COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 26.4.2017

SWD(2017) 201 final

DOCUMENT DE LUCRU AL SERVICIILOR COMISIEI

care însoţeşte documentul

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Privind instituirea unui Pilon european al drepturilor sociale

{COM(2017) 250 final}
{SWD(2017) 200 final}
{SWD(2017) 206 final}

Cuprins

Introducere    

Capitolul I - Egalitatea de șanse și de acces pe piața forței de muncă    

Educație, formare profesională și învățare pe tot parcursul vieții    

Egalitatea de gen    

Egalitatea de șanse    

Sprijin activ pentru ocuparea forței de muncă    

Capitolul II - Condiții de muncă echitabile    

Locuri de muncă sigure și adaptabile    

Salarii    

Informații despre condițiile de angajare și protecția în caz de concediere    

Dialogul social și participarea lucrătorilor    

Echilibrul dintre viața profesională și cea privată    

Un mediu de lucru sănătos, sigur și adaptat și protecția datelor    

Capitolul III — Protecție și incluziune socială    

Îngrijirea copilului și sprijinul pentru copii    

Protecție socială    

Indemnizațiile de șomaj    

Venitul minim    

Veniturile și pensiile pentru limită de vârstă    

Asistența medicală    

Incluziunea persoanelor cu handicap    

Îngrijirea pe termen lung    

Locuințe și asistență pentru persoanele fără adăpost    

Accesul la serviciile esențiale    

Introducere

Pilonul european al drepturilor sociale stabilește o serie de principii și drepturi esențiale care vin în sprijinul dezvoltării unor piețe ale muncii și a unor sisteme de protecție socială echitabile și funcționale. Împreună, aceste principii și drepturi alcătuiesc o agendă ambițioasă de creare a unor economii mai performante și mai echitabile și pentru societăți mai reziliente, având ca obiectiv încurajarea unui proces reînnoit de convergență în vederea asigurării unor condiții mai bune de viață și de muncă în întreaga Europă. În acest context, Pilonul european al drepturilor sociale se axează pe stabilirea unor drepturi noi și mai eficiente pentru cetățeni și pe identificarea unor soluții la provocările sociale care apar într-un mediu profesional în schimbare, în special în ceea ce privește noile forme de ocupare a forței de muncă create de tehnologiile moderne și de revoluția digitală. Aceste principii și drepturi aparțin domeniului ocupării forței de muncă, al protecției sociale, al incluziunii sociale, al educației și al egalității de șanse.

Pilonul are la bază legislația existentă la nivelul UE și la nivel internațional. El se bazează mai ales pe Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor din 1989, din Carta Socială Europeană din 1961, din Carta socială europeană revizuită din 1996 și din Codul european de securitate socială al Consiliului Europei. Totodată, principiile iau în considerare convențiile, recomandările și protocoalele relevante ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM), precum și Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap. În același timp, acquis-ul social al UE s-a dezvoltat, la rândul său, în ultimii 30 de ani, ca rezultat al noilor dispoziții ale tratatelor, al adoptării Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, al unor noi acte normative și al jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene. Mai recent, adoptarea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU pentru 2030 a oferit o nouă agendă pentru a aborda eradicarea sărăciei și dimensiunea economică, socială, de solidaritate și de mediu a dezvoltării durabile într-un mod integrat și echilibrat.

Prezentul document urmărește structura celor trei capitole ale Pilonului european al drepturilor sociale, prezentând în detaliu conținutul fiecărui principiu sau drept sub forma a trei secțiuni principale care includ referiri la acquis-ul social existent, explicarea conținutului și a domeniului de aplicare al principiului sau dreptului respectiv, precum și sugestii legate de punerea sa în aplicare.

Acquis-ul Uniunii

Pentru fiecare principiu sau drept, prima parte a documentului evidențiază acquis-ului social al Uniunii, începând cu dispozițiile relevante din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, reamintind competențele legislative și limitele acestora stabilite în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Ea se încheie cu concluzii care trec în revistă principalele măsuri legislative și nelegislative aflate în vigoare care contribuie la punerea în aplicare a principiului sau a dreptului respectiv.

Această secțiune nu este exhaustivă, deoarece ea prezintă cele mai relevante instrumente, care includ atât măsuri obligatorii din punct de vedere juridic, cât și recomandări ale Consiliului sau ale Comisiei oferind simple orientări.

Este de reținut faptul că, atunci când se face referire la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie reamintit că dispozițiile cartei se adresează instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, cu respectarea principiului subsidiarității; ele se adresează statelor membre numai atunci când acestea pun în aplicare dreptul Uniunii.

Principii și drepturi din cadrul pilonului

Datorită pilonului, principiile și drepturile cuprinse în dispoziții obligatorii ale dreptului Uniunii capătă mai multă vizibilitate, sunt mai ușor de înțeles și mai explicite pentru cetățeni și pentru toți cei implicați, la toate nivelurile. Pentru anumite domenii specifice, pilonul adaugă elemente în plus față de acquis-ul existent. Acest fapt este explicat în detaliu în cadrul celei de a doua secțiuni. 

Principiile și drepturile consacrate în cadrul pilonului se adresează cetățenilor Uniunii și resortisanților țărilor terțe care locuiesc legal în statele membre, indiferent de statutul lor pe piața forței de muncă, precum și autorităților publice și partenerilor sociali.

Punerea în aplicare

Dată fiind natura juridică a pilonului, aceste principii și drepturi nu sunt direct aplicabile, ci vor trebui să fie transpuse în acțiuni dedicate și/sau acte legislative separate, la nivelul corespunzător. Acest lucru este explicat în partea a treia a documentului, referitoare la modul în care fiecare principiu sau drept poate fi pus în aplicare de către statele membre și partenerii sociali, care au responsabilitatea principală pentru funcționarea în practică a drepturilor și principiilor sociale. În plus, această secțiune descrie modul în care acțiunile Uniunii ar contribui la implementarea pilonului.

Semestrul european, ciclul anual de coordonare a politicilor economice, a fost și rămâne un instrument important pentru a monitoriza îndeaproape evoluțiile de la nivelul UE și al statelor membre și pentru a promova anumite reforme, în funcție de caracteristicile naționale, în domenii care intră în domeniul larg de aplicare al pilonului, de la educație, formare profesională și învățarea pe tot parcursul vieții până la sprijinul activ pentru persoanele aflate în șomaj, salarii, servicii de îngrijire a copiilor, protecție socială, venitul minim sau sistemele de pensii și de asistență medicală. Analizele și recomandările referitoare la zona euro și la statele membre vor reflecta și promova dezvoltarea drepturilor sociale, prin evaluarea, monitorizarea și compararea progreselor înregistrate în implementarea acestora. Se vor realiza progresiv evaluări comparative pentru un număr limitat de domenii având o importanță deosebită pentru funcționarea zonei euro, cum ar fi legislația privind protecția locurilor de muncă, indemnizațiile de șomaj, venitul minim, salariul minim și competențele.

Fondurile structurale și de investiții europene vor sprijini punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale. Mai exact, Fondul social european și alte inițiative esențiale din domeniul coeziunii sociale, cum ar fi inițiativa „Locuri de muncă pentru tineri”, Fondul european de ajustare la globalizare și Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane, vor juca un rol esențial în ceea ce privește transpunerea în practică a pilonului. De asemenea, pilonul va juca un rol în planificarea perioadei de programare de după 2020.

Transformarea în realitate a principiilor și drepturilor consacrate în cadrul pilonului reprezintă un angajament și o responsabilitate comună a Uniunii, a statelor membre și a partenerilor sociali, care acționează în conformitate cu repartizarea competențelor stabilite de tratatele Uniunii și ținând seama de principiile referitoare la subsidiaritate și proporționalitate, la soliditatea finanțelor publice și la respectarea autonomiei partenerilor sociali.

Niciuna dintre dispozițiile din cadrul Pilonului european al drepturilor sociale nu trebuie interpretată ca limitând sau aducând atingere drepturilor și principiilor recunoscute, în domeniile de aplicare corespunzătoare, de dreptul Uniunii sau de dreptul internațional și de acordurile internaționale la care participă Uniunea sau statele membre, inclusiv de Carta socială europeană din 1961 și de convențiile și recomandările relevante ale OIM. Punerea în aplicare a pilonului poate fi consolidată prin ratificarea convențiilor relevante ale OIM, a Cartei sociale europene revizuite din 1996 și a Protocolului adițional la aceasta care prevede un sistem de reclamații colective.

Implicarea partenerilor sociali este, de asemenea, crucială pentru îndeplinirea angajamentelor cu privire la drepturile sociale. Promovarea dialogului social între conducere și forța de muncă este consacrată ca obiectiv comun al Uniunii și al statelor sale membre în articolul 151 din TFUE. La nivelul Uniunii, în domeniile politice reglementate de articolul 153 din TFUE, partenerii sociali trebuie să fie consultați în conformitate cu articolul 154 din TFUE și pot solicita implementarea acordurilor la nivelul Uniunii în conformitate cu articolul 155 din TFUE. Partenerii sociali pot sprijini punerea în aplicare a pilonului prin intermediul convențiilor colective la nivel național și/sau prin colectarea și schimbul de bune practici în întreaga Europă. 

Totodată, dialogul civil atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii este vital pentru extinderea participării la procesul de elaborare a politicilor și pentru mobilizarea actorilor din domeniul social, contribuind la punerea în practică a principiilor și a drepturilor din cadrul pilonului. Dialogul civil bazat pe participarea organizațiilor din cadrul societății civile permite reprezentarea unei game vaste de interese și mărește transparența, responsabilitatea și legitimitatea deciziilor publice.

Pilonul ar trebui să fie pus în aplicare în conformitate cu resursele disponibile, în limitele unei bune gestionări bugetare și a obligațiilor care reglementează finanțele publice rezultate din tratat. În mod concret, instituirea pilonului nu afectează dreptul statelor membre de a defini principiile fundamentale ale sistemelor lor de securitate socială și nu ar trebui să afecteze echilibrul financiar al acestora.

Capitolul I - Egalitatea de șanse și de acces pe piața forței de muncă

Educație, formare profesională și învățare pe tot parcursul vieții

1. Acquis-ul Uniunii

a) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Articolul 14 din cartă conferă fiecărei persoane dreptul la educație și dreptul de acces la formare profesională și continuă. Acest drept include posibilitatea de a urma gratuit învățământul obligatoriu.

b) Competențele legislative și limitele acestora

În conformitate cu articolul 165 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea este împuternicită să contribuie la dezvoltarea unei educații de calitate, prin încurajarea cooperării politice dintre statele membre și, dacă este necesar, prin sprijinirea și implementarea acțiunilor, respectând pe deplin responsabilitatea statelor membre față de conținutul învățământului, precum și diversitatea lor culturală și lingvistică. În temeiul articolului 166 din TFUE, Uniunea pune în aplicare o politică de formare profesională care sprijină și completează acțiunile statelor membre, respectând pe deplin responsabilitatea statelor membre față de conținutul și organizarea formării profesionale.

c) Măsurile existente

Recomandarea Consiliului din 22 aprilie 2013 privind înființarea unei garanții pentru tineret 1 îndeamnă statele membre să garanteze că toți tinerii cu vârste sub 25 de ani beneficiază de o ofertă de muncă de bună calitate, de continuarea educației, de un post de ucenic sau de un stagiu, în termen de patru luni de la intrarea în șomaj sau de la absolvirea unei forme de învățământ oficiale.

Recomandarea 2006/962/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții 2 stabilește cunoștințele, competențele și atitudinile necesare în vederea împlinirii pe plan personal, a cetățeniei active, a coeziunii sociale și a capacității de inserție profesională.

Recomandarea Consiliului din 28 iunie 2011 privind politicile de reducere a părăsirii timpurii a școlii 3 a invitat statele membre să elaboreze strategii ample prin care să-i sprijine pe tineri în efortul de a absolvi învățământul secundar superior și să contribuie la îndeplinirea obiectivului principal al Strategiei Europa 2020 privind reducerea ratei de părăsire timpurie a școlii la mai puțin de 10 % până în 2020.

Recomandarea 2006/143/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 februarie 2006 privind continuarea cooperării europene în vederea asigurării calității în învățământul superior identifică acțiunile care ar putea fi întreprinse la nivel național și la nivelul UE pentru a sprijini dezvoltarea și acreditarea unor instituții de învățământ superior de înaltă calitate.

Recomandarea 2009/C 155/01 a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind stabilirea unui cadru european de referință pentru asigurarea calității în educația și formarea profesională 4 prevede instrumente comune în domeniul gestionării calității pentru promovarea unui nivel superior de educație și formare profesională.

Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea pe tot parcursul vieții 5 stabilește o bază pentru măsurarea nivelului de educație pornind de la rezultatele învățării. Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale 6 îndeamnă statele membre să prevadă măsuri pentru a identifica, a documenta, a evalua și a certifica rezultatelor învățării în scopul obținerii unei calificări. 

Noua agendă pentru competențe în Europa 7 , adoptată în iunie 2016, a lansat o serie de acțiuni care au scopul de a îmbunătăți calitatea și relevanța formării competențelor, de a mări vizibilitatea și comparabilitatea acestora și de a îmbunătăți informațiile strategice privind competențele. Printre aceste acțiuni se numără Recomandarea Consiliului din 19 decembrie 2016 privind Parcursuri de actualizare a competențelor: noi oportunități pentru adulți 8 , care invită statele membre să le ofere adulților sprijin pentru a dobândi un nivel minim de alfabetizare, de competențe numerice și digitale și pentru a realiza progrese către obținerea unei diplome de învățământ secundar și să elaboreze un plan de cooperare sectorială în materie de competențe.

2. Domeniul de aplicare și modificările introduse de Pilonul european al drepturilor sociale

Pilonul european al drepturilor sociale stabilește dreptul tuturor la educație și la formare pe tot parcursul vieții. Prevederile sunt mai ample decât dispozițiile articolului 14 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, deoarece pun accentul pe calitate și pe incluziune.

Obiectivul pilonului este acela de a asigura furnizarea unei educații și a unei formări de înaltă calitate, atât formală, cât și non-formală. Pilonul accentuează importanța educației și a competențelor pentru participarea cu succes pe piața muncii și pentru coeziunea socială și evidențiază totodată oportunitățile de a dobândi și de a menține competențe. Aceasta presupune posibilități flexibile de învățare și reconversie profesională, care ar trebui să fie permanent la dispoziția oamenilor pe întreaga durată a vieții și a carierei, inclusiv la vârsta preșcolară, în cadrul învățământului general, liceal și universitar și în cadrul programelor de educație și formare pentru adulți.

O educație, o formare și o învățare pe tot parcursul vieții incluzive implică mijloace accesibile de a dobândi, de a menține sau de a dezvolta aptitudini și competențe la un nivel care să pregătească orice persoană pentru o viață activă. De exemplu, nevoile speciale ale persoanelor cu handicap sau ale celor provenind din medii dezavantajate ar trebui avute în vedere astfel încât să le fie asigurat accesul în condiții de egalitate.

Se pune și mai mult accentul pe competențele necesare în timpul tranzițiilor de pe piața muncii; printre acestea se numără schimbarea statutului profesional, schimbarea angajatorului, luarea unei pauze profesionale sau revenirea dintr-o astfel de pauză sau trecerea de la statutul de angajat la desfășurarea de activități independente. Aceste situații necesită, printre altele, dobândirea și menținerea unor competențe digitale de bază.

3. Punerea în aplicare

a) Acțiuni care pot fi întreprinse de statele membre și de partenerii sociali

Statele membre sunt responsabile cu stabilirea conținutului predării și formării profesionale și cu organizarea sistemelor de învățământ și de formare profesională. Ele sunt invitate să pună în aplicare dispozițiile pilonului în acest context, pe lângă aplicarea acestuia în procesul de implementare a măsurilor Uniunii adoptate în domeniile vizate.

La rândul lor, partenerii sociali pot să colecteze și să facă schimb de bune practici în întreaga Uniune. La nivel național, partenerii sociali pot sprijini aplicarea în practică a acestui principiu prin intermediul convențiilor colective și implicându-se în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor relevante. În acest context, ei pot promova, dezvolta și contribui la elaborarea politicilor la nivelul întreprinderilor, la nivel local, național sau la nivelul Uniunii, pentru a ameliora oportunitățile de formare, reconversie profesională și învățare pe tot parcursul vieții și pentru a furniza mai multe programe de stagiu și ucenicie.

Partenerii sociali la nivel interprofesional din UE au identificat competențele necesare în economiile digitale și promovarea programelor de ucenicie în scopul stimulării ocupării forței de muncă în rândul tinerilor drept priorități pentru programul lor de lucru actual în perioada 2015-2017; totodată, ei vor organiza schimburi între partenerii sociali de la nivel național cu privire la aceste aspecte.

b) Inițiative recente și în curs de desfășurare la nivelul UE

În 2017, Comisia va prezenta o propunere de recomandare a Consiliului privind un cadru de calitate pentru ucenicii, care va defini principalele elemente necesare pentru dobândirea de competențe și calificări prin programe de ucenicie de înaltă calitate.

Cadrul european al calificărilor din 2008 este în curs de revizuire (în cadrul Consiliului au loc negocieri cu privire la o recomandare revizuită ), iar recomandarea din 2006 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții este, la rândul său, adusă la zi.

Cadrul Europass 9 este în curs de actualizare, astfel încât să le ofere celor interesați instrumente mai bune cu ajutorul cărora să își prezinte competențele și să obțină informații cu privire la necesitățile și tendințele în materie de competențe.

Comisia va pune în aplicare recent lansata Coaliție pentru competențe și locuri de muncă în sectorul digital, pentru a însoți transformarea digitală, prin promovarea schimbului de bune practici, precum și stabilirea de parteneriate între întreprinderi, instituții de învățământ și parteneri sociali.

Comisia va prezenta în 2017 un proiect de recomandare a Consiliului privind promovarea incluziunii sociale și a valorilor comune prin intermediul educației și al învățării non-formale cu scopul de a oferi sprijin și îndrumare statelor membre.

Comisia va prezenta o comunicare privind modernizarea învățământului superior, care va stabili acțiuni la nivelul UE pentru a aborda principalele provocări actuale, printre care necorelarea competențelor și promovarea excelenței în dezvoltarea competențelor, dezvoltarea unor sistemelor de învățământ superior care să fie nu doar eficiente, ci și conectate la comunități, asigurând în același timp incluziunea socială și garantarea faptului că instituțiile de învățământ superior contribuie la inovare la nivel regional.

Comisia va prezenta o comunicare privind dezvoltarea școlilor și a excelenței în predare, care va aborda probleme precum ratele ridicate și persistente ale tinerilor cu un nivel scăzut de competențe elementare, inegalitățile în ceea ce privește reușita școlară și noile cerințe în materie de competențe din societățile noastre.

Comisia va propune o recomandare a Consiliului care să stabilească orientări privind îmbunătățirea disponibilității unor informații adecvate din punct de vedere calitativ și cantitativ cu privire la activitățile absolvenților cursurilor de învățământ superior și de educație și formare profesională din UE, după finalizarea programelor de educație și formare.

În comunicarea sa din decembrie 2016, intitulată „Investiția în tinerii Europei”, 10  Comisia a propus noi acțiuni pentru sprijinirea ocupării forței de muncă în rândul tinerilor și crearea mai multor oportunități pentru tineri.

Pentru a asigura punerea în aplicare integrală și sustenabilă a Garanției pentru tineret, Comisia a propus extinderea bugetului inițiativei „Locuri de muncă pentru tineri” și alocarea unei sume suplimentare de 1 miliard EUR la bugetul specific al acestei inițiative, la care se adaugă 1 miliard EUR din partea Fondului social european, precum și un sprijin suplimentar pentru activități de informare și comunicare, învățare reciprocă și monitorizare.

În iunie 2016, Comisia Europeană a propus acțiuni de sprijinire a statelor membre în eforturile de integrare în învățământ a resortisanților țărilor terțe, în cadrul Planului de acțiune al UE pentru integrare 11 .

Cedefop, Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale, una dintre agențiile descentralizate ale UE, sprijină activitatea Comisiei, a statelor membre și a partenerilor sociali în domeniul modernizării sistemelor de educație și formare profesională, al promovării accesului, atractivității și eficienței educației și formării profesionale, precum și al informării cu privire la cererea și oferta de competențe de pe piața europeană a muncii, în prezent și în viitor.

Egalitatea de gen

a. Egalitatea de tratament și de șanse între femei și bărbați trebuie asigurată și promovată în toate domeniile, inclusiv în ceea ce privește participarea pe piața forței de muncă, condițiile de angajare și evoluția carierei.

1. Acquis-ul Uniunii

a) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Articolul 23 din cartă prevede că egalitatea dintre femei și bărbați trebuie asigurată în toate domeniile, inclusiv în ceea ce privește angajarea, munca și remunerarea. Acesta mai precizează că principiul egalității nu exclude menținerea sau adoptarea de măsuri care să prevadă avantaje specifice în favoarea sexului subreprezentat.

