—

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 15 noiembrie 2011 referitoare la sănătatea albinelor și provocările pentru sectorul apicol (1),

—

având în vedere concluziile Consiliului Agricultură și Pescuit (8606/11 ADD 1 REV 1) cu privire la comunicarea Comisiei privind sănătatea albinelor (COM(2010)0714),

—

având în vedere lucrările Săptămânii europene a albinelor și a polenizării – EU BeeWeek –, organizată în cadrul Parlamentului European din 2012,

—

având în vedere Raportul Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) „Collecting and Sharing Data on Bee Health: Towards a European Bee Partnership” din septembrie 2017, care implementează Parteneriatul european pentru albine,

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0014/2018),

A.

întrucât sectorul apicol face parte integrantă din agricultura europeană, numărând peste 620 000 de apicultori în UE (2); întrucât apicultura este practicată pe scară largă ca hobby sau pentru consumul propriu, precum și ca activitate profesională;

B.

întrucât valoarea economică reprezentată de albine include polenizarea și producerea de miere, ceară de albine și alte produse apicole, iar ramele din lemn sau stupii, precum și apiturismul, prezintă, de asemenea, o mare importanță;

C.

întrucât sectorul apicol este vital pentru UE și contribuie în mod semnificativ la societate, atât economic, cu aproximativ 14,2 miliarde EUR pe an, cât și ecologic, prin menținerea echilibrului ecologic și a biodiversității, întrucât 84 % dintre speciile de plante și 76 % din producția alimentară din Europa depind de polenizarea efectuată de albinele sălbatice și domestice;

D.

întrucât albinele și alți polenizatori se îngrijesc de polenizare și asigură, astfel, înmulțirea multor plante cultivate și sălbatice, ceea ce asigură gratuit producția alimentară și securitatea alimentară și conservă biodiversitatea în Europa și în lume; întrucât importanța polenizării în UE nu este recunoscută în mod suficient și este adesea subestimată, în timp ce, de exemplu, în Statele Unite se cheltuiesc anual 2 miliarde EUR pentru polenizarea artificială; întrucât Europa adăpostește aproximativ 10 % din diversitatea mondială a albinelor; întrucât, potrivit Institutului național francez pentru cercetare agronomică, mortalitatea albinelor ar costa 150 de miliarde EUR la nivel mondial, echivalentul a 10 % din valoarea de piață a produselor alimentare, lucru care atestă necesitatea de a proteja insectele polenizatoare;

E.

întrucât studiile recente realizate de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) arată că creșterea densității și a varietății insectelor polenizatoare are un impact direct asupra productivității culturilor, precum și că acest lucru îi poate ajuta pe micii agricultori să-și mărească productivitatea la nivel global cu în medie 24 %;

F.

întrucât nu toate țările dispun de un sistem de înregistrare a apicultorilor și a stupilor care să faciliteze monitorizarea evoluțiilor din acest sector, a pieței și a sănătății albinelor;

G.

întrucât, în 2004, Comisia a garantat 32 de milioane EUR pe an pentru programele apicole naționale, exclusiv pentru apicultură, și întrucât până în 2016 această sumă a crescut la 36 de milioane EUR, continuând însă să fie departe de suma necesară (fiind doar 0,0003 % din bugetul PAC);

H.

întrucât, între 2004 și 2016, numărul coloniilor de albine melifere a crescut cu 47,8 % prin aderarea unor noi state membre, dar finanțarea din partea UE a crescut cu doar 12 %, ceea ce înseamnă că fondurile UE disponibile nu sunt suficiente pentru menținerea populației de albine și pentru a ajuta în mod corespunzător apicultorii să-și reînnoiască coloniile de albine în urma scăderii populațiilor în statele membre care se confruntă cu rate ridicate ale mortalității;

I.

întrucât, în ciuda acestei creșteri statistice, mulți apicultori profesioniști și-au încetat activitatea, iar în unele state membre numărul coloniilor de albine a scăzut cu până la 50 % sau mai mult (3) din cauza efectelor schimbărilor climatice (de exemplu, din cauza înghețului de primăvară, a secetei, a incendiilor), a anumitor substanțe chimice active și a perturbărilor din cadrul pieței interne a mierii a UE; întrucât continuă să se înregistreze și în prezent numeroase cazuri de pierderi și tulburări hibernale;

J.

