Back to EUR-Lex homepage

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search
You are here

Document 52018IP0056

Rezoluţia Parlamentului European din 1 martie 2018 referitoare la situația drepturilor fundamentale în UE în 2016 (2017/2125(INI))

JO C 129, 5.4.2019, p. 14–24 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

5.4.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 129/14

P8_TA(2018)0056

Situația drepturilor fundamentale în UE în 2016

Rezoluţia Parlamentului European din 1 martie 2018 referitoare la situația drepturilor fundamentale în UE în 2016 (2017/2125(INI))

(2019/C 129/04)

Parlamentul European,

—

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere referirile făcute în rapoartele anterioare privind situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană,

—

având în vedere rezoluțiile Parlamentului European și ale celorlalte instituții și agenții europene și internaționale,

—

având în vedere diferitele rapoarte ale ONG-urilor internaționale, europene și naționale,

—

având în vedere activitatea desfășurată de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA), Consiliul Europei și Comisia de la Veneția,

—

având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și a Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO),

—

având în vedere activitățile Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, ale Comisiei pentru afaceri constituționale, Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru petiții,

—

având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă și Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională,

—

având în vedere declarația comună din 1 decembrie 2017 a liderilor africani și europeni privind situația migranților în Libia, care a urmat summitului Uniunea Africană – Uniunea Europeană (UA-UE) de la Abidjan,

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0025/2018),

A.

întrucât la baza procesului de integrare europeană se află respectarea și promovarea drepturilor omului, a libertăților fundamentale, a democrației, a statului de drept și a valorilor și principiilor consacrate în tratatele europene, în Carta drepturilor fundamentale a UE și în instrumentele internaționale referitoare la drepturile omului;

B.

întrucât, în conformitate cu articolul 2 din TUE, Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților, valori care sunt comune statelor membre și care trebuie respectate și promovate activ atât de către Uniune, cât și de fiecare stat membru în toate politicile acestora, atât la nivel intern, cât și la nivel extern, într-un mod coerent; întrucât, în temeiul articolului 17 din TUE, Comisia trebuie să asigure aplicarea tratatelor;

C.

întrucât respectarea statului de drept este o precondiție necesară pentru protejarea drepturilor fundamentale și întrucât statele membre sunt cele care au responsabilitatea ultimă pentru a proteja drepturile omului pentru toate persoanele, prin ratificarea și aplicarea tratatelor și convențiilor internaționale privind drepturile omului; întrucât statul de drept și drepturile fundamentale trebuie permanent consolidate; întrucât orice tentativă de subminare a acestor principii este în detrimentul nu doar al statului membru implicat, ci și al Uniunii în ansamblu;

D.

întrucât aderarea UE la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale reprezintă o obligație impusă prin tratat, în temeiul articolului 6 alineatul (2) din TUE;

E.

întrucât ar trebui acordată o atenție deosebită protecției drepturilor omului în cazul grupurilor celor mai vulnerabile;

F.

întrucât practicile aberante de guvernare observate în unele state membre reflectă o înțelegere selectivă a beneficiilor și a responsabilităților unui stat membru al UE și întrucât refuzul acestor state de a respecta întru totul dreptul UE, separarea puterilor, independența sistemului judiciar și caracterul previzibil al măsurilor luate de stat pune sub semnul întrebării credibilitatea UE ca spațiu al legalității;

G.

întrucât, în 2016, afluența de migranți și solicitanți de azil către Europa a continuat (1); întrucât mulți dintre acești migranți merg pe rute periculoase, încredințându-și viața unor contrabandiști și criminali și sunt vulnerabili la violență, abuzuri și exploatare; întrucât, potrivit datelor UNHCR, 27 % din migranții care sosesc în Europa pe Marea Mediterană sunt copii; întrucât, potrivit raportului UNICEF-OIM (Organizația Internațională pentru Migrație), aproximativ un sfert dintre adolescenții intervievați pe ruta central-mediteraneeană nu au fost niciodată la școală;

H.

întrucât în 2016 reacțiile rasiste și xenofobe împotriva refugiaților, solicitanților de azil și migranților au fost larg răspândite și întrucât populațiile vulnerabile continuă să se confrunte cu niveluri ridicate de discriminare, violență și retraumatizare în cursul procedurii de azil;

I.

întrucât presiunea migratorie puternică pe care o suferă de mai mulți ani anumite state membre impune o reală solidaritate europeană, pentru crearea unor structuri de primire adecvate pentru cei mai săraci și cei mai vulnerabili; întrucât mulți dintre migranți își încredințează viața în mâinile unor criminali și traficanți și sunt vulnerabili în fața încălcării drepturilor lor, inclusiv a violenței, abuzurilor și exploatării;

J.

întrucât femeile și copiii sunt expuși unui risc mai mare de a deveni victime ale traficului, exploatării și abuzurilor sexuale din partea traficanților și, prin urmare, statele membre trebuie să creeze sisteme de protecție a copilului sau să le consolideze pe cele existente, pentru a preveni și a reacționa la cazurile de violență, abuz, neglijare și exploatare a copiilor, în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul Planului de acțiune de la Valletta;

K.