Articolul 33 din cartă prevede că, pentru a concilia viața de familie și viața profesională, orice persoană are dreptul de a fi protejată împotriva concedierii din motive legate de maternitate, precum și dreptul la un concediu de maternitate plătit și la un concediu pentru creșterea copilului acordat în urma nașterii sau a adopției unui copil.

b) Competențele legislative și limitele acestora

În conformitate cu articolul 19 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea are competența de lua măsurile necesare pentru a combate discriminarea, inclusiv pe criterii de sex.

În conformitate cu articolul 153 din TFUE, Uniunea are competența de a adopta măsuri, inclusiv directive de stabilire a unor cerințe minime, pentru a sprijini și a completa activitățile statelor membre, printre altele în domeniul egalității dintre bărbați și femei în ceea ce privește oportunitățile de pe piața muncii și tratamentul la locul de muncă. Directivele adoptate pe baza articolului 153 din TFUE trebuie să evite impunerea unor constrângeri administrative, financiare și juridice care să împiedice crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii. Articolul 157 alineatul (3) din TFUE conferă legiuitorului Uniunii competența de a adopta măsuri pentru a asigura aplicarea principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de angajare și de muncă, inclusiv a principiului egalității de remunerare pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de valoare egală. Articolul 157 alineatul (4) din TFUE prevede că principiul egalității de tratament nu împiedică niciun stat membru să mențină sau să adopte măsuri oferind avantaje specifice care să faciliteze efectuarea unei activități profesionale de către sexul subreprezentat sau să prevină sau să compenseze dezavantajele din carierele profesionale ale acestora.

c) Măsurile existente

Directivele Uniunii Europene interzic discriminarea și promovează egalitatea de gen la angajare și la locul de muncă, în desfășurarea activităților independente, în ceea ce privește accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii, precum și în ceea ce privește securitatea socială, și stabilesc drepturi legate de concediul de maternitate și de concediul pentru creșterea copilului.

Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului 12 garantează egalitatea de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la muncă, inclusiv la promovare și la formarea profesională, condițiile de muncă, inclusiv remunerația, și accesul la sistemele profesionale de securitate socială. Recomandarea 2014/124/UE a Comisiei 13 vizează consolidarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei prin transparență.

Directiva 79/7/CEE a Consiliului 14 prevede egalitatea de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale și se aplică sistemelor legale de securitate socială care asigură protecția în caz de boală, invaliditate, accidente la locul de muncă, boli profesionale, șomaj și riscuri legate de vârstă, precum și dispozițiilor privind asistența socială care completează sau înlocuiesc sistemele de bază. Directiva 2004/113/CE a Consiliului 15 garantează egalitatea de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii. Directiva 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului 16 clarifică faptul că principiul egalității de tratament între bărbați și femei se aplică lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă și soților sau partenerilor de viață ai acestora care participă la activitățile lor.

Directiva 92/85/CEE a Consiliului 17 conține măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează și prevede dreptul la un concediu de maternitate pentru o perioadă de 14 săptămâni, garantând protecția împotriva concedierii în perioada cuprinsă între începutul sarcinii și terminarea concediului de maternitate.

Directiva 2010/18/UE a Consiliului 18 stabilește dreptul la concediu pentru creșterea copilului și prevede cerințele minime pentru acest concediu (4 luni pentru fiecare părinte, din care cel puțin o lună nu poate fi transferată către celălalt părinte), precum și protecția drepturilor de muncă și cu ocazia revenirii la lucru, și dreptul la concediu din motive de forță majoră.

2. Domeniul de aplicare și modificările introduse de Pilonul european al drepturilor sociale

Pilonul subliniază nevoia de a stimula în mod proactiv egalitatea de șanse între femei și bărbați prin intermediul unor acțiuni pozitive în toate domeniile. Prin extinderea egalității de șanse în toate domeniile, pilonul depășește actualul acquis. Dispozițiile privind egalitatea de gen se axează în special pe participarea la piața forței de muncă (reflectată în diferențele existente între femei și bărbați în ceea ce privește ocuparea forței de muncă), pe termenii și condițiile de încadrare în muncă (de exemplu, diferențele dintre femei și bărbați în ceea ce privește utilizarea programului cu fracțiune de normă) și pe avansarea în carieră (de exemplu, proporția femeilor care ocupă posturi de conducere și numărul scăzut de femei antreprenor), abordând toate domeniile în care sunt necesare progrese suplimentare. Principiul 2b se referă la provocarea specifică reprezentată de diferențele de remunerare între femei și bărbați, care persistă în pofida legislației în vigoare.

3. Punerea în aplicare

a) Acțiuni care pot fi întreprinse de statele membre și de partenerii sociali

Statele membre sunt responsabile cu transpunerea și aplicarea normelor adoptate la nivelul Uniunii. Având în vedere că măsurile Uniunii prevăd doar standarde minime, statele membre sunt invitate să ia măsuri suplimentare pentru a pune în practică acest principiu.

La nivelul Uniunii, partenerii sociali trebuie să fie consultați în conformitate cu articolul 154 din TFUE cu privire la eventualele inițiative în temeiul articolului 153 din TFUE și pot semna acorduri care pot fi implementate la nivelul Uniunii, la cererea acestora, în conformitate cu articolul 155 din TFUE. La rândul lor, partenerii sociali pot să colecteze și să facă schimb de bune practici în întreaga Uniune. La nivel național, partenerii sociali pot sprijini aplicarea în practică a acestui principiu prin intermediul convențiilor colective și implicându-se în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor relevante.

Partenerii sociali europeni de la nivel interprofesional au identificat egalitatea de gen ca prioritate pentru programul de lucru 2015-2017, organizând schimburi de practici naționale și sectoriale ale partenerilor sociali cu privire la modalitățile de reducere a diferențelor de remunerare între femei și bărbați.

b) Inițiative recente și în curs de desfășurare la nivelul UE

Comisia va implementa Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019 19 , care stabilește principalele priorități în acest sector și evidențiază utilizarea instrumentelor existente, precum semestrul european, fondurile Uniunii și asigurarea respectării legislației.

Alături de Pilonul european al drepturilor sociale, Comisia prezintă inițiativa „Un nou început în sprijinul echilibrului dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor”. Ea propune măsuri legislative și de politică al căror scop este să faciliteze utilizarea concediului pentru creșterea copilului atât de către femei, cât și de către bărbați, să introducă concediul de paternitate și concediul de îngrijitor, să promoveze utilizarea formulelor de lucru flexibile, să ofere structuri de îngrijire a copiilor și alte tipuri de structuri de îngrijire în număr mai mare și de calitate mai bună și să elimine contrastimulentele economice de tipul măsurilor socio-fiscale care descurajează intrarea pe piață a persoanelor care aduc al doilea venit din gospodărie, cel mai adesea femeile.

Comisia va adopta un raport de monitorizare referitor la progresele înregistrate de statele membre în punerea în aplicare a Recomandării privind transparența, care va evalua eventuala necesitate a unor măsuri suplimentare care să garanteze aplicarea deplină a principiului egalității de remunerare.

În plus, Comisia a propus o directivă având ca scop asigurarea într-o mai mare măsură a egalității de ocupare a posturilor de conducere în cadrul întreprinderilor. 20  

Comisia își intensifică eforturile de combatere a violenței împotriva femeilor și face demersuri pentru aderarea UE la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor (Convenția de la Istanbul), pe baza propunerii sale din martie 2016 21 .

Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, una dintre agențiile descentralizate ale UE, sprijină activitatea Comisiei, a statelor membre și a partenerilor sociali în domeniul echilibrului dintre viața profesională și cea privată.

Egalitatea de șanse

1. Acquis-ul Uniunii

a) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Articolul 21 din cartă interzice discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, proprietate, naștere, handicap, vârstă sau orientare sexuală. Cu anumite excepții, articolul 21 din cartă interzice, de asemenea, orice discriminare pe motive de naționalitate.

b) Competențele legislative și limitele acestora

Conform articolului 19 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea are competența de a acționa în mod corespunzător pentru a combate discriminarea bazată pe sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală. În plus, articolul 18 din TFUE se referă la interzicerea discriminării pe motiv de naționalitate.

c) Măsurile existente

Directiva 2000/43/CE a Consiliului 22 (Directiva privind egalitatea rasială) interzice discriminarea pe bază de rasă sau origine etnică în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la activități independente sau la locuri de muncă, la ocuparea forței de muncă și la condițiile de muncă, la educație, formare profesională, protecție socială, avantaje sociale și accesul la bunuri și servicii disponibile publicului larg, inclusiv în materie de locuințe. Directiva 2000/78/CE a Consiliului 23 (Directiva privind egalitatea de tratament) interzice discriminarea pe motive de religie sau convingeri, invaliditate, vârstă sau orientare sexuală, în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la desfășurarea de activități independente, la exercitarea unei activități profesionale și la formarea profesională. Ambele directive interzic diverse forme de discriminare: discriminarea directă și indirectă, hărțuirea, instigarea la discriminare și persecuțiile. UE este parte a Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap 24 .

Resortisanții țărilor terțe cu drept de ședere legală și care sunt rezidenți pe termen lung sau care fac obiectul altor directive ale UE 25 ar trebui să beneficieze de egalitate de tratament comparativ cu resortisanții țărilor gazdă într-o serie de domenii, în special în ceea ce privește condițiile de muncă, inclusiv remunerarea și concedierea, accesul la educație și formare profesională și securitatea socială. În 2004, statele membre au adoptat Principiile fundamentale comune în materie de integrare a resortisanților țărilor terțe, care constituie un cadru pentru cooperarea în materie de politici privind integrarea în UE și un cadru în raport cu care statele membre își pot analiza și evalua propriile eforturi.

Recomandarea 2013/C 378/01 a Consiliului 26 oferă îndrumări cu privire la măsuri de integrare efectivă a romilor în statele membre, în special în ceea ce privește accesul la educație, locuri de muncă, asistență medicală și locuințe.

2. Domeniul de aplicare și modificările introduse de Pilonul european al drepturilor sociale

Pilonul depășește parțial prevederile acquis-ului actual prin extinderea protecției împotriva discriminării pe motive de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală la domenii precum protecția socială, inclusiv securitatea socială și asistența medicală, educația și accesul la bunuri și servicii disponibile publicului. Totodată, pilonul extinde interdicția privind discriminarea pe bază de sex la domeniul educației, care nu intră sub incidența acquis-ului actual.

Scopul egalității de șanse este să promoveze incluziunea și participarea în societate și pe piața forței de muncă a grupurilor subreprezentate. Dispozițiile pilonului subliniază faptul că pot fi necesare măsuri specifice pentru a preveni, corecta și compensa dezavantajele legate de anumite motive care fac obiectul unei protecții. Principiul încurajează statele membre să abordeze provocarea reprezentată de grupurile expuse riscului de discriminare prin acțiuni pozitive și măsuri de stimulare, de exemplu prin sprijinirea practicilor favorabile diversității forței de muncă la nivelul angajatorilor.

3. Punerea în aplicare

a) Acțiuni care pot fi întreprinse de statele membre și de partenerii sociali

Statele membre sunt responsabile pentru transpunerea și aplicarea normelor adoptate la nivelul Uniunii. Având în vedere faptul că măsurile Uniunii prezentate anterior prevăd doar standarde minime, statele membre sunt invitate să ia măsuri suplimentare pentru a pune în aplicare pilonul. În plus, statele membre sunt invitate să avanseze în cadrul negocierilor referitoare la propunerea de nouă directivă privind egalitatea de tratament, în vederea unei adoptări rapide. Prin intermediul organismelor naționale de promovare a egalității, statele membre pot promova egalitatea de șanse a grupurilor subreprezentate și pot oferi asistență la fața locului victimelor discriminării.

La rândul lor, partenerii sociali pot să colecteze și să facă schimb de bune practici în întreaga Uniune. La nivel național, partenerii sociali pot sprijini aplicarea în practică a acestui principiu prin intermediul convențiilor colective și implicându-se în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor relevante.

b) Inițiative recente și în curs de desfășurare la nivelul UE

Comisia își va continua eforturile de a asigura adoptarea noii propuneri de directivă privind egalitatea de tratament, pentru a extinde protecția împotriva discriminării pe bază de religie, convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală 27  la domeniul protecției sociale, inclusiv la securitatea socială și asistența medicală, la învățământ, la avantajele sociale și la accesul la bunuri și servicii accesibile publicului, inclusiv la locuințe.

Uniunea sprijină actorii intermediari precum ONG-urile , partenerii sociali și organismele de promovare a egalității pentru a le îmbunătăți capacitatea de a combate discriminarea, pentru a sprijini dezvoltarea politicilor în materie de egalitate de șanse la nivel național și a încuraja schimbul de bune practici între țările Uniunii, precum și pentru a promova gestionarea diversității orientată către întreprinderi , ca element al unui răspuns strategic la diversificarea tot mai accentuată a societății, a bazei de clienți, a structurii pieței și a forței de muncă.

Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, una dintre agențiile descentralizate ale UE, sprijină activitatea Comisiei, a statelor membre și a partenerilor sociali în domeniul egalității de șanse și al combaterii discriminării.

Sprijin activ pentru ocuparea forței de muncă

1. Acquis-ul Uniunii

a) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Articolul 14 din cartă conferă fiecărei persoane dreptul la educație și acces la formare profesională și continuă. Articolul 29 din Cartă garantează tuturor dreptul de acces la un serviciu gratuit de plasament. Articolul 34 din cartă prevede faptul că Uniunea recunoaște și respectă dreptul la prestații de securitate socială și la servicii sociale care acordă protecție, printre altele, în cazul pierderii locului de muncă.

b) Competențele legislative și limitele acestora

În conformitate cu articolului 147 din TFUE, Uniunea contribuie la atingerea unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă prin încurajarea cooperării dintre statele membre, precum și prin susținerea și completarea acțiunilor lor, dacă este necesar. În demersurile sale, Uniunea respectă competențele statelor membre. Conform articolului 153 alineatul (2) din TFUE, Uniunea poate să adopte măsuri legislative de sprijinire și completare a activităților statelor membre în ceea ce privește integrarea persoanelor excluse de pe piața muncii. În temeiul articolului 166 din TFUE, Uniunea poate să pună în aplicare o politică de formare profesională care să sprijine și să completeze acțiunile statelor membre, respectând în același timp responsabilitatea acestora față de conținutul și organizarea formării profesionale.

c) Măsurile existente

Uniunea și statele sale membre urmăresc împreună Strategia europeană privind ocuparea forței de muncă, care stabilește obiective comune ale politicii de ocupare a forței de muncă și vizează crearea unui număr mai mare de locuri de muncă, de calitate mai bună, în întreaga Uniune. 28  Coordonarea acțiunilor statelor membre pentru a sprijini eforturile șomerilor de a-și găsi un loc de muncă reprezintă nucleul acestei strategii.

Recomandarea Consiliului din 22 aprilie 2013 privind înființarea unei garanții pentru tineret 29  (Recomandarea privind garanția pentru tineret) îndeamnă statele membre să garanteze că toți tinerii cu vârste sub 25 de ani beneficiază de o ofertă de muncă de bună calitate, de continuarea educației, de un post de ucenic sau de un stagiu, în termen de patru luni de la intrarea în șomaj sau de la absolvirea unei forme de învățământ oficiale.

Recomandarea Consiliului din 15 februarie 2016 privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă 30 prevede ca șomerii de lungă durată să beneficieze de evaluări și orientări individuale detaliate și de un acord de integrare în muncă incluzând o ofertă individuală și identificarea unui punct de contact unic, cel târziu la 18 luni de la începerea perioadei de șomaj.

Recomandarea 2008/867/CE a Comisiei din 3 octombrie 2008 privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii 31 stabilește o strategie globală integrată pentru incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii, combinând un sprijin adecvat pe venit, piețe ale forței de muncă incluzive și acces la servicii de calitate.

Planul de acțiune „Antreprenoriat 2020” 32 a prezentat o viziune și măsuri concrete de sprijinire a spiritului antreprenorial în Europa. Măsurile de sprijinire a activităților independente la nivelul UE vizează, de asemenea, atingerea unor segmente de populație al căror potențial antreprenorial nu a fost încă exploatat pe deplin, în special femeile (care reprezintă doar 29 % dintre antreprenorii din Europa). În raportul Grupului de experți al Comisiei privind antreprenoriatul social (GECES) 33 , adoptat în 2016, au fost propuse acțiuni specifice pentru dezvoltarea antreprenoriatului social.

Rețeaua europeană a serviciilor publice de ocupare a forței de muncă (SPOFM), instituită prin Decizia 573/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului 34 , oferă o platformă pentru compararea rezultatelor SPOFM la nivel european, pentru identificarea bunelor practici și pentru promovarea învățării reciproce, în vederea îmbunătățirii serviciilor de asistență activă.

Rețeaua europeană a serviciilor de ocupare a forței de muncă (EURES), reînființată prin Regulamentul (UE) 2016/589 35 , urmărește îmbunătățirea funcționării, a coeziunii și a integrării piețelor forței de muncă din UE, inclusiv la nivel transfrontalier.

2. Domeniul de aplicare și modificările introduse de Pilonul european al drepturilor sociale

Pilonul stabilește o serie de drepturi pentru toate persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, indiferent de statutul lor pe piața muncii. Accentul este pus pe furnizarea de asistență în căutarea unui loc de muncă, care poate include servicii de ocupare a forței de muncă, de exemplu consiliere și orientare pentru căutarea unui loc de muncă sau participarea la măsuri active cum ar fi formarea profesională, subvențiile pentru angajare sau sprijinul pentru reinserția profesională. Aceste drepturi depășesc sfera de aplicare a articolul 29 din Carta drepturilor fundamentale, care se referă numai la dreptul de a beneficia de un serviciu gratuit de plasament. Sprijinul pentru implicarea în activități independente constituie, de asemenea, o extindere semnificativă a acquis-ului existent.

Există trei elemente esențiale cu privire la aceste drepturi: intervenția timpurie, asistența individualizată și sprijinul pentru mărirea șanselor de angajare. Acest ultim element, care are la bază dreptul de a primi sprijin pentru formare profesională sau pentru obținerea de noi calificări, este esențial pentru adaptarea la o piață a muncii supusă unor evoluții rapide.

Lucrătorii de astăzi își schimbă locul de muncă mai frecvent decât în trecut, iar drepturile existente referitoare la formarea profesională sau la protecția socială nu ar trebui să descurajeze această mobilitate. Pilonul le garantează lucrătorilor posibilitatea de a-și transfera drepturile la protecție socială sau formare profesională acumulate atunci când își schimbă angajatorul sau statutul profesional, când își întrerup activitatea, când revin pe piață după întreruperea activității sau când trec de la statutul de angajat la desfășurarea de activități independente.

În ceea ce-i privește pe tineri, pilonul reamintește principalele linii directoare ale Recomandării privind Garanția pentru tineret, extinzând aplicarea lor la toți tinerii.

Pentru persoanele aflate în șomaj, pilonul prevede dreptul la asistență personalizată, care include evaluări aprofundate personalizate, consiliere și orientare. Această asistență, care trebuie să fie constantă, presupune continuitatea sprijinului acordat, de exemplu atunci când eligibilitatea pentru ajutorul de șomaj ia sfârșit, ea putând include și alte măsuri, cum ar fi serviciile sociale, de natură să îndepărteze obstacolele care împiedică inserția pe piața muncii. În cazul persoanelor aflate în șomaj de lungă durată, adică șomaj care durează mai mult de douăsprezece luni, pilonul prevede dreptul la asistență personalizată, care include evaluări aprofundate și individualizate și acordul de integrare în muncă menționat în Recomandarea Consiliului din 15 februarie 2016 privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă.

3. Punerea în aplicare

a) Acțiuni care pot fi întreprinse de statele membre și de partenerii sociali

Statele membre sunt responsabile cu punerea în aplicare a orientărilor și recomandărilor privind strategia de ocupare a forței de muncă adoptată la nivelul Uniunii. Pentru a pune în aplicare principiul, statele membre sunt invitate să-și actualizeze și să-și extindă practicile privind acordarea de asistență în vederea găsirii unui loc de muncă și a desfășurării de activități independente și, totodată, să încurajeze măsuri de protecție a dreptului lucrătorilor la formare profesională și la protecție socială la schimbarea locului de muncă.

La nivelul Uniunii, partenerii sociali sunt consultați în conformitate cu articolul 154 din TFUE cu privire la eventualele inițiative în temeiul articolului 153 din TFUE și pot semna acorduri care pot fi implementate la nivelul Uniunii, la cererea acestora, în conformitate cu articolul 155 din TFUE. Partenerii sociali europeni la nivel interprofesional au ales eficacitatea și calitatea politicilor active privind piața muncii drept prioritate pentru programul lor de lucru actual din perioada 2015-2017. De asemenea, partenerii sociali pot să colecteze și să facă schimb de bune practici în întreaga Uniune. La nivel național, partenerii sociali pot sprijini aplicarea în practică a acestui principiu prin intermediul convențiilor colective și implicându-se în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor relevante.

b) Inițiative recente și în curs de desfășurare la nivelul UE

Punerea în aplicare a garanției pentru tineret a fost evaluată în comunicarea din octombrie 2016 „Garanția pentru tineret și Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în trei ani de la înființare” 36 . În comunicarea sa din decembrie 2016, intitulată „Investiția în tinerii Europei”, 37  Comisia a propus noi acțiuni pentru sprijinirea ocupării forței de muncă în rândul tinerilor și crearea mai multor oportunități pentru tineri.

