mai mare parte a veniturilor fiscale, în special dacă sunt incluse contribuțiile de asigurări sociale.

2.6.

De asemenea, este foarte important modul în care veniturile fiscale sunt administrate și utilizate. Trebuie menționat că unele țări, în special țările africane, utilizează cu 25-35 % mai multe resurse atât în sectorul educației, cât și în cel al sănătății, pentru a obține aceleași rezultate precum țări mai avansate și mai eficiente (4). Prin urmare, este important să se garanteze că cheltuielile publice sunt eficiente din punctul de vedere al costurilor.

3.   Impozitarea ca instrument pentru protecția mediului

3.1.

Mai multe dintre țintele ODD referitoare la protecția climei ar beneficia de pe urma creării unui cadru și a unui plan de punere în aplicare coerente în domeniul impozitării pentru utilizarea resurselor naturale. Politicile fiscale de mediu ar putea fi utilizate pentru a combate schimbările climatice (Obiectivul 13) (5) și pentru a proteja ecosistemele oceanelor și pe cele terestre (Obiectivele 14 și 15 (6)). Prin modificarea structurii prețurilor factorilor de producție, politica fiscală poate fi utilizată pentru promovarea energiei curate și la prețuri rezonabile (Obiectivul 7) (7) și pentru stimularea unei utilizări responsabile a resurselor naturale comune (Obiectivul 12) (8).

3.2.

Din punct de vedere economic, scopul taxelor de mediu este de a corecta externalitățile negative, adică situațiile în care poluatorii pot transfera costurile generate de daunele aduse mediului asupra societății; un exemplu în acest sens îl constituie emisiile de gaze cu efect de seră. Ar fi foarte util ca, în procesul de concepere a acestor tipuri de taxe, să fie implicate societatea civilă și întreprinderile, întrucât s-ar garanta astfel că politicile care consolidează cadrele de reglementare aliniază stimulentele din sectorul privat la obiectivele publice (9).

3.3.

Un exemplu de mix de politici în domeniul impozitării ar putea fi eliminarea treptată a subvențiilor ineficiente pentru combustibilii fosili (ținta 12.C) (10). Acest lucru ar conduce la realizarea unor economii bugetare importante pentru guverne și ar reduce totodată atractivitatea acestor tipuri de combustibili pentru întreprinderi și consumatori. În cazul în care respectivele economii sunt redirecționate către creșterea ponderii energiei din surse regenerabile în aprovizionarea cu energie la nivel global (ținta 7.2) (11), ele pot susține accesul universal la energie curată (ținta 7.1) (12). Dacă s-ar pune în aplicare politici suplimentare care să stimuleze investițiile în infrastructura de energie curată (ținta 7.B) (13), s-ar facilita decuplarea creșterii economice de degradarea mediului (ținta 8.4) (14).

3.4.

Principiul alinierii stimulentelor comerciale la obiectivele publice este în concordanță cu Agenda de acțiune de la Addis Abeba (15), prin care întreprinderile au fost încurajate să adopte un model de afaceri fundamental, care să țină seama de impactul activităților lor asupra mediului, asupra societății și asupra guvernanței. Întreprinderile oferă bunuri și servicii valoroase în cadrul economiilor și constituie motoare importante ale investițiilor, productivității, creșterii economice favorabile incluziunii și creării de locuri de muncă. Întreprinderile sunt foarte diversificate ca tip de organizații – de la IMM-uri la întreprinderi multinaționale – și, ca atare, reprezintă o resursă majoră în materie de expertiză, creativitate și inovare, care contribuie la soluționarea multora dintre provocările dezvoltării durabile. Pentru a realiza ODD care urmăresc combaterea schimbărilor climatice, sectorul privat ar trebui să adere la un cod de conduită care să sporească în mod semnificativ investițiile ecologice, reducând sau chiar eliminând investițiile cu efecte negative asupra mediului.

3.5.

Având în vedere legătura dintre ODD, implicarea societății civile este esențială pentru a se garanta că cele trei dimensiuni ale dezvoltării durabile (economică, socială și de mediu) se reflectă în conceperea și în punerea în aplicare a politicilor. Taxele de mediu au fost considerate în mod tradițional ca fiind regresive, ceea ce înseamnă că au un impact mai mare asupra gospodăriilor cu venituri scăzute. Prin urmare, este important să se garanteze că politicile rămân sustenabile din punct de vedere social.

