COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 14.3.2018
COM(2018) 252 final
2018/0061(COD)
Propunere de
REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI
de modificare a Regulamentului (CE) nr. 810/2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize)
{SWD(2018) 77 final}
{SWD(2018) 78 final}
EXPUNERE DE MOTIVE
1.CONTEXTUL PROPUNERII
•Motivele și obiectivele propunerii
Codul de vize este un element central al politicii comune a vizelor, stabilind proceduri și condiții armonizate privind prelucrarea cererilor de viză și eliberarea vizelor. Codul de vize a intrat în vigoare la 5 aprilie 2010, având ca obiective fundamentale facilitarea călătoriilor în scopuri legitime și combaterea imigrației neregulamentare, sporirea transparenței și a securității juridice, consolidarea garanțiilor procedurale și îmbunătățirea egalității de tratament a solicitanților de vize.
Codul de vize prevedea obligația Comisiei de a transmite Parlamentului European și Consiliului o evaluare a punerii sale în aplicare la doi ani după ce au devenit aplicabile toate dispozițiile regulamentului. La 1 aprilie 2014, Comisia și-a prezentat evaluarea în cadrul unui raport și al unui document de lucru al serviciilor sale care însoțea respectivul raport. Pe baza acestei evaluări, Comisia a adoptat, la aceeași dată, o propunere de reformare a Codului de vize, menită să stimuleze călătoriile în UE prin intermediul unor măsuri de facilitare în cadrul politicii în domeniul vizelor (contribuind astfel la turismul, comerțul, creșterea și ocuparea forței de muncă din UE) și să armonizeze punerea în aplicare a normelor comune. Totuși, din cauza divergențelor dintre pozițiile Parlamentului European și cele ale Consiliului, negocierile nu au înregistrat progrese. În acest timp, provocări sporite în materie de securitate și migrație au evidențiat în mod clar faptul că abordarea urmată în 2014 nu mai corespunde realității. Acești factori au determinat Comisia să anunțe, în cadrul programului său de lucru pentru 2018, că își retrage propunerea de reformare. Retragerea formală va avea loc în aprilie 2018.
Cu toate că obiectivele legate de migrație și securitate au devenit tot mai importante, nu ar trebui să se piardă din vedere faptul că vasta majoritate a solicitanților de viză nu prezintă un risc în materie de securitate și/sau migrație pentru UE și generează beneficii importante pentru Uniune. Prin urmare, prezenta propunere se axează pe raționalizarea și îmbunătățirea aspectelor operaționale ale procedurii de acordare a vizelor și ține seama de rezultatele negocierilor privind propunerea de reformare a Codului de vize. S-au adăugat noi elemente care au fost prezentate în Comunicarea Comisiei din septembrie 2017 cu privire la rezultatele Agendei europene privind migrația și în cadrul consultărilor organizate de Comisie, cum ar fi nevoia de resurse financiare suficiente pentru a sprijini statele membre în procesul de prelucrare a cererilor de viză, norme clare privind eliberarea de vize cu intrări multiple cu o perioadă lungă de valabilitate și influența pe care politica în domeniul vizelor o poate avea în politica de readmisie a UE.
Propunerea Comisiei de reformare a cadrului juridic al Sistemului de informații privind vizele (care urmează să fie prezentată în primăvara anului 2018) va consolida și mai mult securitatea și eficiența procedurii de acordare a vizelor, în special prin luarea în considerare a evoluțiilor tehnologice și valorificarea oportunităților oferite de acestea în beneficiul autorităților statelor membre și al solicitanților de bună-credință, prin eliminarea lacunelor în materie de informații din anumite domenii, prin înăsprirea verificărilor care vizează persoanele, precum și prin îmbunătățirea calității și a rezultatului procedurii.
•Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică vizat
Politica comună a vizelor constituie un set de norme armonizate care reglementează:
–listele comune ale țărilor ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru a călători în UE și ale țărilor ai căror resortisanți sunt scutiți de această obligație;
–Codul de vize, care stabilește procedurile și condițiile de eliberare a vizelor de scurtă ședere;
–modelul uniform pentru autocolantul de viză și
–VIS, în care sunt înregistrate toate cererile de viză și deciziile statelor membre, inclusiv datele cu caracter personal, fotografiile și amprentele digitale ale solicitanților.
Cu toate că adăugă noi elemente, modificările propuse nu vor afecta în mod radical Codul de vize care, în consecință, rămâne fidel principiilor existente privind prelucrarea cererilor de viză.
•Coerența cu alte politici ale Uniunii
Modificările propuse mențin securitatea la frontierele externe și asigură buna funcționare a spațiului Schengen și, în același timp, facilitează circulația persoanelor care călătoresc legal și introduc simplificarea cadrului juridic în interesul statelor membre, de exemplu prin formularea unor norme mai flexibile privind cooperarea consulară. Politica comună a vizelor ar trebui să contribuie în continuare la creștere, dar și să fie coerentă cu alte politici ale UE în materie de relații externe, comerț, educație, cultură și turism.
Cu toate acestea, evoluția situației migrației și agravarea amenințării la adresa securității din ultimii ani au orientat dezbaterea politică privind spațiul Schengen, în general, și politica în domeniul vizelor, în special, către o reevaluare a asigurării echilibrului dintre preocupările în materie de migrație și securitate, considerațiile de ordin economic și relațiile externe în general. Din 2014, când a fost publicată evaluarea, a sporit importanța obiectivelor Codului de vize privind prevenirea riscurilor în materie de migrație neregulamentară și securitate. Modificarea contextului politic a adus în centrul atenției politica în domeniul vizelor ca un instrument menit să permită înregistrarea de progrese în relațiile cu țările terțe, așa cum a arătat deja experiența în materie de liberalizare a vizelor.
Prin urmare, Uniunii Europene i s-a solicitat să utilizeze cu mai multă eficacitate politica în domeniul vizelor în cadrul cooperării sale cu țările terțe, în special în domeniul gestionării migrației. Consiliul European din iunie 2017 a solicitat „reevaluarea politicii în domeniul vizelor față de țări terțe, după necesități”. Acest lucru ar permite înregistrarea de progrese reale în ceea ce privește politica de returnare și de readmisie, ținând seama totodată de relațiile globale ale Uniunii cu țările terțe în cauză. Întrucât Codul de vize nu a fost conceput pentru a fi utilizat ca un instrument de influență în relațiile cu țările terțe individuale, ci mai degrabă ca un mijloc de standardizare a procedurilor și a condițiilor de eliberare a vizelor, acesta nu este pe deplin adaptat noului context politic. Comisia a recunoscut această realitate modificată în Comunicarea sa din septembrie 2017 cu privire la rezultatele Agendei europene privind migrația, în care a precizat că „unele norme privind eliberarea vizelor (de exemplu cele legate de vizele cu valabilitate lungă și taxele de viză) ar trebui să fie revizuite pentru a se asigura faptul că acestea pot juca un rol în politica noastră de readmisie.” Opțiuni detaliate în ceea ce privește punerea în aplicare legislativă sunt analizate în evaluarea impactului atașată prezentei propuneri.
2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE
•Temeiul juridic
Temeiul juridic al prezentei propuneri îl constituie articolul 77 alineatul (2) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Propunerea modifică Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize), care se întemeia pe dispozițiile echivalente ale Tratatului de instituire a Comunității Europene, și anume articolul 62 alineatul (2) litera (a) și litera (b) punctul (ii).
•
Subsidiaritatea (în cazul competențelor neexclusive)
Articolul 77 alineatul (2) litera (a) din TFUE conferă Uniunii competența de a elabora măsuri privind „politica comună a vizelor și a altor permise de ședere de scurtă durată.”
Prezenta propunere se încadrează în limitele dispoziției menționate. Obiectivul este de a dezvolta și de a îmbunătăți în continuare normele Codului de vize cu privire la condițiile și procedurile de eliberare a vizelor pentru șederile preconizate pe teritoriul statelor membre care nu depășesc 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile. Acest lucru nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre acționând la nivel individual, deoarece numai Uniunea poate modifica un act existent al Uniunii (Codul de vize).
•Proporționalitatea
Articolul 5 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) prevede că acțiunea Uniunii, în conținut și formă, nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor. Forma aleasă pentru această acțiune trebuie să permită propunerii să își atingă obiectivul și să fie pusă în aplicare într-un mod cât mai eficient cu putință.
Codul de vize a fost instituit în 2009 printr-un regulament pentru a se asigura aplicarea sa uniformă în toate statele membre care aplică acquis-ul Schengen. Inițiativa propusă constituie o modificare a unui regulament și, prin urmare, trebuie să ia, de asemenea, forma unui regulament.
În ceea ce privește conținutul, prezenta inițiativă se referă la îmbunătățiri aduse regulamentului existent, pe baza obiectivelor de politică abordate în propunerea de reformare din 2014. Proporționalitatea celor trei noi aspecte care au fost adăugate este analizată în evaluarea impactului atașată prezentei propuneri; pe scurt:
–majorarea propusă a taxei de viză este proporțională deoarece corespunde sumelor cu care aceasta ar fi fost sporită începând din 2006 (anul în care a fost stabilit nivelul actual) pe baza ratei generale a inflației la nivelul UE;
–standardul propus la nivelul UE de viză cu intrări multiple „în cascadă” este proporțional deoarece corespunde, în mare măsură, practicii actuale din mai multe state membre și poate fi adaptat la circumstanțele locale într-un mod mai favorabil sau mai restrictiv și
–măsurile propuse de îmbunătățire a cooperării în materie de readmisie a migranților în situație neregulamentară sunt proporționale deoarece punerea în aplicare a mecanismului general urmează să fie adaptată în cadrul unei abordări direcționate, flexibile și treptate. Aceste măsuri nu afectează posibilitatea, ca atare, a solicitantului de a primi viză, ci se referă la anumite facilități în ceea ce privește procedura de eliberare a vizei sau cuantumul taxei de viză.
•Alegerea instrumentului
Prezenta propunere reformează Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize). În consecință, singurul instrument juridic care poate fi ales este regulamentul.
3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII IMPACTULUI
•Consultările cu părțile interesate
Consultarea părților interesate este inclusă în evaluarea impactului care însoțește prezenta propunere.
•Evaluarea impactului
Prezenta propunere este susținută de o evaluare a impactului care se axează pe principalele trei aspecte problematice abordate. Alte elemente legate fie de facilitarea procedurilor de acordare a vizelor, fie de clarificarea și raționalizarea dispozițiilor existente au fost preluate din propunerea de reformare din 2014. Majoritatea acestor alte elemente privesc mai degrabă aspecte procedurale care lasă o marjă de manevră limitată pentru luarea în considerare a unor opțiuni de politică diferite și, prin urmare, nu au fost examinate în detaliu în evaluarea impactului.
Pe baza datelor disponibile și a rezultatelor unei consultări cu părțile interesate și ale unei consultări publice deschise, s-au evaluat impacturile următoarelor opțiuni de politică:
Aspectul problematic nr. 1: resursele financiare sunt insuficiente pentru a sprijini procesul de prelucrare a cererilor de viză
–opțiunea 1A: statu-quo – menținerea cuantumului actual al taxei de viză comune, și anume 60 EUR;
–opțiunea 1B: taxe de viză naționale, bazate pe costurile administrative;
–opțiunea 1C: majorarea taxei de viză comune, cu diferite subopțiuni: 80 EUR, 100 EUR, 120 EUR sau o combinație între cuantumul de 80 EUR pentru vizele cu o durată de maximum șase luni și cel de 120 EUR pentru vizele cu intrări multiple cu o durată cuprinsă între un an și cinci ani.