Pentru a asigura punerea în aplicare integrală și sustenabilă a Garanției pentru tineret, Comisia a propus extinderea bugetului inițiativei „Locuri de muncă pentru tineri” și alocarea unei sume suplimentare de 1 miliard EUR la bugetul specific al acestei inițiative, la care se adaugă 1 miliard EUR din partea Fondului social european, precum și un sprijin suplimentar pentru activități de informare și comunicare, învățare reciprocă și monitorizare.

Comisia prezintă împreună cu Pilonul european al drepturilor sociale o primă etapă de consultare a partenerilor sociali cu privire la inițiativa „Accesul la protecție socială” 38 , cu scopul de a remedia disparitățile existente în ceea ce privește accesul la protecție socială pentru lucrătorii care ocupă un loc de muncă standard și cei care lucrează cu contracte atipice și în diverse forme de activități independente. Consultarea va aborda mijloacele care permit transferabilitatea și transparența drepturilor la momentul schimbării angajatorului, a tipului de contract sau la momentul tranziției către activități independente. Consultarea va aborda, de asemenea, modalitățile de reducere a decalajului în ceea ce privește accesul la serviciile de ocupare a forței de muncă și la măsurile de formare profesională, reabilitare și reinserție în cadrul diferitelor tipuri de raporturi de muncă și pentru persoanele care desfășoară activități independente.

În plus, în 2017, Comisia va consolida și va conferi un temei juridic solid Corpului european de solidaritate, pentru a crea noi activități de voluntariat, stagii sau oportunități de integrare profesională pentru tineri.

Rețeaua europeană a serviciilor de ocupare a forței de muncă (rețeaua SPOFM) pune în aplicare proiectul de învățare comparativă, care urmărește îmbunătățirea rezultatelor SPOFM, făcând legătura între analiza comparativă bazată pe indicatori și învățarea reciprocă, cu scopul de a aborda mai eficient sprijinul activ acordat persoanelor care caută un loc de muncă.

În iunie 2016, Comisia Europeană a propus acțiuni de sprijinire a statelor membre în eforturile de integrare pe piața muncii a resortisanților țărilor terțe, în cadrul Planului de acțiune al UE pentru integrare 39 .

Capitolul II - Condiții de muncă echitabile

Locuri de muncă sigure și adaptabile

1. Acquis-ul Uniunii

a) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Articolul 31 din cartă, intitulat „Condiții de muncă echitabile și corecte”, prevede că orice lucrător are dreptul la condiții de muncă care să-i respecte sănătatea, securitatea și demnitatea. Articolul 34 din cartă afirmă respectul față de dreptul de acces la prestațiile de securitate socială și la serviciile sociale care acordă protecție în caz de maternitate, boală, accident de muncă, dependență de alte persoane sau bătrânețe, precum și în caz de pierdere a locului de muncă, în conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii și de legislațiile și practicile naționale.

b) Competențele legislative și limitele acestora

În conformitate cu articolul 153 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea are competența de a adopta măsuri care să sprijine și să completeze activitățile statelor membre, printre altele în domeniul condițiilor de muncă, al securității sociale și al protecției sociale a lucrătorilor. Directivele adoptate pe baza articolului 153 din TFUE trebuie să evite impunerea unor constrângeri administrative, financiare și juridice care să împiedice crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii. Articolul 153 alineatul (4) prevede că dispozițiile adoptate în articolului 153 nu aduc atingere dreptului recunoscut al statelor membre de a defini principiile fundamentale ale propriilor sisteme de securitate socială și nu trebuie să aducă atingere în mod semnificativ echilibrului financiar.

În conformitate cu articolul 162 din TFUE, Fondul social european urmărește dezvoltarea mobilității geografice și ocupaționale a lucrătorilor în cadrul Uniunii, precum și facilitarea adaptării la transformările din diferite sectoare și la evoluția sistemelor de producție.

Conform articolului 166 din TFUE, Uniunea pune în aplicare o politică de formare profesională care sprijină și completează acțiunile statelor membre, respectând pe deplin responsabilitatea statelor membre față de conținutul și organizarea formării profesionale.

c) Măsurile existente

Au fost deja adoptate trei directive au pentru a proteja lucrătorii care activează în cadrul unor raporturi de muncă atipice: Acordul-cadru privind munca pe fracțiune de normă încheiat de partenerii sociali europeni (UCIPE, CEIP și CES), anexat la Directiva 97/81/CE a Consiliului 40 , care protejează lucrătorii cu fracțiune de normă împotriva tratamentelor mai puțin favorabile comparativ cu lucrătorii cu normă întreagă și prevede că angajatorii trebuie să ia în considerare cererile lucrătorilor de a se transfera de la munca cu normă întreagă la munca cu fracțiune de normă sau invers; Acordul-cadru privind munca pe durată determinată încheiat de partenerii sociali (UCIPE, CEIP și CES), anexat la Directiva 1999/70/CE a Consiliului 41 , care protejează lucrătorii pe durată determinată împotriva tratamentelor mai puțin favorabile comparativ cu lucrătorii pe durată nedeterminată și prevede că statele membre trebuie să ia măsuri pentru a preveni abuzurile rezultate din utilizarea contractelor succesive pe durată determinată, și Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului 42 privind munca prin agent de muncă temporară, care stabilește tratamentul egal cu privire la principalele condiții de muncă și de încadrare în muncă între lucrătorii temporari și lucrătorii recrutați direct de întreprinderea utilizatoare.

În plus, Directiva 91/533/CEE a Consiliului 43 (Directiva privind declarația scrisă) le conferă lucrătorilor dreptul de a fi informați în scris cu privire la aspectele esențiale ale raportului lor de muncă în termen de cel mult două luni de la începerea raportului de muncă.

Comisia sprijină modele de afaceri inovatoare care creează oportunități pentru cetățenii UE în ceea ce privește facilitarea intrării pe piața forței de muncă, flexibilitatea muncii și sursele noi de venit. 44  

Planul de acțiune „Antreprenoriat 2020” 45 prezintă o viziune și măsuri concrete de relansare a spiritului antreprenorial în Europa. Măsurile de sprijinire a activităților independente la nivelul UE vizează, de asemenea, atingerea unor segmente de populație al căror potențial antreprenorial nu a fost încă exploatat pe deplin, în special femeile (care reprezintă doar 29 % dintre antreprenorii din Europa). În raportul Grupului de experți al Comisiei privind antreprenoriatul social (GECES) 46 , adoptat în 2016, au fost propuse acțiuni specifice pentru dezvoltarea antreprenoriatului social.

Creșterea mobilității geografice și profesionale voluntare a lucrătorilor în condiții echitabile face parte din obiectivele rețelei europene a serviciilor publice de ocupare a forței de muncă (SPOFM), instituită prin Decizia 573/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului, precum și ale rețelei EURES, înființată prin Regulamentul (UE) 2016/589 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 aprilie 2016 privind o rețea europeană de servicii de ocupare a forței de muncă (EURES), accesul lucrătorilor la servicii de mobilitate și integrarea mai bună a piețelor forței de muncă.

Pentru resortisanții cu înaltă calificare din țările terțe, Directiva 2009/50/CE a Consiliului din 25 mai 2009 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților din țările terțe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate 47 limitează totuși mobilitatea ocupațională a lucrătorilor în primii doi ani de angajare legală într-un stat membru, pentru a asigura respectarea principiul preferinței comunitare și pentru a evita abuzurile.

2. Domeniul de aplicare și modificările introduse de Pilonul european al drepturilor sociale

Pilonul reflectă provocările create de o piață a muncii în schimbare și de noile forme de ocupare a forței de muncă, susținând diversitatea raporturilor de muncă, antreprenoriatul și activitățile independente și, în același timp, stabilind garanții pentru prevenirea utilizării abuzive a raporturilor de muncă care pot duce la situații precare și pentru asigurarea accesului lucrătorilor la formare profesională și securitate socială pe parcursul întregii lor cariere.

Pilonul extinde garantarea egalității de tratament dincolo de cele trei forme de raporturi de muncă (cu fracțiune de normă, pe durată determinată și prin agent de muncă temporară) acoperite în prezent de acquis-ul Uniunii și prevede egalitatea de tratament între lucrători, indiferent de tipul de raport de muncă. În plus, pilonul oferă sprijin pentru tranzițiile spre raporturi de muncă pe durată nedeterminată.

Pilonul recunoaște flexibilitatea necesară angajatorilor pentru a putea să se adapteze rapid la schimbările de conjunctură economică. Astfel de adaptări pot, de exemplu, să includă un tratament diferențiat pe motive obiective sau adaptări în ceea ce privește condițiile de muncă, pentru a se evita pierderea excesivă de locuri de muncă în perioadele de încetinire a creșterii economice. Aceste modificări nu pot fi unilaterale și trebuie să se mențină în limitele legislației în vigoare și ale contractelor colective de muncă.

Domeniul de aplicare material al principiului egalității de tratament este extins pentru a garanta accesul la protecție socială și la formare profesională. Principiul asigură egalitatea de tratament în ceea ce privește accesul la sistemele legale de securitate socială. Normele actuale ale Uniunii (pentru munca cu fracțiune de normă și munca pe durată determinată) prevăd obligația angajatorilor de a facilita accesul la formare. Principiul merge mai departe și prevede egalitatea de tratament în materie de acces la formarea profesională.

Cu toate acestea, egalitatea de tratament nu este întotdeauna de ajuns pentru a combate precaritatea, în special în cazul în care unul și același angajator utilizează numai forme atipice de angajare. Ca urmare, principiul conține o prevedere care interzice explicit abuzul. Interzicerea deopotrivă a abuzului de raporturi de muncă generatoare de precaritate și a perioadelor de probă nejustificat de lungi depășește actuala sferă de aplicare a acquis-ului Uniunii. În acest sens, măsurile preventive pot include impozitarea diferențiată a raporturilor de muncă generatoare de precaritate sau crearea unor sisteme bonus-malus pentru contribuțiile la asigurările sociale.

Pilonul subliniază importanța sprijinirii noilor modele de afaceri, a formelor inovatoare de muncă, a spiritului antreprenorial și a activităților independente. În general, noile modele de afaceri au potențialul de a crea oportunități, facilitând intrarea pe piața forței de muncă, flexibilitatea muncii și sursele noi de venit. Totuși, acest sprijin ar trebui să se bazeze pe o cerință referitoare la condiții de muncă de calitate. Pentru a asigura impactul maxim al acestei inovații asupra ocupării forței de muncă, facilitarea mobilității profesionale poate implica atât posibilități mai ample de formare profesională și recalificare, cât și un sistem de protecție socială care promovează și facilitează schimbările de carieră.

3. Punerea în aplicare

a) Acțiuni care pot fi întreprinse de statele membre și de partenerii sociali

Fiecare stat membru poate defini în mod diferit, pe propria piață a muncii, echilibrul dintre flexibilitate și securitate. Pentru a pune în aplicare dispozițiile pilonului, pe lângă transpunerea și aplicarea normelor adoptate la nivelul Uniunii, statele membre sunt însă invitate să se asigure că normele lor sociale și cele privind ocuparea forței de muncă sunt adaptate la apariția noilor forme de muncă.

La nivelul Uniunii, partenerii sociali trebuie să fie consultați în conformitate cu articolul 154 din TFUE cu privire la eventualele inițiative în temeiul articolului 153 din TFUE și pot semna acorduri care pot fi implementate la nivelul Uniunii, la cererea acestora, în conformitate cu articolul 155 din TFUE. De asemenea, partenerii sociali pot să colecteze și să facă schimb de bune practici în întreaga Uniune. La nivel național, partenerii sociali pot sprijini aplicarea în practică a acestui principiu prin intermediul convențiilor colective și implicându-se în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor relevante.

b) Inițiative recente și în curs de desfășurare la nivelul UE

Împreună cu pilonul european al drepturilor sociale, Comisia lansează prima etapă a unei consultări a partenerilor sociali privind revizuirea Directivei 91/533/CEE (Directiva privind declarația scrisă) 48 . În cadrul acestui exercițiu, partenerii sociali vor fi consultați cu privire la modificarea directivei în mod mai substanțial în vederea introducerii unor standarde minime aplicabile fiecărui raport de muncă, care să interzică abuzurile.

Totodată, Comisia prezintă împreună cu pilonul european al drepturilor sociale o primă etapă de consultare a partenerilor sociali cu privire la inițiativa „Accesul la protecție socială” 49 , cu scopul de a remedia disparitățile existente în ceea ce privește accesul la protecție socială pentru lucrătorii care ocupă un loc de muncă standard și cei care lucrează cu contracte atipice și în diverse forme de activități independente. Consultarea abordează, de asemenea, accesul la serviciile de ocupare a forței de muncă și de formare profesională și transferabililtatea drepturilor de protecție socială și formare profesională, în vederea facilitării mobilității ocupaționale.

În 2017, Comisia va finaliza o evaluare REFIT a directivelor care pun în aplicare acordurile-cadru cu partenerii sociali privind munca cu fracțiune de normă și pe perioadă determinată.

Eurofound, Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă, una dintre agențiile descentralizate ale UE, sprijină eforturile Comisiei, ale statelor membre și ale partenerilor sociali în materie de condiții de muncă și muncă sustenabilă, relații industriale, monitorizarea schimbărilor structurale și gestionarea restructurării, cu accent pe oportunitățile și provocările erei digitale.

1. Acquis-ul Uniunii

a) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Articolul 31 din cartă, intitulat „Condiții de muncă echitabile și corecte”, prevede că orice lucrător are dreptul la condiții de muncă care să-i respecte sănătatea, securitatea și demnitatea.

b) Competențele legislative și limitele acestora

Articolul 153 alineatul (5) din TFUE prevede că dispozițiile articolului 153 din TFUE nu se aplică remunerațiilor.

În conformitate cu articolul 145 din TFUE, Uniunea și statele membre se angajează să elaboreze o strategie coordonată de ocupare a forței de muncă. În conformitate cu articolului 147 din TFUE, Uniunea contribuie la realizarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă prin încurajarea cooperării dintre statele membre, precum și prin susținerea și, în cazul în care este necesar, prin completarea acțiunii lor. Procedând astfel, Uniunea respectă pe deplin competențele statelor membre în această materie.

c) Măsurile existente

Uniunea și statele sale membre se consacră obiectivelor Strategiei europene privind ocuparea forței de muncă, inclusiv în ceea ce privește monitorizarea evoluțiilor salariale, a evoluției salariilor minime și a mecanismelor de stabilire a salariilor 50 . Tendințele în ceea ce privește costurile forței de muncă, inclusiv componenta salarială a acestora, sunt și ele monitorizate, în cadrul procesului de coordonare a politicilor economice ale Uniunii, în conformitate cu articolul 120 și următoarele din TFUE. În conformitate cu articolul 136 alineatul (1) litera (b) din TFUE, statelor din zona euro le sunt adresate orientări de politică economică, orientări care pot include și monitorizarea costurilor forței de muncă 51 . Supravegherea prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 52 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice include monitorizarea evoluțiilor la nivelul competitivității, inclusiv al costurilor forței de muncă.

Recomandarea Consiliului din 20 septembrie 2016 privind instituirea de consilii naționale pentru productivitate 53 recomandă ca aceste consilii să analizeze evoluțiile și politicile în materie de productivitate și de competitivitate, inclusiv în raport cu concurenții de la nivel mondial, ținând cont de practicile curente naționale.

Recomandarea 2008/867/CE a Comisiei din 3 octombrie 2008 54 prevede o strategie globală integrată pentru incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii, inclusiv promovarea locurilor de muncă de calitate, în special în ceea ce privește remunerația și prestațiile, în vederea prevenirii sărăciei persoanelor încadrate în muncă.

2. Domeniul de aplicare și modificările introduse de Pilonul european al drepturilor sociale

Pilonul stabilește dreptul tuturor lucrătorilor la salarii echitabile, care să le asigure un nivel de trai decent. Drepturi comparabile figurează deja în Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor din 1989 55 , una dintre sursele titlului X privind Politica socială din TFUE, și în Carta socială europeană (revizuită).

Pilonul prevede un nivel al salariului minim care să ia în considerare atât nevoile lucrătorilor și ale familiilor lor, cât și factori sociali, precum evoluția standardelor de viață, și factori economici, care pot include nivelul productivității. În cadrul pilonului se recunoaște rolul salariului minim în combaterea sărăciei și în evitarea capcanelor de pe piața muncii. În acest mod se urmărește creșterea veniturilor familiilor sărace și oferirea unei compensații echitabile pentru munca persoanelor care se află pe treapta inferioară a grilelor de salarizare, oferindu-le o motivație în plus pentru a rămâne în câmpul muncii. Alte măsuri ar putea include reducerea sarcinii fiscale pentru persoanele cu venituri salariale mici și familiile lor și completarea acestor venituri cu prestații sociale eficace.

Pilonul impune ca toate salariile să fie fixate într-un mod transparent și previzibil, în conformitate cu practicile naționale, în special în ceea ce privește dreptul de negociere colectivă al partenerilor sociali și respectarea autonomiei acestora. În ceea ce privește salariile minime, majoritatea statelor membre au un salariu minim prevăzut de lege la nivel național. Acesta este un instrument de reglementare care permite tuturor angajaților să beneficieze de un nivel minim de salarizare obligatoriu din punct de vedere juridic. Câteva state membre nu au un salariu minim prevăzut de lege, iar diferitele niveluri minime de salarizare sunt stabilite de partenerii sociali prin acorduri colective, deseori la nivel de sector. Pilonul nu contestă în niciun fel această diversitate de practici și recunoaște autonomia partenerilor sociali. În acest context, transparența înseamnă că, la stabilirea salariului minim, ar trebui urmate proceduri de consultare încetățenite, care să conducă la un consens între autoritățile naționale competente și partenerii sociali, eventual bazat pe contribuții din partea altor părți interesate și a unor experți independenți. În plus, pilonul dorește să asigure previzibilitatea deciziilor de stabilire a salariilor, de exemplu prin definirea unor norme precum ajustarea nivelului salariilor minime la costul vieții.

3. Punerea în aplicare

a) Acțiuni care pot fi întreprinse de statele membre și de partenerii sociali

Statelor membre și partenerilor sociali le revine responsabilitatea defini evoluția salariilor și a salariilor minime în conformitate cu practicile lor naționale, astfel cum se precizează în sistemele lor de negociere colectivă și de stabilire a salariului minim. Statele membre și partenerii sociali sunt invitați să pună în aplicare dispozițiile pilonului prin mecanisme transparente de stabilire a salariilor minime și prin procese eficace de negociere colectivă la nivel național, sectorial și de întreprindere, precum și prin adoptarea unor măsuri suplimentare destinate prevenirii sărăciei persoanelor încadrate în muncă.

De asemenea, statele membre pot să ratifice, dacă nu au făcut încă acest lucru, și să aplice Convenția OIM nr. 131 privind fixarea salariilor minime și Convenția nr. 154 privind promovarea negocierii colective.

La nivelul Uniunii, partenerii sociali trebuie să fie consultați în conformitate cu articolul 154 din TFUE cu privire la posibilele inițiative bazate pe articolul 153 din TFUE și pot să semneze acorduri care pot fi puse în aplicare la nivelul Uniunii, la cererea lor, în conformitate cu articolul 155 din TFUE. De asemenea, partenerii sociali pot să colecteze și să facă schimb de bune practici pe întreg teritoriul Uniunii. La nivel național, partenerii sociali pot sprijini punerea în aplicare a pilonului prin negocieri colective și prin implicarea lor în elaborarea și implementarea politicilor relevante.

b) Inițiative recente și în curs de desfășurare la nivelul UE

Chestiunea salariilor minime și a altor măsuri destinate prevenirii sărăciei persoanelor încadrate în muncă, precum și unele aspecte mai generale legate de evoluțiile salariale sunt abordate în recomandările specifice fiecărei țări din cadrul procesului semestrului european.

