EUR-Lex Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52018DC0088
REPORT FROM THE COMMISSION TO THE EUROPEAN PARLIAMENT AND THE COUNCIL on the implementation of Article 5 of Regulation (EU) No 576/2013 on the non-commercial movement of pet animals
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU privind punerea în aplicare a articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 576/2013 privind circulația necomercială a animalelor de companie
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU privind punerea în aplicare a articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 576/2013 privind circulația necomercială a animalelor de companie
COM/2018/088 final
COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 6.3.2018
COM(2018) 88 final
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU
privind punerea în aplicare a articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 576/2013 privind circulația necomercială a animalelor de companie
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU
privind punerea în aplicare a articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 576/2013 privind circulația necomercială a animalelor de companie
Cuprins
1.Scopul documentului
2.Contextul juridic
2.1.Introducere
2.2.Dispoziții principale ale articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 576/2013
2.2.1.Specii din partea A
2.2.2.Specii din partea B
2.3.Obligația legală de a prezenta un raport către Parlamentul European și Consiliu
3.Consultări cu părțile interesate
3.1.Introducere
3.2.Rezultatele consultării
3.2.1.Specii din partea A
3.2.2.Specii din partea B
4.Concluzii
4.1.Specii din partea A
4.2.Specii din partea B
4.3.Concluzii generale
1.Scopul documentului
Prezentul document îndeplinește obligația Comisiei de a prezenta Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 576/2013 1 (denumit în continuare „regulamentul privind animalele de companie”).
El se bazează în principal pe rezultatele unei consultări cu autoritățile competente din anumite state membre ale Uniunii Europene (UE) și dintr-o țară membră a Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS), și anume Norvegia, cu privire la experiența lor privind punerea în aplicare a respectivului articol.
2.Contextul juridic
2.1.Introducere
Regulamentul privind animalele de companie stabilește cerințele de sănătate animală aplicabile introducerii necomerciale pe teritoriul statelor membre a animalelor de companie care însoțesc proprietarul și se află sub responsabilitatea acestuia. El se aplică de la 29 decembrie 2014.
Regulamentul stabilește o listă a speciilor de animale pentru care cerințele de sănătate animală armonizate ar trebui să se aplice în cazul în care animalele din speciile respective sunt crescute ca animale de companie și deplasate în scopuri necomerciale. Această listă ține seama de susceptibilitatea la rabie sau de rolul acestor animale în epidemiologia rabiei.
Câinii, pisicile și dihorii domestici sunt animale din speciile susceptibile la rabie și sunt enumerate în partea A din anexa I la regulament (denumite în continuare „specii din partea A”). Regulamentul stabilește norme de sănătate animală pentru circulația necomercială a animalelor din speciile respective.
Animale ținute ca animale de companie, care fac parte din speciile neafectate de rabie (sau fără semnificație epidemiologică în ceea ce privește rabia) sunt enumerate în partea B din anexa I (denumite în continuare „specii din partea B”). Regulamentul prevede că, până la adoptarea unor norme ale Uniunii, astfel cum sunt menționate la articolele 9 și 14, normele naționale sunt cele care se aplică introducerii necomerciale în statele membre a animalelor din speciile din partea B.
Experiența a demonstrat că schimburile comerciale în cadrul Uniunii și importurile în Uniune din țări terțe de animale de companie din speciile menționate în partea A pot fi mascate în mod fraudulos sub forma circulației necomerciale. Colegiuitorii regulamentului privind animalele de companie au urmărit să împiedice aceste practici frauduloase, deoarece ele ar putea prezenta riscuri la adresa sănătății animalelor. Prin urmare, ei au decis să stabilească un număr maxim de animale de companie din speciile din partea A care pot însoți proprietarul sau o persoană autorizată în cazul în care proprietarul sau o persoană autorizată se deplasează într-un stat membru din alt stat membru sau dintr-un teritoriu sau o țară terță. Această regulă poate fi găsită la articolul 5 din regulament și există excepții de la această regulă în anumite condiții specificate.