Opțiunea preferată este o majorare moderată a taxei de viză comune la 80 EUR. Aceasta nu este opțiunea cea mai eficace, deoarece un nivel mai ridicat al majorării taxei ar genera în mod evident mai multe resurse financiare. Totuși, aceasta va duce la o sporire semnificativă a veniturilor statelor membre (+ 26 %) și, prin urmare, va sprijini integritatea procesului de prelucrare a cererilor de viză și securitatea spațiului Schengen. În același timp, o creștere moderată (20 EUR) nu va fi un factor de descurajare pentru majoritatea covârșitoare a solicitanților de viză, în cazul cărora această majorare nu va fi un element decisiv în raport cu prețul biletelor de avion către Europa și cu alte costuri aferente călătoriei. Impactul negativ asupra comportamentului în materie de călătorie și, prin urmare, a industriei turismului și a călătoriilor din UE va fi minim. Comparativ cu situația de la nivel internațional, taxa va rămâne relativ scăzută și, prin urmare, competitivă.
Aspectul problematic nr. 2: se repetă procedurile de acordare a vizelor pentru persoanele care călătoresc cu regularitate
–opțiunea 2A: statu-quo – statele membre își stabilesc propria abordare în materie de eliberare a vizelor cu intrări multiple cu o perioadă lungă de valabilitate;
–opțiunea 2B: recomandări de bune practici;
–opțiunea 2C: vize cu intrări multiple comune în cascadă, cu diverse subopțiuni (viză generală cu intrări multiple în cascadă, vize cu intrări multiple generale și valabile pentru o singură țară în cascadă, vize cu intrări multiple valabile pentru o singură țară în cascadă);
–opțiunea 2D: vize cu intrări multiple standard cu o valabilitate de doi ani sau de cinci ani.
Opțiunea preferată o reprezintă vizele cu intrări multiple universale în cascadă la nivelul UE și posibilitatea de a adapta abordarea de tip cascadă la anumite țări. Chiar dacă nu este cea mai eficientă opțiune (comparativ cu opțiunile în cadrul cărora se propune ca vizele cu intrări multiple cu o perioadă lungă de valabilitate să devină tipul standard de viză eliberată), aceasta va realiza în mare măsură obiectivul de a spori numărul de vize cu intrări multiple cu o perioadă lungă de valabilitate care sunt eliberate. De asemenea, opțiunea în cauză combină un standard minim aplicabil tuturor țărilor terțe cu posibilitatea de a utiliza în cazul anumitor țări terțe soluții mai favorabile, adaptate la circumstanțele locale și la riscul de migrație. Dat fiind numărul redus de proceduri de acordare a vizelor pentru persoanele care călătoresc în mod frecvent, această opțiune va genera economii de costuri pentru statele membre și pentru solicitanți. În același timp, aceasta va permite deplasarea spontană a titularilor de viză cu intrări multiple și, prin urmare, va sprijini competitivitatea industriei turismului din UE.
Aspectul problematic nr. 3: niveluri insuficiente de returnare a migranților în situație neregulamentară în unele țări de origine
–opțiunea 3A: statu-quo – abordarea de tip „set de instrumente” a Consiliului (mecanism coordonat de Consiliu pentru a aplica măsuri legate de procedura de acordare a vizelor în cazul țărilor terțe care nu cooperează în materie de readmisie, în limitele cadrului juridic existent);
–opțiunea 3B: stimulente pozitive în cadrul politicii în domeniul vizelor;
–opțiunea 3C: stimulente negative în cadrul politicii în domeniul vizelor, cu diverse subopțiuni (o abordare maximală, care vizează de la început toate pașapoartele sau o abordare direcționată, în două etape: mai întâi pașapoartele diplomatice și de serviciu, iar apoi pașapoartele simple).
Opțiunea preferată o reprezintă stimulentele negative direcționate. Este probabil ca măsurile negative în domeniul vizelor să fie cele mai eficace pentru a determina guvernele țărilor terțe să coopereze cu statele membre în ceea ce privește readmisia migranților în situație neregulamentară, deși este posibil să fie necesar ca măsurile respective să fie combinate cu măsuri din alte domenii de politică pentru a-și atinge pe deplin scopul. În același timp, abordarea flexibilă care îi vizează mai întâi pe funcționarii publici ai țării în cauză și mai apoi pe ceilalți resortisanți este abordarea cea mai adecvată și proporțională și va genera cele mai reduse consecințe negative pentru sectorul călătoriilor și pentru sectorul economic, precum și pentru poziția și reputația UE.
În propunere se menține abordarea direcționată, dar textul actului juridic permite o anumită flexibilitate în ceea ce privește aplicarea măsurilor în practică, neprevăzând în mod expres abordarea în două etape.
•Drepturile fundamentale
Modificările propuse respectă drepturile fundamentale prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
4.IMPLICAȚII BUGETARE
Modificarea propusă nu are implicații pentru bugetul UE.
5.ALTE ELEMENTE
•Planurile de punere în aplicare și măsurile de monitorizare, evaluare și raportare
Dat fiind faptul că nu s-au adus modificări substanțiale Codului de vize de la publicarea în 2004 a evaluării, concluziile acesteia rămân în general valabile și astăzi. A se vedea, de asemenea, anexa 4 la evaluarea impactului atașată prezentei propuneri.
Modificările propuse se referă la Codul de vize, a cărui punere în aplicare este evaluată și prin intermediul mecanismului de evaluare Schengen în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1053/2013 al Consiliului, fără a se aduce atingere rolului Comisiei de gardian al tratatelor [articolul 17 alineatul (1) din TUE].
•Consecințele diferitelor protocoale anexate la tratate și ale acordurilor de asociere încheiate cu țări terțe
Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului stabilește procedurile și condițiile de eliberare a vizelor pentru șederile preconizate pe teritoriul statelor membre care nu depășesc 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile.
Întrucât temeiul juridic al prezentei propuneri este partea a treia titlul V din TFUE, se aplică sistemul „geometriei variabile” prevăzut în protocoalele privind poziția Danemarcei, a Irlandei și a Regatului Unit, precum și în Protocolul Schengen. Prezenta propunere se bazează pe acquis-ul Schengen. Prin urmare, trebuie să fie luate în considerare consecințele asupra diverselor protocoale și acorduri de asociere la spațiul Schengen în ceea ce privește Danemarca, Irlanda și Regatul Unit, Islanda și Norvegia, precum și Elveția și Liechtenstein. De asemenea, trebuie să fie luate în considerare consecințele asupra diverselor acte de aderare. Situația detaliată a fiecăruia dintre statele vizate este prezentată în considerentele 1826 din prezenta propunere.
•Explicarea detaliată a dispozițiilor specifice ale propunerii
Articolul 1 – Obiectivul și domeniul de aplicare
–La alineatul (1) se efectuează o modificare orizontală: în tot cuprinsul textului, trimiterea la „tranzit” ca scop al călătoriei a fost eliminată deoarece se renunță la distincția artificială dintre tranzit și ședere (tranzitul implică o ședere) (iar viza specifică de tranzit a fost eliminată din Codul de vize, adoptat în 2009).
Articolul 2 – Definiții
–Alineatul (2) litera (a): a se vedea explicația de la articolul 1 alineatul (1).
–Alineatul (7): se adăugă o trimitere la temeiul juridic corespunzător (Decizia nr. 1105/2011).
–Alineatul (11) se elimină deoarece este redundant, noțiunea de „intermediar comercial” fiind descrisă la articolul 45.
–Alineatul (12): se adaugă o definiție a „navigatorului” pentru a se asigura faptul că întregul personal care lucrează pe nave beneficiază de diversele facilități procedurale.
Articolul 3 – Resortisanții țărilor terțe care trebuie să dețină o viză de tranzit aeroportuar
–Alineatul (5) literele (b) și (c): se adăugă o trimitere la părțile din Caraibi care aparțin Regatului Țărilor de Jos.
Articolul 4 – Autoritățile competente să participe la procedurile privind cererile
–Alineatul (2): se adaugă o trimitere la noul articol 36a, care permite eliberarea de vize la frontierele externe în cadrul unui regim specific.
Articolul 5 – Statul membru competent pentru a examina și a decide cu privire la o cerere
–Alineatul (1) litera (b) se modifică pentru a menține un singur criteriu obiectiv, și anume durata șederii, în vederea determinării statului membru competent să examineze o cerere atunci când călătoria preconizată include mai multe destinații. Obiectivul este sporirea clarității pentru solicitanții de viză și evitarea unor dezacorduri între statele membre cu privire la competență.
–În plus, este clarificată competența pentru cazurile în care o persoană trebuie să efectueze mai multe călătorii fără legătură între ele în diferite state membre în decursul unei perioade scurte. În astfel de cazuri, depunerea unei cereri de viză pentru fiecare călătorie nu numai că ar fi imposibilă din cauza constrângerilor de timp, ci ar fi și o povară excesivă.
Articolul 8 – Înțelegeri de reprezentare
–Actualul alineat (2) se elimină pentru a se asigura faptul că statul membru reprezentant este pe deplin responsabil cu prelucrarea cererilor de viză în numele statului membru reprezentat, ceea ce va raționaliza prelucrarea cererilor de viză în cadrul reprezentării și este în conformitate cu principiul încrederii reciproce pe care se bazează acquis-ul Schengen.
–Alineatul (3) reglementează colectarea și transmiterea dosarelor și a datelor între statele membre în situațiile în care un stat membru reprezintă un alt stat membru numai în ceea ce privește colectarea cererilor și a elementelor biometrice de identificare.
–Alineatul (4) se modifică pentru a se ține seama de eliminarea posibilității pe care o avea un stat membru reprezentat de a solicita să fie implicat în dosarele tratate în cadrul reprezentării.
–Alineatul (7) stabilește un termen minim în care statul membru reprezentat trebuie să notifice Comisiei încheierea sau încetarea înțelegerilor de reprezentare.
–Alineatul (8) prevede că statele membre reprezentante efectuează simultan notificarea celorlalte state membre și a delegației UE din jurisdicția în cauză cu privire la încheierea sau încetarea înțelegerilor de reprezentare.
–Alineatul (10) se adaugă pentru a se preveni întreruperea prelungită a operațiunilor și eliberarea manuală a autocolantelor de viză.
Articolul 9 – Modalități practice de depunere a unei cereri
–Alineatul (1) extinde la șase luni termenul maxim de depunere a unei cereri pentru a le permite călătorilor să își planifice deplasarea și să evite perioadele de vârf; date fiind condițiile speciale de lucru ale navigatorilor, aceștia pot să își depună cererea cu nouă luni înainte de data călătoriei preconizate. S-a stabilit un termen minim de depunere a unei cereri, menit să permită statelor membre să aibă la dispoziție timpul necesar pentru efectuarea unei evaluări corespunzătoare a cererilor și pentru organizarea activității.
–Alineatul (4) se modifică pentru a se clarifica normele care stabilesc cine poate depune cererea în numele solicitantului și se face o distincție între asociațiile sau instituțiile profesionale, culturale, sportive sau educaționale, pe de o parte, și intermediarii comerciali, pe de altă parte.
–Alineatul (5) a fost transferat de la fostul articol 40 alineatul (4) și a fost modificat cu scopul de a sublinia principiul de bază conform căruia un solicitant trebuie să meargă doar într-un singur loc pentru a depune o cerere.