Informații despre condițiile de angajare și protecția în caz de concediere

1. Acquis-ul Uniunii

a) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Articolul 27 din cartă garantează tuturor lucrătorilor, la nivelurile corespunzătoare, informarea și consultarea în timp util, în cazurile și în condițiile prevăzute de dreptul Uniunii și de legislațiile și practicile naționale. Articolul 30 din cartă prevede dreptul oricărui lucrător la protecție împotriva oricărei concedieri nejustificate, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu legislațiile și practicile naționale. Articolul 47 din cartă garantează oricărei persoane ale cărei drepturi și libertăți garantate de dreptul Uniunii sunt încălcate dreptul la o cale de atac eficientă.

b) Competențele legislative și limitele acestora

În conformitate cu articolul 153 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea are competența de a adopta măsuri pentru a susține și completa acțiunea statelor membre în ceea ce privește condițiile de muncă, protecția lucrătorilor în caz de reziliere a contractului de muncă, informarea și consultarea lucrătorilor. Directivele adoptate pe baza articolului 153 din TFUE trebuie să evite impunerea unor constrângeri administrative, financiare și juridice care să împiedice crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii.

c) Măsurile existente

Directiva 91/533/CEE a Consiliului 56 (Directiva privind declarațiile scrise) le oferă lucrătorilor dreptul de a fi notificați în scris în legătură cu aspectele esențiale ale raportului lor de muncă, cel târziu după două luni de la începutul raportului de muncă. Ea nu conține obligații specifice în ceea ce privește perioada de probă. Directiva privind declarațiile scrise impune angajatorului să notifice angajatului durata perioadei de preaviz care trebuie respectată în cazul încetării contractului sau a raportului de muncă sau metoda de stabilire a respectivei perioade de preaviz, dacă aceasta nu poate fi indicată atunci când sunt furnizate informațiile.

Directiva 2001/23/CE 57 , care reglementează drepturile lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi prevede că transferul unei întreprinderi nu constituie în sine un motiv valabil de concediere. Directiva 92/85/CEE a Consiliului 58 privind protecția maternității și Acordul-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de partenerii sociali BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES, anexat la Directiva 2010/18/UE a Consiliului 59 , prevăd măsuri specifice de protecție împotriva concedierii în cazul femeilor gravide și al părinților care își iau concediu de paternitate sau de adopție. Directiva 2000/78/CE a Consiliului 60 (Directiva privind egalitatea de tratament) privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă protejează lucrătorii împotriva concedierii în caz de discriminare din motive interzise, inclusiv în caz de victimizare. În cadrul legislației UE, protecția împotriva concedierii și a tratamentelor dezavantajoase este prevăzută și în Directiva privind munca pe fracțiune de normă 61 , Directiva privind egalitatea de gen 62 , Directiva privind egalitatea de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă 63 și Directiva privind concediul pentru creșterea copilului 64 și fost consolidată prin jurisprudența Curții de Justiție a UE.

Directiva 98/59/CE a Consiliului 65 privind concedierile colective îi obligă pe angajatori să-i informeze și să-i consulte pe reprezentanții lucrătorilor și să notifice autoritățile publice înainte de efectuarea concedierilor colective.

Recomandarea Consiliului din 10 martie 2014 privind un cadru de calitate pentru stagii 66 urmărește îmbunătățirea calității stagiilor, prin intermediul unor elemente calitative direct transferabile în legislația națională sau în acordurile încheiate între partenerii sociali. Acestea se referă în special la conținutul învățării, la condițiile de lucru și la transparența condițiilor financiare și a practicilor de recrutare.

2. Domeniul de aplicare și modificările introduse de Pilonul european al drepturilor sociale

Pilonul impune furnizarea de informații scrise lucrătorului cu privire la condițiile sale de muncă la începutul raportului de muncă, și nu în termenul de două luni actualmente prevăzut în Directiva privind declarațiile scrise. Întrucât perioada de probă este importantă pentru majoritatea raporturilor de muncă, pilonul prevede obligații de informare și în acest sens. Aceste schimbări vor conduce la o mai bună cunoaștere a drepturilor de către angajatori și lucrători. Ele ar trebui să contribuie de asemenea la reducerea numărului de cazuri de muncă nedeclarată.

Pilonul nu se limitează la dispozițiile existente ale acquis-ului și introduce garanții procedurale și juridice pentru lucrători în caz de concediere. Trebuie să fie furnizată o motivație adecvată și să fie respectată o perioadă de preaviz rezonabilă. De asemenea, pilonul prevede accesul lucrătorilor la proceduri eficace și imparțiale de soluționare a litigiilor. Acestea pot să includă proceduri de arbitraj, de mediere sau de conciliere. Pilonul introduce, totodată, dreptul la măsuri de reparare în caz de concedieri nejustificate, cum ar fi restabilirea la locul de muncă sau acordarea unei despăgubiri bănești. Concedierile nejustificate trebuie interpretate ca încălcând normele aplicabile raportului de muncă în cauză.

3. Punerea în aplicare

a) Acțiuni care pot fi întreprinse de statele membre și de partenerii sociali

Statelor membre le revine sarcina de a transpune și a asigura respectarea normelor adoptate la nivelul Uniunii. Având în vedere faptul că măsurile Uniunii menționate mai sus corespund unor standarde minime, statele membre sunt invitate să depășească cadrul acestor norme pentru a pune în aplicare dispozițiile pilonului.

Mai mult, statele membre pot să ratifice, dacă nu au făcut încă acest lucru, și să aplice convențiile OIM relevante, cum sunt Convenția nr. 122 privind politica de ocupare a forței de muncă, Convenția nr. 144 privitoare la consultările tripartite, Convenția nr. 135 privind reprezentanții lucrătorilor și Convenția nr. 154 privind promovarea negocierii colective.

La nivelul Uniunii, partenerii sociali trebuie să fie consultați în conformitate cu articolul 154 din TFUE cu privire la posibilele inițiative bazate pe articolul 153 din TFUE și pot să semneze acorduri care pot fi puse în aplicare la nivelul Uniunii, la cererea lor, în conformitate cu articolul 155 din TFUE. De asemenea, partenerii sociali pot să colecteze și să facă schimb de bune practici pe întreg teritoriul Uniunii. La nivel național, partenerii sociali pot sprijini punerea în aplicare a acestui principiu prin negocieri colective și prin implicarea lor în elaborarea și implementarea politicilor relevante.

b) Inițiative recente și în curs de desfășurare la nivelul UE

Comisia lansează, alături de Pilonul european al drepturilor sociale, prima etapă a unei consultări a partenerilor sociali pe marginea revizuirii Directivei privind declarațiile scrise 67 , care vizează domeniul de aplicare al directivei și extinderea „pachetului de informații”, inclusiv privind perioada de probă. În cadrul acestei consultări, partenerii sociali vor fi consultați cu privire la nevoia de a modifica în mod substanțial directiva în vederea introducerii unui nivel minim al drepturilor lucrătorilor aplicabil tuturor tipurilor de raporturi de muncă.

Dialogul social și participarea lucrătorilor

a. Partenerii sociali trebuie consultați cu privire la conceperea și punerea în aplicare a politicilor economice, sociale și de ocupare a forței de muncă, în conformitate cu practicile naționale. Aceștia trebuie încurajați să negocieze și să încheie acorduri colective referitoare la chestiuni relevante pentru ei, cu respectarea autonomiei lor și a dreptului la acțiuni colective. Atunci când este cazul, acordurile încheiate între partenerii sociali trebuie puse în aplicare la nivelul Uniunii și al statelor membre.

b. Lucrătorii sau reprezentanții acestora au dreptul de a fi informați și consultați în timp util cu privire la chestiuni relevante pentru ei, în special cu privire la transferul, restructurarea și fuziunea întreprinderilor și la concedierile colective.

1. Acquis-ul Uniunii

a) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Articolul 28 din cartă prevede că lucrătorii și angajatorii, sau organizațiile lor respective, au dreptul, în conformitate cu legislația Uniunii și cu legislațiile și practicile naționale, de a negocia și de a încheia acorduri colective la nivelurile adecvate și de a recurge, în caz de conflicte de interese, la acțiuni colective pentru apărarea intereselor lor, inclusiv la grevă. Conform articolului 27 din cartă, tuturor lucrătorilor li se garantează, la nivelurile corespunzătoare, informarea și consultarea în timp util, în cazurile și în condițiile prevăzute de dreptul Uniunii și de legislațiile și practicile naționale.

b) Competențele legislative și limitele acestora

Promovarea dialogului social este un obiectiv comun al Uniunii și al statelor membre, consacrat de articolul 151 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). În conformitate cu articolul 153 alineatul (2) din TFUE, Uniunea are competența de a adopta măsuri pentru a susține și completa acțiunea statelor membre în ceea ce privește informarea și consultarea lucrătorilor și a reprezentanților acestora și reprezentarea și apărarea colectivă a intereselor lucrătorilor și angajatorilor, inclusiv administrarea comună. Competențele acordate de articolul 153 din TFUE nu se aplică remunerațiilor, dreptului de asociere, dreptului la grevă și nici dreptului la lock-out. Directivele adoptate pe baza articolului 153 din TFUE trebuie să evite impunerea unor constrângeri administrative, financiare și juridice care să împiedice crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii.

c) Măsurile existente

Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului 68 privind informarea și consultarea lucrătorilor urmărește să asigure implicarea lucrătorilor înainte de luarea deciziilor de către conducere, îndeosebi dacă se preconizează un proces de restructurare. Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind instituirea unui comitet european de întreprindere 69 prevede necesitatea unui proces adecvat de informare și consultare în cazul întreprinderilor de dimensiune unională prin înființarea de comitete europene de întreprindere care să se ocupe de aspectele transnaționale care ar putea să-i afecteze pe lucrători. Directiva 98/59/CE a Consiliului 70 privind concedierile colective și Directiva 2001/23/CE a Consiliului 71 privind transferul de întreprinderi nu se limitează la informarea și consultarea reprezentanților lucrătorilor. De exemplu, aceasta din urmă asigură menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul în care o întreprindere este transferată de la un angajator la altul.

Cadrul de calitate al UE pentru anticiparea schimbărilor și restructurare 72 promovează anumite principii și bune practici adresate angajatorilor, angajaților, partenerilor sociali și autorităților publice în ceea ce privește anticiparea schimbărilor și gestionarea operațiunilor de restructurare.

Declarația comună semnată de Președinția Consiliului Uniunii Europene, Comisia Europeană și partenerii sociali europeni privind „Un nou început pentru dialogul social” pune accent pe importanța consolidării capacităților partenerilor sociali naționali, o implicare mai puternică a partenerilor sociali în procesele de elaborare a politicilor și de legiferare ale UE și angajamentul pentru promovarea dialogului social sectorial și intersectorial, inclusiv a rezultatelor acestuia la toate nivelurile.

2. Domeniul de aplicare și modificările introduse de Pilonul european al drepturilor sociale

Pilonul stabilește dreptul partenerilor sociali de a se implica în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor sociale și de ocupare a forței de muncă și sprijină o implicare mai activă a acestora în procesul de elaborare a politicilor și în procesul legislativ, ținând cont totodată de diversitatea sistemelor naționale 73 . Realizarea acestui deziderat presupune instituirea unui cadru instituțional sau juridic adecvat la nivelul Uniunii și la nivel național, oferind un rol clar partenerilor sociali nu numai în procesul de consultare și de pregătire a legislației și a politicilor relevante, ci și în punerea în aplicare și asigurarea respectării acestora.

Pilonul le conferă tuturor lucrătorilor din toate sectoarele dreptul de a fi informați și consultați direct sau prin intermediul reprezentanților lor cu privire la aspectele care sunt importante pentru ei, precum transferul, restructurarea și fuzionarea întreprinderilor și concedierile colective. Pilonul merge depășește cadrul actualelor prevederi ale acquis-ului Uniunii, având în vedere că: se aplică indiferent de numărul de lucrători implicați; domeniul său de aplicare material vizează atât restructurarea, cât și fuzionarea întreprinderilor; prevede nu doar dreptul de a primi informații, ci și dreptul de consultare cu privire la orice acțiuni de acest gen la nivelul întreprinderilor, ceea ce presupune un schimb de opinii și stabilirea unui dialog serios cu angajatorul. Mai mult, principiul 8b reglementează toate aspectele care privesc lucrătorii, în timp ce directiva existentă conține o listă limitată de subiecte pe marginea cărora poate fi declanșat un proces de informare și de consultare. Referindu-se la „aspectele care sunt importante pentru ei, în special transferul, restructurarea și fuzionarea întreprinderilor și concedierile colective”, dispozițiile pilonului merg depășesc cadrul articolului 27 din cartă, care prevede dreptul de informare și consultare „în cazurile și în condițiile prevăzute de dreptul Uniunii și de legislațiile și practicile naționale”.

Deși consolidarea capacităților este întâi de toate un proces cu o abordare ascendentă care depinde de voința și de eforturile depuse de partenerii sociali înșiși, dispozițiile pilonului evidențiază faptul că eforturile partenerii sociali pot fi completate de autoritățile publice, respectând autonomia partenerilor sociali. Consolidarea capacităților se referă la creșterea reprezentativității partenerilor sociali și la îmbunătățirea capabilităților lor operaționale, analitice și juridice de a se angaja în negocieri colective și a contribui la procesul de elaborare a politicilor. Acest sprijin poate lua forma stabilirii unui cadru instituțional/juridic adecvat, atribuind partenerilor sociali un rol clar în procesul de elaborare a politicilor și oferind, de asemenea, sprijin financiar.

3. Punerea în aplicare

a) Acțiuni care pot fi întreprinse de statele membre și de partenerii sociali

Statele membre sunt invitate să implice activ partenerii sociali, respectându-le totodată autonomia, în elaborarea și implementarea reformelor și a politicilor relevante și să-i ajute să îmbunătățească funcționarea și eficiența dialogului social și a relațiilor industriale la nivel național. Statele membre sunt invitate, de asemenea, să încurajeze bunele practici în ceea ce privește informarea și consultarea lucrătorilor și a reprezentanților acestora.

De asemenea, partenerii sociali pot să colecteze și să facă schimb de bune practici pe întreg teritoriul Uniunii. La nivel național, partenerii sociali pot sprijini punerea în aplicare a acestui principiu prin negocieri colective și prin implicarea lor în elaborarea și implementarea politicilor relevante.

Partenerii sociali pot îmbunătăți componența și reprezentativitatea sindicatelor și a organizațiilor patronale, în special în ceea ce privește capacitatea acestora de a reprezenta lucrătorii care desfășoară o activitate independentă, lucrătorii angajați în orice tip de raport de muncă, tinerii, migranții și femeile, microîntreprinderile și întreprinderile mici și de a dezvolta competențele juridice și tehnice necesare pentru a facilita implicarea lor activă în procesul de elaborare și implementare a politicilor sociale și de ocupare a forței de muncă la nivel național și la nivelul Uniunii.

Partenerii sociali europeni la nivel intersectorial s-au angajat să promoveze consolidarea capacităților și o mai bună implementare a acordurilor lor autonome în programul lor actual de lucru 2015-2017.

b) Inițiative recente și în curs de desfășurare la nivelul UE

La nivelul Uniunii, partenerii sociali trebuie să fie consultați în conformitate cu articolul 154 din TFUE cu privire la posibilele inițiative bazate pe articolul 153 din TFUE și pot să semneze acorduri care pot fi puse în aplicare la nivelul Uniunii, la cererea lor, în conformitate cu articolul 155 din TFUE. De asemenea, partenerii sociali pot să colecteze și să facă schimb de bune practici pe întreg teritoriul Uniunii.

Reuniunea socială tripartită la nivel înalt pentru creșterea economică și ocuparea forței de muncă și dialogul macroeconomic sunt în continuare principalele foruri de discuție cu reprezentanții partenerilor sociali la nivel politic.

Partenerii sociali europeni la nivel intersectorial s-au angajat să promoveze consolidarea capacităților și o mai bună implementare a acordurilor lor autonome în programul lor actual de lucru 2015-2017.

În 2017, Comisia va publica o evaluare REFIT a Directivei 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară. Ea va publica, de asemenea, un document de orientare privind aceeași directivă, destinat să îmbunătățească punerea în aplicare a acesteia și să contribuie la creșterea securității juridice.

În 2017, Comisia va prezenta un raport celorlalte instituții ale Uniunii și partenerilor sociali cu privire la modul în care sunt aplicate de către statele membre bunele practici colectate prin „Cadrul de calitate al UE pentru anticiparea schimbărilor și restructurare” 74 din 2013.

Uniunea va continua să promoveze investițiile statelor membre în consolidarea capacităților partenerilor sociali și să încurajeze furnizarea de informații reprezentanților angajaților, precum și consultarea acestora, ținând cont de legislația națională care a transpus directivele referitoare la informarea și consultarea lucrătorilor, concedierile colective și comitete europene de întreprindere. 

Echilibrul dintre viața profesională și cea privată

1. Acquis-ul Uniunii

a) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Articolul 23 din cartă prevede că egalitatea între femei și bărbați trebuie asigurată în toate domeniile, inclusiv în ceea ce privește încadrarea în muncă, munca și remunerarea. Principiul egalității nu exclude menținerea sau adoptarea de măsuri care să prevadă avantaje specifice în favoarea sexului subreprezentat. Articolul 33 alineatul (2) din cartă stipulează că pentru a putea concilia viața de familie și viața profesională, orice persoană are dreptul de a fi protejată împotriva oricărei concedieri din motive de maternitate, precum și dreptul la un concediu de maternitate plătit și la un concediu parental acordat în urma nașterii sau adopției unui copil.

b) Competențele legislative și limitele acestora

În conformitate cu articolul 153 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea are competența de a adopta măsuri pentru a susține și completa acțiunea statelor membre, printre altele în ceea ce privește sănătatea și securitatea lucrătorilor, condițiile de muncă și egalitatea dintre bărbați și femei în ceea ce privește șansele pe piața forței de muncă și tratamentul la locul de muncă. Articolul 157 alineatul (3) din TFUE conferă Uniunii competența de a adopta măsuri necesare pentru a asigura punerea în aplicare a principiului egalității șanselor și al egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește munca și locul de muncă. Directivele adoptate pe baza articolului 153 din TFUE trebuie să evite impunerea unor constrângeri administrative, financiare și juridice care să împiedice crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii.

c) Măsurile existente

Directiva 92/85/CEE a Consiliului 75 prevede obligația statelor membre de a acorda lucrătoarelor un concediu de maternitate de cel puțin 14 săptămâni remunerat cel puțin la nivelul concediului medical. Directiva 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului 76 prevede că femeile care desfășoară o activitate independentă și soțiile și partenerele de viață trebuie să primească o indemnizație de maternitate suficientă care să le permită întreruperea activității profesionale din motive de sarcină sau lăuzie pentru o perioadă de minimum 14 săptămâni. Acordul-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de partenerii sociali (BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES), implementat la nivelul Uniunii prin Directiva 2010/18/UE a Consiliului 77 , acordă lucrătorilor, bărbați și femei, dreptul individual la un concediu pentru creșterea copilului cu o durată de cel puțin patru luni și solicită statelor membre să ia măsuri prin care să se asigure că lucrătorii care revin din concediul pentru creșterea copilului pot solicita modificări ale programului și/sau ale ritmului lor de lucru pentru o anumită perioadă. Acordul-cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă, încheiat de UCIPE, CEIP și CES, implementat prin Directiva 97/81/CE 78 , se asigură că lucrătorii cu fracțiune de normă nu sunt tratați într-un mod mai puțin favorabil decât lucrătorii cu normă întreagă și prevede că angajatorii ar trebui să ia în considerare cererile lucrătorilor de a se transfera de la munca cu normă întreagă la munca cu fracțiune de normă sau invers.

2. Domeniul de aplicare și modificările introduse de Pilonul european al drepturilor sociale

Pilonul subliniază importanța echilibrului dintre viața profesională și cea privată pentru toate persoanele cu responsabilități de îngrijire și conferă drepturi care sunt esențiale pentru obținerea acestui echilibru în mediul de lucru actual, cum ar fi dreptul de acces la serviciile de îngrijire a copilului și la cele de îngrijire pe termen lung. Acest principiu depășește cadrul prevederilor acquis-ului, acordând drepturi „tuturor persoanelor aflate în câmpul muncii care au responsabilități de îngrijire ”. El se va aplica, așadar, persoanelor aflate în câmpul muncii care nu sunt părinți, dar care pot fi în situația, de exemplu, de a se ocupa de rude în vârstă sau cu handicap.

De asemenea, pilonul conferă un drept de a beneficia de formule flexibile de lucru, precum munca la distanță, adaptarea programelor de muncă sau transferul de la munca cu normă întreagă la munca cu fracțiune de normă sau invers. Acest drept este prevăzut în legislația Uniunii numai atunci când lucrătorul revine la locul de muncă în urma concediului parental.

În ceea ce privește egalitatea de gen, pilonul pune un accent mai mare pe asigurarea unui drept egal de acces la concedii speciale pentru femei și bărbați. Ar trebui încurajată utilizarea echilibrată a acestor formule de lucru de către femei și bărbați, de exemplu ajustând nivelul remunerației sau condițiile legate de flexibilitate și de netransferabilitate.

3. Punerea în aplicare

a) Acțiuni care pot fi întreprinse de statele membre și de partenerii sociali

Statelor membre le revine sarcina de a transpune și a asigura respectarea normelor adoptate la nivelul Uniunii. Având în vedere faptul că măsurile Uniunii menționate mai sus corespund unor standarde minime, statele membre sunt invitate să depășească cadrul acestor norme pentru a pune în aplicare dispozițiile pilonului.