2.2.Dispoziții principale ale articolului 5 din Regulamentul (UE) nr. 576/2013
2.2.1.Specii din partea A
Alineatele (1) - (4) de la articolul 5 din regulamentul privind animalele de companie prevăd că numărul maxim de animale de companie din speciile menționate în partea A care pot însoți proprietarul sau o persoană autorizată în timpul unei singure intrări necomerciale într-un stat membru dintr-un alt stat membru sau dintr-un teritoriu sau dintr-o țară terță nu poate fi mai mare de cinci. Cu toate acestea, alineatul (2) al respectivului articol prevede o derogare care permite depășirea acestui număr dacă anumite condiții privind vârsta animalelor, documentele justificative care trebuie prezentate și scopul intrării sunt îndeplinite. Trebuie efectuate controale pentru a verifica respectarea acestor condiții în conformitate cu articolele 33 și 34 din regulament.
În cazul în care condițiile specificate nu sunt îndeplinite, iar numărul animalelor de companie din speciile din partea A depășește numărul maxim stabilit, animalele trebuie să respecte cerințele relevante de sănătate animală prevăzute în Directiva 92/65/CEE 2 și să fie supuse controalelor sanitar-veterinare prevăzute de Directiva 90/425/CEE 3 sau de Directiva 91/496/CEE 4 , după caz.
Deoarece colegiuitorii au stabilit norma privind numărul maxim de animale de companie din speciile menționate în partea A în regulamentul PET, orice modificare a acestei norme poate fi avută în vedere numai în cazul în care Comisia înaintează o propunere Parlamentului European și Consiliului pentru a modifica alineatele relevante de la articolul 5 în conformitate cu procedura legislativă ordinară.
2.2.2.Specii din partea B
Pentru specii altele decât câini, pisici și dihori domestici, alineatul (5) de la articolul 5 din regulamentul privind animalele de companie împuternicește Comisia să adopte acte delegate de stabilire a unor norme care limitează numărul animalelor de companie care pot însoți proprietarul sau o persoană autorizată în timpul unei singure deplasări necomerciale.
Până în prezent, Comisia nu a folosit această dispoziție de împuternicire. În cazul în care nu o utilizează, articolele 9 și 14 din regulament permit aplicarea normelor naționale. Cu toate acestea, aceste două articole necesită ca normele naționale să fie aplicate proporțional cu riscurile pentru sănătatea publică sau animală asociate deplasărilor necomercială ale animalelor de companie din specia în cauză. Ele impun, de asemenea, ca aceste norme naționale să nu fie mai stricte decât normele aplicate comerțului în interiorul Uniunii sau importurilor în Uniune din țări terțe a respectivelor animale, în conformitate cu Directiva 92/65/CEE sau Directiva 2006/88/CE 5 .
2.3.Obligația legală de a prezenta un raport către Parlamentul European și Consiliu
Articolul 5 alineatul (6) din regulamentul privind animalele de companie prevede obligația Comisiei de a raporta Parlamentului European și Consiliului cu privire la punerea în aplicare a articolului 5. Raportul trebuie întocmit cel târziu până la 29 iunie 2018. Pe baza acestui raport, Comisia poate propune modificări la regulament, atunci când este necesar.
3.Consultări cu părțile interesate
3.1.Introducere
În vederea elaborării raportului, Comisia a invitat, la 27 septembrie 2017, medicii veterinari șefi din statele membre ale UE și din trei state membre ale AELS (Norvegia, Elveția și Islanda) să îi furnizeze informații cu privire la experiențele lor în cadrul punerii în aplicare a articolului 5 din regulamentul privind animalele de companie. La 8 decembrie 2017, ea a trimis medicilor veterinari șefi un memento cu privire la invitația respectivă.
Deoarece Comisia nu a înregistrat nicio plângere sau corespondență a cetățenilor sau a părților interesate cu privire la punerea în aplicare a articolului 5, ea nu a considerat că este necesară o consultare publică în scopul prezentului raport.
