Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Provocările demografice din UE în contextul inegalităților economice și de dezvoltare”

(aviz exploratoriu la solicitarea Președinției croate)

(2020/C 232/01)

Raportor:	domnul Stéphane BUFFETAUT
Coraportor:	domnul Adam ROGALEWSKI

Solicitarea Președinției croate a Consiliului	Scrisoarea din 10.9.2019
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie
Data adoptării în secțiune	3.3.2020
Data adoptării în sesiunea plenară	7.5.2020
Sesiunea plenară nr.	551 – Sesiune plenară la distanță
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri)	249/0/12

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Prezentul aviz a fost elaborat înainte de izbucnirea pandemiei de COVID-19. CESE recunoaște însă că criza provocată de COVID-19 va avea implicații importante pentru viitoarele politici ale UE care abordează provocările demografice și inegalitățile tot mai mari dintre statele membre. În acest sens, Comitetul îndeamnă UE să pregătească politici relevante, susținute de o finanțare ambițioasă, pentru a proteja cetățenii de efectele nocive ale pandemiei și, cel mai important, de criza economică care va urma, pentru a atenua consecințele sociale negative. Astfel de politici ar trebui pregătite urgent și pe baza unor consultări cu partenerii sociali și cu societatea civilă organizată.

1.2.

Situația demografică actuală a UE necesită o abordare holistică, care să cuprindă politici sociale și economice, politici active privind piața forței de muncă și coeziunea, politici de susținere a familiilor și, în special, căi de reconciliere a vieții de familie cu viața profesională, măsuri speciale pentru lucrătorii în vârstă, politici privind îmbătrânirea activă și în stare bună de sănătate, politici și măsuri privind imigrația sustenabilă și favorabilă incluziunii, precum și politici de prevenire a exodului creierelor.

1.3.

O nouă explozie demografică este puțin probabilă; prin urmare, este extrem de important ca participarea pe piața muncii să fie îmbunătățită pentru a face față efectelor generate de situația demografică a Europei. Nivelul șomajului, al subocupării forței de muncă și al inactivității este prea ridicat în prea multe state membre, în special în rândul tinerilor, a căror rată a șomajului este aproape dublă față de medie în fiecare stat membru. Combaterea șomajului trebuie să devină o prioritate pentru UE.

1.4.

Dinamica demografică este un proces care depinde și de încrederea în viitor; de aceea UE are nevoie de o economie puternică și de o politică socială puternică. În caz contrar, femeile și bărbații din Europa, în special tinerii, nu vor avea încredere în viitor, incertitudinea socială și economică îi va descuraja să aibă copii. Prin urmare, punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale este un factor foarte important de îmbunătățire a situației demografice a UE. De aceea, CESE salută intenția Comisiei de a elabora un plan de acțiune pentru punerea sa în aplicare, pe baza unui amplu proces de consultare.

1.5.

Copiii nu trebuie să împiedice realizarea unei cariere profesionale sau să devină un factor de sărăcire sau de pierdere a puterii de cumpărare, în special pentru familiile numeroase. Este important să se mențină sau să se pună în aplicare politici în domeniul pieței forței de muncă stabile, proactive și centrate pe familie și ființa umană, care să includă măsuri de promovare a unui echilibru între viața personală și de familie și viața profesională (concediu pentru creșterea copilului, servicii de îngrijire a copiilor și alte servicii de îngrijire, muncă la distanță, muncă flexibilă) și sprijin financiar și educațional. O atenție deosebită trebuie acordată familiilor monoparentale și familiilor numeroase, care sunt expuse în mai mare măsură riscului de sărăcie. Aplicarea unor politici familiale stabile și diversificate, adaptate mediului cultural, s-a dovedit eficace în ceea ce privește creșterea ratei fertilității.

1.6.

Condiții precare de muncă și nesiguranța perspectivelor oferite de piața muncii, dificultățile întâmpinate la închirierea sau achiziționarea unei locuințe adecvate, în special în zonele metropolitane și în orașele mari, iată realitatea cu care se confruntă mulți tineri. Din acest motiv, este dificil pentru ei să-și planifice viitorul, să devină independenți și să-și întemeieze o familie. Acest aspect ar trebui abordat în mai mare măsură, atât în politicile UE, cât și în cele naționale.