întrucât programele naționale pentru sectorul apicol care primesc cofinanțare din partea UE au un efect global pozitiv; întrucât, cel mai probabil, punerea în aplicare la nivel național este cea care poate genera uneori o lipsă de încredere din partea sectorului și, prin urmare, poate reduce absorbția fondurilor;

K.

întrucât sectorul apicol suferă de pe urma unei probleme deosebit de grave ce ține de demografie și de îmbătrânire, doar o mică parte dintre apicultori având sub 50 de ani, lucru care pune în pericol viitorul sectorului; întrucât apicultura constituie o sursă potențială de muncă și de integrare pentru tineri în zonele rurale, dat fiind că în numeroase regiuni europene accesul la terenuri este limitat;

L.

întrucât buna cunoaștere teoretică, combinată cu o formare practică pot contribui la o mai bună înțelegere a provocărilor viitoare pentru coloniile de albine, precum și la măsurile care trebuie luate în această privință, fiind, prin urmare, importante; întrucât apicultorii ar trebui să își desfășoare activitatea într-un mod responsabil și profesionist și în strânsă cooperare cu agricultorii pentru a aborda viitoarele provocări, cum ar fi schimbările climatice, catastrofele naturale, micșorarea suprafeței terenurilor de unde albinele își pot culege hrana, atacurile animalelor sălbatice și ale speciilor de păsări migratoare în unele regiuni (stupii sunt foarte expuși acestor prădători, dat fiind că apicultura este adesea practicată în aer liber), precum și sarcinile administrative considerabile în unele state membre;

M.

întrucât programele naționale de apicultură cofinanțate de către UE oferă participanților posibilitatea de a întreprinde proiecte de cercetare și de dezvoltare; întrucât proiectele de succes pot contribui în mod semnificativ la consolidarea sectorului și la îmbunătățirea capacității acestuia de a rezista la crizele naturale și la crizele pieței; întrucât transferul de cunoștințe și schimbul de bune practici și de practici inovatoare vor aduce o valoare adăugată sectorului apicol european, în special dacă sunt completate de un program specific, cum ar fi actualul „Erasmus pentru apicultori” în cadrul pilonului II al PAC;

N.

întrucât practica așa-zisei „agriculturi nomade” prezintă multe aspecte pozitive, dar și unele aspecte problematice, în special în ceea ce privește respectarea normelor pentru a evita răspândirea situațiilor de risc; întrucât ar fi necesare, prin urmare, verificări mai atente;

O.

întrucât mortalitatea crescută observată în prezent în rândul albinelor și al polenizatorilor sălbatici din Europa constituie un motiv de îngrijorare, având în vedere impactul său negativ asupra agriculturii, a biodiversității și a ecosistemelor; întrucât există mai mulți factori de stres care cresc mortalitatea albinelor și care variază în funcție de zona geografică, caracteristicile locale și condițiile climatice; întrucât acești factori includ impactul grav al speciilor alogene invazive precum Varroa destructor, gândacul mic de stup (Aethina tumida), viespea asiatică (Vespa velutina) și loca americană, precum și al agenților patogeni de origine animală precum nosemoza, impactul anumitor substanțe active din produsele de protecție a plantelor și al altor biocide, schimbările climatice, degradarea mediului, degradarea habitatelor, precum și dispariția progresivă a plantelor cu flori; întrucât albinele sunt dependente de terenurile agricole, zonele de suprafață și diversitatea culturilor reprezentând principala lor sursă de hrană și, prin urmare, ar fi util atât pentru apicultori, cât și pentru agricultori să se introducă un anumit tip de zone de interes ecologic denumite „suprafețe apicole”, care ar putea fi ulterior utilizate pe scară largă în toate statele membre, în special în perioadele de înflorire redusă;

P.

întrucât apicultorii se află adesea în imposibilitatea de a combate bolile albinelor și paraziții, dat fiind că nu dispun de informații și de formare și nici de mijloace eficace pentru combaterea acestor amenințări, cum ar fi accesul la medicamente pentru tratarea albinelor; întrucât apicultorii primesc sprijin pentru măsurile de protecție împotriva Varroa destructor, deși aceste măsuri nu au încă o rată de succes de 100 %, dat fiind că eforturile de cercetare și dezvoltare continuă să fie inadecvate în ceea ce privește tratamentele împotriva speciilor parazite, impactul alimentației albinelor și expunerea la produse chimice;

Q.