La nivelul Uniunii, partenerii sociali trebuie să fie consultați în conformitate cu articolul 154 din TFUE cu privire la posibilele inițiative bazate pe articolul 153 din TFUE și pot să ceară implementarea acordurilor lor la nivelul Uniunii, în conformitate cu articolul 155 din TFUE. De asemenea, partenerii sociali pot să colecteze și să facă schimb de bune practici pe întreg teritoriul Uniunii. La nivel național, partenerii sociali pot sprijini punerea în aplicare a acestui principiu prin negocieri colective și prin implicarea lor în elaborarea și implementarea politicilor relevante.

Partenerii sociali europeni la nivel intersectorial au ales să facă din concilierea vieții profesionale și a vieții personale și de familie o prioritate a programului lor actual de lucru 2015-2017.

b) Inițiative recente și în curs de desfășurare la nivelul UE

Comisia prezintă, alături de Pilonul european al drepturilor sociale, o inițiativă intitulată „Un nou început în sprijinul echilibrului dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor” 79 . Ea propune acțiuni legislative și politice menite să faciliteze utilizarea concediului pentru creșterea copilului de către femei și bărbați, să introducă concediul de îngrijitor și concediul de paternitate, să promoveze utilizarea formulelor flexibile de lucru, să ofere mai multe structuri de îngrijire de mai bună calitate, să înlăture contrastimulentele economice, cum sunt contrastimulentele sociofiscale, care descurajează intrarea pe piața muncii a celei de-a doua persoane aducătoare de venituri în gospodărie, cel mai adesea femeia.

Eurofound, Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă, și Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, două agenții descentralizate ale UE, sprijină activitatea Comisiei, a statelor membre și a partenerilor sociali în ceea ce privește echilibrul dintre viața profesională și cea privată, calitatea vieții și serviciile publice.

Un mediu de lucru sănătos, sigur și adaptat și protecția datelor

1. Acquis-ul Uniunii

a) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Articolul 31 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede că orice lucrător are dreptul la condiții de muncă care să-i respecte sănătatea, securitatea și demnitatea.

Articolul 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene conferă fiecărei persoane dreptul la protecția datelor cu caracter personal și prevede că orice persoană are dreptul de acces la datele colectate care o privesc, precum și dreptul de a obține rectificarea acestora. Asemenea date trebuie tratate în mod corect, în scopurile precizate și pe baza consimțământului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim prevăzut de lege. Respectarea acestor norme se supune controlului unei autorități independente.

b) Competențele legislative și limitele acestora

În conformitate cu articolul 153 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea deține competența să adopte măsuri care vizează, printre altele, îmbunătățirea mediului de muncă, pentru a proteja sănătatea și securitatea lucrătorilor. Directivele adoptate pe baza articolului 153 din TFUE trebuie să evite impunerea unor constrângeri administrative, financiare și juridice care să împiedice crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii.

Articolul 16 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că orice persoană are dreptul la protecția datelor cu caracter personal care o privesc.

c) Măsurile existente

Directiva 89/391/CEE a Consiliului 80 și 23 de directive conexe stabilesc cerințe minime pentru prevenirea riscurilor profesionale, protecția sănătății și securității, eliminarea factorilor de risc și de accident. Directiva menționată stabilește principiile generale de bună gestionare a sănătății și securității, cum ar fi răspunderea angajatorului, drepturile și obligațiile lucrătorilor, evaluarea riscurilor ca instrument de îmbunătățire continuă a proceselor în cadrul întreprinderii, precum și reprezentarea lucrătorilor. Directivele conexe ajustează aceste principii la anumite locuri de muncă și sectoare specifice, la riscuri, sarcini sau categorii de lucrători specifice. Ele definesc modul de evaluare a acestor riscuri și, în anumite cazuri, stabilesc valori limită de expunere pentru anumite substanțe sau agenți.

Directiva 92/85/CEE introducere măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează.

Regulamentul general privind protecția datelor 81 , care înlocuiește Directiva privind protecția datelor cu caracter personal 82 , permite statelor membre, prin lege sau prin acorduri colective, să prevadă norme mai specifice de asigurare a protecției drepturilor și a libertăților angajaților.

În comunicarea sa „Condiții de muncă mai sigure și mai sănătoase pentru toți” 83 , Comisia subliniază necesitatea de a reorienta eforturile asupra asigurării unei protecții mai bune și mai cuprinzătoare și asupra respectării și a implementării pe teren a securității în muncă și a standardelor de sănătate. Comunicarea anunță o serie de acțiuni legislative pentru intensificarea luptei împotriva cancerului provocat de condițiile de muncă, precum și inițiative destinate să sprijine implementarea eficientă a normelor, cu precădere în microîntreprinderi și IMM-uri. Comisia invită statele membre și partenerii sociali să colaboreze pentru modernizarea legislației privind securitatea și sănătatea în muncă la nivel național și la nivelul UE, contribuind totodată la menținerea sau îmbunătățirea protecției lucrătorilor.

2. Domeniul de aplicare și modificările introduse de Pilonul european al drepturilor sociale

Pilonul depășește cadrul prevederilor acquis-ului, prevăzând un nivel înalt de protecție a lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătate și securitate la locul de muncă. Prin urmare, pilonul face apel la statele membre, dar și la angajatori, să nu se limiteze la cerințele minime prevăzute în actualul acquis și să se apropie cât mai mult cu putință de obiectivul unui mediu de lucru fără accidente și fără victime. Se are în vedere nu doar aplicarea normelor, ci și elaborarea unor politici de sănătate și securitate care să fie îmbunătățite în permanență, cu ajutorul unor instrumente precum instrumentele online de facilitare a evaluării riscurilor, dialogul cu lucrătorii și furnizorii de la locul de muncă, sprijinite prin îndrumare și schimb de informații.

Principiu 10b introduce două drepturi interdependente: în primul rând, pilonul depășește cadrul prevederilor privind protecția sănătății și a securității, acordând lucrătorilor dreptul la un mediu de lucru adaptat circumstanțelor profesionale specifice. În al doilea rând, în conformitate cu principiul îmbătrânirii active, pilonul recunoaște necesitatea adaptării mediului de lucru pentru a permite lucrătorilor să se bucure de cariere profesionale mai lungi și mai sustenabile. Anumite adaptări, cum ar fi, de exemplu, o iluminare mai bună a locului de muncă pentru desfășurarea activităților de birou, ar putea fi necesare din cauza vârstei lucrătorilor. De asemenea, ar putea fi necesare anumite ajustări, de exemplu un program de lucru mai flexibil, pentru menținerea sănătății și a confortului lucrătorilor.

Pilonul introduce, totodată, dreptul la protecția datelor cu caracter personal ale lucrătorilor. Prelucrarea datelor cu caracter personal de către angajator trebuie să aibă întotdeauna la bază un temei juridic, de regulă executarea unui contract, respectarea unei obligații legale sau interesul legitim urmărit de angajator, cu excepția situațiilor în care asupra acestor interese prevalează interesele sau drepturile fundamentale ale lucrătorilor.

3. Punerea în aplicare

a) Acțiuni care pot fi întreprinse de statele membre și de partenerii sociali

Statelor membre le revine sarcina de a transpune și a asigura respectarea normelor adoptate la nivelul Uniunii. Având în vedere că măsurile Uniunii prezentate mai sus conțin cerințe minime, statele membre sunt invitate să nu se limiteze la aceste norme, pentru a pune în practică principiul de asigurare a unui nivel ridicat de sănătate și securitate în muncă și pentru a încuraja bunele practici în materie de îmbătrânire activă la locul de muncă.

La nivelul Uniunii, partenerii sociali trebuie să fie consultați în conformitate cu articolul 154 din TFUE cu privire la posibilele inițiative bazate pe articolul 153 din TFUE și pot să ceară implementarea acordurilor lor la nivelul Uniunii, în conformitate cu articolul 155 din TFUE. În special, ei pot promova și elabora standarde comune la nivel național sau la nivelul UE, pentru a adapta locurile de muncă în vederea îndeplinirii obiectivelor legate de îmbătrânirea activă și de solidaritatea între generații. Partenerii sociali europeni au semnat la 8 martie 2017 un acord autonom privind îmbătrânirea activă și solidaritatea între generații care vizează de asemenea sănătatea și securitatea, acord care urmează a fi pus în aplicare de către partenerii sociali naționali până în 2020.

De asemenea, partenerii sociali pot să colecteze și să facă schimb de bune practici pe întreg teritoriul Uniunii. La nivel național, partenerii sociali pot sprijini punerea în aplicare a acestui principiu prin negocieri colective și prin implicarea lor în elaborarea și implementarea politicilor relevante.

b) Inițiative recente și în curs de desfășurare la nivelul UE

Comisia a propus recent modificări ale Directivei 2004/37/CE 84 (Directiva privind agenții cancerigeni și mutageni) destinată să îmbunătățească protecția a milioane de lucrători, ca urmare a revizuirii și a stabilirii unor valori limită obligatorii de expunere profesională la anumite substanțe chimice periculoase 85 . Comisia, în consultare cu partenerii sociali, va continua să propună actualizări ale Directivei privind agenții cancerigeni și mutageni, în sensul introducerii unor valori limită obligatorii, pentru combaterea cancerului provocat de condițiile de muncă.

Comisia va sprijini punerea în aplicare a prevederilor acquis-ului, îmbunătățind respectarea normelor, în special în microîntrepinderi și în IMM-uri, prezentând propuneri de eliminare sau actualizare a dispozițiilor de sănătate și securitate depășite, în lumina evoluțiilor științifice, tehnice și societale care au loc. Comisia își va reorienta eforturile asupra unei protecții îmbunătățite, asupra conformității și a asigurării respectării dispozițiilor, printre altele, prin elaborarea de orientări pentru angajatori. În 2017, se preconizează publicarea unor ghiduri privind riscurile legate de agricultură, navele de pescuit și vehiculele la locul de muncă.

Comisia va lansa un proces de evaluare inter pares cu statele membre, cu scopul specific de a reduce sarcina administrativă în legislațiile naționale, asigurând în același timp protecția lucrătorilor, și de a promova dezvoltarea instrumentelor IT relevante, în colaborare cu Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă.

Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă, una dintre agențiile descentralizate ale UE, va juca un rol esențial în colectarea și diseminarea bunelor practici și va sprijini schimbul de experiență, îndeosebi prin intermediul campaniilor pentru locuri de muncă sănătoase. Campania „Locuri de muncă sănătoase pentru toate vârstele” se va încheia în 2017, difuzând numeroase exemple din întreaga Uniune. În 2018, Comisia va urmări să îmbunătățească aplicarea practică a măsurilor de gestionare a riscurilor legate de vârstă prin elaborarea și difuzarea unor ghiduri relevante adresate inspectorilor de muncă. Agenția va lansa în 2018 următoarea campanie pentru locuri de muncă sănătoase, care se va concentra asupra substanțelor periculoase, în sprijinul eforturilor Comisiei de a lupta împotriva cancerului provocat de condițiile de muncă. Pentru a facilita aplicarea normelor privind protecția datelor cu caracter personal, grupul de lucru „Articolul 29” (alcătuit din 28 de autorități naționale de protecție a datelor) va emite în 2017 un aviz privind prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul raporturilor de muncă.

Capitolul III — Protecție și incluziune socială

Îngrijirea copilului și sprijinul pentru copii

1. Acquis-ul Uniunii

a) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Articolul 14 din cartă prevede că orice persoană are dreptul la educație, inclusiv dreptul de a urma gratuit învățământul obligatoriu. Articolul 24 alineatul (1) din cartă acordă copiilor dreptul la protecția și îngrijirile necesare pentru asigurarea bunăstării lor.

b) Competențele legislative și limitele acestora

Articolul 153 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) conferă Uniunii competența de a adopta măsuri pentru a susține și completa acțiunea statelor membre în ceea ce privește lupta împotriva excluziunii sociale și modernizarea sistemelor de protecție socială. În conformitate cu articolul 165 din TFUE, Uniunea are competența că contribuie la dezvoltarea unei educații de calitate, prin încurajarea cooperării dintre statele membre și, în cazul în care este necesar, prin sprijinirea și completarea acțiunilor acestora. În conformitate cu articolului 156 din TFUE, în vederea realizării obiectivelor prevăzute la articolul 151 din TFUE și fără a aduce atingere celorlalte dispoziții ale tratatelor, Comisia încurajează cooperarea dintre statele membre și facilitează coordonarea acțiunii acestora în toate domeniile politicii sociale aflate sub incidența titlului X din TFUE. Articolul 153 alineatul (4) prevede că dispozițiile adoptate în temeiul articolului 153 din TFUE nu aduc atingere dreptului recunoscut al statelor membre de a-și defini principiile fundamentale ale sistemului lor de securitate socială și nu trebuie să aducă atingere în mod semnificativ echilibrului financiar al acestuia.

c) Măsurile existente

În 2002, Consiliul European a stabilit așa-numitele obiective de la Barcelona 86 pentru a asigura, până în 2010, servicii oficiale de îngrijire a copiilor pentru cel puțin 90 % dintre copiii din Uniune cu vârste cuprinse între 3 ani și vârsta de școlarizare obligatorie și pentru cel puțin 33 % dintre copiii cu vârsta sub 3 ani. Aceste obiective au fost reafirmate în Pactul european pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați 2011-2020.

Cadrul strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale din 2009 (ET 2020) a stabilit o serie de obiective în materie de educație și formare profesională, inclusiv o valoare de referință în ceea ce privește educația și îngrijirea copiilor preșcolari (ECEC) 87 .

Recomandarea 2008/867/CE a Comisiei privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii 88 menționează necesitatea unui acces la servicii de calitate, inclusiv la servicii de îngrijire a copiilor. Recomandarea Consiliului din 28 iunie 2011 privind politicile de reducere a părăsirii timpurii a școlii 89 menționează oferirea unor servicii ECEC de înaltă calitate ca măsură de reducere a riscului de părăsire timpurie a școlii.

Comunicare Comisiei 90 și Concluziile Consiliului din 2011 91 privind educația și îngrijirea copiilor preșcolari: să oferim tuturor copiilor noștri cea mai bună pregătire pentru lumea de mâine au recunoscut că ECEC oferă baza necesară pentru învățarea pe tot parcursul vieții, integrarea în societate, dezvoltarea personală și capacitatea de inserție profesională în viitor.

Recomandarea 2013/112/UE a Comisiei privind „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării” 92 lansează un apel tuturor statelor membre să susțină investițiile în copii, printr-o abordare bazată pe trei piloni, care include servicii ECEC abordabile financiar și de calitate și alte măsuri destinate combaterii sărăciei copiilor, în cadrul unui pachet de strategii integrate bazate pe drepturile copiilor destinat să îmbunătățească viitorul copiilor și să oprească transmiterea situației defavorizate de la o generație la alta.

Concluziile Consiliului privind lupta împotriva sărăciei și a excluziunii sociale: o abordare integrată din 16 iunie 2016 au încurajat statele membre să abordeze sărăcia în rândul copiilor și să promoveze bunăstarea copiilor prin intermediul unor strategii multidimensionale și integrate, în conformitate cu recomandarea Comisiei privind investiția în copii.

Fondul european de dezvoltare regională sprijină măsurile de îmbunătățire a infrastructurilor ECEC, iar Fondul social european sprijină promovarea dreptului egal de acces la servicii de înaltă calitate de educație a copiilor preșcolari și la servicii de înaltă calitate și abordabile financiar pentru copii și familii. Programul Erasmus + oferă posibilitatea unor parteneriate strategice și a unor programe de mobilitate în scopul ameliorării practicilor și al sprijinirii cooperării pentru promovarea politicilor ECEC.

2. Domeniul de aplicare și modificările introduse de Pilonul european al drepturilor sociale

Pilonul stabilește că toți copiii au dreptul la servicii ECEC de înaltă calitate. ECEC se referă la orice servicii care asigură educație și îngrijire copiilor începând de la naștere până la vârsta școlarizării primare obligatorii – indiferent de cadrul, finanțarea, orarul sau conținutul programei – și include îngrijiri în centre de zi și în cadrul familiei, prestații finanțate din fonduri private sau publice, prestații la nivel preșcolar 93 .

Totodată, pilonul subliniază aspectele privind calitatea ECEC, care se referă la o combinație de aspecte legate de acces, forța de muncă, programă, monitorizare, evaluare și guvernanță. Serviciile ECEC universale și de înaltă calitate sunt în avantajul tuturor copiilor și cu precădere al copiilor care provin din medii defavorizate.

Dispozițiile pilonului stabilesc dreptul copiilor de a fi protejați împotriva sărăciei, ceea ce înseamnă că fiecare copil trebuie să aibă acces la măsuri cuprinzătoare și integrate, astfel cum figurează în Recomandarea Comisiei din 2013 privind investiția în copii. Prevenirea sărăciei și a excluziunii sociale poate fi realizată cel mai bine prin strategii integrate. Măsurile specifice ar trebui să cuprindă, de exemplu, accesul la resurse adecvate, o combinație de prestații în bani și în natură care să le permită copiilor să se bucure de un nivel de trai adecvat, accesul la servicii de calitate și abordabile financiar în domeniul educației, al sănătății, al locuințelor, al sprijinului acordat familiilor și al promovării îngrijirii în cadrul familiei și în cadrul societății, precum și protecția juridică și susținerea implicării copiilor în procesul de luare a deciziilor care le afectează viețile.

În plus, principiul 11b oferă copiilor proveniți din medii defavorizate (de exemplu copii romi, copii migranți sau aparținând unor minorități etnice, copii cu nevoi speciale sau cu handicap, copii aflați în structuri de îngrijire alternativă și copii ai străzii, copii cu părinți încarcerați, precum și copii din gospodării expuse unui risc crescut de sărăcie) dreptul la măsuri specifice – și anume sprijin sporit și țintit – cu scopul de a se asigura că aceștia beneficiază de un acces echitabil la drepturi sociale și se bucură de aceste drepturi.

3. Punerea în aplicare

a) Acțiuni care pot fi întreprinse de statele membre și de partenerii sociali

Statele membre sunt responsabile cu conținutul învățământului și cu organizarea sistemelor lor de educație și sunt invitate să aplice în practică dispozițiile pilonului în acest sens, în special printr-o disponibilitate sporită a structurilor de educație și îngrijire a copiilor preșcolari și o mai bună utilizare a acestor structuri, precum și prin elaborarea unor politici destinate să combată sărăcia în rândul copiilor și a unor măsuri de promovare a egalității de șanse, de exemplu a unor strategii naționale și subnaționale care să includă obiective, indicatoare, alocații bugetare specifice și un mecanism de monitorizare. Ar putea fi puse în aplicare strategii naționale privind participarea copiilor pentru a sensibiliza opinia publică cu privire la modul în care ar putea fi implicați copiii în toate acțiunile și deciziile care îi privesc.

La nivel național, partenerii sociali pot sprijini punerea în aplicare a acestui pilon prin colectarea și schimbul de bune practici pe tot cuprinsul Uniunii. Datorită implicării partenerilor sociali în aspecte legate de echilibrul dintre viața profesională și cea privată și, în anumite țări, datorită responsabilității pe care o au în ceea ce privește sistemele de securitate socială, numeroase companii promovează sau chiar furnizează deja servicii de îngrijire a copiilor pentru angajații lor. Astfel, partenerii sociali joacă un rol primordial în identificarea și schimbul de bune practici.

La nivelul Uniunii, partenerii sociali trebuie să fie consultați în conformitate cu articolul 154 din TFUE cu privire la posibilele inițiative bazate pe articolul 153 din TFUE și pot să semneze acorduri care pot fi puse în aplicare la nivelul Uniunii, la cererea lor, în conformitate cu articolul 155 din TFUE. De asemenea, partenerii sociali pot să colecteze și să facă schimb de bune practici pe întreg teritoriul Uniunii. La nivel național, partenerii sociali pot sprijini punerea în aplicare a acestui principiu prin implicarea lor în elaborarea și implementarea politicilor relevante.

b) Inițiative recente și în curs de desfășurare la nivelul UE

Comisia prezintă, alături de Pilonul european al drepturilor sociale, „O inițiativă pentru sprijinirea echilibrului dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor care lucrează”. Ea propune acțiuni legislative și politice menite să faciliteze utilizarea concediului pentru creșterea copilului de către femei și bărbați, să introducă concediul de îngrijitor și concediul de paternitate, să promoveze utilizarea formulelor flexibile de lucru, să ofere mai multe structuri de îngrijire de mai bună calitate, să înlăture contrastimulentele economice, cum sunt contrastimulentele socio-fiscale, care descurajează intrarea celei de-a doua persoane aducătoare de venituri în gospodărie, cel mai adesea femeia, pe piața muncii.

Comisia prezintă, alături de Pilonul european al drepturilor sociale, o examinare a punerii în aplicare a Recomandării 2008/867/CE a Comisiei privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii și a Recomandării 2013/112/UE a Comisiei intitulate „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării”.

Comisia va continua să sprijine statele membre în furnizarea unui cadru comun de educație și îngrijire de înaltă calitate copiilor preșcolari și își va intensifica eforturile pentru a încuraja schimbul transnațional de experiențe și identificarea metodelor care funcționează cel mai bine.