1.7.

Mobilitatea internă este o libertate fundamentală a UE, care consolidează competitivitatea europeană și oferă oportunități cetățenilor săi. În ceea ce privește migrația de pe teritoriul UE și exodul de creiere și de forță de muncă legate de migrația internă, convergența socială și economică în sens ascendent a statelor membre reprezintă cel mai bun răspuns, dar acest lucru necesită timp. Fondul european de dezvoltare regională, Fondul de coeziune și Fondul social european trebuie orientate în mod special către sprijinirea statelor cu performanțe economice mai scăzute pentru a le ajuta să dezvolte proiecte care să le îmbunătățească dezvoltarea socială și economică, astfel încât să rămână sau să devină atractive pentru populația lor. Se pot avea în vedere măsuri de încurajare a întoarcerii în țara de origine, în vederea obținerii de beneficii reciproce.

1.8.

Mediul economic și social reprezintă un factor important de atractivitate. CESE consideră că investițiile în servicii publice eficiente, alături de investițiile orientate către familie ar trebui să constituie o prioritate, deoarece pun bazele viitorului. Creșterea investițiilor publice în statele membre ar putea fi facilitată prin aplicarea unei „reguli de aur” privind investițiile cu un obiectiv social, care să permită o mai mare flexibilitate în aplicarea normelor bugetare.

1.9.

Doar imigrația nu poate fi soluția la provocările demografice cu care se confruntă Europa, dar poate contribui la rezolvarea acestora. Pe termen scurt, imigrația ar putea avea o influență pozitivă asupra creșterii populației și a forței de muncă, cu condiția să fie însoțită de politici de integrare echitabile și durabile, care să îi ajute pe nou-veniți să se stabilească și să evite dificultățile de integrare.

2.   Situația actuală

2.1.

Mărimea populației este influențată de fertilitate, mortalitate și migrație. Deși situația diferă de la o țară la alta, asistăm la o convergență generală în UE în ceea ce privește scăderea ratei fertilității și a mortalității. În ciuda unor divergențe între țări, rata fertilității din statele membre este adesea mult și durabil sub pragul necesar reînnoirii generațiilor. Chiar luând în considerare tendința mondială de scădere a ratei mortalității și a ratelor fertilității (tranziția demografică), situația din Europa este neobișnuită în această privință.

2.2.

În perioada 1950-1989, creșterea anuală a populației europene a depășit întotdeauna cifra de două milioane. Din anul 1990, creșterea a rămas sub 1,5 milioane pe an. În aceeași perioadă, în restul lumii s-a înregistrat o creștere demografică medie net superioară celei europene. Dacă în 1950, de exemplu, Europa reprezenta 21,7 % din populația lumii, în 2017 ea reprezenta mai puțin de 10 %. Ponderea sa demografică nu a fost niciodată mai mică (1).

2.3.

În ceea ce privește rata natalității, între 1952 și 1961 s-au înregistrat anual peste 12 milioane de nașteri în Europa. Această cifră a scăzut la 7,3 milioane în 2000. S-a înregistrat o ușoară creștere datorită migrației, care a însemnat un aport de populație relativ tânără în Europa, îmbunătățind rata natalității într-un număr mic de țări din UE. Numărul nașterilor fluctuează în prezent între 7 și 8 milioane pe an.

2.4.

Această cifră trebuie privită în raport cu rata mortalității. Mortalitatea este atât în creștere, cât și în scădere: în creștere, ca urmare a vârstei înaintate pe care o ating mai multe generații; în scădere, ca urmare a îmbunătățirii condițiilor sanitare și de îngrijire medicală și a unui stil de viață mai sănătos, care a prelungit speranța de viață în Europa (78 de ani pentru bărbați, 83 de ani pentru femei în UE-28). În ansamblu, numărul de decese înregistrate anual în Europa începând din 1992 a fost de 8-8,5 milioane de persoane.

2.5.

Începând din 1994, Europa s-a confruntat anual cu fenomenul depopulării: un sold natural negativ, numărul deceselor depășindu-l pe cel al nașterilor. Acest fenomen afectează Germania, Bulgaria, Croația, Spania, Estonia, Finlanda, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Lituania, Portugalia, România și Slovenia.