întrucât valul actual de atacuri teroriste de pe tot teritoriul UE a alimentat o neîncredere generalizată față de musulmani, fie că sunt cetățeni UE, fie că sunt migranți, și întrucât unele partide politice exploatează neîncrederea și utilizează o retorică a izolaționismului cultural și a urii față de cei care sunt diferiți;

L.

întrucât recurgerea sistematică la starea de urgență și la măsuri judiciare și administrative și controale la frontieră excepționale este ineficace și departe de a fi suficientă pentru a descuraja teroriștii, care sunt adesea rezidenți pe termen lung sau chiar cetățeni ai statelor membre ale UE;

M.

întrucât măsurile politice adoptate de unele state membre ca reacție la sosirea solicitanților de azil și a migranților includ reintroducerea controalelor la frontierele interne în spațiul Schengen, care este văzută din ce în ce mai mult ca o măsură permanentă, și nu ca una temporară;

N.

întrucât discursul de incitare la ură include toate formele de exprimare, atât online, cât și offline, care propagă, încurajează, promovează sau justifică ura rasială, xenofobia sau prejudecățile împotriva unor persoane pe criterii de sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, proprietate, naștere, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală ori alte forme de ură bazate pe intoleranță, inclusiv partide politice și lideri politici care promovează idei, politici, practici și discursuri rasiste și xenofobe și răspândesc știri false; întrucât apariția unor noi forme de media facilitează discursurile online de incitare la ură; întrucât discursurile de incitare la ură în mediul online necesită o reflecție aprofundată și măsuri suplimentare, pentru a reglementa și a găsi noi modalități de combatere a acestui tip de retorică;

O.

având în vedere riscul banalizării, în statele membre, a răspândirii urii rasiale și de gen, a violenței și a xenofobiei, exprimate prin crime motivate de ură, știri false, mesaje anonime difuzate pe rețelele sociale și alte platforme online, proteste sau propagandă politică;

P.

întrucât societățile moderne nu pot funcționa și nu se pot dezvolta fără un sistem mass-media liber, independent, profesionist și responsabil, bazat pe principii precum verificarea faptelor, reflectarea unei diversități de opinii informate și protejarea confidențialității surselor media, a siguranței jurnaliștilor și a libertății de exprimare, dar și masuri pentru limitarea știrilor false; întrucât mass-media publică are un rol esențial în garantarea independenței media;

Q.

întrucât toate rapoartele recente ale agențiilor și organizațiilor europene și internaționale, precum și ale societății civile, inclusiv ONG-urile, indică numeroase domenii în care s-au realizat progrese; întrucât, cu toate acestea, încălcările drepturilor fundamentale continuă în unele state membre, inclusiv în ceea ce privește discriminarea minorităților, corupția, tolerarea discursurilor de incitare la ură, condițiile de detenție și condițiile de trai ale migranților;

R.

întrucât raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene intitulat „Violența împotriva femeilor: un studiu la nivelul UE”, publicat în martie 2014, arată că o treime din totalul femeilor din Europa s-au confruntat cu acte de violență fizică sau sexuală cel puțin o dată în cursul perioadei adulte, iar 20 % dintre femei au suferit acte de hărțuire online; întrucât violența împotriva femeilor și violența de gen, atât fizică, cât și psihologică, sunt larg răspândite în UE și trebuie considerată o formă extremă de discriminare, care afectează femeile la toate nivelurile societății; întrucât sunt necesare măsuri suplimentare pentru a încuraja femeile care au fost victime ale violenței să își comunice experiențele și să solicite asistență;

S.

întrucât respectarea drepturilor persoanelor care aparțin minorităților și dreptul la un tratament egal constituie unul din principiile fondatoare ale UE; întrucât aproximativ 8 % din cetățenii UE aparțin unei minorități naționale, iar aproximativ 10 % vorbesc o limbă regională sau minoritară; întrucât, în prezent, cu excepția procedurilor în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, UE dispune doar de instrumente cu o eficacitate limitată pentru a reacționa la manifestările sistematice și instituționale ale discriminării, rasismului și xenofobiei împotriva minorităților; întrucât există discrepanțe între statele membre în ceea ce privește recunoașterea acestor minorități și respectarea drepturilor lor; întrucât, în ciuda numeroaselor solicitări adresate Comisiei, nu au fost luate decât măsuri limitate pentru a asigura o protecție reală a minorităților;

T.

întrucât media digitală oferă copiilor numeroase oportunități; întrucât copiii se confruntă însă și cu noi riscuri; întrucât copiii ar trebui educați cu privire la drepturile lor fundamentale în mediul digital, pentru a fi în siguranță; întrucât liniile de asistență telefonică pentru copii sunt instrumente esențiale în cazurile legate de încălcarea drepturilor lor; întrucât ar trebui promovată dezvoltarea competențelor digitale, inclusiv a educației în domeniul media și al informației, ca parte a programei de învățământ de bază, încă de la cea mai fragedă vârstă; întrucât drepturile fundamentale ar trebui să fie promovate și protejate în mediul online în același fel și aceeași măsură ca și în cel offline;

U.