Articolul 10 – Reguli generale pentru depunerea unei cereri
–Alineatul (1) a fost înlocuit cu un nou text pentru a se ține seama de eliminarea principiului general conform căruia toți solicitanții trebuie să depună cererea în persoană de fiecare dată când solicită o viză. Această modificare nu aduce atingere obligațiilor impuse statelor membre prin Directiva 2004/38/CE, în special la articolul 5 alineatul (2). Solicitanții trebuie să se prezinte personal la consulat sau la prestatorul extern de servicii pentru prelevarea amprentelor digitale care urmează să fie stocate în VIS.
–Alineatul (2) se elimină ca urmare a modificării alineatului (1).
Articolul 11 – Formularul de cerere
–Alineatul (1) se modifică pentru a se adăuga o trimitere la posibilitatea de a completa și de a semna electronic formularul de cerere.
–Alineatul (1a) se adaugă pentru a se sublinia faptul că formularele electronice de cerere trebuie să aibă același conțin ca formularul uniformizat de cerere prevăzut în anexa I, nefiind posibil să se adauge rubrici suplimentare.
–Alineatul (3) a fost simplificat pentru a se asigura faptul că formularul de cerere este întotdeauna, ca o condiție minimă, disponibil în limba oficială a statului membru pentru care se solicită viza și în cea a statului-gazdă.
–Alineatul (4) se elimină ca urmare a modificărilor efectuate la alineatul (3).
Articolul 14 – Documente justificative
–Alineatul (4) se modifică pentru a se clarifica și armoniza în mai mare măsură conținutul formularelor naționale de luare în întreținere și/sau de invitație.
–Alineatul (5) se înlocuiește pentru a reflecta rolul consolidat pe care trebuie să îl aibă cooperarea locală Schengen [articolul 48 alineatul (1)].
–Alineatul (5a) se adaugă pentru se ține seama de dispozițiile privind măsurile de punere în aplicare prevăzute la articolul 52 alineatul (2).
Articolul 15 – Asigurarea medicală de călătorie
–La alineatul (1), se elimină trimiterea la „două” intrări ca o consecință a faptului că la articolul 24 alineatul (1) s-a eliminat aceeași trimitere.
–Alineatul (2) a fost modificat cu scopul de a se clarifica faptul că persoanele care solicită o viză cu intrări multiple trebuie să demonstreze doar pentru prima vizită preconizată că dețin o asigurare medicală de călătorie.
Articolul 16 – Taxa de viză
–Alineatul (1): taxa de viză se majorează de la 60 EUR la 80 EUR pentru a se asigura o mai bună acoperire a costurilor suportate de statele membre; această majorare va spori resursele statelor membre (+ 26 %), fără să constituie un factor de descurajare pentru majoritatea covârșitoare a solicitanților de viză, în raport cu costurile aferente călătoriei și cu alte costuri conexe. Se introduce un mecanism menit să evalueze necesitatea revizuirii taxei o dată la doi ani, luând în considerare criterii cum ar fi rata inflației din UE. Acest lucru permite asigurarea unei monitorizări regulate și revizuirea taxei, după caz. Printre altele, majorarea propusă a taxei va permite statelor membre să mențină niveluri adecvate ale personalului consular pentru ca cererile de viză să fie prelucrate în intervalul de timp prevăzut la articolul 23.
–Alineatul (2): taxa de viză pentru minori (6-12 ani) va fi majorată de la 5 EUR la 40 EUR.
–Alineatul (3) se elimină deoarece trimiterea la „costurile administrative” este artificială, ținând seama de faptul că, astfel cum au arătat unele cercetări, nu se pot calcula costurile administrative exacte. Trimiterea imprecisă la revizuiri periodice se înlocuiește, la alineatul (8a), cu un mecanism mai clar de revizuire.
–Alineatul (4) litera (c): se modifică textul pentru a se asigura faptul că cercetătorii care participă la seminare/conferințe beneficiază, de asemenea, de scutirea de la plata taxei de viză și se adaugă o trimitere la temeiul juridic corect.
–Alineatul (5) se elimină deoarece, în majoritatea cazurilor, deciziile privind scutirile opționale generale de la plata taxei de viză sunt luate la nivel central și, prin urmare, armonizarea la nivel local nu este posibilă.
–Noul alineat (8a) stabilește un mecanism de revizuire la intervale regulate (doi ani) și menționează criteriile pe care trebuie să se bazeze o astfel de revizuire.
Articolul 17 – Taxa pentru servicii
–La alineatul (1), trimiterea la o taxă „suplimentară” pentru servicii a fost eliminată deoarece induce în eroare.
–Alineatul (3) se elimină deoarece experiența a arătat că o astfel de armonizare locală a taxelor pentru servicii stabilite în contractele generale încheiate la nivel central nu este fezabilă.
–Se adaugă un nou alineat (4a) pentru a permite prestatorilor externi de servicii să perceapă o taxă sporită pentru servicii atunci când își desfășoară activitatea în țări terțe ai căror resortisanți sunt supuși obligației de a deține viză și în cazul în care niciun stat membru nu este prezent pentru a colecta cererile de viză. O taxă sporită pentru servicii va acoperi transferul dosarelor de cerere și returnarea documentului de călătorie către/dinspre consulatul situat într-o altă țară căruia îi revine sarcina de a trata dosarul.
–Alineatul (5) se elimină deoarece statele membre nu ar trebui să aibă obligația de a menține posibilitatea accesului direct pentru depunerea cererilor la consulat în locurile în care un prestator extern de servicii a fost mandatat să colecteze cererile de viză. Acest lucru nu împiedică oferirea posibilității accesului direct.
Articolul 21 – Verificarea condițiilor de intrare și evaluarea riscului
–Se modifică alineatul (3) litera (e) ca urmare a modificării articolului 15 alineatul (2).
–Alineatul (4) se modifică pentru a se clarifica distincția dintre șederi anterioare în temeiul vizelor de scurtă ședere, pe de o parte, și al altor tipuri de viză sau de permise de ședere, pe de altă parte.
–Alineatul (8) se modifică pentru a permite statelor membre să utilizeze mijloace de comunicare moderne pentru realizarea interviului cu solicitanții, în loc să le ceară acestora să se prezinte în persoană la consulat.
Articolul 22 – Consultarea prealabilă
–Alineatul (2) se modifică pentru a impune statelor membre obligația de a răspunde la cererile de consultare cât mai curând posibil și cel mai târziu în termen de șapte zile calendaristice.
–Alineatul (3) prevede obligația statelor membre de a notifica cererile de consultare prealabilă cel târziu în termen de 15 zile calendaristice înainte de introducerea măsurii, astfel încât solicitanții să poată fi informați în timp util și alte state membre să se poată pregăti la nivel tehnic.
–Alineatul (5) se elimină deoarece a devenit caduc.
Articolul 23 – Decizia privind cererea
–Alineatul (1) prevede că termenul general de luare a unei decizii trebuie să fie de maximum 10 zile. Termenul mediu de luare a unei decizii este de 5 zile, în conformitate cu informațiile înregistrate în Sistemul de informații privind vizele. Termenele scurte de luare a unei decizii sunt utilizate în mod intenționat de unele state membre ca un mijloc de a atrage turiști, iar discrepanțele prea mari în ceea ce privește timpii de prelucrare a cererilor conduc la apariția fenomenului de „visa shopping”. Majorarea propusă a taxei de viză va permite statelor membre să mențină sau să sporească numărul de membri ai personalului cu funcție de decizie din cadrul consulatelor pentru a se asigura faptul că deciziile cu privire la cereri se iau în termenul maxim prevăzut.
–Alineatul (2) se modifică pentru a permite extinderea la 45 de zile a termenului maxim de luare a unei decizii privind cererile, iar ultima teză se elimină ca urmare a eliminării dispoziției care permitea statului membru reprezentat să solicite să fie consultat cu privire la dosarele tratate în cadrul reprezentării [articolul 8 alineatul (4)].
–Alineatul (3) se elimină deoarece termenul de 60 de zile calendaristice pentru a examina o cerere de viză de scurtă ședere este excesiv.
–La alineatul (4) se adaugă o nouă literă (ba) pentru a introduce o trimitere la vizele de tranzit aeroportuar care lipsește din actualul Cod de vize.
–Alineatul (4) litera (d) se elimină ca urmare a eliminării dispoziției care permitea statului membru reprezentat să fie consultat; se elimină astfel obligația de a transmite anumite dosare pentru a fi tratate de către statul membru reprezentat, și nu de către statul membru reprezentant.
Articolul 24 – Eliberarea vizei uniforme
–La alineatul (1) al doilea paragraf prima teză, trimiterea la vizele „cu două intrări” se elimină deoarece este redundantă, fiind acoperită de termenul „multiple”, și ar putea să limiteze eliberarea de vize cu intrări multiple.
–Se elimină al treilea paragraf ca o consecință a faptului că la articolul 1 alineatul (1) s-a eliminat trimiterea la „tranzit”.
–Se clarifică formularea de la alineatul (1) al patrulea paragraf prin eliminarea trimiterii la „suplimentară”, deoarece duce la interpretări eronate în ceea ce privește calcularea duratei de valabilitate a asigurării medicale de călătorie.
–Alineatul (2) reformulat stabilește norme generale privind eliberarea treptată a vizelor cu intrări multiple cu o perioadă lungă de valabilitate, adică „în cascadă”. Aceste norme armonizate vor preveni fenomenul de „visa shopping” și comportamentul fraudulos în cazul în care solicitanții încearcă să ascundă adevăratul stat membru de destinație pentru a solicita viza la consulatul perceput ca acordând vizele cu cea mai lungă perioadă de valabilitate.
–Se adaugă un nou alineat (2a) pentru a permite derogarea de la alineatul (2) în cazul în care există îndoieli rezonabile cu privire la faptul că solicitantul va putea îndeplini condițiile de intrare pe întreaga perioadă de valabilitate a vizei.
–Se adaugă un nou alineat (2b) menit să permită adaptarea la nivel local a abordării „în cascadă” pentru a se ține seama de circumstanțele locale și de riscurile în materie de migrație și securitate.
–Se adaugă un nou alineat (2c) menit să acopere alte cazuri în care solicitanții de viză sunt eligibili pentru a li se acorda o viză cu intrări multiple cu o perioadă lungă de valabilitate.
–Noul alineat (2d) se referă la procedurile privind adoptarea acestor abordări „în cascadă” la nivel local. Se face trimitere la necesitatea de a ține seama, în evaluarea adaptării de la nivel local, de riscurile în materie de migrație și securitate și de cooperarea țării terțe în ceea ce privește readmisia migranților în situație neregulamentară.
Articolul 25a – Cooperarea în materie de readmisie
–Alineatul (1): dispozițiile generale privind numărul limitat de documente justificative, taxa de viză, astfel cum este stabilită la articolul 16 alineatul (1), scutirea de la plata taxei de viză a titularilor de pașapoarte diplomatice, termenul de 10 zile pentru prelucrarea cererii de viză și eliberarea de vize cu intrări multiple nu se vor aplica resortisanților țărilor terțe care nu cooperează în materie de readmisie, pe baza unor criterii obiective și relevante. Punerea în aplicare exactă a măsurilor restrictive va fi stabilită în actul de punere în aplicare prevăzut la alineatul (5).
–Alineatul (2): Comisia are obligația de a evalua cu regularitate cooperarea țărilor terțe în materie de readmisie, ținând seama de o serie de indicatori.