3.6.

CESE nu sprijină o impozitare cu caracter arbitrar, care ar avea un efect negativ și disproporționat asupra persoanelor sărace și aflate într-o situație mai dezavantajoasă în societate, și care ar mai și compromite realizarea unor ODD. De exemplu, o creștere substanțială a taxelor pe bunuri și servicii, mai ales în zonele în care nu există alternative viabile, ar fi doar o povară, fără ca obiectivele urmărite să fie realizate.

3.7.

CESE dorește să sublinieze că organizațiile societății civile joacă un rol major în monitorizarea punerii în aplicare a ODD, în garantarea faptului că măsurile adoptate sunt acceptate de societate și în evidențierea necesității de a revizui indicatorii (16).

3.8.

CESE dorește să sublinieze necesitatea creării unor condiții adecvate pentru a garanta că atât fondurile private, cât și cele publice sunt orientate către investiții durabile pe termen lung, necesare pentru o economie durabilă (17).

4.   Impozitarea economiei informale

4.1.

Pentru a finanța investițiile publice și cheltuielile publice necesare pentru îndeplinirea ODD, este important ca baza de impozitare a guvernelor să fie lărgită prin impozitarea economiei informale. Potrivit Organizației Internaționale a Muncii, peste 61 % din forța de muncă globală (2 miliarde de oameni) își câștigă existența în sectorul informal, 93 % din ocuparea informală forței de muncă la nivel mondial fiind concentrată în țările emergente și în cele în curs de dezvoltare. Din acest motiv, este esențial să fie concepute politici fiscale și un cadru instituțional care să permită integrarea sectorului informal în economia formală.

4.2.

Faptul că economia informală joacă un rol important, în special în țările în curs de dezvoltare, înseamnă că activitățile economice cotidiene ale cetățenilor și ale întreprinderilor rămân în afara bazei de impozitare. În multe cazuri, opțiunea de a desfășura o activitate în afara economiei formale nu este o adevărată alegere, ci mai degrabă singura soluție posibilă pentru întreprinderi și lucrători care fie nu pot avea acces la sectorul formal, fie au fost excluși din acesta. Includerea economiei informale trebuie promovată prin instituții eficiente (țintele 16.A și 16.6) (18), care să permită lucrătorilor, întreprinderilor și consumatorilor să contribuie la baza de impozitare a statului, beneficiind în același timp de protecție socială și de diferite servicii. În special, echitatea, transparența, eficiența și eficacitatea sistemelor fiscale ar trebui să fie o prioritate, fiind o condiție prealabilă pentru o dezvoltare durabilă.

4.3.

Numeroase întreprinderi ar fi dispuse să își desfășoare activitatea în cadrul economiei formale, având în vedere costurile ascunse cu care se confruntă IMM-urile care operează în afara acesteia și numeroasele avantaje pentru întreprinderile care operează în economia formală. Avantajele desfășurării activității în cadrul economiei formale includ accesul mai facil la credite și la alte instrumente financiare (ținta 8.10) (19), programele de formare și sprijin, contractele de achiziții publice, drepturile de proprietate, precum și posibilitatea de a colabora cu întreprinderi mai mari. Costurile asociate intrării în economia formală sunt costurile aferente înregistrării și licențelor și cele care decurg din respectarea obligațiilor fiscale, a legislației în domeniul muncii și a altor reglementări guvernamentale. Prin simplificarea procedurilor de înregistrare, de acordare a licențelor și de administrare a respectării obligațiilor fiscale, întreprinderile ar fi stimulate să își desfășoare activitatea în cadrul economiei formale.

4.4.

În multe situații în care economia informală este foarte răspândită, o contribuție importantă la acest proces poate proveni de la întreprinderi, în general, și, uneori, în special de la întreprinderile cooperative, care dau posibilitatea unui număr mare de persoane fără resurse economice să demareze activități economice și antreprenoriale, chiar și cu o injecție de capital minimă.

4.5.