întrucât serviciile de e-guvernare au devenit tot mai accesibile în întreaga UE în 2016; întrucât portalul european e-justiție care permite cetățenilor și practicienilor din domeniul juridic să obțină informații cu privire la procedurile juridice europene și naționale și la funcționarea justiției,

Statul de drept

1.

 declară că nici suveranitatea națională, nici principiul subsidiarității nu pot justifica sau legitima refuzul sistematic al unui stat membru de a respecta valorile fundamentale ale Uniunii Europene, care au inspirat redactarea articolelor introductive din tratatele europene și la care toate statele membre au subscris de bună voie și s-au angajat să le respecte;

2.

 constată că respectarea criteriilor de la Copenhaga de către state în momentul aderării lor la UE trebuie monitorizată constant și trebuie să facă obiectul constant al unui dialog între Parlament, Comisie și Consiliu;

3.

 reamintește că, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din TUE, Comisia, în calitate de gardian al tratatelor, are legitimitatea și autoritatea de a asigura respectarea de către toate statele membre a principiilor statului de drept și a celorlalte valori menționate la articolul 2 din TUE; consideră, prin urmare, că măsurile luate de Comisie pentru a realiza această misiune și a verifica dacă condițiile îndeplinite în momentul aderării statelor membre sunt încă respectate, nu constituie în niciun caz o încălcare a suveranității statelor membre; reamintește responsabilitatea Consiliului de a se implica și în chestiuni legate de statul de drept și de guvernare; salută ideea de a organiza discuții periodice privind statul de drept în cadrul Consiliului Afaceri Generale și invită Consiliul să continue să facă acest lucru, astfel încât fiecare stat membru să facă regulat obiectul unei evaluări;

4.

 ia act de eforturile Comisiei pentru a se asigura că statele membre respectă integral statul de drept, însă constată ineficacitatea instrumentelor utilizate până acum; consideră că ar trebui explorate toate căile de dialog, însă dialogul nu ar trebui prelungit la infinit, în absența unor rezultate concrete; insistă asupra faptului că declanșarea articolului 7 din Tratatul UE nu mai trebuie privită doar ca o ipoteză teoretică, ci trebuie utilizată atunci când toate celelalte mijloace eșuează; reamintește, în această privință, că activarea articolului 7 nu implică automat declanșarea unor sancțiuni împotriva statului membru în cauză;

5.

 subliniază faptul că UE are nevoie de o abordare comună asupra guvernării unui stat democratic și a aplicării valorilor fundamentale, abordare care nu există încă și care trebuie stabilită democratic și dezvoltată prin punerea în comun a experiențelor de guvernare europene; consideră că această logică a guvernării comune trebuie să includă și o concepție comună asupra rolului majorității în cadrul unei democrații, pentru evita derivele care pot conduce la tirania majorității;

6.

 reamintește legătura intrinsecă dintre statul de drept și drepturile fundamentale; ia act de puternica mobilizare a cetățenilor UE pentru a-și demonstra atașamentul față de drepturile lor fundamentale și față de valorile europene; reamintește, în acest context, necesitatea de a-i face pe europeni mai conștienți de valorile comune ale UE și de Carta drepturilor fundamentale;

7.

 consideră că diferențele de interpretare și nerespectarea valorilor menționate la articolul 2 din TUE slăbesc coeziunea proiectului european, fragilizează drepturile tuturor europenilor și scad încrederea reciprocă necesară între statele membre;

8.

 evidențiază faptul că, în rezoluția sa din 25 octombrie 2016 (2), Parlamentul recomandă instituirea unui mecanism european pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale; subliniază faptul că acest mecanism este esențial pentru o abordare europeană coordonată asupra guvernării, care în prezent lipsește; solicită insistent Comisiei să prezinte o propunere de creare a acestui mecanism, respectând principiile subsidiarității și proporționalității;

9.

 subliniază faptul că un cadru mai larg de monitorizare a statului de drept ar duce la o mai mare coeziune între instrumentele existente, la îmbunătățirea eficienței și la economii anuale în materie de costuri. subliniază importanța utilizării unor surse variate și independente în cadrul procesului de monitorizare; reiterează că este important ca încălcarea drepturilor fundamentale să fie prevenită, aceasta fiind de preferat reacției la repetarea încălcărilor;

10.

 condamnă cu fermitate multiplicarea restricțiilor libertății de întrunire, în unele cazuri autoritățile reacționând în mod violent împotriva protestatarilor; reafirmă rolul esențial al acestor libertăți fundamentale în funcționarea societăților democratice și solicită Comisiei să aibă un rol activ în promovarea lor, în conformitate cu standardele internaționale privind drepturile omului;

11.

 subliniază faptul că dreptul la accesul la justiție este esențial pentru protecția tuturor drepturilor fundamentale, a democrației și a statului de drept;

12.