–Alineatul (3): statele membre pot notifica problemele practice grave și persistente în materie de readmisie cu o anumită țară terță pe baza acelorași indicatori prevăzuți la alineatul (2).
–Alineatul (4): Comisia are obligația de a evalua notificările statelor membre în termen de o lună.
–Alineatul (5): pe baza analizei sale cu privire la notificările statelor membre, Comisia, în cazul în care consideră că este necesar să se ia măsuri, adoptă un act de punere în aplicare de suspendare temporară a aplicării sau de aplicare a dispozițiilor relevante [cf. alineatul (1)] pentru toți resortisanților țării terțe în cauză sau pentru anumite categorii ale acestora.
–Alineatul (6): Comisia are obligația de a evalua în mod constant cooperarea efectivă a țării terțe în materie de readmisie, pentru a adapta sau a abroga aplicarea măsurilor restrictive.
–Alineatul (7): cel târziu la șase luni de la intrarea în vigoare a actului de punere în aplicare, Comisia are obligația de a prezenta Parlamentului European și Consiliului un raport referitor la progresele înregistrate în ceea ce privește cooperarea în materie de readmisie.
Articolul 27 – Completarea autocolantului de viză
–Alineatul (1) se înlocuiește; se elimină anexa VII privind completarea autocolantului de viză și Comisia este împuternicită să adopte, printr-un act de punere în aplicare, dispoziții detaliate privind completarea autocolantului de viză.
–Alineatul (2) se modifică pentru a se consolida dispozițiile privind observațiile naționale menționate pe autocolantul de viză.
–Alineatul (4) se modifică pentru a se asigura faptul că numai vizele cu o singură intrare se eliberează manual.
Articolul 29 – Aplicarea autocolantului de viză
–Alineatul (1) se modifică pentru a se ține seama de eliminarea anexei VIII.
–Se inserează alineatul (1a) pentru a împuternici Comisia să adopte, printr-un act de punere în aplicare, instrucțiuni operaționale privind modul de aplicare a autocolantului de viză.
Articolul 31 – Informarea autorităților centrale ale altor state membre
–Alineatul (2) se modifică pentru a se asigura informarea în timp util a altor state membre, în conformitate cu modificările efectuate la articolul 22 (consultarea prealabilă).
Articolul 32 – Respingerea cererilor de viză
–La alineatul (1) litera (a), se adaugă un nou punct (iia) pentru a se remedia o omisiune anterioară referitoare la tranzitul aeroportuar.
–Alineatul (3) se înlocuiește pentru a se menționa necesitatea ca statele membre să furnizeze informații detaliate privind procedurile de exercitare a unei căi de atac și ca aceste proceduri să garanteze o cale de atac jurisdicțională efectivă (a se vedea hotărârea CJUE în cauza C-403/16).
–Alineatul (4) se elimină ca urmare a eliminării dispoziției care prevedea obligația ca anumite dosare să fie transmise pentru a fi tratate de către statul membru reprezentat, și nu de către statul membru reprezentant.
Articolul 36 – Vizele eliberate navigatorilor în tranzit la frontiera externă
–Alineatul (2) se elimină.
–Se inserează alineatul (3) pentru a împuternici Comisia să adopte instrucțiuni operaționale privind eliberarea la frontiere a vizelor pentru navigatori.
Articolul 36a – Vize solicitate la frontiera externă în cadrul unui regim specific
–În vederea promovării turismului pe termen scurt (maximum șapte zile), s-a introdus o nouă dispoziție care derogă de la normele generale privind eliberarea de vize la frontiera externă. Statele membre vor fi autorizate să elibereze vize la frontiera externă în cadrul unor regimuri specifice supuse unor criterii stricte și după notificarea și publicarea modalităților de organizare a regimurilor respective. Dispoziții detaliate instituie garanții menite să reducă la minimum riscurile în materie de migrație neregulamentară și securitate, în special prin limitarea duratei acestor regimuri la patru luni și prin restrângerea domeniului lor de aplicare la resortisanții țării învecinate cu punctul de trecere a frontierei terestre sau la resortisanții unei țări care are legătură directă prin nave feribot cu punctul de trecere a frontierei maritime. O examinare completă a îndeplinirii tuturor condițiilor de intrare trebuie să fie efectuată, în cadrul unor structuri adecvate, de către membri ai personalului special instruiți în acest scop. Vizele eliberate în urma acestui proces sunt valabile pe teritoriul statului membru emitent numai pentru o singură intrare și pentru o ședere de cel mult șapte zile. Regimurile se pot aplica numai resortisanților țărilor terțe care au încheiat un acord de readmisie și în cazul cărora nu a fost declanșat mecanismul menționat la articolul 25a.
Articolul 37 – Organizarea secțiilor de vize
–Alineatul (3) se modifică pentru a permite depunerea electronică a cererilor și pentru a reduce perioada minimă de arhivare.
Articolul 38 – Resursele alocate examinării cererilor și monitorizării consulatelor
–Se adaugă un nou alineat (1a) pentru a se asigura faptul că integritatea procedurii de tratare a cererilor de viză este respectată și monitorizată în mod corespunzător.
Articolul 40 – Organizare și cooperare consulară
–S-au adăugat norme mai flexibile care să permită statelor membre să își optimizeze utilizarea resurselor, să sporească acoperirea consulară și să dezvolte cooperarea.
–La alineatul (1), a doua teză a devenit caducă deoarece depunerea cererilor la consulate nu mai este principiul de bază și, prin urmare, a fost eliminată.
–Alineatul (2) litera (b) se reformulează ca urmare a eliminării fostului articol 41 și a faptului că recurgerea la externalizare nu mai reprezintă o soluție de „ultimă instanță”.
Articolul 41 – Cooperarea dintre statele membre
–Acest articol a fost eliminat deoarece opțiunile prevăzute s-au dovedit a nu fi fezabile. Articolul 40 revizuit permite statelor membre să dezvolte cooperarea într-un mod mai flexibil.
Articolul 43 – Cooperarea cu prestatorii externi de servicii
–Alineatul (3) se elimină deoarece, în general, statele membre încheie la nivel central contractele globale cu prestatorii externi de servicii.
–La alineatul (6) litera (a) se adaugă o trimitere la informațiile care trebuie furnizate solicitanților.
–Se modifică alineatul (6) litera (e) ca urmare a modificării articolelor 10 și 40.
–Alineatul (7) se modifică pentru a extinde gama de entități care pot să participe la procedurile de ofertare.
–Alineatul (9) se modifică pentru a se ține seama de noua legislație privind protecția datelor și pentru a se asigura faptul că respectarea de către prestatorii externi de servicii a normelor privind protecția datelor este monitorizată de autoritățile de supraveghere a protecției datelor din statele membre.
–Alineatul (11) se modifică pentru a sublinia faptul că statele membre trebuie să verifice dacă prestatorii externi de servicii le furnizează solicitanților toate informațiile prevăzute la articolul 47 alineatul (1) și pentru a consolida obligația statelor membre de a-i monitoriza pe prestatorii externi de servicii.
–Se adaugă un nou alineat (11a) pentru a impune statelor membre obligația de a prezenta anual Comisiei un raport privind cooperarea lor cu prestatorii externi de servicii și monitorizarea respectivilor prestatori.
Articolul 44 – Criptarea și transferul securizat de date
–Se modifică alineatele (1), (2) și (3) pentru a se ține seama de eliminarea de la articolul 8 a trimiterilor privind implicarea statului membru reprezentat.
Articolul 45 – Cooperarea dintre statele membre și intermediarii comerciali
–Se modifică alineatul (1) ca urmare a eliminării fostului articol 2 alineatul (11), și anume definiția intermediarului comercial.
–Alineatul (3) se modifică deoarece repetă norma generală prevăzută la articolul 21 alineatul (3) litera (e) privind verificarea deținerii de către solicitanți a unei asigurări medicale de călătorie corespunzătoare.
Articolul 47
–Alineatul (1) litera (c) se modifică pentru a se ține seama de eliminarea fostului articol 41.
Articolul 48 – Cooperarea locală Schengen
–Alineatul (1) este reformulat pentru a se clarifica natura obligatorie a cooperării locale Schengen.
–Se modifică alineatul (1a) prima teză și literele (a) și (b) pentru a se introduce prevederea conform căreia listele armonizate de documente justificative și punerea în aplicare la nivel local a vizelor cu intrări multiple „în cascadă” se stabilesc în cadrul cooperării locale Schengen.
–Alineatul (2) se elimină, iar conținutul acestuia se inserează la alineatul (1a).
–Alineatul (3) litera (a) se modifică pentru a se introduce prevederea conform căreia statisticile privind vizele eliberate la nivel local se întocmesc trimestrial (în loc de lunar).
–Alineatul (3) litera (b) se modifică pentru a sublinia aspectele care trebuie să fie discutate (și evaluate) în cadrul cooperării locale Schengen.
–Alineatul (6a) se modifică pentru a se introduce prevederea conform căreia, pe baza rapoartelor anuale elaborate în cadrul diverselor contexte ale cooperării locale Schengen, Comisia întocmește un raport anual care trebuie transmis Parlamentului European și Consiliului.
–Articolul 50 se elimină ca o consecință a eliminării anexelor VII, VIII și IX. Restul anexelor vor fi modificate în urma unei proceduri legislative complete.
Articolele 50a și 50b – Exercitarea delegării și procedura de urgență
–Aceste articole se adaugă pentru a se ține seama de dispozițiile articolului 290 din TFUE.
Articolul 51 – Instrucțiuni privind aplicarea în practică a Codului vizelor
–Articolul se modifică pentru a se ține seama de dispozițiile prevăzute la articolul 52 alineatul (2).
Articolul 52 – Procedura comitetului
–Acest articol se înlocuiește pentru a se ține seama de dispozițiile care reglementează exercitarea competențelor de executare ale Comisiei în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Articolul 2 – Monitorizare și evaluare
Acestea sunt dispozițiile standard privind monitorizarea și evaluarea instrumentelor juridice.
Articolul 3 – Intrarea în vigoare
–Alineatele (1), (2) și (4): acestea sunt clauzele standard privind intrarea în vigoare și aplicabilitatea directă. Aplicarea regulamentului este amânată pentru o perioadă de [șase luni] de la data intrării în vigoare.
Anexe
–Anexa I (formularul de cerere) se înlocuiește pentru simplificarea și clarificarea conținutului.
–Anexa V (permisele de ședere eliberate de anumite țări terțe ai căror titulari sunt scutiți de obligația de a deține o viză de tranzit aeroportuar) se înlocuiește cu informații actualizate.
–Anexa VI (formularul standard de prezentare a motivelor de refuz, anulare sau revocare a unei vize) se înlocuiește pentru a se putea furniza mai multe informații detaliate privind motivele de refuz și procedurile de exercitare a unei căi de atac împotriva deciziilor negative.
–Anexele VII, VIII și IX se elimină.
–Anexa X (lista cerințelor minime care trebuie incluse în instrumentul juridic ce reglementează cooperarea cu prestatorii externi de servicii) se înlocuiește pentru a se adăuga mai multe informații detaliate cu privire la anumite aspecte care trebuie să fie reglementate în actul juridic.
2018/0061 (COD)
Propunere de
REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI
de modificare a Regulamentului (CE) nr. 810/2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize)
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 77 alineatul (2) litera (a),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,
întrucât:
(1)Politica comună a Uniunii Europene în domeniul vizelor de scurtă ședere a făcut parte integrantă din instituirea unui spațiu fără frontiere interne. Politica în domeniul vizelor ar trebui să rămână un instrument esențial de facilitare a turismului și a activităților economice, contribuind în același timp la combaterea riscurilor la adresa securității și a riscului de migrație neregulamentară în Uniune.