întrucât obligația apicultorilor de a declara bolile și paraziții conduce la distrugerea sistematică a stupilor și ar putea să încurajeze apicultorii să nu le declare; întrucât medicamentele disponibile pe piață pentru a trata bolile care afectează albinele sunt limitate și nu corespund nevoii crescute de medicamente de uz veterinar eficace; întrucât mai multe substanțe naturale au fost testate pentru controlul varroozei, trei dintre ele devenind baza unor tratamente ecologice: acidul formic, acidul oxalic și timolul;

R.

întrucât agricultura bazată pe monoculturi, folosind soiuri de culturi și hibrizi cu producție mai mică de nectar și de polen și cu perioade mai scurte de înflorire, reduce în foarte mare măsură atât biodiversitatea, cât și întinderea suprafețelor de pe care albinele își pot găsi hrana necesară; întrucât oamenii de știință britanici au ajuns recent la concluzia că rasele de albine locale și regionale supraviețuiesc mai bine într-o anumită zonă decât rasele de albine melifere aduse din altă parte (4); întrucât sănătatea și sustenabilitatea pe termen lung a sectorului apicol din Europa se bazează pe asigurarea sănătății și sustenabilității pe termen lung a ecotipurilor locale de albine melifere, având în vedere diversitatea acestora și capacitatea lor de a se adapta la mediul local;

S.

întrucât Platforma interguvernamentală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES), în raportul său adoptat la 26 februarie 2016, precum și Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (UICN) în evaluările integrate la nivel mondial privind insecticidele sistemice au avertizat cu privire la declinul polenizatorilor; întrucât albinele sunt un indicator important al calității mediului;

T.

întrucât apicultorii, agricultorii, ecologiștii și cetățenii așteaptă acțiuni bazate pe un consens științific clar cu privire la toate cauzele mortalității albinelor, inclusiv efectele substanțelor active din pesticide (de exemplu, unele substanțe neonicotinoide și alte câteva insecticide sistemice), astfel cum au fost identificate de EFSA;

U.

întrucât diferențele dintre descoperirile științifice pot fi parțial atribuite utilizării unor metode de analiză și protocoale de cercetare diferite; întrucât lipsa de coordonare a cercetării efectuate la nivelul UE cu privire la polenizatori și lipsa unor date accesibile și armonizate între părțile interesate au drept rezultat o proliferare a unor studii divergente sau contradictorii;

V.

întrucât este important să se mențină și să se intensifice dialogul și cooperarea între toate părțile interesate (apicultori, agricultori, oameni de știință, ONG-uri, autorități locale, industrii din domeniul protecției plantelor, sectorul privat, medici veterinari și publicul larg), să se coordoneze activitățile de cercetare și să se pună în comun în timp util toate datele colectate relevante;

W.

întrucât există o cerere generală pentru existența unei baze de date comune și armonizate, inclusiv, inter alia, privind tipul de cultură și practicile agricole, prezența dăunătorilor și a bolilor, condițiile climatice și meteorologice, peisajul și infrastructura, densitatea coloniilor de albine și rata mortalității albinelor pe regiuni, precum și privind tehnologiile și instrumentele digitale relevante care sunt inofensive pentru albine, ca și mass-media, astfel cum a sugerat inițiativa „Parteneriatul european pentru albine” adoptată în iunie 2017; întrucât rezultatele revizuirii științifice cuprinzătoare a EFSA, care a fost deja amânată mai mult de un an, sunt necesare pentru a se permite luarea de decizii pe baza celor mai recente date științifice; întrucât este necesar să se obțină cât se poate de curând rezultate clare cu privire la toți indicatorii privind sănătatea albinelor pentru a opri și reduce mortalitatea albinelor, în special prin teste pe teren; întrucât apicultorii, agricultorii și cetățenii se așteaptă ca Comisia să monitorizeze îndeaproape, împreună cu agențiile relevante ale UE și experții statelor membre, orientările EFSA pentru evaluarea impactului produselor de protecție a plantelor asupra albinelor și se așteaptă ca statele membre să le pună în aplicare în mod corespunzător;

X.

întrucât producția de miere este, de asemenea, afectată de condițiile meteorologice, dat fiind că vremea caldă și umedă promovează producția de miere, în timp ce vremea simultan rece și umedă o împiedică; întrucât pierderile din timpul toamnei și a iernii contribuie la scăderea populației coloniilor de albine și la scăderea producției de miere, reducere care poate ajunge până la 50 % în unele state membre, și chiar la 100 % în unele regiuni;

Y.