 subliniază că, în rezoluția sa din 25 octombrie 2016, a invitat Comisia să colaboreze cu societatea civilă și să elaboreze și să realizeze o campanie de conștientizare, pentru a permite cetățenilor și rezidenților Uniunii să își aproprieze pe deplin drepturile care decurg din tratate și din cartă (cum ar fi libertatea de exprimare, libertatea de întrunire și dreptul de vot), oferind informații despre dreptul cetățenilor la utilizarea unei căi de atac judiciare și despre procedurile litigioase în cauzele legate de încălcarea democrației, a statului de drept sau a drepturilor fundamentale de către guvernele naționale sau instituțiile UE;

13.

 invită Comisia, în calitate de gardian al tratatelor, să prezinte date actualizate privind situația drepturilor fundamentale în statele membre, în colaborare cu Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA);

14.

 reamintește că corupția pune în pericol statul de drept, democrația, drepturile omului și egalitatea de tratament a tuturor cetățenilor; consideră că corupția constituie o amenințare la adresa bunei guvernări și a unui sistem judiciar just și echitabil din punct de vedere social, și frânează dezvoltarea economică; invită statele membre și instituțiile UE să-și intensifice lupta împotriva corupției, monitorizând în mod regulat utilizarea fondurilor publice ale UE și a celor naționale;

15.

 subliniază rolul fundamental pe care îl au martorii și informatorii în urmărirea penală și condamnarea activităților organizațiilor criminale și ale încălcărilor grave ale statului de drept;

16.

 invită statele membre să faciliteze înființarea rapidă a Parchetului European;

Migrația și integrarea

17.

 constată că cauzele migrației în țările terțe sunt, în principal, conflictele violente, persecuțiile, inegalitatea, terorismul, regimurile represive, dezastrele naturale, crizele provocate de om și sărăcia cronică;

18.

 reamintește că, dintre solicitanții de azil și migranți, mulți continuă să își piardă viața și să se confruntă cu pericole multiple atunci când încearcă să treacă ilegal frontierele externe ale UE;

19.

 își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că mai multe state membre și-au înăsprit abordarea politică a azilului și migrației, iar unele nu își respectă pe deplin obligațiile legate de aceste domenii;

20.

 invită UE și statele membre să plaseze solidaritatea și respectarea drepturilor fundamentale ale migranților în centrul politicilor UE privind migrația;

21.

 invită statele membre să respecte și să aplice integral pachetul adoptat de UE privind sistemul european comun de azil și legislația comună privind migrația, în special pentru a-i proteja pe solicitanții de azil împotriva violenței, a discriminării și a retraumatizării în cursul procedurii de azil, acordând o atenție specială grupurilor vulnerabile; reamintește că aproape o treime din solicitanții de azil sunt copii și că aceștia sunt deosebit de vulnerabili; invită Uniunea și statele sale membre să-și intensifice eforturile pentru a împiedica disparițiile minorilor neînsoțiți;

22.

 salută cooperarea dintre FRA și FRONTEX pentru a redacta un manual privind tratamentul copiilor la frontierele terestre;

23.

 își exprimă îngrijorarea cu privire la divergențele extinse în ceea ce privește condițiile de primire asigurate de unele state membre, care nu asigură un tratament adecvat și demn al solicitanților de protecție internațională;

24.

 condamnă categoric extinderea traficului de ființe umane, ai cărui autori – inclusiv funcționari și actori guvernamentali – ar trebui trași la răspundere și aduși în fața justiției și invită insistent statele membre să-și intensifice cooperarea și lupta împotriva criminalității organizate, inclusiv a contrabandei și traficului de ființe umane, dar și a exploatării, muncii forțate, abuzurilor sexuale și torturii, protejând în același timp victimele;

25.

 reamintește că femeile și copiii sunt expuși unui risc mai mare de a deveni victime ale traficului și de a fi exploatați și abuzați sexual de către traficanți;

26.

 consideră că ar trebui să existe rute sigure și legale pentru migrație, precum și că cea mai bună modalitate de a proteja drepturile persoanelor care nu pot intra legat în Europa este de a se concentra asupra cauzelor profunde ale fluxurilor de migrație, a găsi soluții viabile la conflicte și a dezvolta cooperarea și parteneriatele; consideră că acestea ar trebui să contribuie la o dezvoltare rapidă și solidă în țările de origine și de tranzit, dezvoltând economiile locale, oferind noi oportunități la acest nivel și investind în sisteme de azil în țările de tranzit care să respecte întru totul dreptul internațional în acest domeniu;

27.

 solicită Uniunii și statelor membre să consolideze căile sigure și legale pentru refugiați și, mai ales, să crească numărul locurilor de relocare oferite refugiaților celor mai vulnerabili;

28.

 reamintește că politica de returnare trebuie să respecte întru totul drepturile fundamentale ale migranților, inclusiv dreptul la nereturnare; consideră că trebuie acordată toată atenția necesară respectării demnității persoanelor aflate în situația de a fi returnate și solicită în acest sens consolidarea returnărilor voluntare și a ajutorului pentru reintegrare în țara de origine;

29.

 subliniază că UE trebuie să promoveze o politică de primire și de integrare în toate statele membre și că este inacceptabil ca unele state membre să pretindă că fenomenul migrației nu le privește; subliniază faptul că principiile egalității de tratament și nediscriminării ar trebui să fie întotdeauna respectate, în toate politicile de migrație și integrare; salută lansarea Rețelei de integrare europeană și recomandă intensificarea schimbului de practici optime între statele membre în domeniul integrării;