(2)Uniunea ar trebui să își utilizeze politica în domeniul vizelor în cadrul cooperării sale cu țările terțe și să asigure un echilibru mai bun între preocupările în materie de migrație și securitate, considerațiile de ordin economic și relațiile externe în general.
(3)Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului stabilește procedurile și condițiile de eliberare a vizelor pentru șederile preconizate pe teritoriul statelor membre care nu depășesc 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile.
(4)Procedura de depunere a cererilor de viză ar trebui să fie cât mai simplă posibil pentru solicitanți. Ar trebui să fie clar care este statul membru competent să examineze o cerere de viză, în special atunci când vizita preconizată include mai multe state membre. În cazul în care este posibil, statele membre ar trebui să permită completarea și transmiterea pe cale electronică a formularelor de cerere. Ar trebui stabilite termene pentru diversele etape ale procedurii, în special pentru a le permite călătorilor să își planifice deplasarea și să evite perioadele de vârf în consulate.
(5)Statele membre nu ar trebui să aibă obligația de a menține posibilitatea accesului direct pentru depunerea cererilor la consulat în locurile în care un prestator extern de servicii a fost mandatat să colecteze cererile de viză în numele său, fără a se aduce atingere obligațiilor impuse statelor membre prin Directiva 2004/38/CE, în special la articolul 5 alineatul (2).
(6)Taxa de viză ar trebui să asigure faptul că sunt disponibile resurse financiare suficiente pentru a acoperi cheltuielile de prelucrare a cererilor de viză, inclusiv structuri corespunzătoare și personal suficient care să garanteze calitatea și integritatea examinării cererilor de viză. Cuantumul taxei de viză ar trebui să fie revizuit o dată la doi ani, pe baza unor criterii obiective.
(7)Pentru a se asigura faptul că resortisanții țărilor terțe supuși obligației de a deține viză pot să își depună cererile de viză la locul lor de reședință, chiar și în cazul în care niciun stat membru nu este prezent în scopul colectării cererilor, ar trebui să se permită prestatorilor externi de servicii să furnizeze serviciul necesar în schimbul unei taxe care să depășească nivelul maxim general.
(8)Înțelegerile de reprezentare ar trebui să fie raționalizate și obstacolele din calea încheierii unor astfel de înțelegeri între statele membre ar trebui să fie evitate. Statul membru reprezentant ar trebui să fie responsabil cu întregul proces de prelucrare a cererilor de viză, fără implicarea statului membru reprezentat.
(9)Pentru a reduce sarcina administrativă suportată de consulatele statelor membre și pentru a facilita deplasarea fără probleme a persoanelor care călătoresc în mod frecvent sau regulat, ar trebui să se elibereze, pe baza unor criterii comune stabilite în mod obiectiv, vize cu intrări multiple cu o perioadă lungă de valabilitate, care să nu se limiteze la anumite scopuri de călătorie sau categorii de solicitanți.
(10)Date fiind diferențele în ceea ce privește circumstanțele locale, în special în legătură cu riscurile în materie de migrație și securitate, precum și relațiile pe care Uniunea le are cu anumite țări, misiunile diplomatice și oficiile consulare ale statelor membre din fiecare loc ar trebui să evalueze necesitatea de a adapta dispozițiile generale pentru a permite o aplicare mai favorabilă sau mai restrictivă. Abordările mai favorabile în ceea ce privește eliberarea de vize cu intrări multiple cu o perioadă lungă de valabilitate ar trebui să țină seama, în special, de existența acordurilor comerciale care acoperă mobilitatea oamenilor de afaceri și de cooperarea țării terțe în privința readmisiei migranților în situație neregulamentară.
(11)În cazul în care anumite țări terțe nu cooperează în materie de readmisie a propriilor resortisanți aflați într-o situație neregulamentară care au fost reținuți și nu cooperează în mod eficace în cadrul procesului de returnare, ar trebui ca, pe baza unui mecanism transparent întemeiat pe criterii obiective, anumite dispoziții ale Regulamentului (CE) nr. 810/2009 să se aplice în mod restrictiv și cu titlu temporar pentru a consolida cooperarea țării terțe în cauză în materie de readmisie a migranților în situație neregulamentară.
(12)Solicitanții cărora li s-a refuzat eliberarea unei vize ar trebui să aibă dreptul de a exercita o cale de atac, care să le garanteze, într-o anumită etapă a procedurii, o cale de atac jurisdicțională efectivă. În notificarea refuzului ar trebui să se furnizeze informații mai detaliate privind motivele de refuz și procedurile de exercitare a unei căi de atac împotriva deciziilor negative.
(13)Eliberarea de vize la frontiera externă ar trebui să rămână excepțională. Cu toate acestea, în vederea promovării turismului pe termen scurt, statele membre ar trebui să fie autorizate să elibereze vize la frontiera externă pe baza unor regimuri temporare, ale căror modalități de organizare ar trebui să fie notificate și publicate. Aceste regimuri ar trebui să aibă un domeniu de aplicare limitat și să respecte normele generale privind prelucrarea cererilor de viză. Valabilitatea vizei eliberate ar trebui să fie limitată la teritoriul statului membru emitent.
(14)Cooperarea locală Schengen este fundamentală pentru aplicarea armonizată a politicii comune a vizelor și pentru evaluarea corespunzătoare a riscurilor în materie de migrație și securitate. Cooperarea și schimburile dintre misiunile diplomatice și oficiile consulare ale statelor membre din fiecare loc ar trebui să fie coordonate de către delegațiile Uniunii. Acestea ar trebui să evalueze aplicarea operațională a anumitor dispoziții, în lumina circumstanțelor locale și a riscului de migrație.
(15)Statele membre ar trebui să monitorizeze îndeaproape și cu regularitate operațiunile prestatorilor externi de servicii pentru a se asigura conformitatea cu instrumentul juridic care reglementează responsabilitățile încredințate prestatorului extern de servicii. Statele membre ar trebui să prezinte anual Comisiei un raport privind cooperarea cu prestatorii externi de servicii și monitorizarea respectivilor prestatori. Statele membre ar trebui să se asigure că întreaga procedură de prelucrare a cererilor de viză și cooperarea cu prestatorii externi de servicii sunt monitorizate de către personalul expatriat.
(16)Ar trebui să se instituie norme flexibile pentru a permite statelor membre să optimizeze punerea în comun a resurselor și să sorească acoperirea consulară. Cooperarea dintre statele membre (centrele de vize Schengen) ar putea lua orice formă adaptată circumstanțelor locale pentru a spori acoperirea geografică a consulatelor, pentru a reduce costurile suportate de statele membre, pentru a accentua vizibilitatea Uniunii și pentru a îmbunătăți serviciile oferite solicitanților de viză.
(17)Sistemele electronice de depunere a cererilor de viză dezvoltate de statele membre contribuie la facilitarea, pentru solicitanți și pentru consulate, a procedurilor de depunere a cererilor. Ar trebui să se dezvolte o soluție comună care să permită digitalizarea integrală, valorificând pe deplin evoluțiile juridice și tehnologice recente.
(18)În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, care nu este obligatoriu pentru aceasta și nu i se aplică. Ținând seama de faptul că prezentul regulament dezvoltă acquis-ul Schengen, în temeiul dispozițiilor părții a treia titlul IV din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca, în conformitate cu articolul 4 din protocolul menționat, decide, în termen de șase luni de la adoptarea de către Consiliu a prezentului regulament, dacă îl va transpune în legislația sa internă.
(19)Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului. Prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, care nu este obligatoriu pentru acesta și nu i se aplică.
(20)Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului. Prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, care nu este obligatoriu pentru aceasta și nu i se aplică.
(21)În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului.
(22)În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului.
(23)În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Protocolului semnat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein cu privire la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului privind încheierea protocolului menționat.
(24)În ceea ce privește Cipru, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se referă la acesta în înțelesul articolului 3 alineatul (12) din Actul de aderare din 2003.
(25)În ceea ce privește Bulgaria și România, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care este conex acestuia în sensul articolului 4 alineatul (12) din Actul de aderare din 2005.
(26)În ceea ce privește Croația, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care este conex acestuia în sensul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2011.
(27)Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 810/2009 ar trebui modificat în consecință,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Regulamentul (CE) nr. 810/2009 se modifică după cum urmează:
(1)La articolul 1, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:
„(1) Prezentul regulament stabilește condițiile și procedurile de eliberare a vizelor pentru șederile preconizate pe teritoriul statelor membre care nu depășesc 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile.”
(2)Articolul 2 se modifică după cum urmează:
(a)la punctul 2, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:
„(a) unei șederi preconizate pe teritoriul statelor membre a cărei durată nu depășește 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile sau”;
(b)punctul 7 se înlocuiește cu următorul text:
„7. «document de călătorie recunoscut» înseamnă un document de călătorie recunoscut de unul sau mai multe state membre în scopul trecerii frontierelor externe și al aplicării unei vize, în temeiul Deciziei nr. 1105/2011 a Parlamentului European și a Consiliului;”;
(c)punctul 11 se elimină;
(d)se adaugă următorul nou punct:
„12. «navigator» înseamnă orice persoană încadrată în muncă, angajată sau care lucrează, indiferent de funcție, la bordul unei nave maritime sau al unei nave care navighează în apele interioare internaționale.”
(3)La articolul 3 alineatul (5), literele (b) și (c) se înlocuiesc cu următorul text:
„(b) resortisanții țărilor terțe care dețin un permis de ședere valabil eliberat de un stat membru care nu participă la adoptarea prezentului regulament sau de un stat membru care nu aplică încă integral dispozițiile acquis-ului Schengen sau resortisanții țărilor terțe care dețin unul dintre permisele de ședere valabile enumerate în anexa V, eliberate de Andorra, Canada, Japonia, San Marino sau Statele Unite ale Americii, care îi garantează titularului un drept de readmisie necondiționat sau care dețin un permis de ședere pentru părțile din Caraibi care aparțin Regatului Țărilor de Jos (Aruba, Curaçao, Sint-Maarten, Bonaire, Sint Eustatius și Saba);
(c) resortisanții țărilor terțe care dețin o viză valabilă pentru un stat membru care nu participă la adoptarea prezentului regulament sau pentru un stat membru care nu aplică încă integral dispozițiile acquis-ului Schengen sau pentru o țară care este parte la Acordul privind Spațiul Economic European sau pentru Canada, Japonia ori Statele Unite ale Americii sau titularii unei vize valabile pentru părțile din Caraibi care aparțin Regatului Țărilor de Jos (Aruba, Curaçao, Sint-Maarten, Bonaire, Sint Eustatius și Saba), atunci când călătoresc în țara emitentă sau în orice altă țară terță, sau atunci când se întorc din țara emitentă, după ce au utilizat viza;”
(4)La articolul 4, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:
„(2) Prin derogare de la alineatul (1), autoritățile responsabile cu verificările care vizează persoanele pot examina cererile și decide cu privire la acestea la frontierele externe ale statelor membre, în conformitate cu articolele 35, 36 și 36a.”
(5)La articolul 5 alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:
„(b) dacă vizita include mai multe destinații sau dacă urmează să se efectueze mai multe vizite separate în cursul unei perioade de două luni, statul membru al cărui teritoriu constituie principala destinație a vizitei (vizitelor) din punctul de vedere al duratei șederii, calculată în zile, sau”.