De la intrarea în vigoare a regulamentului, Direcția pentru audituri și analize în materie de sănătate și alimentație din cadrul Direcției Generale Sănătate și Siguranță Alimentară a Comisiei nu a efectuat audituri în statele membre pentru a evalua eficacitatea controalelor în vigoare privind deplasările necomercială ale animalelor de companie care ar putea detecta orice deficiențe în implementarea articolului 5. Acest lucru este cauzat de faptul că direcția a avut alte priorități.
3.2.Rezultatele consultării
Autoritățile competente din 20 de state membre ale UE și din Norvegia au răspuns invitației la consultare și și-au trimis contribuțiile Comisiei.
3.2.1.Specii din partea A
Majoritatea autorităților competente respondente au înregistrat puține rapoarte sau anchete privind intrarea într-un stat membru a mai mult de cinci animale de companie menționate în partea A dintr-un alt stat membru sau dintr-un teritoriu sau dintr-o țară terță. În general, norma privind numărul maxim de animale de companie din speciile din partea A permise în cadrul unei singure deplasări necomerciale este cunoscută publicului și este aplicată în mod corespunzător. În general, autoritățile competente care au răspuns sprijină, prin urmare, menținerea numărului maxim stabilit la articolul 5 alineatul (1). Cu toate acestea, autoritățile competente din două țări consideră că această normă încurajează mascarea frauduloasă a comerțului ca deplasări necomerciale. Prin urmare, ele sunt în favoarea revocării normei sau a reducerii numărului maxim de animale de companie permis într-o singură deplasare necomercială.
Majoritatea autorităților competente respondente sunt în favoarea derogării prevăzute la articolul 5 alineatul (2) și sprijină menținerea acesteia în formularea sa actuală. Numai două autorități competente au exprimat rezerve în ceea ce privește punerea în aplicare și, prin urmare, sunt în favoarea revocării sau a limitării suplimentare a acestei derogări. Ele sugerează introducerea unei limite a numărului de animale de companie permis în cadrul derogării sau restricționarea scopurilor deplasărilor la anumite evenimente. Ambele sprijină păstrarea vârstei minime de șase luni. Principalul motiv pe care îl invocă este dificultatea de a verifica dovezile scrise prezentate de către proprietarii de animale de companie și de a verifica scopul deplasării.
3.2.2.Specii din partea B
Majoritatea autorităților competente nu au prezentat comentarii cu privire la speciile din partea B și nici nu au formulat poziții conform cărora Comisia ar trebui să își exercite competența de a adopta acte delegate de stabilire a numărului maxim de animale de companie din speciile din partea B permis în cadrul unei singure deplasări necomerciale.
Câteva autorități competente respondente au exprimat necesitatea de adoptare a unor norme UE care să stabilească numărul maxim de animale de companie din anumite specii din partea B permis în cadrul unei singure deplasări necomerciale. Autoritățile care au adoptat astfel de norme nu au furnizat nicio justificare.
Foarte puține autorități competente respondente au întâmpinat probleme legate de animalele de companie din speciile din partea B. Din acest motiv, foarte puține dintre ele au recomandat stabilirea unui număr maxim de animale de companie din speciile menționate în partea B permis în cadrul unei singure deplasări necomerciale. Unele dintre autoritățile competente respondente au declarat că, în lipsa unor norme elaborate de UE, ele dispun de norme naționale în vigoare. Aceste norme naționale stabilesc numărul maxim de animale de companie din toate sau din anumite specii din partea B (cum ar fi păsările și iepurii pentru care Directiva 92/65/CEE stabilește cerințele de sănătate animală) atunci când acestea sunt comercializate în Uniune sau importate din țări terțe.