30.

 reamintește că este important să li se ofere migranților, copii și adulți, programe de educație, aceasta fiind necesară pentru integrarea lor în societatea gazdă; insistă asupra nevoilor lor specifice, în special în ceea ce privește învățarea limbii; subliniază că în toate statele membre trebuie luate măsuri pentru a le oferi copiilor acces la servicii medicale, condiții bune de viață și posibilități de reîntregire a familiei;

31.

 subliniază necesitatea de a oferi populației în general resurse didactice privind dialogul intercultural;

32.

 subliniază că în toate statele membre trebuie luate cu prioritate măsuri pentru a le oferi tuturor copiilor migranți condiții de primire adecvate și demne, cursuri de limbi, inițiere în dialogul intercultural, educație și formare profesională;

33.

 invită statele membre să își consolideze serviciile de protecție a copilului, inclusiv a copiilor care solicită azil, a copiilor refugiați și a copiilor migranți; invită insistent Comisia să prezinte un concept coerent de sisteme de tutelă, pentru a proteja interesul superior al minorilor neînsoțiți; solicită crearea și aplicarea unor proceduri specifice pentru a asigura protecția tuturor copiilor, în conformitate cu Convenția ONU privind drepturile copilului;

34.

 afirmă necesitatea absolută a unei integrări optime în societatea europeană a persoanelor de diferite religii, inclusiv a celor care locuiesc în Uniunea Europeană de multă vreme;

35.

 subliniază că dezvoltarea unor strategii și politici de incluziune socială și educație care să trateze problema discriminării și a excluziunii ar putea evita ca persoanele vulnerabile să se alăture organizațiilor extremiste violente;

36.

 recomandă ca strategiile securitare care urmăresc combaterea tuturor formelor de radicalizare și terorism în Europa să fie completate, în special în domeniul judiciar, de politici pe termen lung de prevenire a radicalizării și a recrutării cetățenilor UE de către organizațiile extremiste violente;

37.

 își exprimă îngrijorarea cu privire la expansiunea alarmantă a manifestărilor de ură, a discursurilor de incitare la ură și a știrilor false; condamnă infracțiunile motivate de ură și discursurile de incitare la ură pe motive de rasism, xenofobie, intoleranță religioasă sau prejudecăți privind dizabilitățile, orientarea sexuală sau identitatea de gen a unei persoane, care survin zilnic în UE; subliniază că toleranța pentru propagarea discursurilor de incitare la ură și a știrilor false alimentează populismul și a extremismul; consideră că luarea sistematică a unor măsuri de drept civil și penal pot opri această tendință periculoasă;

38.

 subliniază că diseminarea intenționată a unor informații false despre orice categorie de persoane care trăiesc în UE, despre statul de drept și despre drepturile fundamentale reprezintă o un pericol enorm pentru valorile democratice și unitatea UE;

39.

 reamintește că rețelele sociale și anonimatul garantat de numeroasele platforme media diferite încurajează forme de exprimare a urii de toate tipurile, inclusiv de extremism de dreapta și jihadist, și reamintește că internetul nu constituie un spațiu care se sustrage legii;

40.

 reamintește că libertatea de exprimare și de informare și libertatea media sunt esențiale pentru garantarea democrației și a statului de drept; condamnă ferm violențele, presiunile sau amenințările împotriva jurnaliștilor și a media, inclusiv în relație cu dezvăluirea informațiilor privind încălcarea drepturilor fundamentale;

41.

 condamnă normalizarea discursurilor de incitare la ură sponsorizate sau sprijinite de autorități, partide politice sau lideri politici și reluate în media socială;

42.

 reamintește că lupta împotriva acestor fenomene depinde de educație și de nivelul de conștientizare al opiniei publice; invită statele membre să introducă în școli programe de conștientizare și invită Comisia să sprijine eforturile statelor membre în acest sens, în special prin elaborarea unor orientări pentru astfel de programe;

43.

 consideră că ar trebui ridicat sistematic, în rândul agenților de poliție și autorităților judiciare din statele membre, gradul de conștientizare cu privire la infracțiunile de incitare la ură, precum și că victimele acestor infracțiuni ar trebui să fie informate și încurajate să raporteze faptele; solicită o formare, la nivelul întregii UE, pentru agenții de poliție însărcinați cu aplicarea legii, pentru a fi în măsură să combată efectiv infracțiunile motivate de ură și discursurile de incitare la ură; subliniază că această formare ar trebui să fie asigurată de Agenția Uniunii Europene pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii (CEPOL), pe baza celor mai bune practici la nivel național și a activității FRA;

44.

 salută crearea de către Comisie a unui grup la nivel înalt pentru combaterea rasismului, a xenofobiei și a altor forme de intoleranță;

45.

 solicită grupului la nivel înalt creat de Comisie să se axeze în special pe armonizarea definiției „infracțiunii de incitare la ură” și a „discursului de incitare la ură” în Europa; este de părere că acest grup ar trebui să se ocupe și de discursurile de incitare la ură și incitările la violență din partea unor reprezentanți politici;