2.6.

În ciuda migrației, formată din persoane mai tinere decât populația autohtonă, Europa secolului 21 se confruntă cu o îmbătrânire a populației. Proporția persoanelor care depășesc vârsta de 65 de ani din populația totală a crescut de la 12,5 % în 1989 la 18,8 % în 2019. CESE a subliniat deja că rata de participare la forța de muncă a populației în vârstă de muncă este mai ridicată decât rata de dependență a persoanelor în vârstă, ceea ce reprezintă raportul dintre persoanele de vârstă activă și persoanele de peste 65 de ani. Prin urmare, este necesar să se valorifice capacitatea de muncă a șomerilor și persoanelor subocupate. Integrarea imigranților pe piața forței de muncă și accesul la formare al șomerilor și persoanelor cu locuri de muncă precare sunt esențiale pentru gestionarea problemelor demografice legate de longevitate.

2.7.

Unele state membre se confruntă cu o rată ridicată a mobilității intra-europene către statele membre care au un nivel de trai mai ridicat, ceea ce le amplifică dificultățile legate de îmbătrânirea populației, dat fiind că cei care pleacă aparțin, în principal, categoriei de vârstă mai tinere. Ele se confruntă cu un exod al forței de muncă, care privește toate nivelurile de calificare și, cel mai important, cu un exod al creierelor care este îngrijorător pentru țările în cauză; acestea au investit în sisteme de educație și formare profesională în beneficiul altor țări, care pot oferi condiții sociale și de muncă mai bune. În 2018, 36 % din lucrătorii mobili din UE aveau un nivel ridicat de studii, 40 % un nivel mediu și 23 % un nivel de studii mai scăzut. Cu toate acestea, doar 20 % au fost angajați pe locuri de muncă înalt calificate, 60 % pe locuri de muncă cu cerințe medii în materie de competențe și 20 % pe locuri de muncă cu un nivel scăzut de calificare (2).

2.8.

În plus, circulația lucrătorilor către statele membre mai puternice din punct de vedere economic accelerează îmbătrânirea populației și declinul demografic în statele membre din Europa de Est. Dacă această mișcare continuă în același ritm, populația formată din persoane de peste 65 de ani va fi mai mare în țările din Europa de Est decât în țările din Europa de Vest (3).

2.9.

Circulația lucrătorilor din țările din Europa de Est în statele membre mai bogate este cauzată în principal de diferențele în materie de salarii, protecție socială și standarde sociale, care rămân mult mai scăzute decât în vechile state membre. În timp ce diferențele de salarizare dintre Europa de Est și Europa de Vest erau în curs de a se reduce până la începutul crizei, convergența ascendentă a salariilor în Europa de Est s-a oprit în urma crizei (4). În unele state membre din est, emigrarea masivă a dus la o penurie de forță de muncă.

2.10.

În același timp, migrația dinspre sudul către vestul Europei a crescut ca urmare a crizei economice (5) și a consecințelor sale. În acest caz, perspectivele slabe de pe piața forței de muncă, inclusiv rata ridicată a șomajului, au dus la o migrație mai puternică dinspre Europa de Sud către Europa de Vest a tuturor lucrătorilor, indiferent de calificările acestora.

2.11.

De asemenea, există factori care nu sunt de natură strict economică, cum ar fi condițiile juridice, culturale și sociale, care contribuie la migrație. De exemplu, unele persoane își părăsesc țara plecând în state sociale mai bine dezvoltate, care oferă protecție socială și asistență medicală de mai bună calitate. Unele persoane pot suferi de discriminare din alte motive, cum ar fi religia, originea etnică sau orientarea sexuală, care emigrează către o țară în care societatea și sistemul juridic sunt mai primitoare cu aceste familii. În ansamblu, este dificil să se măsoare amploarea acestor tipuri de mobilitate și impactul lor asupra problemelor demografice.

3.   Observații generale

3.1.

CESE solicită o abordare globală privind provocările demografice. Această abordare implică nu numai rata fertilității în sine, ci și problema echilibrului dintre viața profesională și cea privată, ocuparea forței de muncă, egalitatea dintre bărbați și femei, politici familiale stabile, politici regionale și de coeziune, calitatea infrastructurilor publice și a serviciilor.