Încurajarea trecerii la economia formală a microîntreprinderilor și a IMM-urilor ar permite instituirea unor politici care să sprijine crearea de locuri de muncă și creșterea economică a întreprinderilor (ținta 8.5) (20). Trebuie respectate reglementările privind piața muncii care vizează asigurarea unor condiții decente de muncă (ținta 8.5). În mod similar, o supraveghere mai atentă și un control regulat al activității economice ar permite guvernelor să adopte politici, în special politici fiscale, politici în materie de salarii și politici de protecție socială care să permită obținerea progresivă a unei mai mari egalități (ținta 10.4).

4.6.

Deși beneficiile unui sistem funcțional de colectare a impozitelor sunt evidente, persistă o serie de provocări în ceea ce privește modul de punere în aplicare a modificărilor necesare pentru a crește capacitatea statelor în acest sens. Experiențele din trecut au arătat că o mare parte dintre eforturile care au fost direcționate în acest sens au dus adesea la denaturări, randamente scăzute, costuri ridicate de colectare, probleme în ceea ce privește punerea în aplicare și chiar și la scurgeri de capital. Având în vedere că multe state în curs de dezvoltare au resurse limitate, ar trebui să se acorde prioritate măsurilor care vizează îmbunătățirea eficienței administrative și a eficacității sistemelor fiscale. Sectorul privat poate oferi asistență în consolidarea capacităților, prin împărtășirea experienței din țările și economiile foarte dezvoltate (21).

4.7.

Costurile administrative și costurile de conformare fiscală trebuie luate în considerare de către guverne atunci când încearcă să elimine orice decalaje în materie de venituri, indiferent dacă se folosesc în acest scop de impozite directe sau indirecte. Trebuie să se acorde o atenție specială situației persoanelor cu venituri reduse și distribuirii sarcinii fiscale pe nivelurile de venit. Creșterea inegalităților poate afecta gradul de civism fiscal. Comitetul consideră că un sistem de impozitare progresivă bine conceput ar putea asigura o distribuție echitabilă a sarcinii fiscale și ar contribui în mod semnificativ la reducerea inegalităților și a sărăciei.

4.8.

Ca urmare a procentului ridicat al activităților economice informale, bazele de impozitare sunt restrânse, ceea ce diminuează și mai mult potențialul de colectare a impozitelor și agravează denaturările. Este important să se sublinieze necesitatea mobilizării resurselor pentru îmbunătățirea colectării veniturilor interne (ținta 17.1) (22) și pentru combaterea evaziunii fiscale și a spălării banilor. Țările trebuie să își îmbunătățească cooperarea pentru combaterea fluxurilor financiare ilicite, iar UE ar trebui să ia în considerare crearea unei liste coordonate, care să conțină posibile măsuri de contracarare.

4.9.

CESE ar dori să sublinieze că, pentru a mobiliza cu succes resursele interne, este necesar ca: 1. deciziile fiscale să fie luate într-un mod deschis și transparent; 2. să fie instituite sisteme pentru a garanta asumarea răspunderii de către organizațiile societății civile (OSC) și parlamentari; 3. guvernele să dea dovadă de transparență în ceea ce privește impozitele și cheltuielile; și 4. impozitele să fie vizibile (23).

5.   Impozitarea și egalitatea de gen

5.1.

Obiectivul de dezvoltare durabilă 5 vizează eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor și promovarea politicilor privind egalitatea de gen și capacitarea femeilor și a fetelor. O condiție prealabilă pentru capacitarea femeilor este asigurarea drepturilor egale asupra resurselor economice, precum și accesul la proprietate și control asupra terenurilor și la alte forme de proprietate, servicii financiare, moșteniri și resurse naturale (ținta 5.A) (24). Prin urmărirea emancipării economice a femeilor, se promovează participarea deplină și efectivă a femeilor și se asigură într-o mai mare măsură egalitatea de șanse la ocuparea unor posturi de conducere la toate nivelurile de luare a deciziilor în viața politică, economică și publică (ținta 5.5) (25). Prin realizarea acestor obiective, garantarea drepturilor economice ale femeilor consolidează și alte ODD, precum Obiectivul 8 (condiții de muncă decente și creștere economică) și Obiectivul 16 (pace, justiție și instituții puternice).

5.2.