4.Concluzii
4.1.Specii din partea A
Comisia remarcă faptul că majoritatea autorităților competente respondente sprijină păstrarea numărului maxim de animale de companie din speciile din partea A permis în cadrul unei singure deplasări necomerciale, astfel cum este prevăzut la alineatul (1) de la articolul 5 din regulamentul privind animalele de companie. Ele consideră că norma este adecvată pentru a împiedica mascarea schimburilor comerciale în cadrul Uniunii sau importurilor în Uniune a animalelor din respectivele specii ca deplasări necomerciale.
De asemenea, Comisia constată că cele câteva autorități competente care se pronunță în favoarea revocării sau restricționării normei consideră că aceasta încurajează practicile ilegale. În opinia lor, norma este interpretată de către anumiți operatori în sensul că orice deplasare a cel mult cinci animale de companie din speciile din partea A se efectuează în scopuri necomerciale. Având în vedere aceste argumente, Comisia consideră că este necesar să se reamintească publicului și medicilor veterinari autorizați definițiile noțiunilor de „circulație necomercială” și „animal de companie” de la literele (a) și (b) ale articolului 3 din regulamentul privind animalele de companie. În special, Comisia consideră că este esențial să se clarifice faptul că, dacă deplasarea animalului nu este cauzată de deplasarea proprietarului acestuia, ea nu poate, în general, să fie considerată necomercială. Acest lucru este valabil indiferent de numărul de animale de companie afectate de deplasare.
4.2.Specii din partea B
Comisia constată că o minoritate de autorități competente respondente au sugerat că ea ar trebui să își exercite competența de a adopta acte delegate de stabilire a numărului maxim de animale de companie din speciile din partea B permis în cadrul unei singure deplasări necomerciale. Cu toate acestea, în absența unor justificări suficiente pentru un astfel de act, Comisia nu este în prezent în măsură să înceapă lucrările pregătitoare în vederea adoptării unui act delegat în acest sens.
De asemenea, Comisia remarcă faptul că punerea în aplicare a normelor naționale a contribuit la îmbunătățirea controlului circulației animalelor de companie din speciile din partea B. Cu toate acestea, Comisia exprimă unele preocupări cu privire la natura acestor norme din punct de vedere al proporționalității și al stricteții, precum și dacă ele sunt în conformitate cu articolele 9 și 14 din regulamentul privind animalele de companie. Într-adevăr, în normele prevăzute în Directiva 92/65/CEE pentru schimburile comerciale în interiorul Uniunii sau importurile în Uniune de anumite specii din partea B, cum sunt păsările și iepurii, nu este menționat un număr maxim permis.
4.3.Concluzii generale
Contribuțiile autorităților competente din statele membre ale UE și Norvegia la consultare nu au furnizat dovezi solide din care să rezulte că numărul maxim de animale de companie din speciile din partea A (și posibilitatea de derogare de la acesta), astfel cum este prevăzut la articolul 5 din regulamentul privind animalele de companie, precum și absența unor norme ale UE care limitează numărul animalelor de companie din speciile din partea B, constituie o sarcină excesivă pentru circulația necomercială a animalelor de companie. Mai mult, contribuțiile nu dovedesc că aceste norme încurajează mascarea schimburilor comerciale în cadrul Uniunii sau a importurilor în Uniune a animalelor din anumite specii ca deplasări necomerciale.
Prin urmare, este necesar să se colecteze mai multă experiență în aplicarea practică a articolului 5 din regulamentul privind animalele de companie pe o perioadă mai lungă de timp înainte de formularea unor propuneri de către Comisie de modificare a normelor actuale în cazul animalelor de companie din speciile menționate în partea A sau de adoptare a unor norme la nivelul UE pentru animalele de companie din speciile din partea B.
În plus, ar trebui remarcat faptul că articolul 246 din Regulamentul (UE) 2016/429 6 stabilește normele privind numărul maxim de animale de companie permis într-o singură deplasare necomercială. Aceste norme sunt similare celor prevăzute la articolul 5 din regulamentul privind animalele de companie. Regulamentul (UE) 2016/429 abrogă regulamentul privind animalele de companie cu efect de la 21 aprilie 2021. Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 277 din Regulamentul (UE) 2016/429, regulamentul privind animalele de companie „continuă să se aplice până la 21 aprilie 2026 în ceea ce privește circulația necomercială a animalelor de companie, în locul părții VI din prezentul regulament”.