3.2.

Dezbaterile pe tema demografiei implică discuții despre copii, mame și tați, nu doar despre cifre și statistici. Este vorba despre persoane care au planuri de viață, indiferent de tipul familiei. Societățile europene trebuie să ofere sprijin și protecție celor mai vulnerabili, în acest caz copilului, ale cărui drepturi și interese trebuie să prevaleze.

3.3.

CESE a emis mai multe avize pe tema demografiei. În unele dintre acestea, el a atras atenția asupra faptului că țările care au politici familiale solide, care conțin, în plus, dispoziții diverse și reflectă culturile statelor membre în cauză, se află într-o situație demografică mai bună decât cele în care astfel de politici lipsesc sau sunt inconsistente (6). În alte state membre, Comitetul a subliniat importanța unor politici solide în domeniul pieței forței de muncă, bazate pe o participare ridicată pe piața forței de muncă și pe locuri de muncă de înaltă calitate, ca o modalitate eficace de abordare a provocărilor demografice (7).

3.4.

CESE consideră că există deja politici care ar putea fi utilizate pentru a face față provocărilor demografice, în special în contextul inegalităților de natură economică și de dezvoltare. Pilonul european al drepturilor sociale este un instrument important de realizare a unei convergențe sociale și economice ascendente în UE, ceea ce va contribui, de asemenea, la abordarea provocărilor demografice.

3.5.

CESE consideră că pentru a asigura tendințe demografice pozitive în UE, este esențial să se creeze un mediu care oferă oamenilor stabilitate economică și socială și standarde de viață și de muncă decente, în care rolul partenerilor sociali este important. Aceasta presupune mai multe investiții în infrastructura socială, în politicile familiale, în servicii publice de înaltă calitate și în politici active în domeniul pieței forței de muncă.

3.6.

Analiza unor politici eficace din punct de vedere demografic evidențiază faptul că acestea combină diferite măsuri care sunt stabile de-a lungul timpului. Acest lucru este important, deoarece proiectul de a avea copii și o familie este, prin definiție, pe termen lung. În ceea ce privește politicile familiale, ar trebui să se acorde o atenție deosebită familiilor expuse riscului de sărăcie, de exemplu familiilor monoparentale și familiilor numeroase. Este important să ne amintim că a doua cauză de sărăcie, după șomaj, este destrămarea familiei, iar riscul de sărăcie crește odată cu numărul copiilor dintr-o familie. CESE a solicitat un venit minim decent în UE (8).

3.7.

CESE subliniază rolul esențial al serviciilor publice în politicile sociale și în sprijinirea familiilor. Asigurarea unor servicii de îngrijire și asistență de înaltă calitate, accesibile și la prețuri rezonabile (pentru copii, persoanele cu handicap și persoanele în vârstă) este esențială pentru abordarea provocărilor demografice și sprijinirea creșterii populației. Nivelul scăzut al investițiilor în serviciile publice a dus la un deficit de personal și la lipsa unei infrastructuri adecvate. Ar trebui să se acorde o atenție specială serviciilor de îngrijire a copiilor și educației, precum și politicilor dedicate generațiilor mai în vârstă. Unul dintre domeniile în care nivelul scăzut al investițiilor este cel mai evident este cel al îngrijirii medicale pe termen lung a persoanelor în vârstă (9).

3.8.

CESE solicită mai multe investiții în serviciile publice și în politicile sociale pentru a face față provocărilor demografice. CESE își reiterează opinia potrivit căreia creșterea investițiilor publice în statele membre ar putea fi facilitată prin aplicarea unei „reguli de aur” privind investițiile cu un obiectiv social, care să permită o mai mare flexibilitate în aplicarea normelor bugetare. Fondurile UE existente și viitoare, în special Planul de investiții pentru Europa, ar trebui să vizeze în mai mare măsură și să sporească cheltuielile privind investițiile sociale, sprijinul familial și promovarea egalității, care vor contribui la abordarea provocărilor demografice.

3.9.