Sectorul privat joacă un rol important în promovarea egalității de gen. Politicile salariale, precum și formarea și educația la locul de muncă sunt importante pentru a promova egalitatea de șanse din perspectiva genului, pentru evoluția în carieră și dezvoltarea profesională. Oportunitățile legate de participarea femeilor la economia globală sunt uriașe și ar trebui să reprezinte un motor al creșterii economice favorabile incluziunii, al inovării și al productivității.

5.3.

Există o legătură importantă între reducerea sectorului informal și egalitatea de gen. Atunci când întreprinderile nu plătesc impozite, aceasta înseamnă că administrația publică (de stat, regională și locală) va avea mai puține fonduri pentru serviciile publice, infrastructura durabilă și protecția socială, care sunt importante pentru egalitatea de gen. Fără cheltuieli sociale adecvate și o infrastructură adecvată, populația săracă va fi afectată – ca de altfel, deseori, și femeile, în mod special.

6.   Impozitarea în economia digitală

6.1.

Digitalizarea rapidă a economiei este un factor important pentru creșterea economică globală. De asemenea, ea permite colectarea mai eficientă a informațiilor de către autoritățile fiscale și îmbunătățirea serviciilor pentru contribuabili. Digitalizarea economiilor a ridicat, totuși, problema locului în care sunt realizate și generate veniturile și profiturile, precum și a distribuirii lor între țări. Serviciile digitale pot fi furnizate la distanță, fără nicio prezență fizică în jurisdicția corespunzătoare pieței în care are loc consumul.

6.2.

Politicile privind impozitarea economiei digitale ar trebui să vizeze promovarea creșterii economice și a comerțului și investițiilor transfrontaliere, și nu să le împiedice. Având în vedere importanța tot mai mare a întreprinderilor digitalizate, este necesar să se dezvolte o nouă metodologie de stabilire a prezenței impozabile și de alocare a profitului, pentru a determina drepturile de impozitare între țările care constituie piața și țara în care sunt rezidente întreprinderile multinaționale digitalizate (26).

6.3.

Acest lucru necesită identificarea unei soluții acceptate la nivel internațional pentru modul de impozitare a acestor noi modele de afaceri, ținând seama atât de nevoile țărilor dezvoltate, cât și de cele ale țărilor în curs de dezvoltare (27). Pentru a pune în aplicare orice model de impozitare în economia digitalizată, trebuie să se stabilească un cadru pentru intensificarea cooperării la nivelul administrației autorităților fiscale naționale, precum și un mecanism de soluționare a litigiilor între mai multe părți.

6.4.

Raportul interimar al OCDE, Tax Challenges Arising from Digitalisation – Interim Report 2018 (Provocările fiscale apărute în urma digitalizării – Raport interimar 2018), din martie 2018 (28), prezintă direcția de lucru stabilită de Cadrul incluziv (29) în ceea ce privește digitalizarea și normele internaționale de impozitare până în 2020. Raportul descrie modul în care digitalizarea afectează și alte zone ale sistemului de impozitare, furnizează autorităților fiscale instrumente noi care duc la îmbunătățirea serviciilor destinate contribuabililor, crește eficacitatea colectării impozitelor și contribuie la detectarea evaziunii fiscale. Raportul final privind Cadrul incluziv al OCDE este programat pentru 2020.

6.5.

CESE consideră că este important ca orice norme noi privind modul de atribuire a drepturilor de impozitare între țări să fie echitabile atât pentru țările consumatoare mici și mari, cât și pentru țările dezvoltate și pentru cele în curs de dezvoltare. Este necesar să se acorde o remunerație corespunzătoare pentru contribuțiile aduse în materie de inovare, spirit antreprenorial etc. Veniturile din impozitul pe profit, deși sunt mici în raport cu totalitatea veniturilor fiscale, sunt importante pentru mobilizarea resurselor și pentru finanțarea infrastructurii necesare, pentru cercetare și dezvoltare, educație și îngrijire medicală etc.

7.   Rolul investițiilor private în îndeplinirea ODD

7.1.

CESE constată că, în cazul multor ODD, statele membre ale UE se numără printre cele care înregistrează cele mai mari progrese. Comitetul subliniază că UE și statele sale membre trebuie să ia măsuri pentru a asigura sisteme fiscale și de impozitare adaptate exigențelor viitorului, în vederea îndeplinirii ODD.

7.2.