46.

 solicită ca acest fenomen să fie diminuat, printr-o mai bună monitorizare, investigare și punere sub acuzare, de către autoritățile judiciare de sector, a autorilor declarațiilor sau afirmațiilor incompatibile cu dreptul european, protejând totodată libertatea de expresie și dreptul la viață privată, în colaborare cu societatea civilă și companiile informatice;

47.

 solicită, în acest context, Comisiei să propună o reformare a Deciziei-cadru a Consiliului privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal, pentru a cuprinde și alte forme de infracțiuni bazate pe prejudecăți;

Discriminarea

48.

 condamnă orice discriminare, din orice motiv, fie el sexul, rasa, culoarea pielii, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea, dizabilitățile, vârsta sau orientare sexuală, în conformitate cu articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a UE, precum și orice formă de intoleranță și xenofobie, și reamintește dispozițiile articolului 2 din TUE;

49.

 recunoaște că secularismul, ca strictă separare dintre biserică și stat, precum și neutralitatea statului sunt esențiale pentru protejarea libertății de religie sau de convingere, pentru a garanta egalitatea de tratament a tuturor religiilor și convingerilor și pentru combaterea discriminării pe motive de religie sau convingeri;

50.

 remarcă că propunerea de directivă din 2008 privind egalitatea de tratament este încă în așteptarea aprobării Consiliului; reiterează invitația sa adresată Consiliului de a-și adopta cât mai curând poziția cu privire la această propunere;

51.

 reamintește obligația statelor membre de a pune pe deplin în aplicare Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora;

52.

 reamintește că drepturile omului sunt universale și că nici o minoritate nu trebuie discriminată; subliniază faptul că drepturile minorităților sunt o parte inalienabilă a principiului statului de drept; remarcă faptul că există un risc crescut de încălcare a drepturilor minorităților atunci când statul de drept nu este respectat;

53.

 condamnă cazurile de discriminare, segregare, discursurile de incitare la ură, infracțiunile motivate de ură și excluderea socială cu care se confruntă romii; condamnă discriminarea continuă a romilor în ceea ce privește accesul la locuințe, asistență medicală, educație și piața forței de muncă; reamintește că toți cetățenii europeni ar trebui să beneficieze de aceeași asistență și protecție, indiferent de originea lor etnică;

54.

 invită Comisia și statele membre să colecteze date fiabile și comparabile privind egalitatea, în consultare cu reprezentanții minorităților, pentru a evalua inegalitățile și discriminarea;

55.

 invită insistent statele membre să facă schimb de bune practici și să aplice soluții verificate și testate în abordarea problemelor cu care se confruntă minoritățile în întreaga Uniune Europeană;

56.

 subliniază că este important să se adopte politici egalitare, care să permită tuturor minorităților etnice, culturale sau religioase să beneficieze de drepturile fundamentale, fără a le fi contestate;

57.

 încurajează statele membre care nu au făcut încă acest lucru să ratifice fără întârziere Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale și Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare; reamintește, de asemenea, necesitatea implementării principiilor elaborate în cadrul Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE);

58.

 solicită insistent statelor membre să acorde considerația cuvenită drepturilor minorităților, să asigure dreptul de a utiliza o limbă minoritară și să protejeze diversitatea lingvistică în Uniune; invită Comisia să își consolideze planul de a promova predarea și utilizarea limbilor regionale ca modalitate potențială de a lupta împotriva discriminării lingvistice în UE;

59.

 încurajează includerea în programa școlară a unor cursuri despre valoarea toleranței, pentru a oferi copiilor instrumentele de care au nevoie pentru a identifica toate formele de discriminare, indiferent dacă este îndreptată împotriva musulmanilor, evreilor, africanilor, romilor, persoanelor LGBTI sau oricărei alte minorități;

60.

 solicită Comisiei să împărtășească cele mai bune practici ale statelor membre pentru soluționarea stereotipurilor de gen în școli;

61.

 regretă faptul că persoanele LGBTI se confruntă cu agresivitate și hărțuiri și se confruntă cu discriminări în diferite aspecte ale vieții;

62.

 condamnă toate formele de discriminare împotriva persoanelor LGBTI; încurajează statele membre să adopte legi și politici pentru a combate homofobia și transfobia;

63.