Prin urmare, pentru Comisie nu este realist să prezinte Parlamentului European și Consiliului o propunere de modificare a alineatelor (1) - (4) de la articolul 5 din Regulamentul privind animalele de companie din speciile din partea A care să fie adoptat în conformitate cu procedura legislativă ordinară înainte de 21 aprilie 2021 și să fie aplicabil până la 21 aprilie 2026. Orice modificare în acest domeniu ar trebui să cuprindă și dispozițiile corespunzătoare din Regulamentul (UE) 2016/429, inclusiv dispozițiile tranzitorii.
Cu privire la posibila adoptare a unor norme care limitează numărul animalelor de companie din partea B, competența delegată Comisiei de a adopta astfel de norme în temeiul articolului 5 alineatul (5) din regulamentul privind animalele de companie va expira la 21 aprilie 2021. Orice număr maxim al animalelor de companie din speciile respective, adoptat în temeiul articolului 246 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/429, ar fi aplicabil doar începând cu 21 aprilie 2026. Ținând seama de consultarea cu statele membre ale UE și cu Norvegia, precum și de necesitatea de a acorda prioritate lucrărilor pregătitoare pentru adoptarea actelor delegate esențiale enumerate la articolul 274 din Regulamentul (UE) 2016/429, Comisia nu intenționează să își exercite competențele delegate în temeiul alineatului (5) de la articolul 5 din regulamentul privind animalele de companie.
Cu toate acestea, Comisia va continua să monitorizeze situația și să încurajeze statele membre să ia măsuri pentru implementarea și asigurarea adecvată a respectării legislației aplicabile, pe care le consideră esențiale în vederea combaterii practicilor frauduloase. De asemenea, ea a luat mai multe inițiative pentru a ajuta statele membre să sporească gradul de informare al serviciilor oficiale și pentru a facilita schimbul de informații și de cunoștințe între autoritățile naționale. Printre acestea se numără formarea funcționarilor din statele membre în cadrul inițiativei „O formare mai bună pentru o hrană mai sigură” 7 , schimburi de opinii regulate în cadrul reuniunilor Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale, precum și crearea unei rețele de „puncte de contact naționale pentru animalele de companie”.
Regulamentul (UE) nr. 576/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind circulația necomercială a animalelor de companie și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 998/2003 (JO L 178, 28.6.2013, p. 1).
Directiva 92/65/CEE a Consiliului din 13 iulie 1992 de definire a cerințelor de sănătate animală care reglementează schimburile și importurile în Comunitate de animale, material seminal, ovule și embrioni care nu se supun, în ceea ce privește cerințele de sănătate animală, reglementărilor comunitare speciale prevăzute la punctul I din anexa A la Directiva 90/425/CEE (JO L 268, 14.9.1992, p. 54).
Directiva 90/425/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind controalele veterinare și zootehnice aplicabile în schimburile intracomunitare cu anumite animale vii și produse în vederea realizării pieței interne (JO L 224, 18.8.1990, p. 29).
Directiva 91/496/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 de stabilire a principiilor care reglementează organizarea controalelor veterinare ale animalelor care intră în Comunitate din țări terțe (JO L 268, 24.9.1991, p. 56).
Directiva 2006/88/CE a Consiliului din 24 octombrie 2006 privind cerințele de sănătate animală pentru animale și produse de acvacultură și privind prevenirea și controlul anumitor boli la animalele de acvacultură (JO L 328, 24.11.2006, p. 14).
Regulamentul (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 privind bolile transmisibile ale animalelor și de modificare și de abrogare a anumitor acte din domeniul sănătății animalelor („Legea privind sănătatea animală”) ( JO L 84, 31.3.2016, p. 1).