În 2017, Comisia va lansa și va implementa o acțiune pregătitoare pentru o garanție pentru copii, în urma unei propuneri a Parlamentului European. Această acțiune urmărește să clarifice ce înseamnă o astfel de garanție, dacă este fezabilă și dacă poate să contribuie la obiectivul general de combatere a sărăciei în rândul copiilor.

Protecție socială

1. Acquis-ul Uniunii

a) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Articolul 34 din cartă afirmă respectul pentru dreptul de acces la prestațiile de securitate socială și la serviciile sociale care acordă protecție în caz de maternitate, boală, accident de muncă, dependență de alte persoane sau bătrânețe, precum și în caz de pierdere a locului de muncă, în conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii și de legislațiile și practicile naționale. În articol se prevede că orice persoană care are reședința și se deplasează în mod legal în cadrul Uniunii are dreptul la prestații de securitate socială și la avantaje sociale, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu legislațiile și practicile naționale. Articolul menționat stabilește, de asemenea, dreptul la asistență socială și la asistență în ceea ce privește locuința, destinate să asigure o viață demnă tuturor celor care nu dispun de resurse suficiente și să combată marginalizarea socială și sărăcia.

Articolul 35 din cartă garantează dreptul de acces la asistența medicală preventivă și dreptul de a beneficia de îngrijiri medicale în condițiile stabilite de legislațiile și practicile naționale.

b) Competențele legislative și limitele acestora

Articolul 153 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) permite legiuitorului UE să adopte măsuri, inclusiv directive, de stabilire a unor cerințe minime în domeniul securității sociale și al protecției sociale a lucrătorilor.

Articolul 153 alineatul (4) prevede că dispozițiile adoptate în temeiul articolului 153 din TFUE nu aduc atingere dreptului recunoscut al statelor membre de a-și defini principiile fundamentale ale sistemului lor de securitate socială și nu trebuie să aducă atingere în mod semnificativ echilibrului financiar. Directivele adoptate pe baza articolului 153 din TFUE trebuie să evite impunerea unor constrângeri administrative, financiare și juridice care să împiedice crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii.

În conformitate cu articolului 156 din TFUE, Comisia încurajează cooperarea dintre statele membre și facilitează coordonarea acțiunii acestora în toate domeniile politicii sociale aflate sub incidența titlului X din TFUE.

Articolul 48 din TFUE impune legiuitorului Uniunii să adopte, în domeniul securității sociale, măsurile necesare pentru instituirea liberei circulații între statele membre a lucrătorilor și a persoanelor care desfășoară o activitate independentă.

c) Măsurile existente

Recomandarea Consiliului 92/442/CEE privind convergența obiectivelor și a politicilor de protecție socială 94 vizează securitatea socială a lucrătorilor în caz de boală, maternitate, șomaj, incapacitate de muncă, vârstă și situație familială.

Recomandarea 92/441/CEE a Consiliului privind criteriile comune referitoare la resurse și prestații suficiente în sistemele de protecție socială 95 stabilește principii și orientări pentru punerea în aplicare a acestui drept.

Directiva 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă 96 acordă acces la concediu de maternitate și la prestații de maternitate pentru o perioadă de minimum 14 săptămâni. Directiva menționată nu reglementează accesul la niciun alt risc legat de asigurarea socială.

Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului 97 coordonează sistemele de securitate socială ale statelor membre în ceea ce privește persoanele aflate în situații transfrontaliere.

Regulamentul (UE) nr. 1231/2010 al Parlamentului European și al Consiliului 98 coordonează sistemele de securitate socială în cazul resortisanților țărilor terțe și al membrilor familiilor acestora, care își au reședința în mod legal pe teritoriul Uniunii și care s-au mutat dintr-un stat membru în altul.

Directiva 2003/109/CE a Consiliului 99 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung, alături de o serie de alte directive ale Uniunii privind migrația legală a resortisanților țărilor terțe în Uniune 100 , le acordă dreptul la un tratament egal cu cel acordat resortisanților țării gazdă în ceea ce privește protecția socială și securitatea socială.

2. Domeniul de aplicare și modificările introduse de Pilonul european al drepturilor sociale

În cadrul pilonului, apelul din recomandarea din 1992 de a prevedea un venit substitutiv care să mențină nivelul de trai al lucrătorilor s-a transformat într-un drept. Dispozițiile privind protecția socială se aplică tuturor lucrătorilor, indiferent de tipul și durata raportului lor de muncă și, în condiții comparabile, lucrătorilor care desfășoară activități independente. Aceste dispoziții urmăresc să reglementeze o întreagă gamă de contracte de muncă atipice, care se întâlnesc tot mai des în zilele noastre pe piața forței de muncă.

Pilonul prevede, de asemenea, că lucrătorii care desfășoară activități independente au acces la protecție socială. Extinzând accesul la lucrătorii care desfășoară activități independente, principiul depășește prevederile Recomandării Consiliului din 1992, care se limitează la a solicita examinarea posibilității unei protecții sociale adecvate pentru persoanele care desfășoară activități independente.

Domeniul de aplicare material al dreptului la protecție socială se referă atât la asistența socială, cât și la securitatea socială. În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului 101 , securitatea socială, care include atât sisteme contributive, cât și necontributive, include următoarele ramuri: (a) prestațiile de boală; (b) indemnizațiile de maternitate și de paternitate asimilate; (c) indemnizațiile de invaliditate; (d) prestațiile pentru limită de vârstă; (e) prestațiile de urmaș; (f) prestațiile în cazul unor accidente de muncă și boli profesionale; (g) ajutoarele de deces; (h) prestațiile de șomaj; (i) prestațiile de prepensionare; (j) prestațiile familiale.

Garantând accesul la protecție socială și lucrătorilor care desfășoară activități independente, în condiții comparabile, principiul depășește prevederile Directive 2010/41/UE, care vizează doar concediul de maternitate.

Împreună, prima și a doua parte ale dispoziției privind protecția socială asigură posibilitatea unui acces comparabil la protecție socială persoanelor angajate ca lucrători și celor care desfășoară activități independente.

3. Punerea în aplicare

a) Acțiuni care pot fi întreprinse de statele membre și de partenerii sociali

Statele membre sunt invitate, alături de transpunerea și asigurarea respectării normelor adoptate la nivelul Uniunii, să își adapteze normele pentru a pune în aplicare dispozițiile pilonului privind protecția socială.

Mai mult, statele membre pot să ratifice, dacă nu au făcut deja acest lucru, și să aplice convențiile relevante ale OIM privind securitatea socială, Codul european de securitate socială și Carta socială europeană revizuită și pot să examineze rezervele formulate cu privire la unele articole ale Cartei sociale europene.

La nivelul Uniunii, partenerii sociali trebuie să fie consultați în conformitate cu articolul 154 din TFUE cu privire la posibilele inițiative bazate pe articolul 153 din TFUE și pot să semneze acorduri care pot fi puse în aplicare la nivelul Uniunii, la cererea lor, în conformitate cu articolul 155 din TFUE. De asemenea, partenerii sociali pot să colecteze și să facă schimb de bune practici pe întreg teritoriul Uniunii. La nivel național, partenerii sociali pot sprijini punerea în aplicare a acestui principiu prin negocieri colective și prin implicarea lor în elaborarea și implementarea politicilor relevante.

b) Inițiative recente și în curs de desfășurare la nivelul UE

Comisia prezintă, alături de Pilonul european al drepturilor sociale, prima etapă a unei consultări a partenerilor sociali pe marginea unei inițiative intitulate „Accesul la protecție socială” 102 , pentru a soluționa problema condițiilor inegale de acces la protecție socială al lucrătorilor aflați în raporturi standard de muncă și al persoanelor angajate cu contracte de muncă atipice sau al persoanelor care desfășoară diverse tipuri de activități independente.

Indemnizațiile de șomaj

1. Acquis-ul Uniunii

a) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Articolul 29 din cartă garantează tuturor dreptul de acces la un serviciu gratuit de plasament. Articolul 34 din cartă afirmă respectul dreptului de acces la prestațiile de securitate socială și la serviciile sociale, care acordă protecție, printre altele, în caz de pierdere a locului de muncă, în conformitate cu normele stabilite în dreptul Uniunii și în legislațiile și practicile naționale. Acesta recunoaște dreptul la securitate socială și asistență socială al oricărei persoane care are reședința și se deplasează în mod legal pe teritoriul Uniunii Europene, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu legislațiile și practicile naționale.

b) Competențele legislative și limitele acestora

Articolul 147 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că Uniunea contribuie la atingerea unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă prin încurajarea cooperării dintre statele membre, precum și prin susținerea și completarea acțiunii lor, atunci când acest lucru este necesar. În conformitate cu articolul 153 alineatul (2) din TFUE, Uniunea este împuternicită, printre altele, să adopte măsuri în domeniul integrării persoanelor excluse de pe piața muncii. Aceste măsuri pot include directive de stabilire a unor cerințe minime. Articolul 153 alineatul (4) stipulează că dispozițiile adoptate în temeiul articolului 153 din TFUE nu aduc atingere dreptului statelor membre de a defini principiile fundamentale ale sistemului lor de securitate socială și nu trebuie să aducă atingere în mod semnificativ echilibrului financiar al acestuia. Directivele adoptate pe baza articolului 153 din TFUE trebuie să evite impunerea unor constrângeri administrative, financiare și juridice care împiedică crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii.

c) Măsurile existente

Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind coordonarea sistemelor de securitate socială 103 prevede că o persoană aflată în șomaj total, care îndeplinește condițiile pentru a beneficia de o indemnizație de șomaj și se deplasează într-un alt stat membru pentru a căuta un loc de muncă, își păstrează dreptul la ajutorul de șomaj în numerar pentru o perioadă de până la trei luni, cu posibilitatea de prelungire până la șase luni.

Recomandarea Comisiei din 3 octombrie 2008 privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii 104 face apel la o strategie globală integrată pentru incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii, combinând un sprijin corespunzător pe venit cu piețe incluzive ale muncii și cu accesul la servicii de calitate.

Rețeaua europeană a serviciilor publice de ocupare a forței de muncă (SPOFM), instituită prin Decizia 573/2014/UE 105 a Parlamentului European și a Consiliului, oferă o platformă pentru compararea performanței SPOFM la nivel european, pentru identificarea bunelor practici și pentru promovarea învățării reciproce în vederea îmbunătățirii serviciilor de asistență activă.

2. Domeniul de aplicare și modificările introduse de Pilonul european al drepturilor sociale

Pilonul stipulează dreptul persoanelor aflate în șomaj la un sprijin adecvat din partea serviciilor publice de ocupare a forței de muncă. Acest sprijin se bazează pe un proces de evaluare, consiliere și orientare util pentru căutarea unui loc de muncă și, într-un sens mai larg, pentru luarea unor decizii de carieră.

Pe lângă aceasta, pilonul prevede faptul că șomerul are dreptul la o indemnizație de șomaj adecvată, în numerar, pe o perioadă de timp rezonabilă. Pilonul impune un nivel adecvat al indemnizației, raportat la venitul pe care îl înlocuiește. Gradul de înlocuire ar trebui să păstreze stimulente pentru o revenire rapidă pe piața muncii. Acordarea indemnizației ar trebui să aibă loc pe o perioadă de timp rezonabilă: este important să se acorde un timp suficient pentru găsirea unui loc de muncă corelat cu competențele persoanei aflate în căutarea acestuia și să se evite contrastimulente care descurajează căutarea unui loc de muncă. Cu toate acestea, indemnizația ar trebui să fie aliniată cu contribuțiile și să respecte normele de eligibilitate naționale.

Acordarea indemnizației vizează toate persoanele aflate în șomaj, inclusiv pe cele cu vechime redusă în muncă și pe cele care anterior au desfășurat activități independente. Domeniul de aplicare material al acesteia acoperă atât indemnizațiile de șomaj în numerar cu caracter contributiv, cât și pe cele cu caracter necontributiv, precum și asistența de șomaj.

Recomandarea Comisiei din 3 octombrie 2008 privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii furnizează deja orientări pentru revizuirea continuă a măsurilor de încurajare și de descurajare a muncii care rezultă din sistemele de impozitare și de prestații. Ca nouă evoluție, pilonul impune integrarea acestor stimulente în structura sistemelor de indemnizații de șomaj. În plus, el stabilește o legătură între indemnizațiile de șomaj și sprijinirea serviciilor publice de ocupare a forței de muncă.

3. Punerea în aplicare

a) Acțiuni care pot fi întreprinse de statele membre și de partenerii sociali

Fiecare stat membru își păstrează dreptul de a defini principiile fundamentale ale propriului sistemul de securitate socială. Pe lângă transpunerea și punerea în aplicare a normelor adoptate la nivelul Uniunii, pentru punerea în aplicare a pilonului statele membre sunt invitate să-și actualizeze normele referitoare la acordarea de indemnizații de șomaj în numerar.

La nivelul Uniunii, partenerii sociali trebuie să fie consultați în conformitate cu articolul 154 din TFUE cu privire la eventualele inițiative bazate pe articolul 153 din TFUE. Ei pot semna acorduri care pot fi puse în aplicare la nivelul Uniunii, la cererea lor, în conformitate cu articolul 155 din TFUE. Partenerii sociali pot, de asemenea, să colecteze și să facă schimb de bune practici pe întreg teritoriul Uniunii. La nivel național, partenerii sociali pot sprijini punerea în practică a acestui principiu prin intermediul convențiilor colective și al implicării în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor relevante.

b) Inițiative recente și în curs de desfășurare la nivelul UE

Împreună cu Pilonul european al drepturilor sociale, Comisia prezintă o primă etapă a consultării partenerilor sociali referitoare la o inițiativă privind „Accesul la protecția socială” 106 , pentru a aborda diferențele la nivelul accesului la protecția socială, existente între lucrătorii cu contracte de muncă standard și persoanele care lucrează cu contracte de muncă atipice sau desfășoară diferite tipuri de activități independente. Consultarea va aborda accesul la prestațiile de șomaj și la serviciile de ocupare a forței de muncă.

Comisia va continua să sprijine negocierile referitoare la propunerea prezentată în decembrie 2016 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind coordonarea sistemelor de securitate socială și a Regulamentului (CE) nr. 987/2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului.  107 Prezenta propunere prelungește, de la trei la șase luni, perioada minimă în care o persoană aflată în șomaj poate solicita un ajutor de șomaj în timp ce își caută un loc de muncă într-un alt stat membru.

Rețeaua europeană a serviciilor publice de ocupare a forței de muncă (rețeaua SPOFM) pune în prezent în aplicare proiectul de învățare comparativă, al cărui scop este îmbunătățirea performanțelor SPOFM prin crearea unei legături între evaluarea comparativă bazată pe indicatori și învățarea reciprocă, pentru o abordare mai eficientă a sprijinului activ acordat persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.

Venitul minim

1. Acquis-ul Uniunii

a) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Articolul 34 alineatul (3) din cartă afirmă, printre altele, recunoașterea și respectarea dreptului la asistența socială, pentru a asigura o viață demnă tuturor persoanelor care nu dispun de resurse suficiente, în conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii și de legislațiile și practicile naționale.

b) Competențele legislative și limitele acestora

Conform articolului 153 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea este împuternicită să adopte măsuri pentru a susține și a completa acțiunile statelor membre în domeniul integrării persoanelor excluse de pe piața muncii. Articolul 153 alineatul (4) stipulează că dispozițiile adoptate în temeiul articolului 153 din TFUE nu aduc atingere dreptului statelor membre de a defini principiile fundamentale ale sistemului lor de securitate socială și nu trebuie să aducă atingere în mod semnificativ echilibrului financiar al acestuia. În temeiul articolului 156 din TFUE, Comisia are sarcina de a încuraja cooperarea dintre statele membre și de a facilita coordonarea acțiunilor acestora în toate domeniile de politică sociale aflate sub incidența titlului X din TFUE.

c) Măsurile existente

Recomandarea Consiliului 92/441/CEE privind criteriile comune referitoare la resursele și asistența socială suficiente în cadrul sistemelor de protecție socială (cunoscută, în mod curent, ca „Recomandarea privind venitul minim”) 108 invită statele membre să recunoască dreptul la asistență socială și stabilește principiile și orientările pentru punerea în aplicare a acestui drept.

Recomandarea 2008/867/CE a Comisiei 109 privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii face apel la statele membre să combine sprijinul adecvat pe venit cu accesul la servicii de calitate și cu măsuri incluzive pe piața muncii, în cadrul unei strategii integrate de incluziune activă. Acest apel adresat statelor membre a fost reiterat în Recomandarea Consiliului din 15 februarie 2016 privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă 110 .

2. Domeniul de aplicare și modificările introduse de Pilonul european al drepturilor sociale

Pilonul stabilește dreptul tuturor persoanelor care nu dispun de resurse suficiente de a avea acces la o prestație salarială minimă. În cazul persoanelor care sunt apte de muncă, prestația ar trebui să fie combinată cu stimulente care să încurajeze (re)integrarea pe piața muncii. El merge mai departe decât Recomandarea din 1992 privind venitul minim, stipulând în mod explicit dreptul la un venit minim care să asigure o viață demnă. Noțiunea de „venit minim”, care indică un tip specific de prestație, este utilizată în mod explicit pentru prima dată, ea înlocuind termeni mai generici precum „asistența socială” sau „resursele suficiente”.

Scopul venitului minim este prevenirea lipsurilor materiale în cazul persoanelor care nu pot beneficia de prestații de asigurări sociale sau al căror drept la astfel de prestații a expirat. În acest fel, el combate sărăcia și excluziunea socială. Aceste prestații ar trebui să asigure, totodată, o viață demnă în toate etapele sale și un acces efectiv la serviciile de facilitare. Ele sunt necontributive, universale și stabilite pe baza unei evaluări a resurselor. Ele prevăd obligația cetățenilor de a fi disponibili să muncească sau să participe la activități comunitare, dacă ei sunt apți de muncă.

Un element important în asigurarea unor stimulente care să încurajeze munca este conceperea prestației într-un mod care să fie coerent cu celelalte prestații și care să păstreze stimulentele financiare de încurajare a ocupării unui loc de muncă, evitându-se astfel situația în care beneficiarii venitului minim sunt blocați într-o stare de inactivitate. Stimulentele respective pot lua o formă prin care persoanei beneficiare a prestației i se impune să utilizeze serviciile de ocupare a forței de muncă, care, alături de celelalte servicii de facilitare, pot sprijini reintegrarea pe piața muncii.

3. Punerea în aplicare

a) Acțiuni care pot fi întreprinse de statele membre și de partenerii sociali

Statele membre sunt responsabile cu punerea în aplicare a orientărilor și recomandărilor privind protecția socială, convenite la nivelul Uniunii. Pentru punerea în aplicare a principiului, statele membre sunt invitate să-și actualizeze și să-și diversifice practicile în ceea ce privește modul în care sunt concepute și plătite prestațiile salariale minime.

La nivelul Uniunii, partenerii sociali trebuie să fie consultați în conformitate cu articolul 154 din TFUE cu privire la eventualele inițiative bazate pe articolul 153 din TFUE. Ei pot semna acorduri care pot fi puse în aplicare la nivelul Uniunii, la cererea lor, în conformitate cu articolul 155 din TFUE. Partenerii sociali pot, de asemenea, să colecteze și să facă schimb de bune practici pe întreg teritoriul Uniunii. La nivel național, partenerii sociali pot sprijini punerea în practică a acestui principiu prin implicarea lor în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor relevante.

b) Inițiative recente și în curs de desfășurare la nivelul UE

Instituirea eficientă a unor regimuri ale venitului minim la nivel național este încurajată în recomandările specifice fiecărei țări din cadrul procesului semestrului european de coordonare a politicilor economice, la care contribuie Comitetul pentru protecție socială. Metoda deschisă de coordonare din cadrul Comitetului pentru protecție socială asigură coordonarea politicilor și monitorizează progresele înregistrate de statele membre. Instrumentele financiare ale Uniunii Europene, în special Fondul social european, joacă un rol important în sprijinirea dezvoltării prestațiilor salariale minime.

Comisia sprijină eforturile statelor membre de a-și îmbunătăți regimurile venitului minim prin intermediul Rețelei europene pentru venitul minim 111 , care s-a axat pe promovarea unor regimuri corespunzătoare și accesibile ale venitului minim, precum și prin diseminarea în statele membre a unei metodologii care prevede compararea transnațională a unor bugete de referință.