întrucât ar trebui să se acorde atenție dimensiunilor variabile ale populației de albine melifere în diverse regiuni agricole, dat fiind faptul că dimensiunea lor este în creștere în unele țări producătoare de miere și în declin în altele;

Z.

întrucât creșterea ratei mortalității albinelor a obligat apicultorii să cumpere mai des colonii noi, fapt care conduce la o creștere a costurilor de producție; întrucât costul unei colonii de albine a crescut de cel puțin patru ori comparativ cu 2002; întrucât înlocuirea unei colonii de albine determină adesea o scădere a producției pe termen scurt și mediu, dat fiind că noile colonii sunt mai puțin productive în etapa inițială de după instalare; întrucât pentru producția de miere apicultorii nu utilizează niciodată numărul de colonii de albine indicat de statistici, întrucât ei refac numărul inițial de colonii în cursul anului, în detrimentul cantităților de miere produse, dat fiind că înlocuirea coloniilor pierdute necesită și ea miere;

AA.

întrucât cantitatea de miere produsă și exportată s-a dublat în unele țări terțe în ultimii 15 ani; întrucât autonomia UE în materie de miere este de doar 60 %, o cifră care rămâne constantă, în timp ce numărul de stupi din Uniune aproape că s-a dublat între 2003 și 2016, iar numărul de apicultori a crescut de la aproximativ 470 000 la aproximativ 620 000 în aceeași perioadă; întrucât, în 2016, principalii trei mari producători europeni de miere sunt România, Spania și Ungaria, urmați de Germania, Italia și Grecia;

AB.

întrucât UE importă în fiecare an aproximativ 40 % din mierea consumată; întrucât, în 2015, mierea importată a fost, în medie, de 2,3 ori mai ieftină decât mierea produsă în UE; întrucât UE importă aproximativ 200 000 de tone de miere pe an, în principal din China, Ucraina, Argentina și Mexic, lucru care creează un dezavantaj concurențial grav pentru apicultorii Uniunii în raport cu producătorii din țări terțe și previne atingerea unui grad mai ridicat de autonomie; întrucât mierea importată adesea nu îndeplinește standardele aplicate apicultorilor din UE;

AC.

întrucât consumatorii cred adesea că consumă miere provenită din Uniune, pe când o parte din aceasta este de fapt un amestec de miere provenită din UE cu miere provenită din țări terțe, iar o mare parte din mierea importată este contrafăcută;

AD.

întrucât, începând cu 2002, cantitatea de miere din principalele regiuni producătoare de miere din lume a stagnat sau a scăzut ca urmare a stării proaste de sănătate a albinelor, în timp ce cantitatea de miere produsă în China s-a dublat (până la aproximativ 450 000 de tone pe an în 2012), reprezentând mai mult decât producția combinată de miere a UE, a Argentinei, a Mexicului, a SUA și a Canadei;

AE.

întrucât, în 2015, mai mult de jumătate din cantitatea de miere importată de UE a provenit din China – circa 100 000 de tone, o cantitate dublă față de 2002 –, chiar dacă numărul coloniilor de albine a scăzut în alte părți ale lumii; întrucât, potrivit asociațiilor de apicultori și a profesioniștilor, o mare parte din mierea importată din China ar putea fi contrafăcută prin introducerea de zahăr exogen din porumb sau trestie de zahăr; întrucât nu toate statele membre sunt în măsură să efectueze analize pentru detectarea neregulilor privind mierea importată la posturile de control la frontierele externe ale UE;

AF.

întrucât mierea este pe locul al treilea între cele mai contrafăcute produse din lume; întrucât contrafacerea aduce prejudicii semnificative apicultorilor europeni și expune consumatorii unor grave riscuri pentru sănătate;

AG.

întrucât, potrivit experților, problema cloramfenicolului din 2002 a fost soluționată de întreprinderile exportatoare de miere din China nu prin respectarea normelor, ci prin folosirea unor filtre de rășină;

AH.

întrucât, în cadrul reuniunii sale din decembrie 2015, Consiliul Agricultură și Pescuit a discutat problemele legate de calitatea mierii importate și de competitivitatea sectorului apicol european; întrucât, în urma acestei reuniuni, Comisia a dispus testarea centralizată a mierii;

AI.