CESE subliniază volumul și importanța muncii neplătite, desfășurată în principal de femei, care, în virtutea solidarității familiale, se investesc în cea mai mare măsură în acțiuni de îngrijire și asistență, își sprijină familiile și compensează lipsa infrastructurii publice. Această activitate reală este rareori recunoscută ca atare, deși îngrijirea neremunerată și munca la domiciliu sunt estimate, în lume, la 10 % și, respectiv, 39 % din produsul intern brut (10). Este important și corect să se recunoască și să se sprijine activitatea îngrijitorilor voluntari neremunerați, de obicei membri ai familiei, care au ales să nu lucreze pentru a oferi îngrijire și asistență membrilor familiei care sunt bolnavi, cu handicap și dependenți de ei, printre altele, prin asigurarea unor investiții suficiente în infrastructura de îngrijire. Statele membre ar trebui încurajate să recunoască valoarea economică, socială și morală a acestei activități, acordându-le un statut adecvat și un sprijin financiar corespunzător, precum și protejându-le drepturile în materie de securitate socială.

3.10.

Ar trebui acordată o atenție deosebită populației rurale, unde îmbătrânirea este chiar mai rapidă decât la nivelul populației globale. O tendință definitorie a vieții rurale în întreaga Europă este scăderea populației, întrucât tinerii au tendința de a se muta în orașe pentru studii și muncă. Pentru combaterea depopulării zonelor rurale și a orașelor de provincie de dimensiuni mici și mijlocii, printre măsurile esențiale se numără menținerea standardelor de viață, inclusiv a unor perspective decente pe piața forței de muncă, precum și investițiile în infrastructură, serviciile publice și educație.

3.11.

CESE subliniază rolul important jucat de organizațiile societății civile și de partenerii sociali în dezbaterea și elaborarea politicilor privind provocările demografice.

4.   Importanța unor locuri de muncă de calitate, a unor politici proactive în domeniul pieței forței de muncă și a unor politici care să sprijine echilibrul dintre viața profesională și cea privată și de familie.

4.1.

CESE consideră că asigurarea unor politici proactive în domeniul pieței forței de muncă, care să contribuie la crearea de locuri de muncă stabile și la bunăstarea lucrătorilor, sunt măsuri importante și eficiente de abordare a provocărilor demografice. Într-adevăr, sursa veniturilor populației europene este, în cea mai mare măsură, locul de muncă și, fără perspectiva creării de locuri de muncă, a asigurării unei piețe a forței de muncă dinamice, fără securitatea pieței forței de muncă și a unui loc de muncă de calitate, este dificil să se întemeieze o familie care să beneficieze de condiții decente de viață. Prin negocieri colective, partenerii sociali pot avea o contribuție importantă la îmbunătățirea salariilor și a condițiilor sociale.

4.2.

CESE ia notă de raportul privind scenariile demografice pentru UE (11), care afirmă că cea mai fezabilă și mai eficientă cale de contracarare a consecințelor negative ale îmbătrânirii populației nu este nici ridicarea ratelor de fertilitate și nici sporirea migrației, ci, mai curând, creșterea ratei de participare la forța de muncă. Pe termen mediu și lung, este necesară o demografie mai echilibrată pentru a asigura un echilibru între cheltuielile sociale și dinamismul economiei noastre.

4.3.

Măsurile de combatere a sărăciei în cazul persoanelor încadrate în muncă au o importanță crucială pentru a se asigura condiții de viață decente pentru familii, copii și părinți. CESE ia notă de intenția președintei Comisiei de a garanta că fiecare lucrător din Uniunea noastră beneficiază de un salariu minim echitabil (12). În acest context, CESE va pregăti un aviz exploratoriu pe tema „Salarii minime decente în Europa”.”

4.4.

Asigurarea unor locuri de muncă de calitate, ca factori de stabilitate economică, a accesului la formare pentru a îmbunătăți aptitudinile și competențele lucrătorilor, precum și posibilitățile de a oferi condiții de muncă sigure și flexibile sunt tot atâtea căi de a sprijini creșterea demografică. Ar trebui să se acorde o atenție specială sistemelor de lucru cu fracțiune de normă sau flexibile pentru a îmbunătăți echilibrul dintre viața profesională și viața privată și de familie. O măsură care să permită un echilibru mai bun între viața profesională și cea privată și protejarea vieții de familie și a celei private în contextul digitalizării accelerate este dreptul de a se deconecta, considerat de CESE o bună practică (13).