Implicarea societății civile organizate la toate nivelurile este esențială pentru realizarea ODD, având în vedere că societatea civilă reprezintă principalele părți interesate în procesul de punere în aplicare a Agendei 2030 și că o mare parte a investițiilor necesare vor proveni din sectorul privat.

7.3.

La nivel mondial, întreprinderile constituie motoarele productivității, creșterii economice favorabile incluziunii, creării de locuri de muncă, investițiilor și inovării. Expertiza sectorului privat constituie soluția pentru depășirea multor provocări legate de dezvoltarea durabilă.

7.4.

Investițiile, inclusiv investițiile străine directe (ISD), joacă un rol important în eradicarea sărăciei, în combaterea schimbărilor climatice și în asigurarea unei creșteri durabile și favorabile incluziunii (30). De exemplu, realizarea Obiectivului 8 (31) va necesita mai multe investiții din partea sectorului privat. Agenda de acțiune de la Addis Abeba (2015) recunoaște acest lucru, afirmând că „activitatea întreprinderilor private, investițiile și inovarea sunt motoare esențiale ale productivității, creșterii economice favorabile incluziunii și creării de locuri de muncă.”

7.5.

CESE subliniază că normele fiscale previzibile sunt esențiale pentru comerțul transfrontalier, pentru investițiile întreprinderilor, pentru locurile de muncă și pentru creșterea economică. Convențiile privind impozitul pe venit ar putea contribui la intensificarea comerțului, prin asigurarea unui nivel mai ridicat de securitate întreprinderilor, prin reducerea dublei impuneri și prin furnizarea unui mecanism de combatere a planificării fiscale agresive și a evaziunii fiscale. Guvernele trebuie să convină asupra unor forme acceptabile de concurență în domeniul fiscal, iar întreprinderile trebuie să respecte normele și principiile convenite de și între țări.

7.6.

Recent, OCDE și FMI au publicat un raport comun privind securitatea fiscală, ca răspuns la îngrijorarea accentuată exprimată de liderii G20 cu privire la incertitudinea în materie fiscală și la impactul acesteia asupra comerțului și a investițiilor la nivel transfrontalier, în special în contextul impozitării internaționale.

7.7.

Raportul Băncii Mondiale privind plata impozitelor pe 2018 (32) constată că, pentru multe întreprinderi din țările în curs de dezvoltare, sarcina fiscală este deja destul de mare. De exemplu, în Africa Subsahariană, cotele de impozitare efective pentru întreprinderile mijlocii sunt cu șapte puncte procentuale mai mari decât media mondială. Politicile fiscale care promovează investițiile și inovarea, în special în economiile în curs de dezvoltare, ar ajuta mult la atragerea investițiilor străine directe (ISD), lucru care ar oferi, la rândul lui, oportunități pentru condiții de muncă decentă, inovare și productivitate sporită, în scopul creșterii efective a produsului intern brut al țărilor.

7.8.

Întreprinderile trebuie să fie transparente în relația cu autoritățile fiscale. Scopul principal al raportării pentru fiecare țară în parte este, potrivit OCDE, dezvoltarea unui instrument de evaluare a riscurilor de nivel înalt, care să ofere autorităților fiscale o imagine de ansamblu mai bună asupra tuturor activităților întreprinderilor multinaționale și asupra impozitelor plătite și care să nu stea în același timp, în mod expres, la baza impozitării în sine. În plus, este nevoie și de o mai mare transparență din partea guvernelor în ceea ce privește cuantumul impozitelor colectate și modul în care sunt cheltuite.

7.9.

Există uneori o concepție eronată potrivit căreia dezvoltarea ar putea fi finanțată în întregime sau în primul rând prin „combaterea practicilor fiscale discutabile ale întreprinderilor multinaționale”. Estimări imparțiale ale OCDE indică faptul că erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor (BEPS) întreprinderilor multinaționale s-au ridicat la 100-240 miliarde USD înainte de adoptarea oricărei contramăsuri (33). În UE, cuantumul BEPS a fost estimat ca reprezentând 0,3 % din PIB (34). Deși este semnificativă, această sumă nu este suficientă pentru a finanța punerea în aplicare a ODD. În plus, probabil că aceste venituri nu vor reveni țărilor care au cea mai mare nevoie de fonduri de dezvoltare. Cea mai importantă sursă de venituri pentru finanțarea ODD este creșterea economică durabilă. Astfel, politicile fiscale care încurajează creșterea economică, socială și de mediu durabilă trebuie să îndeplinească aceste obiective.