întrucât eșantioanele de miere ale statelor membre au fost testate de către Centrul Comun de Cercetare, care a constatat, printre altele, că 20 % dintre probele prelevate la frontiera externă a UE și la sediile importatorilor nu îndeplineau criteriile privind compoziția mierii și/sau procesele de producție a acesteia, astfel cum sunt definite în Directiva 2001/110/CE privind mierea, și că 14 % dintre probe conțineau adaos de zahăr; întrucât, în pofida acestui fapt, mierea falsificată și cea contrafăcută continuă să pătrundă în Europa;

AJ.

întrucât, în conformitate cu Codex Alimentarius, care este utilizat în UE, mierea este un produs natural la care nu se poate adăuga nicio substanță și din care nu se poate extrage nicio substanță, și care nu ar trebui să fie uscat în afara stupului;

AK.

întrucât dezechilibrul de pe piața europeană a mierii determinat de importurile cu ridicata de miere ieftină contrafăcută a redus la jumătate prețul de achiziție a mierii în principalele țări producătoare ale UE (România, Spania, Ungaria, Bulgaria, Portugalia, Franța, Italia, Grecia și Croația) între 2014 și 2016, iar acest lucru va continua să pună apicultorii europeni într-o poziție dificilă și dăunătoare;

AL.

întrucât articolul 2 alineatul (4) litera (a) al doilea paragraf din Directiva privind mierea, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2014/63/UE stabilește că, în cazul în care mierea provine din mai multe state membre sau dintr-o țară terță, indicația obligatorie a țărilor de origine poate fi înlocuită cu una dintre următoarele, după caz: „amestec de miere provenită din UE”, „amestec de miere provenită din afara UE”, sau „amestec de miere provenită din UE și din afara UE”; întrucât mențiunea „amestec de miere provenită din UE și din afara UE” nu este suficient de informativă pentru consumatori;

AM.

întrucât mulți ambalatori și comercianți de miere abuzează în prezent de această modalitate de indicare a originii pentru a ascunde adevărata țară de origine, precum și proporția de miere din amestec pentru diversele țări implicate, iar cumpărătorii sunt din ce în ce mai conștienți de realitate și sunt neîncrezători față de produsele alimentare din anumite țări; întrucât multe țări mari producătoare de miere, cum ar fi SUA, Canada, Argentina sau Mexicul, au cerințe mult mai stricte în ceea ce privește etichetarea mierii decât normele simplificate ale UE, oferind, astfel, garanții mult mai solide decât UE în ceea ce privește transmiterea informațiilor necesare către consumatori;

AN.

întrucât normele actuale nu țin seama de practicile frauduloase care afectează produsele prelucrate, cum ar fi biscuiții, cerealele pentru micul dejun, produsele de cofetărie etc; întrucât eticheta „miere” poate induce în eroare consumatorii în ceea ce privește conținutul real al produsului în cauză, dat fiind că este folosită adesea atunci când un procent mult mai mic decât 50 % din conținutul de zahăr al produsului provine din miere;

AO.

întrucât inițiativa europeană pentru miere la micul dejun lansată în 2014 a avut un mare succes, iar această inițiativă excelentă este deschisă tuturor statelor membre ale UE, scopul fiind de a contribui la educația copiilor în sensul consumului de alimente sănătoase, cum ar fi mierea, precum și de a promova sectorul apicol; întrucât, la 11 mai 2015, Slovenia a propus, în cadrul reuniunii Consiliului Agricultură și Pescuit, ca ziua de 20 mai să fie recunoscută oficial și declarată de ONU ca fiind Ziua Mondială a Albinelor, această idee fiind sprijinită pe scară largă de toate statele membre și aprobată de FAO în cadrul conferinței sale de la Roma din iulie 2017; întrucât s-a convenit că ar trebui acordată o atenție deosebită sectorului apicol din punctul de vedere al agriculturii, al protecției plantelor și al agriculturii sustenabile, deoarece albinele au un impact mare asupra echilibrului ecologic în lume;

AP.

întrucât programele școlare ale UE de încurajare a consumului de fructe, legume și lapte reprezintă un instrument esențial pentru reapropierea copiilor de agricultură și de diversitatea produselor agricole din UE, în special de cele produse în regiunea lor; întrucât, pe lângă promovarea fructelor și legumelor proaspete și a laptelui de consum, aceste programe permit statelor membre să includă alte specialități locale, regionale sau naționale, cum ar fi mierea;

AQ.