 încurajează Comisia să prezinte o agendă care să asigure drepturi și șanse egale pentru toți cetățenii, respectând competențele statelor membre, și să monitorizeze transpunerea și punerea în aplicare corespunzătoare a legislației UE relevante pentru drepturile persoanelor LGBTI; invită insistent Comisia și statele membre să colaboreze îndeaproape cu organizațiile societății civile care activează pentru susținerea drepturilor persoanelor LGBTI;

64.

 invită statele membre care au adoptat acte legislative în privința parteneriatului și/sau căsătoriei între persoane de același sex să recunoască dispozițiile cu efecte similare adoptate de alte state membre; reamintește obligația statelor membre de a pune pe deplin în aplicare Directiva 2004/38/CE, inclusiv pentru cuplurile de același sex și copiii acestora; salută faptul că din ce în ce mai multe state membre au introdus legi privind coabitarea, parteneriatul civil și căsătoria sau le-au adaptat pe cele existente, pentru a combate discriminarea pe motive de orientare sexuală cu care se confruntă cuplurile de același sex și copiii acestora și invită și alte state membre să introducă legi similare; invită Comisia să prezinte o propunere pentru recunoașterea reciprocă deplină a efectelor tuturor documentelor de stare civilă la nivelul UE, inclusiv pentru recunoașterea juridică a genului, căsătoriile și parteneriatele înregistrate, pentru a reduce barierele juridice și administrative discriminatorii din calea cetățenilor care își exercită dreptul la liberă circulație;

65.

 salută inițiativele prin care se interzic terapiile de transformare LGBTI și care interzic patologizarea identităților transsexuale și îndeamnă toate statele membre să adopte măsuri similare, care să respecte și să susțină dreptul la identitatea de gen și exprimarea de gen;

66.

 deplânge faptul că persoanele transgen sunt în continuare considerate bolnave mintal în majoritatea statelor membre și solicită statelor în cauză să-și modifice compendiile naționale de sănătate mintală și să creeze modele de acces alternative nestigmatizante, asigurându-se totodată că tratamentele medicale necesare continuă să existe pentru toate persoanele transgen; regretă faptul că, în prezent, mai multe state membre încă impun persoanelor transgen cerințe precum intervenția medicală pentru a li se recunoaște schimbarea de sex (inclusiv în pașaport și în documentele oficiale de identitate) și sterilizarea forțată, drept condiție pentru schimbarea sexului; constată că astfel de cerințe încalcă în mod clar drepturile omului; solicită Comisiei să ofere statelor membre orientări privind cele mai bune modele de recunoaștere legală a genului în Europa; solicită statelor membre să recunoască schimbarea de gen și să asigure accesul la proceduri rapide, accesibile și transparente de recunoaștere legală a genului, fără cerințe medicale precum intervenția chirurgicală, sterilizarea sau consimțământul psihiatric;

67.

 salută inițiativa prezentată de Comisie privind promovarea depatologizării identităților transgen în cadrul revizuirii Clasificării Internaționale a Bolilor a Organizației Mondiale a Sănătății (ICD); solicită Comisiei să își intensifice eforturile pentru a preveni transformarea diversității de gen din copilărie într-un nou diagnostic ICD;

68.

 solicită Comisiei să colecteze date privind încălcările drepturilor omului cu care se confruntă persoanele intersexuale în toate domeniile vieții lor și să ofere statelor membre orientări privind cele mai bune practici de protejare a drepturilor fundamentale ale persoanelor intersexuale; regretă faptul că în unele state membre ale UE încă se practică intervenția chirurgicală pentru „normalizare” genitală în cazul copiilor intersexuali, chiar dacă aceasta nu este necesară din punct de vedere medical și chiar dacă procedurile medicale le provoacă traume psihologice pe termen lung;

69.

 invită statele membre să pună în aplicare pe deplin Directiva privind drepturile victimelor (3) și să identifice și să remedieze lacunele din sistemele lor de protecție a drepturilor victimelor, acordând o atenție deosebită drepturilor grupurilor vulnerabile, cum ar fi copiii, grupurile minoritare sau victimele infracțiunilor motivate de ură;

70.

 solicită de urgență UE și statelor sale membre să combată toate formele de violență și discriminare împotriva femeilor și să aducă autorii acestora în fața justiției; le cere, în special, statelor membre să abordeze în mod eficace efectele violenței domestice și ale exploatării sexuale, sub toate formele lor, inclusiv problema copiilor refugiați sau migranți și a căsătoriilor premature sau forțate;

71.

 invită statele membre să facă schimb de bune practici și să asigure sesiuni periodice de formare pentru personalul de poliție și cel judiciar privind noile forme de violență împotriva femeilor;

72.

 salută semnarea de către toate statele membre a Convenției de la Istanbul, precum și semnarea de către UE a acestei convenții; invită statele membre care nu au făcut încă acest lucru să ratifice convenția;

73.

 insistă ca statele membre să își intensifice eforturile de combatere a hărțuirii sexuale și a agresiunilor sexuale;

74.

 reamintește că sărăcia la o vârstă înaintată este deosebit de îngrijorătoare în cazul femeilor, din cauza persistenței discrepanțelor de remunerare între femei și bărbați, care conduc la un decalaj de pensii;

75.

 solicită statelor membre să conceapă politici adecvate pentru sprijinirea femeilor în vârstă și să elimine cauzele structurale ale diferențelor de gen în remunerare;

76.

 subliniază că este necesar să se pună capăt discriminării împotriva persoanelor cu dizabilități, acordându-le drepturi sociale și politice egale, inclusiv dreptul de a vota, astfel cum se menționează în Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități;

77.