4.5.

În avizele sale anterioare (14), CESE a solicitat politici proactive în domeniul egalității de gen, pentru a elimina diferențele de remunerare dintre bărbați și femei și a promova un echilibru între viața profesională și cea privată. Studiile arată că este benefic atât pentru familii, cât și pentru economia și competitivitatea europeană, ca bărbații să fie implicați în activitățile de îngrijire. Stimularea participării femeilor pe piața forței de muncă ar face posibilă dezvoltarea potențialului lor într-un moment în care forța de muncă este în scădere în UE, iar populația îmbătrânește.

4.6.

O atenție deosebită ar trebui acordată lucrătorilor tineri care sunt sau ar putea deveni părinți. Rata șomajului în rândul tinerilor din UE este, în medie, mai mare decât cea a populației active în general și poate varia de la 5 % la 40 % în unele țări (15). Tinerii sunt, de asemenea, afectați în mod deosebit de condițiile de muncă precare (16). În plus, lipsa perspectivei creării de locuri de muncă, a asigurării unei piețe a forței de muncă dinamice, lipsa securității pe piața forței de muncă precum și dificultățile la închirierea sau achiziționarea de locuințe le îngreunează posibilitățile de a-și planifica viitorul, de a deveni independenți, de a se instala într-o locuință și a întemeia o familie. Ar trebui să li se creeze tinerilor un acces sporit la locuri de muncă de calitate: acest lucru le-ar oferi securitatea de care au nevoie pentru a întemeia o familie.

4.7.

La celălalt capăt al lanțului generațional, este nevoie de politici de sprijinire a lucrătorilor mai în vârstă pe piața forței de muncă, astfel încât aceștia să poată lucra până la vârsta legală de pensionare în vigoare în țara lor (17). Acest lucru ar putea fi realizat prin îmbunătățirea oportunităților și a condițiilor de lucru pentru a asigura locuri de muncă care să răspundă mai bine nevoilor persoanelor în vârstă. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită combaterii discriminării pe criterii de vârstă de pe piața forței de muncă.

4.8.

De asemenea, ar trebui să se acorde o atenție deosebită sănătății și siguranței la locul de muncă, în condițiile în care îmbătrânirea duce la creșterea riscului de apariție a problemelor de sănătate. Prin urmare, este esențial ca munca și locurile de muncă să fie concepute astfel încât astfel de boli să poată fi prevenite și mai mulți angajați să poată lucra până la vârsta normală de pensionare (18).

5.   Relevanța politicilor familiale pentru realizarea unei demografie dinamice

5.1.

Statele membre care dispun de politici familiale active au rate ale natalității mai ridicate decât cele în care aceste politici lipsesc sau sunt inconsistente. Scopul este de a garanta că faptul de a avea copii, care asigură viitorul Europei, nu are ca efect reducerea calității vieții sau a perspectivelor de carieră. Pentru a realiza acest lucru, este necesar să se combine măsuri fiscale, legislație socială, acordarea de sprijin financiar direct și asigurarea unor servicii publice eficiente și la prețuri accesibile, inclusiv a unor sisteme de îngrijire a copiilor. Când sunt puse în aplicare, aceste politici sunt eficiente (19). Pentru a dura însă, ele trebuie să fie sustenabile și să constituie o bază legislativă stabilă.

5.2.

Aceste politici familiale fac parte însă dintr-un cadru mai larg, care le garantează eficacitatea: locuri de muncă, o dinamică economică și socială, o cultură a familiei, o politică a locuințelor adaptată, un sistem educațional eficient și politici de mediu. În cele din urmă, viața de familie și viața profesională se numără printre principalele preocupări ale bărbaților și femeilor din Europa, prin urmare ele trebuie să se afle în centrul preocupărilor societății europene.

5.3.

Demografia trebuie privită dintr-o perspectivă pe termen lung și necesită acțiuni coordonate la nivel european. UE ar trebui să elaboreze orientări comune bazate pe solidaritatea între generații și pe egalitatea de gen, luând în considerare culturile naționale și diferențele în materie de politică socială. Situația actuală a Uniunii Europene necesită, de asemenea, măsuri menite să ridice rata natalității. Dacă, așa cum se spune, „a guverna înseamnă a prevedea”, este esențial să acționăm astăzi.