întrucât, deși procesul de convingere a producătorilor locali să se implice în programele din cadrul sistemului de încurajare a consumului de fructe, legume și lapte în școli impune sarcini administrative și financiare suplimentare, beneficiile potențiale în ceea ce privește sensibilizarea la beneficiile nutriționale ale mierii, importanța apiculturii și încurajarea consumului crescut, precum și implicarea naturală a apicultorilor în principal locali ar putea fi pozitivă pentru sectorul și lanțul mierii în ansamblu; întrucât producătorii locali întâmpină dificultăți în a participa la programele din cadrul acestui sistem al UE din cauza aplicării restrictive a legislației privind aprovizionarea directă cu cantități mici de miere în unele state membre; este absolut necesar să se promoveze producția locală și consumul de alimente produse în aceeași regiune;

AR.

întrucât consumul anual de miere variază foarte mult de la un stat membru la altul: în timp ce în statele membre din Europa de Vest consumul mediu este de 2,5-2,7 kg pe cap de locuitor, cifra pentru statele care au aderat la UE începând cu 2004 este, în unele cazuri, de doar 0,7 kg; întrucât sistemele europene de calitate și, în special, sistemele de indicații geografice au o mare importanță pentru crearea de locuri de muncă și pentru conservarea lor; întrucât s-au înregistrat peste 30 de indicații geografice pentru miere până în prezent; întrucât etichetele „european” și „fabricat în Europa” sunt adesea asociate cu produse cu valoare ridicată;

AS.

întrucât mierea are un impact fiziologic pozitiv, în special în ceea ce privește sănătatea, având în vedere proprietățile sale antiseptice, antiinflamatoare și vindecătoare, care ar putea fi recunoscut într-o măsură și mai mare în viitoarea politică agricolă;

AT.

întrucât numeroase exemple de autoorganizare și de vânzare directă de la apicultori arată că vânzarea de miere, în special de miere ecologică, precum și de alte produse apicole cu lanțuri de aprovizionare scurte și pe piețele locale ale producătorilor înregistrează un mare succes;

AU.

întrucât apicultura urbană a devenit din ce în ce mai populară în ultimii ani și are potențialul de a sensibiliza categorii mai largi de cetățeni, inclusiv copii, cu privire la natură și la avantajele apiculturii; întrucât răsădirea unor plante cu flori în grădinile și zonele urbane de către public și/sau de către autoritățile locale și regionale ajută și ea la îmbogățirea surselor de hrană ale polenizatorilor;

AV.

întrucât alte produse apicole precum polenul, propolisul, ceara de albine, veninul de albine și lăptișorul de matcă contribuie în mod semnificativ la bunăstarea cetățenilor și sunt folosite ca produse alimentare de înaltă calitate, fiind căutate de public ca parte a unui mod de viață natural; întrucât ele joacă, de asemenea, un rol esențial în industria medicală și cea cosmetică, constituind, prin urmare, resurse suplimentare pentru îmbunătățirea situației economice a apicultorilor; întrucât aceste produse nu sunt totuși definite în Directiva privind mierea, această omisiune împiedicând punerea în aplicare a unei politici sectoriale eficiente și frânând demersurile bazate pe calitate și lupta împotriva fraudei și a contrafacerii; întrucât orice stat membru poate decide să interzică cultivarea OMG-urilor pe teritoriul lor, pentru a proteja consumatorii europeni de mierea contaminată cu polen modificat genetic;

AW.

întrucât în UE se importă cantități mari de miere, iar acest lucru provoacă, de multe ori, perturbări grave și chiar crize pe piața mierii a UE, contribuind la slăbirea sectorului apicol european; întrucât sectorul apicol merită să fie considerat o prioritate a UE în cadrul negocierilor privind acordurile de liber schimb, iar mierea și alte produse apicole ar trebui să fie clasificate drept „produse sensibile”,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.

21.

22.

23.

24.

25.

26.

27.

28.

29.

30.

31.

32.

33.

34.

35.

36.

37.

38.

39.

40.

41.

42.

43.

44.

45.

46.

47.

48.

49.

50.

51.

52.

53.

54.

55.

56.

57.

58.

59.

60.

61.

62.

63.

64.

65.

66.

67.

68.

69.

70.

71.

72.

73.