 recunoaște că sănătatea sexuală și reproductivă a femeilor este legată de mai multe drepturi ale omului, inclusiv dreptul la viață, dreptul de a nu fi supus torturii, dreptul la sănătate, dreptul la viață privată, dreptul la educație și interzicerea discriminării; subliniază, în acest sens, că persoanele cu dizabilități au dreptul de a beneficia de toate drepturile lor fundamentale, în condiții egale cu ceilalți;

78.

 invită UE și statele sale membre să recunoască dreptul fundamental de a avea acces la servicii medicale preventive; insistă asupra rolului Uniunii în creșterea gradului de conștientizare și în promovarea practicilor optime în acest domeniu, inclusiv în contextul Strategiei pentru sănătate a UE, respectând în același timp competențele statelor membre, dat fiind faptul că sănătatea este un drept fundamental esențial pentru exercitarea altor drepturi ale omului; reamintește, în acest sens, că coerența și consecvența între politicile interne și externe ale UE în materia drepturilor omului sunt extrem de importante;

79.

 subliniază faptul că orice sistem de supraveghere nediferențiată în masă reprezintă o atingere gravă adusă drepturilor fundamentale ale cetățenilor; subliniază că toate propunerile legislative din statele membre legate de capabilitățile de supraveghere ale organelor de informații ar trebui să fie întotdeauna conforme Cartei și principiilor necesității, proporționalității și legalității;

80.

 invită Comisia și statele membre să facă cunoscute linia telefonică de urgență pentru copiii dispăruți (116 000) și linia telefonică de urgență pentru copii (116 111) publicului larg și actorilor de sector din sistemele naționale de protecție a copilului; invită statele membre să ia măsuri pentru ca cetățenii să dispună de servicii adecvate adaptate copiilor, accesibile 24 de ore din 24 și 7 zile din 7 în întreaga UE; invită statele membre și Comisia să aloce suficiente fonduri, dacă este necesar;

81.

 solicită ca instituțiile UE și statele membre să își unească de urgență eforturile pentru a combate încălcările online ale drepturilor copilului; își reiterează apelul adresat statelor membre care nu au făcut-o încă să transpună și să pună în aplicare efectiv Directiva privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile (4); invită statele membre să consolideze capacitatea juridică, capacitățile tehnice și resursele financiare ale autorităților de aplicare a legii, pentru a intensifica cooperarea, inclusiv cu Europol, în vederea combaterii acestui fenomen; subliniază rolul cadrelor de specialitate care lucrează cu copiii în detectarea semnelor de violență fizică și psihologică împotriva copiilor, inclusiv de comportament agresiv pe internet; invită statele membre să ia măsuri pentru a crește gradul de sensibilizare în rândul acestor cadre și pentru a se asigura că beneficiază de o formare adecvată;

82.

 remarcă tendințele pozitive din anumite state membre în ceea ce privește drepturile victimelor; constată, cu toate acestea, că există încă lacune evidente în oferta generală de servicii de asistență pentru victimele criminalității;

83.

 salută Planul de acțiune al UE privind guvernarea electronică 2016-2020 și Planul de acțiune privind e-justiția europeană (2014-2018);

84.

 încurajează Comisia să numească coordonatori ai UE pentru combaterea afrofobiei și a atitudinii ostile față de romi, care să aibă ca misiune îmbunătățirea coordonării și a coerenței între instituțiile și agențiile UE, statele membre și actorii internaționali, precum și dezvoltarea politicilor existente ale UE și elaborarea unor politici noi de combatere a ostilității față de africani și de romi; subliniază, în special, că rolul coordonatorului UE pentru combaterea atitudinilor discriminatorii față de romi ar trebui să fie de a consolida și completa activitățile Unității de coordonare pentru romi și combaterea discriminării din cadrul Comisiei, alocând resurse adecvate și angajând personal suplimentar, în scopul de a dispune de suficiente capacități pentru combaterea discriminării romilor, pentru sensibilizarea cu privire la Holocaustul romilor și pentru promovarea comemorării Holocaustului; recomandă adoptarea unor cadre la nivel european pentru elaborarea de strategii naționale vizând combaterea afrofobiei, antisemitismului și a islamofobiei;

85.

 condamnă măsurile luate de guvernele statelor membre pentru a submina și demoniza societatea civilă și ONG-urile; invită insistent statele membre să ofere sprijin organizațiilor societății civile deoarece, de cele mai multe ori acestea desfășoară o activitate importantă de completare a serviciilor sociale prestate de către stat sau chiar de acoperire a domeniilor în care acesta nu intervine;

86.

 propune numirea unui coordonator al UE pentru spațiul civic și democrație, care să coordoneze activitatea UE și a statelor membre în acest domeniu, să aibă un rol de supraveghere și să fie punctul de contact al ONG-urilor pentru incidentele legate de hărțuire care le restricționează activitatea;

87.

 invită Comisia Europeană să elaboreze o serie de orientări privind implicarea societății civile și indicatori privind spațiul civic;

o

o o

88.

 încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1)  http://migration.iom.int/docs/2016_Flows_to_Europe_Overview.pdf

(2)  Texte adoptate, P8_TA(2016)0409.

(3)  Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului.

(4)  Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului (JO L 335, 17.12.2011, p. 1).

Top