(6)Articolul 8 se modifică după cum urmează:
(a)alineatul (2) se elimină;
(b)alineatele (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text:
„(3) În cazul în care reprezentarea se limitează la colectarea cererilor, colectarea și transmiterea datelor către statul membru reprezentat se efectuează cu respectarea normelor relevante privind protecția și securitatea datelor.
(4) Între statul membru reprezentant și statul membru reprezentat se încheie o înțelegere bilaterală. Această înțelegere:
(a) precizează durata reprezentării, dacă aceasta este doar temporară, și procedurile de încetare a reprezentării;
(b) poate să prevadă, în special în cazul în care statul membru reprezentat are un consulat în țara terță în cauză, punerea la dispoziție de către statul membru reprezentat de localuri, personal și fonduri.”;
(c)alineatele (7) și (8) se înlocuiesc cu următorul text:
„(7)
Statul membru reprezentat transmite Comisiei o notificare privind înțelegerile de reprezentare sau încetarea unor astfel de înțelegeri în termen de cel mult o lună înainte de intrarea în vigoare sau de încetarea acestora, cu excepția cazurilor de forță majoră.
(8) Consulatul statului membru reprezentant informează, simultan cu efectuarea notificării menționate la alineatul (7), atât consulatele celorlalte state membre, cât și delegația Uniunii Europene din jurisdicția în cauză cu privire la înțelegerile de reprezentare sau la încetarea unor astfel de înțelegeri.”;
(d)se adaugă următorul nou alineat:
„(10) În cazurile de forță majoră prelungită de natură tehnică, un stat membru
trebuie să depună eforturi pentru a fi reprezentat temporar de un alt stat membru în respectivul loc în cazul tuturor categoriilor sau al unora dintre categoriile de solicitanți de viză.”
(7)Articolul 9 se modifică după cum urmează:
(a)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:
„Cererile se pot depune cu cel mult șase luni, și în cazul navigatorilor în exercițiul funcțiunii cu cel mult nouă luni, înainte de începerea vizitei preconizate și, ca regulă, cel târziu cu 15 zile calendaristice înainte de începerea acesteia.”;
(a)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:
(b)„(4) Fără a se aduce atingere articolului 13, cererile pot fi depuse:
(a) de către solicitant;
(b) de către un intermediar comercial acreditat, astfel cum se prevede la articolul 45;
(c) de către o asociație sau instituție profesională, culturală, sportivă sau educațională în numele membrilor săi.”;
(c)se adaugă următorul nou alineat:
„(5) Un solicitant nu trebuie să se prezinte personal în mai multe locuri pentru a depune o cerere.”
(8)Articolul 10 se modifică după cum urmează:
(a)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:
„Solicitanții trebuie să se prezinte personal la depunerea unei cereri pentru prelevarea amprentelor digitale, în conformitate cu articolul 13 alineatele (2) și (3) și cu alineatul (7) litera (b).”;
(b)alineatul (2) se elimină.
(9)Articolul 11 se modifică după cum urmează:
(a)la primul paragraf, prima teză se înlocuiește cu următorul text:
„(1) Fiecare solicitant trebuie să înainteze un formular de cerere completat manual sau electronic și semnat manual sau electronic, astfel cum se prevede în anexa I.”;
(b)se introduce următorul nou alineat (1a):
„(1a) Conținutul versiunii electronice a formularului de cerere, dacă este cazul, este prezentat în anexa I.”;
(c)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:
(d)„(3) Formularul este disponibil cel puțin în următoarele limbi:
(a) limba (limbile) oficială (oficiale) a(le) statului membru pentru care se solicită viză și
(b) limba (limbile) oficială (oficiale) a(le) țării-gazdă.
Pe lângă limba (limbile) menționată (menționate) la litera (a), formularul poate fi disponibil și în orice altă (alte) limbă (limbi) oficială (oficiale) a(le) instituțiilor Uniunii Europene.”;
(e)alineatul (4) se elimină.
(10)Articolul 14 se modifică după cum urmează:
(a)alineatele (4) și (5) se înlocuiesc cu următorul text:
„(4) Statele membre pot cere solicitanților să prezinte dovada unui angajament de luare în întreținere și de cazare privată ori a ambelor prin completarea unui formular întocmit de fiecare stat membru. Formularul respectiv indică, în special:
(a) dacă scopul său îl constituie dovada unui angajament de luare în întreținere sau de cazare privată;
(b) dacă persoana care își ia angajamentul de luare în întreținere/face invitația este o persoană fizică, o societate sau o organizație;
(c) identitatea și datele de contact ale persoanei care își ia angajamentul de luare în întreținere/face invitația;
(d) solicitantul (solicitanții);
(e) adresa locului de cazare;
(f) durata și scopul șederii;
(g) eventualele legături de rudenie cu persoana care își ia angajamentul de luare în întreținere/face invitația;
(h) informațiile necesare în temeiul articolului 37 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 767/2008.
Pe lângă limba (limbile) oficială (oficiale) a(le) statului membru, formularul se redactează în cel puțin o altă limbă oficială a instituțiilor Uniunii. Un model al formularului se trimite Comisiei.
(5) Consulatele statelor membre evaluează, în cadrul cooperării locale Schengen, astfel cum se prevede la articolul 48, punerea în aplicare a condițiilor stabilite la alineatul (1), pentru a se ține seama de circumstanțele locale și de riscurile în materie de migrație și securitate.”;
(b)se introduce următorul nou alineat (5a):
„(5a) În cazul în care este necesar pentru a se ține seama de circumstanțele locale, astfel cum se prevede la articolul 48, Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, o listă armonizată de documente justificative care trebuie utilizate în fiecare jurisdicție. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 52 alineatul (2).”
(11)Articolul 15 se modifică după cum urmează:
(a)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:
„(1) Solicitanții de viză uniformă cu o singură intrare trebuie să facă dovada faptului că dețin o asigurare medicală de călătorie corespunzătoare și valabilă care acoperă toate eventualele cheltuieli pe care le-ar putea genera repatrierea din motive medicale, tratamentele medicale de urgență și spitalizarea de urgență sau decesul, pe durata șederii lor preconizate pe teritoriul statelor membre.”;
(b)la alineatul (2), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:
„(2) Solicitanții de viză uniformă cu intrări multiple trebuie să facă dovada faptului că dețin o asigurare medicală de călătorie corespunzătoare și valabilă care acoperă perioada primei lor vizite preconizate.”
(12)Articolul 16 se modifică după cum urmează:
(a)alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:
„(1) Solicitanții achită o taxă de viză în valoare de 80 EUR.
(2) Copiii, de la împlinirea vârstei de șase ani și până la împlinirea vârstei de 12 ani, achită o taxă de viză în valoare de 40 EUR.”;
(b)se introduce următorul nou alineat (2a):
„(2a) Se aplică o taxă de viză de 160 EUR în cazul în care Comisia decide în acest sens în conformitate cu articolul 25a alineatul (5).”;
(c)alineatul (3) se elimină;
(d)la alineatul (4), litera (c) se înlocuiește cu următorul text:
„(c) cercetătorii din țări terțe, astfel cum au fost definiți în Directiva 2005/71/CE a Consiliului, care călătoresc în scopul desfășurării unei activități de cercetare științifică sau al participării la un seminar științific sau la o conferință;”;
(e)la alineatul (5), al doilea paragraf se elimină;
(f)se introduce următorul nou alineat:
„(8a) Comisia evaluează, o dată la doi ani, necesitatea de a revizui cuantumul taxelor de viză prevăzute la articolul 16 alineatele (1), (2) și (2a), luând în considerare criterii obiective, cum ar fi rata generală a inflației la nivelul UE publicată de Eurostat și media ponderată a salariilor funcționarilor publici ai statelor membre și, dacă este cazul, modifică, prin intermediul unor acte delegate, cuantumul taxelor de viză.”
(13)Articolul 17 se modifică după cum urmează:
(a)la alineatul (1), prima teză se înlocuiește cu următorul text:
„Un prestator extern de servicii menționat la articolul 43 poate să perceapă o taxă pentru servicii.”;
(b)alineatul (3) se elimină.
(c)se introduce următorul nou alineat (4a):
„(4a) Prin derogare de la alineatul (4), taxa pentru servicii nu depășește cuantumul taxei de viză în țările terțe ai căror resortisanți sunt supuși obligației de a deține viză în cazul în care niciun stat membru nu are un consulat care să colecteze cereri de viză.” ;
(d)alineatul (5) se elimină.
(14)Articolul 21 se modifică după cum urmează:
(a)la alineatul (3), litera (e) se înlocuiește cu următorul text:
„(e) după caz, deținerea de către solicitant a unei asigurări medicale de călătorie corespunzătoare și valabile, care acoperă perioada șederii preconizate sau, dacă se solicită o viză uniformă cu intrări multiple, perioada primei vizite preconizate.”;
(b)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:
„(4) Consulatul examinează, după caz, durata șederilor anterioare și a celor preconizate pentru a verifica dacă solicitantul nu a depășit durata maximă de ședere autorizată pe teritoriul statelor membre, indiferent de posibilele șederi autorizate în temeiul unei vize naționale de lungă ședere sau al unui permis de ședere.”;
(c)alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:
„(8) În timpul examinării unei cereri, consulatele pot, în cazuri justificate, să realizeze un interviu cu solicitantul și să solicite documente suplimentare.”
(15)Articolul 22 se modifică după cum urmează:
(a)alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:
„(2) Autoritățile centrale consultate transmit un răspuns definitiv în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai târziu de șapte zile calendaristice de la inițierea consultării. Lipsa unui răspuns în termenul menționat înseamnă că acestea nu au motive pentru a obiecta cu privire la eliberarea vizei.
(3) Statele membre transmit Comisiei o notificare privind introducerea sau retragerea cerinței de consultare prealabilă și, ca regulă, cel târziu cu 15 zile calendaristice înainte ca aceasta să devină aplicabilă. Informația respectivă se furnizează, de asemenea, în cadrul cooperării locale Schengen din jurisdicția în cauză.”;
(b)alineatul (5) se elimină.
(16)Articolul 23 se modifică după cum urmează:
(a)alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:
„(1) Deciziile cu privire la cereri se iau în termen de 10 zile calendaristice de la data depunerii unei cereri care este admisibilă în conformitate cu articolul 19.
Această perioadă poate fi prelungită la cel mult 45 de zile calendaristice în cazuri individuale, în special atunci când este necesară o verificare suplimentară a cererii.”;
(b)alineatul (3) se elimină;
(c)alineatul (4) se modifică după cum urmează:
–(i)
se introduce următoarea nouă literă (ba):
„(ba) elibera o viză de tranzit aeroportuar în conformitate cu articolul 26 sau”;
–(ii)
litera (d) se elimină.