7.10.

CESE salută Platforma de colaborare în domeniul fiscal, care este o inițiativă comună a Fondului Monetar Internațional (FMI), a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), a Organizației Națiunilor Unite (ONU) și a Grupului Băncii Mondiale (GBM), deoarece facilitează interacțiunile între stabilirea standardelor, consolidarea capacităților și asistența tehnică în domeniul fiscalității la nivel internațional. CESE consideră că și UE ar trebui să fie membră a platformei.

7.11.

CESE consideră că activitatea desfășurată de Comitetul de experți ai ONU pentru cooperare internațională în domeniul fiscal în ce privește impozitarea/investițiile private și obiectivele de dezvoltare durabilă este de cea mai mare importanță pentru promovarea dialogului global și contribuie substanțial la învățarea reciprocă și la schimbul de bune practici. CESE subliniază că societatea civilă europeană trebuie să joace un rol activ în această dezbatere internațională crucială.

---

(1)  https://sustainabledevelopment.un.org/topics/sustainabledevelopmentgoals

(2)  http://www.oecd.org/tax/beps/

(3)  http://www.oecd.org/publications/policy-coherence-for-sustainable-development-2018-9789264301061-en.htm

(4)  https://openknowledge.worldbank.org/bitstream/handle/10986/8325/wps3645.pdf?sequence=1&isAllowed=y

(5)  Obiectivul 13 – Întreprinderea unor acțiuni urgente pentru combaterea schimbărilor climatice și a efectelor acestora.

(6)  Obiectivul 14 – Conservarea și utilizarea durabilă a oceanelor, a mărilor și a resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă; Obiectivul 15 – Protejarea, refacerea și promovarea utilizării durabile a ecosistemelor terestre, gestionarea durabilă a pădurilor, combaterea deșertificării, stoparea degradării solurilor și refacerea acestora, precum și combaterea declinului biodiversității.

(7)  Obiectivul 7 – Asigurarea accesului tuturor la energie la prețuri rezonabile, din surse sigure, durabile și moderne.

(8)  Obiectivul 12 – Asigurarea unor modele de consum și de producție durabile.

(9)  Pentru informații suplimentare, a se vedea documentul Business Charter for Sustainable Development – Business Contributions to the Sustainable Development Goals (Carta întreprinderilor pentru o dezvoltare durabilă – Contribuția întreprinderilor la obiectivele de dezvoltare durabilă), elaborat de Camera Internațională de Comerț (ICC), https://iccwbo.org/content/uploads/sites/3/2015/09/ICC-Business-Charter-for-Sustainable-Development-Business-contributions-to-the-UN-Sustainable-Development-Goals.pdf

(10)  12.C – Raționalizarea subvențiilor ineficiente pentru combustibili fosili, care încurajează risipa de resurse, prin eliminarea distorsiunilor pe piață, în conformitate cu circumstanțele naționale, inclusiv prin restructurarea impozitării și eliminarea treptată a subvențiilor dăunătoare, dacă acestea există, pentru a reflecta impactul lor asupra mediului, ținând seama pe deplin de nevoile și condițiile specifice ale țărilor în curs de dezvoltare și reducând pe cât posibil eventualele efecte adverse asupra dezvoltării lor, într-un mod care să protejeze comunitățile sărace și afectate.

(11)  7.2 – Până în 2030, creșterea semnificativă a ponderii energiei din surse regenerabile în mixul energetic global.

(12)  7.1 – Până în 2030, asigurarea accesului universal la servicii energetice fiabile, moderne și la prețuri accesibile.

(13)  7.B – Până în 2030, extinderea infrastructurii și modernizarea tehnologiei pentru furnizarea de servicii energetice moderne și durabile pentru toți în țările în curs de dezvoltare, în special în țările cel mai puțin dezvoltate, în statele insulare mici în curs de dezvoltare și în țările în curs de dezvoltare care nu au ieșire la mare, în conformitate cu programele lor respective de sprijin.