6.   Migrația, inclusiv mobilitatea pe teritoriul UE

6.1.

În ceea ce privește rolul imigrației în abordarea provocărilor demografice, CESE își reiterează opinia potrivit căreia imigrația are o influență pozitivă asupra populației și a creșterii forței de muncă. În cazul în care creșterea naturală a populației devine negativă, imigrația poate contribui la menținerea totalului populației și a forței de muncă la un nivel constant. Cu siguranță, imigrația nu este soluția definitivă pentru abordarea consecințelor îmbătrânirii demografice în Europa. Cu toate acestea, ar putea fi un remediu și pentru lipsa forței de muncă și de competențe, care nu are legătură cu procesele demografice (20).

6.2.

De asemenea, ar trebui avut grijă să nu se încurajeze migrarea sistematică a persoanelor cu calificări și competențe de înalt nivel, fenomen care ar agrava decalajul în materie de competențe în raport cu țările în curs de dezvoltare și ar dăuna dezvoltării lor economice și sociale. Este, de asemenea, important să se pună în aplicare politici active de primire și de integrare, pentru a se evita dificultățile legate de stabilirea într-o țară nouă și o nouă cultură.

6.3.

Libera circulație a cetățenilor UE este o libertate fundamentală a Uniunii. Nivelurile ridicate ale migrației pe teritoriul UE pot genera provocări specifice atât pentru statele membre de origine (îmbătrânirea accelerată a populației sau pierderea forței de muncă și a competențelor profesionale), cât și pentru statul de primire.

6.4.

Întrebarea este dacă această mobilitate pe teritoriul UE este ireversibilă sau dacă este doar temporară și reîntoarcerea în țara de origine va fi sistematică. De fapt, persoanele care își părăsesc țara de origine se întorc acasă, în mare parte, după doi ani. Este o formă de mobilitate circulară, din care au de câștigat ambele țări în cauză. Pentru ca acest proces să capete amploare, ar trebui asigurată creșterea convergenței economice și sociale între est și vest, precum și între sud și vest. Reducerea decalajului existent este cea mai bună modalitate de a încetini această pierdere a forței de muncă.

---

(1)  Gérard-François Dumont, Vue de ses frontières, une Europe vieillissante mais atractive pour les migrants („Privită de la frontierele sale, Europa este îmbătrânită, dar atractivă pentru migranți”), Diploweb, La revue géopolitique, 3 noiembrie 2019.

(2)  https://www.etui.org/Publications2/Working-Papers/Why-central-and-eastern-Europe-needs-a-pay-rise

(3)  Demographic Scenarios for the EU („Scenarii demografice pentru UE”), 2019, https://ec.europa.eu/jrc/en/publication/eur-scientific-and-technical-research-reports/demographic-scenarios-eu.

(4)  https://www.etui.org/Publications2/Working-Papers/Why-central-and-eastern-Europe-needs-a-pay-rise

(5)  Raportul anual pe 2018 privind mobilitatea forței de muncă în UE, raport final 2018

(6)  JO C 218, 23.7.2011, p. 7 și JO C 161, 13.7.2007, p. 66.

(7)  JO C 318, 29.10.2011, p. 1 și JO C 14, 15.1.2020, p. 60.

(8)  JO C 190, 5.6.2019, p. 1.

(9)  JO C 71, 24.2.2016, p. 46.

(10)  https://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=E/CN.6/2017/3

(11)  Demographic Scenarios for the EU („Scenarii demografice pentru UE”), 2019.

(12)  JO C 62, 15.2.2019, p. 142.

(13)  JO C 14, 15.1.2020, p. 52.

(14)  JO C 129, 11.4.2018, p. 44 și JO C 110, 22.3.2019, p. 26.

(15)  Discursul dnei von der Leyen.

(16)  JO C 14, 15.1.2020, p. 60.

(17)  JO C 62, 15.2.2019, p. 142.

(18)  https://osha.europa.eu/sites/default/files/publications/documents/Work-related_MSDs_prevalence_costs_and_demographics_in_the_EU_report.pdf

(19)  JO C 14, 15.1.2020, p. 60.

(20)  JO C 110, 22.3.2019, p. 1.