(17)Articolul 24 se modifică după cum urmează:
(a)alineatul (1) se modifică după cum urmează:
–(i)
la al doilea paragraf, prima teză se înlocuiește cu următorul text:
„O viză poate fi eliberată pentru o singură intrare sau pentru intrări multiple.”;
–(ii)
al treilea paragraf se elimină;
–(iii)
al patrulea paragraf se înlocuiește cu următorul text:
„Fără a se aduce atingere articolului 12 litera (a), perioada de valabilitate a unei vize cu o singură intrare include o «perioadă de grație» de 15 zile calendaristice.”;
(b)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:
„(2) Vizele cu intrări multiple cu o perioadă lungă de valabilitate se eliberează pentru următoarele perioade de valabilitate, cu excepția cazului în care perioada de valabilitate a vizei ar depăși-o pe cea a documentului de călătorie:
(a) pentru o perioadă de valabilitate de un an, cu condiția ca solicitantul să fi obținut și să fi utilizat în mod legal trei vize în cei doi ani anteriori;
(b) pentru o perioadă de valabilitate de doi ani, cu condiția ca solicitantul să fi obținut și să fi utilizat în mod legal o viză anterioară cu intrări multiple cu o perioadă de valabilitate de un an;
(c) pentru o perioadă de valabilitate de cinci ani, cu condiția ca solicitantul să fi obținut și să fi utilizat în mod legal o viză anterioară cu intrări multiple cu o perioadă de valabilitate de doi ani.”;
(c)se introduc următoarele noi alineate:
„(2a) Prin derogare de la alineatul (2), perioada de valabilitate a vizei eliberate poate fi scurtată în cazuri individuale, dacă există îndoieli rezonabile cu privire la îndeplinirea condițiilor de intrare pe durata întregii perioade.
(2b) Prin derogare de la alineatul 2, consulatele statelor membre evaluează în cadrul cooperării locale Schengen, astfel cum se prevede la articolul 48, dacă este necesar ca normele privind eliberarea vizelor cu intrări multiple stabilite la alineatul (2) să fie adaptate pentru a se ține seama de circumstanțele locale și de riscurile în materie de migrație și securitate, în vederea adoptării unor norme mai favorabile sau mai restrictive în conformitate cu alineatul (2d).
(2c) Fără a se aduce atingere alineatului (2), solicitanților care dovedesc necesitatea sau își justifică intenția de a călători frecvent și/sau cu regularitate li se poate elibera o viză cu intrări multiple cu o perioadă de valabilitate de până la cinci ani, cu condiția ca respectivii solicitanți să facă dovada integrității lor și a faptului că sunt persoane de încredere, în special a utilizării legale a vizelor anterioare, a situației lor economice în țara de origine și a intenției lor reale de a părăsi teritoriul statelor membre înainte de expirarea vizei solicitate.
(2d) În cazul în care este necesar, pe baza evaluării menționate la alineatul (2b), Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, normele privind condițiile de eliberare a vizelor cu intrări multiple prevăzute la alineatul (2) care trebuie să fie aplicate în fiecare jurisdicție pentru a se ține seama de circumstanțele locale, de riscurile în materie de migrație și securitate și de cooperarea cu țara terță în cauză în materie de readmisie a migranților în situație neregulamentară, în lumina indicatorilor stabiliți la articolul 25a alineatul (2), precum și de relația globală a țării terțe în cauză cu Uniunea. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 52 alineatul (2).”
(18)Se introduce următorul nou articol:
„Articolul 25a
Cooperarea în materie de readmisie
(1)
Articolul 14 alineatul (6), articolul 16 alineatul (1) și alineatul (5) litera (b), articolul 23 alineatul (1) și articolul 24 alineatul (2) nu se aplică solicitanților sau categoriilor de solicitanți care sunt resortisanți ai unei țări terțe despre care se consideră că nu cooperează îndeajuns cu statele membre în materie de readmisie a migranților în situație neregulamentară, pe baza unor date relevante și obiective, în conformitate cu prezentul articol. Prezentul articol nu aduce atingere competențelor conferite Comisiei prin articolul 24 alineatul (2d).
(2)
Comisia evaluează în mod regulat cooperarea țărilor terțe în materie de readmisie, ținând seama, în special, de următorii indicatori:
(a)numărul de decizii de returnare emise pentru persoanele din țara terță în cauză aflate în situație de ședere ilegală pe teritoriul statelor membre;
(b)numărul de returnări efective ale persoanelor pentru care s-au emis decizii de returnare ca procent din numărul de decizii de returnare emise pentru resortisanții țării terțe în cauză, inclusiv, dacă este cazul, în temeiul acordurilor de readmisie ale Uniunii sau bilaterale, numărul de resortisanți ai țărilor terțe care i-au tranzitat teritoriul;
(c)numărul de cereri de readmisie acceptate de țara terță în cauză ca procent din numărul de astfel de cereri care i-au fost înaintate.
(3)
Un stat membru poate, de asemenea, să notifice Comisiei dacă se confruntă cu probleme practice grave și persistente în ceea ce privește cooperarea cu o țară terță în materie de readmisie a migranților în situație neregulamentară, pe baza indicatorilor enumerați la alineatul (2).
(4)
Comisia examinează în termen de o lună orice notificare transmisă în temeiul alineatului (3).
(5)
În cazul în care, pe baza analizei menționate la alineatele (2) și (4), Comisia decide că o țară nu cooperează îndeajuns și că, prin urmare, este necesar să se ia măsuri, Comisia poate, ținând seama și de relațiile globale ale Uniunii cu țara terță în cauză, să adopte un act de punere în aplicare, în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 52 alineatul (2):
(a)de suspendare temporară a aplicării fie a articolului 14 alineatul (6), a articolului 16 alineatul (5) litera (b), a articolului 23 alineatul (1) sau a articolului 24 alineatul (2), fie a unora dintre aceste dispoziții sau a tuturor acestor dispoziții, pentru toți resortisanții țării terțe în cauză ori pentru anumite categorii ale acestora, sau
(b)de aplicare a taxei de viză prevăzute la articolul 16 alineatul (2a) pentru toți resortisanții țării terțe în cauză sau pentru anumite categorii ale acestora.
(6)
Comisia evaluează în mod continuu, pe baza indicatorilor prevăzuți la alineatul (2), dacă se poate stabili înregistrarea unei îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește cooperarea țării terțe în cauză în materie de readmisie a migranților în situație neregulamentară și, ținând seama, de asemenea, de relațiile globale ale Uniunii cu țara terță în cauză, Comisia poate decide să abroge sau să modifice actul de punere în aplicare menționat la alineatul (5).
(7)
Cel târziu la șase luni de la intrarea în vigoare a actului de punere în aplicare menționat la alineatul (5), Comisia are obligația de a prezenta Parlamentului European și Consiliului un raport referitor la progresele înregistrate în ceea ce privește cooperarea cu respectiva țară terță în materie de readmisie.”
(19)Articolul 27 se modifică după cum urmează:
(a)alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:
„(1) Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, dispoziții detaliate privind completarea autocolantului de viză. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 52 alineatul (2).
(2) Statele membre pot adăuga mențiuni naționale în secțiunea «observații» a autocolantului de viză. Aceste mențiuni nu trebuie nici să dubleze mențiunile obligatorii stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (1), nici să indice un scop specific al călătoriei.”;
(b)alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:
„(4) Autocolantul pentru o viză cu o singură intrare poate fi completat manual numai în caz de forță majoră de natură tehnică. Pe un autocolant de viză completat manual nu se fac modificări.”
(20)Articolul 29 se modifică după cum urmează:
(a)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:
„(1) Autocolantul de viză imprimat se aplică pe documentul de călătorie.”;
(b)se introduce următorul nou alineat:
„(1a) Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, dispoziții detaliate privind aplicarea autocolantului de viză. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 52 alineatul (2).”
(21)Articolul 31 se modifică după cum urmează:
(a)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:
„(2) Statele membre transmit Comisiei o notificare privind introducerea sau retragerea cerinței de informare cu cel târziu 15 zile calendaristice înainte ca aceasta să devină aplicabilă. Informația respectivă se furnizează, de asemenea, în cadrul cooperării locale Schengen din jurisdicția în cauză.”;
(b)alineatul (4) se elimină.
(22)Articolul 32 se modifică după cum urmează:
(a)la alineatul (1) litera (a), se introduce următorul punct (iia):
„(iia) nu furnizează o justificare pentru scopul și condițiile tranzitului aeroportuar preconizat;”;
(b)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:
„(3) Solicitanții cărora li s-a refuzat eliberarea unei vize au dreptul de a exercita o cale de atac care garantează, într-o anumită etapă a procedurii, o cale de atac jurisdicțională efectivă. Calea de atac se introduce împotriva statului membru care a luat decizia finală cu privire la cerere și în conformitate cu dreptul național al respectivului stat membru. Statele membre furnizează solicitanților informații detaliate privind procedura care trebuie urmată în cazul exercitării unei căi de atac, astfel cum se precizează în anexa VI.”;
(c)alineatul (4) se elimină.
(23)Articolul 36 se modifică după cum urmează:
(a)
alineatul (2) se elimină;
(b)
se introduce următorul nou alineat:
„(2a) Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, instrucțiuni operaționale privind eliberarea la frontieră a vizelor pentru navigatori. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 52 alineatul (2).”
(24)Se introduce următorul nou articol:
„Articolul 36a
Vizele solicitate la frontiera externă în cadrul unui regim specific
(1)
În vederea promovării turismului pe termen scurt și sub rezerva condițiilor stabilite la prezentul articol, un stat membru poate decide, cu titlu temporar, să le permită persoanelor care îndeplinesc condițiile de intrare prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului să depună cereri de viză la anumite puncte de trecere a frontierei terestre sau maritime.
(2)
Durata regimului se limitează la patru luni pe an calendaristic și categoriile de beneficiari se definesc în mod clar, cu excluderea resortisanților țărilor terțe care se încadrează în categoriile de persoane în cazul cărora este necesară o consultare prealabilă, în conformitate cu articolul 22, și a persoanelor care nu au reședința în țara învecinată cu punctul de trecere a frontierei terestre sau într-o țară care are legături directe prin nave feribot cu punctul de trecere a frontierei maritime. Aceste regimuri se aplică numai resortisanților țărilor terțe cu care s-au încheiat acorduri de readmisie și în cazul cărora Comisia nu a adoptat o decizie în conformitate cu articolul 25a alineatul (5).
(3)
Statul membru în cauză instituie structuri adecvate și detașează membri ai personalului special instruiți pentru prelucrarea cererilor de viză și pentru efectuarea tuturor verificărilor și a evaluării riscului, astfel cum se prevede la articolul 21.
(4)
O viză eliberată în temeiul unui regim specific permite doar o singură intrare, este valabilă numai pentru teritoriul statului membru emitent și autorizează o ședere de cel mult șapte zile calendaristice. Perioada de valabilitate a vizei nu include o «perioadă de grație».
(5)
În cazul în care se refuză acordarea vizei la frontiera externă în temeiul unui regim specific, statul membru nu poate impune transportatorului în cauză obligațiile prevăzute la articolul 26 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen.
(6)
Statele membre transmit Comisiei o notificare privind orice regim cu cel puțin șase luni înainte de începerea punerii în aplicare a acestuia. Notificarea precizează categoriile de beneficiari, domeniul de aplicare geografic, modalitățile de organizare a regimului și măsurile avute în vedere pentru a se asigura respectarea condițiilor prevăzute la prezentul articol.
Comisia publică această notificare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(7)
La trei luni de la încetarea regimului, statul membru în cauză transmite Comisiei un raport detaliat privind punerea în aplicare a acestuia. Raportul conține informații privind numărul de vize solicitate, eliberate și refuzate (inclusiv cetățenia persoanelor în cauză), durata șederii și rata de plecare (inclusiv cetățenia persoanelor care nu au plecat de pe teritoriul statului membru la expirarea vizei).”
(25)La articolul 37, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:
(a)„(3) Consulatele statelor membre arhivează cererile pe suport de hârtie sau în format electronic. Fiecare dosar trebuie să conțină informații relevante, care să permită, dacă este necesar, reconstituirea contextului în care s-a luat decizia cu privire la cerere.