(14)  8.4 – Îmbunătățirea progresivă, până în 2030, a eficienței resurselor globale în ceea ce privește consumul și producția și decuplarea creșterii economice de degradarea mediului, în conformitate cu cadrul pe 10 ani al programelor privind consumul și producția durabile, în frunte cu țările dezvoltate.

(15)  https://sustainabledevelopment.un.org/index.php?page=view&type=400&nr=2051&menu=35

(16)  Avizul CESE în curs de elaborare Economia durabilă de care avem nevoie (nepublicat încă), punctul 1.10 – CESE solicită Comisiei să stabilească un plan de acțiune pentru „reforma fiscală ecologică” în statele membre ale UE, astfel încât să se contribuie la alinierea politicilor privind impozitarea și subvențiile și a politicilor de distribuire preliminară la obiectivul realizării unei tranziții echitabile către o economie a bunăstării.

(17)  Avizul CESE pe tema „Următorii pași către un viitor european durabil – Acțiunea europeană pentru durabilitate” (JO C 345, 13.10.2017, p. 91).

(18)  16.A – Consolidarea instituțiilor naționale relevante, inclusiv prin intermediul cooperării internaționale, pentru consolidarea capacităților la toate nivelurile, în special în țările în curs de dezvoltare, în scopul prevenirii violenței și combaterii terorismului și a criminalității.

16.6 – Dezvoltarea unor instituții eficiente, responsabile și transparente la toate nivelurile.

(19)  8.10 – Consolidarea capacității instituțiilor financiare interne pentru a încuraja și a extinde accesul la servicii bancare, de asigurări și financiare pentru toți.

(20)  8.5 – Până în 2030, îndeplinirea obiectivului unei ocupări depline și productive a forței de muncă și al asigurării unor condiții decente de muncă pentru toate femeile și toți bărbații, inclusiv pentru tineri și pentru persoanele cu handicap, precum și a obiectivului unei remunerări egale pentru o muncă de valoare egală.

(21)  Grupul interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) a inițiat un astfel de program.

(22)  17.1 – Consolidarea mobilizării resurselor interne, inclusiv prin sprijin internațional pentru țările în curs de dezvoltare, pentru a îmbunătăți capacitatea națională de colectare a impozitelor și a altor venituri.

(23)  O discuție referitoare la unele dintre aceste probleme poate fi regăsită în articolul Promoting Tax Bargains in Uganda and Beyond: The Importance of Civil Society and Parliamentarians (Promovarea negocierilor fiscale în Uganda și în afara acesteia: importanța societății civile și a parlamentarilor).

(24)  5.A – Realizarea de reforme pentru a oferi femeilor drepturi egale asupra resurselor economice, precum și accesul la proprietate și control asupra terenurilor și la alte forme de proprietate, servicii financiare, moșteniri și resurse naturale, în conformitate cu legile naționale.

(25)  5.5 – Asigurarea participării depline și eficiente a femeilor și a egalității de șanse la ocuparea unor posturi de conducere la toate nivelurile de luare a deciziilor în viața politică, economică și publică.

(26)  A se vedea Avizul CESE pe tema „Impozitarea în economia digitală” (JO C 353, 18.10.2019, p. 17).

(27)  A se vedea avizele CESE privind impozitarea profiturilor întreprinderilor multinaționale din economia digitală (JO C 367, 10.10.2018, p. 73) și, respectiv, „Impozitarea în economia digitală” (JO C 353, 18.10.2019, p. 17).

(28)  http://www.oecd.org/tax/tax-challenges-arising-from-digitalisation-interim-report-9789264293083-en.htm

(29)  Cadrul incluziv al OCDE.

(30)  A se vedea Business Charter for Sustainable Development (Carta întreprinderilor pentru o dezvoltare durabilă), ICC (2015).

(31)  Obiectivul 8 – Promovarea unei creșteri economice susținute, favorabile incluziunii și durabile, a unei ocupări integrale și productive a forței de muncă și a unor condiții de muncă decente pentru toți.

(32)  https://www.doingbusiness.org/en/reports/thematic-reports/paying-taxes

(33)  Raportul BEPS (2015), OCDE.

(34)  A se vedea Avizul CESE pe tema „Către un proces decizional mai eficient și mai democratic în domeniul politicii fiscale a UE” (JO C 353, 18.10.2019, p. 90).