Fiecare dosar de cerere se păstrează pentru o perioadă de cel puțin un an, cu începere de la data deciziei privind cererea, astfel cum se prevede la articolul 23 alineatul (1), sau, în cazul exercitării unei căii de atac, până la încheierea procedurii de exercitare a căii de atac.”
(26)La articolul 38 se introduce următorul alineat:
„(1a) Statele membre se asigură că întreaga procedură, inclusiv cooperarea cu prestatorii externi de servicii, este monitorizată de către personalul expatriat pentru a se garanta integritatea tuturor etapelor procedurii.”
(27)Articolul 40 se înlocuiește cu următorul text:
„Articolul 40
Organizare și cooperare consulară
(1)
Fiecare stat membru este responsabil cu organizarea procedurilor privind cererile.
(2)
Statele membre:
(a) își dotează consulatele și autoritățile responsabile cu eliberarea vizelor la frontiere cu materialul necesar pentru colectarea elementelor biometrice de identificare, precum și birourile consulilor onorifici, în cazul în care recurg la acestea în scopul colectării elementelor biometrice de identificare, în conformitate cu articolul 42;
(b) cooperează cu unul sau mai multe alte state membre în cadrul unor înțelegeri de reprezentare sau al oricărei alte forme de cooperare consulară.
(3)
Un stat membru poate să coopereze, de asemenea, cu un prestator extern de servicii, în conformitate cu articolul 43.
(4)
Statele membre transmit Comisiei o notificare privind organizarea și cooperarea lor consulară din cadrul fiecărui oficiu consular.
(5)
În cazul încetării cooperării cu alte state membre, statele membre asigură continuitatea furnizării de servicii complete.”
(28)Articolul 41 se elimină.
(29)Articolul 43 se modifică după cum urmează:
(a)alineatul (3) se elimină;
(b)alineatul (6) se modifică după cum urmează:
–(i)
litera (a) se înlocuiește cu următorul text:
„(a) furnizarea de informații generale privind condițiile de obținere a vizelor, în conformitate cu articolul 47 alineatul (1) literele (a)-(c), și formularele de cerere;” ;
–(ii)
litera (e) se înlocuiește cu următorul text:
„(e) gestionarea programărilor solicitantului, după caz, la consulat sau la prestatorul extern de servicii.”;
(c)alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:
„(7) Atunci când selectează un prestator extern de servicii, statul membru în cauză evaluează fiabilitatea și solvabilitatea organizației sau a societății și se asigură că nu există un conflict de interese. Verificarea include, după caz, licențele necesare, înscrierea la registrul comerțului, statutele și contractele bancare.”;
(d)alineatul (9) se înlocuiește cu următorul text:
„(9) Statele membre sunt responsabile de respectarea normelor privind protecția datelor cu caracter personal și se asigură că prestatorul extern de servicii face obiectul monitorizării de către autoritățile de supraveghere a protecției datelor în temeiul articolului 51 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679.”;
(e)alineatul (11) se modifică după cum urmează:
–(i)
„(a) informațiile generale privind criteriile, condițiile și procedurile de solicitare a vizelor, astfel cum se prevede la articolul 47 alineatul (1) literele (a), (b) și (c), și conținutul formularelor de cerere furnizate solicitanților de către prestatorul extern de servicii;”;
–(ii)
al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:
„În acest scop, consulatul (consulatele) statului (statelor) membru (membre) în cauză efectuează în mod regulat și cel puțin o dată la șase luni controale prin sondaj la sediul prestatorului extern de servicii. Statele membre pot conveni să își împartă sarcina acestei monitorizări regulate.”;
(f)se introduce următorul nou alineat:
„(11a) Până la data de 1 ianuarie a fiecărui an, statele membre transmit Comisiei un raport privind cooperarea lor cu prestatorii externi de servicii și monitorizarea respectivilor prestatori la nivel mondial (în conformitate cu punctul C din anexa X).”
(30)Articolul 44 se înlocuiește cu următorul text:
„Articolul 44
Criptarea și transferul securizat de date
(1)
În cazul cooperării dintre statele membre și cu prestatori externi de servicii și al recurgerii la consulii onorifici, statul (statele) membru (membre) în cauză se asigură că datele sunt complet criptate atunci când sunt transferate fie pe cale electronică, fie fizic pe un suport electronic de stocare.
(2)
În țările terțe care interzic criptarea datelor ce urmează să fie transferate pe cale electronică, statul (statele) membru (membre) în cauză nu permite (permit) transferul de date pe cale electronică.
În astfel de cazuri, statul (statele) membru (membre) în cauză se asigură că datele electronice sunt transferate fizic în formă complet criptată pe un suport electronic de stocare de către un funcționar consular al unui stat membru sau, în cazul în care un astfel de transfer ar necesita măsuri disproporționate sau nerezonabile, într-un alt mod sigur și securizat, de exemplu prin recurgerea la operatori de transport recunoscuți, cu experiență în transportarea documentelor și a datelor sensibile în țara terță în cauză.
(3)
În toate cazurile, nivelul de securitate al transferului este adaptat caracterului sensibil al datelor.”
(31)Articolul 45 se modifică după cum urmează:
(a)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:
„(1) Statele membre pot accepta depunerea cererilor, dar nu și colectarea elementelor biometrice de identificare, de către o agenție administrativă privată, o societate de transport sau o agenție de voiaj, cum ar fi o agenție de turism touroperatoare sau un comerciant cu amănuntul (intermediari comerciali).”;
(b)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:
„(3) Intermediarii comerciali acreditați sunt monitorizați în mod regulat cu ajutorul controalelor prin sondaj care includ interviuri față în față sau telefonice cu solicitanții, verificarea călătoriilor și a cazării și, atunci când se consideră necesar, verificarea documentelor privind întoarcerea în grup.”
(32)La articolul 47 alineatul (1), litera (c) se înlocuiește cu următorul text:
„(c) locul în care pot fi depuse cererile (consulatul competent sau prestatorul extern de servicii);”
(33)Articolul 48 se modifică după cum urmează:
(a)alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:
„(1) Consulatele statelor membre și delegațiile Uniunii cooperează în cadrul fiecărei jurisdicții pentru a se asigura o aplicare armonizată a politicii comune a vizelor, ținând seama de circumstanțele locale.
În acest scop, în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din Decizia 2010/427 a Consiliului, Comisia emite instrucțiuni pentru delegațiile Uniunii în vederea îndeplinirii sarcinilor de coordonare relevante prevăzute la prezentul articol.”;
(b)se introduce următorul nou alineat:
„(1a) Statele membre și Comisia cooperează, în special, în vederea:
(a) întocmirii unei liste armonizate de documente justificative care trebuie să fie prezentate de către solicitanți, ținând seama de articolul 14;
(b) pregătirii unei puneri în aplicare locale a articolului 24 alineatul (2) privind eliberarea vizelor cu intrări multiple;
(c) asigurării unei traduceri comune a formularului de cerere, dacă este cazul;
(d) stabilirii listei de documente de călătorie eliberate de țara-gazdă și în vederea actualizării regulate a respectivei liste;
(e) elaborării unei fișe informative comune;
(f) monitorizării, dacă este cazul, a punerii în aplicare a derogărilor prevăzute la articolul 25a alineatele (5) și (6).”;
(c)alineatul (2) se elimină;
(d)alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:
(e)„(3) Statele membre efectuează, în cadrul cooperării locale Schengen, următoarele schimburi de informații:
(a) statistici trimestriale privind vizele uniforme, vizele cu valabilitate teritorială limitată și vizele de tranzit aeroportuar solicitate, eliberate și refuzate;
(b) informații privind evaluarea riscurilor în materie de migrație și/sau securitate, în special privind:
(i) structura socioeconomică a țării-gazdă;
(ii) sursele de informare de la nivel local, inclusiv privind asigurările sociale, asigurările medicale, registrele fiscale și evidențele privind intrările și ieșirile;
(iii) utilizarea de documente false, contrafăcute sau falsificate;
(iv) rutele de imigrație neregulamentară;
(v) tendințele în materie de comportament fraudulos;
(vi) tendințele în materie de refuzuri;
(c) informații privind cooperarea cu societățile de transport;
(d) informații privind societățile de asigurare care furnizează asigurări medicale de călătorie corespunzătoare, inclusiv verificarea tipului de acoperire și eventualele sume excedentare.”;
(f)se introduce următorul nou alineat:
„(6a) În fiecare jurisdicție se întocmește un raport anual până la data de 31 decembrie a fiecărui an. Pe baza acestor rapoarte, Comisia întocmește un raport anual privind situația cooperării locale Schengen pe care îl transmite Parlamentului European și Consiliului.”
(34)Articolul 50 se elimină.
(35)Se introduc următoarele noi articole:
„Articolul 50a
Exercitarea delegării
(1)
Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate în condițiile prevăzute la prezentul articol.
(2)
Comisiei i se conferă competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 16 alineatul (8a) pentru o perioadă nedeterminată.
(3)
Delegarea de competență menționată la articolul 16 alineatul (8a) poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării de competență specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu afectează valabilitatea actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4)
De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.
(5)
Un act delegat adoptat în temeiul articolului 16 alineatul (8a) intră în vigoare numai dacă nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au exprimat obiecții în termen de două luni de la data la care le-a fost notificat respectivul act sau dacă, înainte de expirarea acestei perioade, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor prezenta obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Articolul 50b
Procedura de urgență
(1)
Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră imediat în vigoare și se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecție în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat transmisă Parlamentului European și Consiliului prezintă motivele pentru care s-a recurs la procedura de urgență.
(2)
Parlamentul European sau Consiliul pot formula obiecții cu privire la un act delegat în conformitate cu procedura menționată la articolul 50a alineatul (5). Într-un astfel de caz, Comisia abrogă actul imediat, în urma notificării deciziei Parlamentului European sau a Consiliului de a formula obiecții.”
(36)Articolele 51 și 52 se înlocuiesc cu următorul text:
„Articolul 51
Instrucțiuni privind aplicarea practică a prezentului regulament
Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, instrucțiunile operaționale privind aplicarea practică a dispozițiilor prezentului regulament. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 52 alineatul (2).
Articolul 52
Procedura comitetului
(1)
Comisia este asistată de un comitet («Comitetul pentru vize»). Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2)
În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.”
(37)Anexa I se înlocuiește cu textul prevăzut în anexa I la prezentul regulament.
(38)Anexa V se înlocuiește cu textul prevăzut în anexa II la prezentul regulament.
(39)Anexa VI se înlocuiește cu textul prevăzut în anexa III la prezentul regulament.
(40)Anexele VII, VIII și IX se elimină.
(41)Textul prevăzut în anexa IV la prezentul regulament înlocuiește anexa X.
Articolul 2
Monitorizare și evaluare
(1)
În termen de trei ani de la [data intrării în vigoare a prezentului regulament], Comisia efectuează o evaluare a aplicării prezentului regulament. Această evaluare globală include o examinare a rezultatelor obținute în raport cu obiectivele și a punerii în aplicare a dispozițiilor prezentului regulament.
(2)
Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului evaluarea menționată la alineatul (1). Pe baza acestei evaluări, Comisia prezintă, dacă este necesar, propuneri corespunzătoare.
Articolul 3
(1)
Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(2)
Prezentul regulament se aplică de la [șase luni de la data intrării sale în vigoare].
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre în conformitate cu tratatele.
Adoptat la Bruxelles,
Pentru Parlamentul European,
Pentru Consiliu,
Președintele
Președintele