Veniturile și pensiile pentru limită de vârstă

1. Acquis-ul Uniunii

a) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Articolul 25 din cartă afirmă recunoașterea și respectarea dreptului persoanelor în vârstă de a duce o viață demnă și independentă. Articolul 34 din cartă afirmă respectarea dreptului la prestații de securitate socială și servicii sociale care acordă protecție, printre altele, în cazuri precum dependența de alte persoane sau bătrânețea, în conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii și de legislațiile și practicile naționale, precum și respectarea dreptului la prestații de securitate socială și servicii sociale la bătrânețe. Articolul 23 garantează egalitatea între femei și bărbați în toate domeniile.

b) Competențele legislative și limitele acestora

Articolul 151 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) afirmă, printre altele, că unul dintre obiectivele Uniunii și ale statelor membre este promovarea unei protecții sociale adecvate. În conformitate cu articolul 153 alineatul (2) din TFUE, Uniunea este împuternicită să adopte măsuri în domeniul securității sociale și al protecției sociale a lucrătorilor. Articolul 153 alineatul (4) stipulează că dispozițiile adoptate în temeiul articolului 153 din TFUE nu aduc atingere dreptului statelor membre de a defini principiile fundamentale ale sistemului lor de securitate socială și nu trebuie să aducă atingere în mod semnificativ echilibrului financiar al acestuia. În temeiul articolului 156 din TFUE, Comisia este împuternicită să încurajeze cooperarea dintre statele membre și să faciliteze coordonarea acțiunilor acestora în toate domeniile de politică socială, inclusiv în domeniul securității sociale.

Articolul 19 din TFUE conferă legiuitorului Uniunii competența de a lua măsurile necesare pentru combaterea discriminării bazate, printre altele, pe sex. Articolul 157 alineatul (3) din TFUE conferă legiuitorului Uniunii competența de a adopta măsuri pentru a asigura aplicarea principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește încadrarea în muncă și munca.

c) Măsurile existente

Există o serie de directive care pun în aplicare principiul egalității de tratament între bărbați și femei, printre altele, din punctul de vedere al pensiilor, ele reglementând regimurile juridice, pensiile ocupaționale și cele personale 112 .

Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind coordonarea sistemelor de securitate socială 113 prevede cumularea perioadelor de asigurare și dreptul de exportare a pensiei pentru pensionarii care au lucrat într-un alt stat membru al Uniunii.

Uniunea a adoptat, de asemenea, directive privind sistemele de pensii ocupaționale, în special în situații transfrontaliere 114 .

Recomandarea 92/442/CEE a Consiliului 115 privind convergența obiectivelor și politicilor de protecție socială se referă la asigurările sociale ale lucrătorilor sub aspectul prestațiilor de boală, maternitate, șomaj și incapacitate de muncă, al minimului de subzistență pentru persoanele în vârstă și al protecției sociale a familiei.

2. Domeniul de aplicare și modificările introduse de Pilonul european al drepturilor sociale

Pilonul pledează în favoarea unor pensii adecvate, atât pentru lucrători, cât și pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă. Prin urmare, pilonul depășește cadrul acquis-ului existent, acoperind și persoanele care desfășoară o activitate independentă. El pledează, de asemenea, în favoarea egalității de șanse între femei și bărbați în ceea ce privește dobândirea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă. În prezent, pensiile femeilor sunt mai mici decât cele ale bărbaților, în mare parte din cauza impactului pe care remunerațiile mai scăzute, procentul mai ridicat de muncă cu fracțiune de normă și carierele mai scurte și cu mai multe întreruperi îl au asupra evidenței contribuțiilor. Astfel, egalitatea de șanse în ceea ce privește dobândirea drepturilor la venituri pentru limită de vârstă necesită, pe lângă măsuri privind piața muncii și echilibrul dintre viața profesională și cea privată, o egalitate a vârstelor de pensionare și o creditare corespunzătoare a drepturilor de pensie pentru perioadele de îngrijire. Pilonul merge mai departe decât recomandarea din 1992, făcând apel la egalitatea de șanse între femei și bărbați în ceea ce privește dobândirea drepturilor de pensie.

Pilonul pledează în favoarea unui venit adecvat la bătrânețe, indiferent de tipul sistemului de pensii. Astfel, el acoperă toți cei trei piloni ai sistemului de pensii. Sistemele de pensii suplimentare finanțate devin din ce în ce mai importante, alături de sistemele de pensii de stat. Facilitarea și încurajarea economisirii pentru pensie pe tot parcursul vieții, inclusiv stimulentele fiscale, reprezintă o importantă măsură de sprijin.

Dispozițiile pilonului se aplică sprijinului pe venit acordat persoanelor în vârstă, indiferent de forma acestuia. Scopul lor este de a preveni sărăcia la o vârstă înaintată și de a menține nivelul de trai al persoanelor pensionate. Recomandarea din 1992 privind convergența obiectivelor și politicilor de protecție socială vizează atât protecția împotriva sărăciei, cât și menținerea veniturilor. Principiul ridică însă ștacheta, el menționând dreptul la o pensie care să asigure un venit adecvat.

3. Punerea în aplicare

a) Acțiuni care pot fi întreprinse de statele membre și de partenerii sociali

Statele membre își păstrează dreptul de a defini principiile fundamentale ale propriilor sisteme de securitate socială. Pe lângă transpunerea și aplicarea normelor adoptate la nivelul Uniunii, ele sunt invitate să-și adapteze propriile norme pentru a pune în aplicare principiul.

La nivelul Uniunii, partenerii sociali trebuie să fie consultați în conformitate cu articolul 154 din TFUE cu privire la eventualele inițiative bazate pe articolul 153 din TFUE. Ei pot semna acorduri care pot fi puse în aplicare la nivelul Uniunii, la cererea lor, în conformitate cu articolul 155 din TFUE. Partenerii sociali pot, de asemenea, să colecteze și să facă schimb de bune practici pe întreg teritoriul Uniunii. La nivel național, partenerii sociali pot sprijini punerea în practică a acestui principiu prin implicarea lor în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor relevante.

b) Inițiative recente și în curs de desfășurare la nivelul UE

Împreună cu Pilonul european al drepturilor sociale, Comisia prezintă o primă etapă a consultării partenerilor sociali referitoare la o inițiativă privind „Accesul la protecția socială” 116 , pentru a aborda diferențele la nivelul accesului la protecția socială existente între lucrătorii cu contracte de muncă standard și persoanele care lucrează cu contracte de muncă atipice sau desfășoară diferite tipuri de activități independente. Consultarea va aborda drepturile profesionale și modalitățile prin care se poate asigura transferabilitatea și transparența drepturilor la pensie în momentul schimbării angajatorului sau a tipului de contract sau în momentul trecerii la o activitate independentă.

În timp ce sistemele publice de pensii constituie piatra de temelie a sprijinului pe venit la bătrânețe, sistemele de pensii suplimentare pot să contribuie și ele la o protecție mai adecvată a veniturilor. În Planul său de acțiune privind edificarea unei Uniuni a piețelor de capital, din 30 septembrie 2015, Comisia s-a angajat să examineze modalitățile de a oferi o gamă mai amplă de opțiuni în ceea ce privește economisirea pentru pensie și crearea unei piețe a pensiilor personale în UE. În prezent, este în curs de pregătire o inițiativă legislativă care urmărește crearea unor pensii personale paneuropene, pe lângă sistemele de pensii personale naționale.

Asistența medicală

1. Acquis-ul Uniunii

a) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Articolul 35 din cartă recunoaște dreptul tuturor de a avea acces la asistență medicală preventivă și la tratament medical în condițiile stabilite de legislațiile și practicile naționale.

b) Competențele legislative și limitele acestora

Conform articolului 153 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea este împuternicită să adopte măsuri pentru a susține și a completa acțiunile statelor membre în domeniul securității sociale și al protecției sociale a lucrătorilor.

Articolul 153 alineatul (4) stipulează că dispozițiile adoptate în temeiul articolului 153 din TFUE nu aduc atingere dreptului statelor membre de a defini principiile fundamentale ale sistemului lor de securitate socială și nu trebuie să aducă atingere în mod semnificativ echilibrului financiar al acestuia.

În temeiul articolului 168 alineatul (2) din TFUE, Uniunea trebuie să încurajeze cooperarea dintre statele membre în domeniul sănătății umane și să sprijine acțiunile acestora, atunci când este necesar. Comisia poate adopta, în strâns contact cu statele membre, orice inițiativă utilă promovării coordonării dintre statele membre în acest domeniu, în special inițiative menite să stabilească orientările și indicatorii, să organizeze schimbul de bune practici și să pregătească elementele necesare supravegherii și evaluării periodice. Alineatele (1) și (7) de la articolul 168 din TFUE prevăd că acțiunea Uniunii completează politicile naționale și respectă responsabilitățile statelor membre și că ea are în vedere îmbunătățirea sănătății publice, prevenirea bolilor și a afecțiunilor fizice și mentale, precum și eliminarea surselor de pericol pentru sănătatea fizică și mentală.

Articolul 48 din TFUE prevede obligația legiuitorului Uniunii de a adopta acele măsuri în domeniul securității sociale care sunt necesare pentru asigurarea liberei circulații a lucrătorilor între statele membre.

c) Măsurile existente

Legislația UE referitoare la produsele farmaceutice 117 și la substanțele de origine umană 118 a stabilit standarde comune privind accesibilitatea, calitatea și siguranța acestor produse pe întreaga piață internă a UE.

Recomandarea 92/442/CEE a Consiliului 119 invită, printre altele, statele membre să asigure, în condițiile stabilite de fiecare stat membru, accesul la asistența medicală necesară și la unitățile care urmăresc prevenirea bolilor pentru toate persoanele cu reședință legală.

Recomandarea Consiliului din 9 iunie 2009 120 stabilește o cooperare în ceea ce privește siguranța pacienților și standardele aferente, inclusiv prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale.

Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind coordonarea sistemelor de securitate socială 121 reglementează, printre altele, accesul la asistență medicală al cetățenilor mobili. Pe lângă aceasta, Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului 122 stabilește normele menite să faciliteze primirea de asistență medicală transfrontalieră în cadrul Uniunii.

2. Domeniul de aplicare și modificările introduse de Pilonul european al drepturilor sociale

Pilonul stabilește un drept general de acces la o asistență medicală preventivă și la un tratament medical de calitate. El depășește cadrul articolului 35 din cartă, în sensul că impune accesul la asistență medicală în timp util și precizează că aceasta trebuie să fie abordabilă și de bună calitate.

Accesul în timp util înseamnă că oricine poate avea acces la asistență medicală, ori de câte ori are nevoie. Realizarea principiului necesită o localizare geografică echilibrată a unităților de asistență medicală și a personalului medical, precum și politici care să minimizeze perioadele lungi de așteptare.

O asistență medicală abordabilă înseamnă că persoanele nu ar trebui să fie împiedicate să facă uz de asistența necesară din cauza costurilor.

Dispozițiile pilonului referitoare la asistența medicală includ dreptul la o asistență medicală de bună calitate, ceea ce înseamnă că asistența medicală ar trebui să fie relevantă, adecvată, sigură și eficace.

În fine, asistența medicală preventivă și curativă înseamnă accesul la tratamente medicale și la servicii de sănătate publică, inclusiv promovarea sănătății și prevenirea bolilor.

3. Punerea în aplicare

a) Acțiuni care pot fi întreprinse de statele membre și de partenerii sociali

Statele membre sunt responsabile în ceea ce privește definirea propriilor politici de sănătate, precum și în ceea ce privește organizarea și prestarea serviciilor de sănătate și a asistenței medicale, și își păstrează dreptul de a defini principiile fundamentale ale propriilor sisteme de securitate socială. Pe lângă transpunerea și aplicarea normelor adoptate la nivelul Uniunii, ele sunt invitate să-și adapteze propriile norme pentru a pune în aplicare principiul.

La nivelul Uniunii, partenerii sociali trebuie să fie consultați în conformitate cu articolul 154 din TFUE cu privire la eventualele inițiative bazate pe articolul 153 din TFUE. Ei pot semna acorduri care pot fi puse în aplicare la nivelul Uniunii, la cererea lor, în conformitate cu articolul 155 din TFUE. Partenerii sociali pot, de asemenea, să colecteze și să facă schimb de bune practici pe întreg teritoriul Uniunii. La nivel național, partenerii sociali pot sprijini punerea în practică a acestui principiu prin implicarea lor în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor relevante.

b) Inițiative recente și în curs de desfășurare la nivelul UE

Directiva 2011/24/UE stabilește o cooperare între sistemele de sănătate ale statelor membre pentru soluționarea unor provocări comune, cum ar fi accesul la asistența medicală, în special prin intermediul recent lansatelor rețele europene de referință, al cooperării în domeniul evaluării tehnologiei medicale și al cooperării în cadrul Rețelei de e-sănătate și al Pieței unice digitale.

Incluziunea persoanelor cu handicap

1. Acquis-ul Uniunii

a) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Articolul 21 din cartă interzice, printre altele, discriminarea pe motiv de handicap. Articolul 26 din cartă recunoaște dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de măsuri care să le asigure autonomia, integrarea socială și profesională, precum și participarea la viața comunității. Articolul 34 din cartă recunoaște dreptul la prestații și servicii de securitate socială, în cazuri cum ar fi dependența sau pierderea locului de muncă.

b) Competențele legislative și limitele acestora

În conformitate cu articolul 19 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea este împuternicită să acționeze în mod corespunzător pentru a combate discriminarea bazată, printre altele, pe handicap.

În conformitate cu articolul 153 din TFUE, Uniunea este împuternicită să adopte măsuri, inclusiv directive de stabilire a unor cerințe minime, pentru a sprijini și completa activitățile statelor membre, printre altele în domenii precum îmbunătățirea mediului de muncă pentru a proteja sănătatea și securitatea lucrătorilor, condițiile de muncă, securitatea socială și protecția socială a lucrătorilor și integrarea persoanelor excluse de pe piața forței de muncă. Pe baza articolului153 din TFUE, Uniunea este, de asemenea, împuternicită să sprijine și să completeze activitățile statelor membre în domeniul combaterii excluziunii sociale.

c) Măsurile existente

Uniunea este parte la Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (UNCRPD) 123 , un instrument internațional cu caracter juridic obligatoriu, care stabilește standarde minime în ceea ce privește drepturile persoanelor cu handicap. 27 de state membre ale Uniunii 124 sunt și ele părți la convenție. UNCRPD impune părților să adopte toate măsurile adecvate pentru punerea în aplicare a drepturilor recunoscute de convenție, inclusiv a următoarelor drepturi ale persoanelor cu handicap: dreptul de a lucra în condiții egale cu celelalte persoane, dreptul la un nivel de trai adecvat, dreptul de a trăi independent și dreptul de a fi incluse în comunitate.

Directiva 2000/78/CE a Consiliului 125 (Directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă) interzice, printre altele, discriminarea pe motive de handicap în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la activități independente, la ocuparea forței de muncă și la formare profesională. Ea impune angajatorilor să asigure amenajări corespunzătoare, ceea ce înseamnă să ia măsuri corespunzătoare, în funcție de nevoi, într-o situație concretă, pentru a permite unei persoane cu handicap să aibă acces la un loc de muncă, să îl exercite sau să avanseze, sau să aibă acces la formare, cu condiția ca aceste măsuri să nu presupună o sarcină disproporționată pentru angajator.

Elementele de bază ale UNCRPD se reflectă în Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap 126 , prin care Comisia sprijină participarea persoanelor cu handicap în societate și pe piața muncii și promovează condiții de viață decente și incluziunea socială. Pe lângă aceasta, dispozițiile referitoare la persoanele cu handicap sunt incluse în legislația sectorială a Uniunii din domenii precum transporturile, telecomunicațiile, protecția consumatorilor, ajutoarele de stat, achizițiile publice sau sănătatea și securitatea.

În plus, Comisia încurajează statele membre să se asigure că persoanele cu nevoi speciale beneficiază de sprijin în cadrul sistemului general de învățământ. Comisia face acest lucru în principal prin intermediul Agenției europene pentru educația persoanelor cu nevoi speciale și educația incluzivă, înființată în 1996. Agenția sprijină reformele la nivel național prin intermediul cooperării pe termen lung, al schimbului de expertiză și de cunoștințe, lucrând în mod direct cu ministerele educației, pe bază de voluntariat. Bilanțurile agenției ajută statele membre să respecte standardele internaționale stabilite în Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, în special la articolul 24. Prin finanțarea din cadrul Erasmus +, Comisia sprijină totodată proiecte concrete de promovare a educației incluzive.

2. Domeniul de aplicare și modificările introduse de Pilonul european al drepturilor sociale

Pilonul reflectă abordarea globală, bazată pe drepturile omului, a handicapului, care a fost consacrată prin UNCRPD și se bazează pe respectul demnității, autonomiei și independenței persoanelor cu handicap, pe participarea și incluziunea lor deplină și efectivă în societate în condiții de egalitate cu celelalte persoane, precum și pe egalitatea de șanse.

Pilonul subliniază dreptul la sprijinul pe venit ca element al protecției sociale, dreptul la servicii permițând participarea persoanelor cu handicap pe piața muncii și în societate și dreptul la un mediu de lucru adaptat, ca măsuri-cheie facilitând accesul persoanelor cu handicap la alte drepturi prevăzute în principiile pilonului, precum și dreptul de a beneficia de o egalitate și o incluziune depline pe piața muncii și în societate. Prin faptul că specifică modalitatea în care aceste măsuri trebuie combinate astfel încât să se consolideze reciproc, principiul depășește cadrul acquis-ului existent.

3. Punerea în aplicare

a) Acțiuni care pot fi întreprinse de statele membre și de partenerii sociali

Statele membre sunt responsabile cu transpunerea și aplicarea normelor adoptate la nivelul Uniunii. Acele state membre care au ratificat UNCRPD sunt responsabile cu punerea sa deplină în aplicare în ceea ce privește aspectele care intră în sfera lor de competență. Susmenționatele măsuri ale Uniunii conțin standarde minime, iar statele membre sunt invitate să meargă dincolo de aceste norme pentru punerea în aplicare a principiului, inclusiv prin adoptarea de acțiuni pozitive menite să garanteze incluziunea persoanelor cu handicap pe o bază egală față de celelalte persoane. În acest sens, statele membre ar trebui să se consulte îndeaproape și să implice în mod activ persoanele cu handicap.

La nivelul Uniunii, partenerii sociali trebuie să fie consultați în conformitate cu articolul 154 din TFUE cu privire la eventualele inițiative bazate pe articolul 153 din TFUE. Ei pot semna acorduri care pot fi puse în aplicare la nivelul Uniunii, la cererea lor, în conformitate cu articolul 155 din TFUE. Partenerii sociali pot, de asemenea, să colecteze și să facă schimb de bune practici pe întreg teritoriul Uniunii. La nivel național, partenerii sociali pot sprijini punerea în practică a acestui principiu prin implicarea lor în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor relevante.

b) Inițiative recente și în curs de desfășurare la nivelul UE

Comisia continuă să sprijine negocierile pentru adoptarea Propunerii de act european privind accesibilitatea 127 , al cărui scop este să asigure accesibilitatea anumitor produse și servicii în cadrul pieței interne, facilitând astfel ocuparea forței de muncă și participarea în societate a persoanelor cu handicap, pe o bază egală față de celelalte persoane.

Comisia, în calitatea sa de punct focal al punerii în aplicare a UNCRPD la nivelul Uniunii, va continua să integreze chestiunile legate de handicap în toate politicile și actele legislative relevante ale Uniunii, inclusiv în toate domeniile relevante ale Pilonului european al drepturilor sociale.

Comisia va continua, de asemenea, să sprijine negocierile pentru adoptarea de către legiuitorul Uniunii a propunerii sale de directivă a Consiliului privind extinderea protecției împotriva discriminării bazate, printre altele, pe motive de handicap 128 la protecția socială, incluzând aici securitatea socială și asistența medicală, la învățământ, la avantajele sociale și la accesul la bunuri și servicii disponibile publicului, inclusiv la locuințe.

Îngrijirea pe termen lung

1. Acquis-ul Uniunii

a) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Articolul 25 din cartă recunoaște și respectă dreptul persoanelor în vârstă de a duce o viață demnă și independentă și de a participa la viața socială și culturală. Articolul 26 din cartă recunoaște și respectă dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de măsuri care să le asigure autonomia, integrarea socială și profesională, precum și participarea la viața comunității. Articolul 34 afirmă respectul dreptului de acces la prestațiile de securitate socială și la serviciile sociale, care acordă protecție, printre altele, în caz de boală, dependență de alte persoane sau bătrânețe, în conformitate cu normele stabilite în dreptul Uniunii și în legislațiile și practicile naționale.

b) Competențele legislative și limitele acestora

Conform articolului 153 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea este împuternicită să adopte măsuri care susțin și completează acțiunile statelor membre în domeniul securității sociale și protecției sociale a lucrătorilor, al combaterii excluziunii sociale și al modernizării sistemelor de protecție socială.

Articolul 153 alineatul (4) stipulează că dispozițiile adoptate în temeiul articolului 153 din TFUE nu aduc atingere dreptului statelor membre de a defini principiile fundamentale ale sistemului lor de securitate socială și nu trebuie să aducă atingere în mod semnificativ echilibrului financiar al acestuia.

c) Măsurile existente

Recomandarea 92/442/CEE a Consiliului privind convergența obiectivelor și politicilor de protecție socială 129 solicită statelor membre să ia măsuri adecvate în domeniul securității sociale, ținând cont de nevoile specifice ale persoanelor în vârstă, atunci când acestea sunt dependente de îngrijiri și servicii externe. Recomandarea 2008/867/CE a Comisiei privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii 130 recomandă statelor membre să furnizeze astfel de servicii, printre care și cele de îngrijire pe termen lung, care sunt esențiale pentru sprijinirea politicilor de incluziune activă și economică.

Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind coordonarea sistemelor de securitate socială 131 reglementează, printre altele, accesul la prestațiile de îngrijire pe termen lung pentru cetățenii mobili.

Fondurile structurale și de investiții europene furnizează statelor membre fonduri pentru cofinanțarea investițiilor în serviciile sociale și în asistența medicală, care sprijină tranziția de la un model centrat pe spitale și instituții către o îngrijire comunitară și servicii integrate. Fondurile sprijină, de asemenea, dezvoltarea serviciilor de îngrijire pe termen lung, prin formarea de îngrijitori oficiali.

2. Domeniul de aplicare și modificările introduse de Pilonul european al drepturilor sociale

Pilonul afirmă pentru prima dată, la nivelul Uniunii, dreptul la servicii de îngrijire pe termen lung pentru persoanele dependente de îngrijiri. El pledează în favoarea unor servicii de calitate care să ajute persoanele vulnerabile sau dependente să-și mențină sănătatea și starea funcțională cât mai mult timp posibil și să-și sporească autonomia. Pe lângă aceasta, pilonul impune prețuri accesibile pentru serviciile de îngrijire, deoarece serviciile de îngrijire oficiale pot reprezenta costuri financiare semnificative, lăsând multe persoane dependente de îngrijiri cu nevoi nesatisfăcute. Deși Carta drepturilor fundamentale stabilește că persoanele în vârstă trebuie să aibă dreptul de a duce o viață demnă și independentă, abordabilitatea, caracterul adecvat și calitatea serviciilor furnizate sunt esențiale pentru aplicarea acestui drept.

Pilonul acordă prioritate îngrijirilor la domiciliu (furnizate la domiciliul unei persoane care are nevoie de îngrijire) și serviciilor comunitare (gamă a serviciilor de îngrijire cu caracter neinstituțional) și, prin urmare, merge mai departe decât recomandarea din 2008 a Comisiei privind incluziunea activă. Dezvoltarea de servicii comunitare ajută persoanele care necesită îngrijiri pe termen lung și pe cele cu handicap să trăiască în mod independent și să fie incluse în comunitate 132 . Acest lucru respectă, în general, preferințele persoanelor care necesită îngrijiri de a continua să ducă o viață independentă cât mai mult timp posibil.

3. Punerea în aplicare

a) Acțiuni care pot fi întreprinse de statele membre și de partenerii sociali

Statele membre își păstrează dreptul de a defini principiile fundamentale ale propriilor sisteme de securitate socială. Pe lângă transpunerea și aplicarea normelor adoptate la nivelul Uniunii, ele sunt invitate să-și adapteze propriile norme pentru a pune în aplicare principiul.

La nivelul Uniunii, partenerii sociali trebuie să fie consultați în conformitate cu articolul 154 din TFUE cu privire la eventualele inițiative bazate pe articolul 153 din TFUE. Ei pot semna acorduri care pot fi puse în aplicare la nivelul Uniunii, la cererea lor, în conformitate cu articolul 155 din TFUE. Partenerii sociali pot, de asemenea, să colecteze și să facă schimb de bune practici pe întreg teritoriul Uniunii. La nivel național, partenerii sociali pot sprijini punerea în practică a acestui principiu prin implicarea lor în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor relevante.

b) Inițiative recente și în curs de desfășurare la nivelul UE

Împreună cu Pilonul european al drepturilor sociale, Comisia prezintă inițiativa „Un nou început în sprijinul echilibrului dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor”. Aceasta propune măsuri legislative și de politică ce urmăresc facilitarea utilizării concediului parental atât de către femei, cât și de către bărbați, introducerea concediului de paternitate și a concediul de îngrijitor, promovarea utilizării formulelor flexibile de lucru, lărgirea și ameliorarea ofertei de structuri de îngrijire a copiilor și nu numai, precum și eliminarea unor contrastimulente economice cum ar fi cele socio-fiscale, care descurajează intrarea pe piața muncii a celui de-al doilea aducător de venituri dintr-o gospodărie, în multe cazuri femeia.

Comisia continuă să sprijine negocierile referitoare la propunerea prezentată în decembrie 2016 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind coordonarea sistemelor de securitate socială și a Regulamentului (CE) nr. 987/2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 133 . Propunerea urmărește stabilirea unui regim coerent de coordonare a prestațiilor de îngrijire pe termen lung în situații transfrontaliere.

Locuințe și asistență pentru persoanele fără adăpost

1. Acquis-ul Uniunii

a) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Articolul 34 alineatul (3) din cartă afirmă, printre altele, recunoașterea și respectarea dreptului la asistența pentru locuințe, pentru a asigura o viață demnă tuturor persoanelor care nu dispun de resurse suficiente, în conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii și de legislațiile și practicile naționale.

b) Competențele legislative și limitele acestora

Conform articolului 153 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea este împuternicită să adopte măsuri pentru a susține și a completa acțiunile statelor membre în domeniul securității sociale și al protecției sociale a lucrătorilor, combătând excluziunea socială și modernizarea sistemelor de protecție socială. În temeiul articolului 156 din TFUE, Comisia are sarcina de a încuraja cooperarea dintre statele membre și a facilita coordonarea acțiunilor acestora în toate domeniile de politică sociale cuprinse în titlul X din TFUE.

Articolul 153 alineatul (4) stipulează că dispozițiile adoptate în temeiul articolului 153 din TFUE nu aduc atingere dreptului statelor membre de a defini principiile fundamentale ale sistemului lor de securitate socială și nu trebuie să aducă atingere în mod semnificativ echilibrului financiar al acestuia.

c) Măsurile existente

Recomandarea 2008/867/CE a Comisiei privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii 134 prevede că statele membre trebuie să ofere servicii care sunt esențiale pentru sprijinirea politicilor de incluziune socială, cum ar fi sprijinul pentru locuințe și locuințele sociale. Recomandarea 2013/112/EU a Comisiei, intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării” 135 , abordează condițiile locative și condițiile de trai ale copiilor săraci. Cadrul Uniunii pentru strategiile naționale de integrare a romilor 136 recunoaște că locuințele sunt un domeniu de intervenție-cheie pentru incluziunea populației rome dezavantajate. Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap recunoaște dreptul la un standard de viață adecvat al persoanelor cu handicap și al familiilor acestora, inclusiv dreptul la locuințe adecvate și dreptul de acces la programele de locuințe sociale. Convenția solicită, de asemenea, părților să ia măsurile adecvate pentru a asigura accesibilitatea locuințelor.

În ceea ce privește accesul la adăpost, legislația Uniunii prevede protecția specifică a persoanelor deosebit de vulnerabile, cum ar fi copiii neînsoțiți, solicitanții de azil și refugiații. Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității 137 prevede furnizarea unor adăposturi sau a oricăror alte forme de cazare provizorie adecvată. 

2. Domeniul de aplicare și modificările introduse de Pilonul european al drepturilor sociale

Pilonul acoperă diferitele aspecte ale dreptului la locuință într-un mod cuprinzător, pentru prima dată la nivelul Uniunii.

Deși Carta drepturilor fundamentale prevede dreptul la asistență pentru locuință, precum și dreptul la o viață demnă pentru toți cei care nu dispun de resurse suficiente, principiul 19a merge mai departe, menționând furnizarea de sprijin pentru locuințe în natură, și anume furnizarea de locuințe sociale. Trebuie furnizate fie locuințe sociale, fie asistență pentru locuință: domeniul de aplicare material al principiului include întreaga gamă de posibilități în ceea ce privește furnizarea de asistență pentru locuință și acoperă, de exemplu, ajutorul pentru locuință, sprijinul pe venit, garanțiile locative și deducerile fiscale.

Domeniul de aplicare personal al acestei dispoziții este și el mai amplu decât cel al Cartei, având în vedere că acesta include asistența pentru locuință pentru toți cei în nevoie, nu doar pentru persoanele care nu dispun de resurse financiare suficiente, ci și pentru cei cu nevoi speciale legate de un handicap, de destrămarea familiei etc.

În ceea ce privește sprijinirea persoanelor vulnerabile în caz de evacuare, pilonul reprezintă o consolidare semnificativă a dreptului la locuință și în special a dreptului la securitate în materie de locuință. Printre persoanele vulnerabile se pot numără atât chiriașii, cât și proprietarii deposedați aflați în pericol de evacuare. Principiul impune furnizarea de asistență și protecție, cum ar fi o reprezentare juridică, o promovare și o mediere abordabile sau a unor măsuri de protecție, cum ar fi accesul la sisteme de gestionare a datoriei, pentru a atenua riscul de a deveni o persoană fără adăpost. În același timp, principiul ține seama în mod corespunzător de interesele proprietarilor, în cazuri justificate, cu acoperire legală.

În plus, pilonul stabilește accesul universal la adăposturi adecvate pentru toți cei aflați în situația de a nu avea un adăpost. O locuință adecvată poate fi înțeleasă în termeni de securitate funciară, abordabilitate, locuibilitate, accesibilitate, amplasare și adecvare culturală. Principiul ridică de asemenea ștacheta, promovând reintegrarea în societate a persoanelor fără adăpost, cu ajutorul unor servicii sociale de facilitare.

3. Punerea în aplicare

a) Acțiuni care pot fi întreprinse de statele membre

Statele membre sunt invitate să adopte măsuri, în particular să asigure locuințe la nivel național, regional sau local, în numerar și în natură, pentru a sprijini accesul rapid și universal al persoanelor la adăpost în toate tipurile de situații de urgență, precum și pentru a îmbunătăți acoperirea și capacitatea serviciilor sociale de facilitare, în scopul punerii în aplicare a principiului.

b) Inițiative recente și în curs de desfășurare la nivelul UE

Reforma sistemului de locuințe sociale, accesibilitatea și abordabilitatea locuințelor, precum și eficacitatea alocațiilor pentru locuință sunt monitorizate și evaluate în cadrul procesului semestrului european. Metoda deschisă de coordonare din cadrul Comitetului pentru protecție socială asigură coordonarea politicilor și monitorizează progresele înregistrate de statele membre.

Punerea în aplicare a principiului va fi sprijinită de fondurile Uniunii, inclusiv de Fondul european pentru investiții strategice în ceea ce privește investițiile în locuințe sociale, de Fondul european de dezvoltare regională în ceea ce privește infrastructura pentru locuințe, de Fondul social european în ceea ce privește serviciile sociale și de Fondul de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane în ceea ce privește asistența alimentară acordată persoanelor fără adăpost. Uniunea Europeană acordă de asemenea sprijin financiar unui număr de organizații ale societății civile, active în promovarea incluziunii sociale și a reducerii sărăciei, printre care se numără și organizațiile care lucrează cu fenomenul lipsei de adăpost.

Accesul la serviciile esențiale

1. Acquis-ul Uniunii    

a) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

Articolul 36 din cartă prevede faptul că Uniunea recunoaște și respectă accesul la serviciile de interes economic general, astfel cum se prevede în legislațiile și practicile naționale, în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în scopul promovării coeziunii sociale și teritoriale a Uniunii.

b) Competențele legislative și limitele acestora

În conformitate cu articolul 151 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), unul dintre obiectivele-cheie ale Uniunii și ale statelor sale membre este garantarea unei protecții sociale adecvate și combaterea excluziunii. Articolul 14 din TFUE prevede că Uniunea și statele membre, fiecare în limita propriilor competențe și în limita domeniului de aplicare a tratatelor, se asigură că serviciile de interes economic general își îndeplinesc misiunea. Protocolul nr. 26 recunoaște rolul esențial și competențele discreționare ample ale autorităților naționale, regionale și locale în ceea ce privește furnizarea, punerea în funcțiune și organizarea acestor servicii, precum și diversitatea lor la nivelul Uniunii. De asemenea, acest protocol subliniază că valorile calității, siguranței și accesibilității, tratamentului egal, accesului universal și drepturilor utilizatorilor sunt valori comune ale Uniunii în ceea ce privește serviciile de interes economic general. Declarația 22 anexată Tratatului de la Amsterdam prevede că în contextul elaborării de măsuri în temeiul articolului 114 din TFUE, instituțiile Uniunii trebuie să ia în considerare nevoile persoanelor cu handicap. Articolul 106 din TFUE prevede că întreprinderile cărora li s-a încredințat exploatarea serviciilor de interes economic general se supun normelor cuprinse în tratat și, în special, normelor privind concurența, în măsura în care aplicarea unor astfel de norme nu împiedică realizarea, de drept sau de fapt, a sarcinilor speciale care le sunt încredințate.

c) Măsurile existente

În Cadrul său de calitate 138 , Comisia a recunoscut deja în general importanța serviciilor de interes economic general, ca piatră de temelie a modelului social european și a angajamentului său de a asigura accesul tuturor cetățenilor la serviciile esențiale. În vederea clarificării cadrului legal pentru prestarea unor astfel de servicii, atât legislația referitoare la ajutoarele de stat, cât și cea referitoare la achizițiile publice (concesiuni) au fost simplificate și clarificate, în beneficiul autorităților publice și al utilizatorilor finali. Noile seturi de norme au oferit o securitate juridică și o simplificare sporite, în beneficiul autorităților publice și al întreprinderilor 139 .

Legislația sectorială adoptată la nivelul Uniunii a ținut întotdeauna cont în mod corespunzător de necesitatea de a spori concurența și de a intensifica utilizarea mecanismelor de piață, precum și de necesitatea garantării faptului că fiecare cetățean are în continuare acces la servicii esențiale de înaltă calitate, la prețuri accesibile. Acesta a fost, de exemplu, cazul industriilor de rețea, de la sectorul telecomunicațiilor, până la cel al transporturilor. În sectorul comunicațiilor electronice, de exemplu, Directiva 22/2002 a Parlamentului European și a Consiliului 140 (Directiva privind serviciul universal) asigură faptul că liberalizarea serviciilor și concurența sporită sunt însoțite de un cadru legislativ care garantează furnizarea unui set minim de servicii bine definite pentru toți utilizatorii finali, la un preț abordabil.

În sectorul transportului feroviar, Regulamentul (UE) nr. 1307/2007 al Comisiei 141 definește modul în care autoritățile competente pot acționa pentru a garanta prestarea unor servicii de interes general care să fie, printre altele, mai numeroase, mai sigure, de o calitate mai bună sau furnizate la costuri mai scăzute decât cele pe care le-ar fi permis simpla acțiune a forțelor pieței. Regulamentul (UE) nr. 2338/2016 al Parlamentului European și al Consiliului privind deschiderea pieței pentru serviciile de transport feroviar intern de călători 142 [obligațiile de serviciu public (OSP)] modifică regulamentul anterior privind atribuirea contractelor de servicii publice în domeniul transporturilor, prin stabilirea unor norme mai clare privind specificarea obligațiilor de serviciu public și domeniul lor de aplicare, precum și un nou cadru care garantează faptul că operatorii de transport feroviar vor beneficia de condiții de acces nediscriminatoriu la materialul rulant feroviar, care îi vor încuraja să participe la procedurile de ofertare vizând servicii publice de transport feroviar.

În sectorul energetic, Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului 143 (Directiva privind energia electrică) conține o obligație de serviciu universal care prevede în mod clar că cetățenii Uniunii și, atunci când statele membre consideră acest lucru oportun, micile întreprinderi trebuie să aibă posibilitatea de a beneficia de garanțiile serviciului public, în special în ceea ce privește siguranța aprovizionării și practicarea unor prețuri rezonabile, transparente și nediscriminatorii.

Politica Uniunii în domeniul apei se bazează pe principiul potrivit căruia abordabilitatea serviciilor din sectorul apei este esențială. Autoritățile naționale au competența de a adopta/pune în aplicare măsuri de sprijin concrete pentru protejarea persoanelor defavorizate și pentru abordarea problemelor legate de sărăcie și accesul la apă (de exemplu, prin măsuri care să ofere sprijin gospodăriilor cu venituri mici sau prin instituirea unor obligații de serviciu public) 144 .

În sectorul financiar, Directiva 2014/92 a Parlamentului European și a Consiliului 145 permite consumatorilor din Europa să deschidă un cont de plăți pe lângă oricare prestator de servicii de plată din Uniune, indiferent de statul membru de reședință. În plus, consumatorii au dreptul de a avea acces la un cont de plăți cu funcționalități de bază (printre care se numără retragerile, transferurile bancare și un card de debit), indiferent de statul membru de reședință sau de situația lor financiară personală.

2. Domeniul de aplicare și modificările introduse de Pilonul european al drepturilor sociale

Pilonul stabilește dreptul la serviciile esențiale și enumeră, în mod neexhaustiv, anumite servicii care sunt de maximă importanță în viața noastră de zi cu zi. Statele membre rămân competente în ceea ce privește definirea, organizarea, furnizarea și finanțarea acestor servicii la nivel național, regional sau local. Cu toate acestea, faptul că serviciile esențiale – inclusiv cele furnizate la nivel transfrontalier – trebuie să fie accesibile tuturor, reiterează importanța pe care Uniunea o acordă serviciilor care se află în centrul modelului nostru social. În particular, dreptul la apă și la salubritate se bucură de o importanță specială în rândul cetățenilor Uniunii, care au prezentat chiar de curând o inițiativă a cetățenilor în acest domeniu.

Unele din aceste servicii fac obiectul obligațiilor de serviciu universal în temeiul legislației sectoriale a Uniunii, pentru a asigura faptul că serviciile de interes economic general sunt puse la dispoziția tuturor consumatorilor și a utilizatorilor dintr-un stat membru și la nivelul tuturor statelor membre, indiferent de localizarea lor geografică, la un nivel de calitate specificat și, ținând cont de circumstanțele naționale specifice, la un preț abordabil. Pilonul recunoaște necesitatea de a sprijini accesul la serviciile esențiale al celor în nevoie. Pe lângă disponibilitate și abordabilitate, accesibilitatea serviciilor esențiale este esențială pentru a asigura tuturor un acces egal și este esențială pentru persoanele cu handicap și persoanele în vârstă.

3. Punerea în aplicare

a) Acțiuni care pot fi întreprinse de statele membre și de partenerii sociali

Statele membre rămân competente în ceea ce privește definirea, organizarea, furnizarea și finanțarea serviciilor esențiale la nivel național, regional sau local. Având în vedere că măsurile luate de Uniune îmbrățișează principiul conform căruia serviciile esențiale trebuie să fie accesibile tuturor, ca element central al modelului social european, statele membre sunt invitate să meargă dincolo de aceste norme pentru a pune în aplicare principiul.

Partenerii sociali pot să colecteze și să facă schimb de bune practici pe întreg teritoriul Uniunii. La nivel național, partenerii sociali pot sprijini punerea în practică a acestui principiu prin implicarea lor în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor relevante.

b) Inițiative recente și în curs de desfășurare la nivelul UE

În domeniul comunicațiilor electronice, revizuirea propusă a cadrului de reglementare a comunicațiilor electronice 146 ar impune statelor membre să asigure tuturor utilizatorilor finali un acces abordabil la serviciile de acces funcțional la internet și serviciile de comunicații de voce. Atunci când statele membre constată o lipsă de abordabilitate, ele pot solicita întreprinderilor să ofere opțiuni tarifare abordabile și un „drept la contract” pentru utilizatorii finali cu venituri mici sau cu nevoi sociale speciale. Codul propus include, de asemenea, o dispoziție care impune statelor membre să se asigure, ținând cont de condițiile naționale, că, în ceea ce-i privește pe utilizatorii finali cu handicap, sunt luate măsurile corespunzătoare pentru a se asigura abordabilitatea echipamentelor lor terminale, precum și a echipamentelor și serviciilor specifice care îmbunătățesc accesul echivalent.

Pachetul privind energia curată, adoptat la 30 noiembrie 2016, a inclus, de asemenea, propuneri privind o nouă organizare a pieței energiei electrice. Propunerea vizând o reformare a Directivei privind energia electrică (Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului) nu a modificat dispozițiile referitoare la obligațiile de serviciu public din sectorul energiei electrice, dar a consolidat dispozițiile referitoare la responsabilizarea și protecția consumatorilor. Ea a formulat mai în detaliu drepturile consumatorilor în materie de contracte, posibilitățile oferite comunităților energetice și consumatorilor activi, precum și dreptul la contoare inteligente. De asemenea, propunerea prevede dispoziții mai detaliate privind protecția consumatorilor vulnerabili și obligația statelor membre de a defini criterii de măsurare a sărăciei energetice, în legătură cu care vor trebui să raporteze ca parte a rapoartelor integrate privind progresele înregistrate la nivelul planurilor naționale din domeniul schimbărilor climatice și al energiei. În plus, pachetul prezintă o nouă abordare a protecției consumatorilor vulnerabili, care include, printre altele, sprijinul acordat statelor membre în reducerea costurilor cu energia suportate de consumatori, prin sprijinirea investițiilor în domeniul eficienței energetice. Mai mult, în conformitate cu eforturile sale de responsabilizare și de protecție a consumatorilor, Comisia propune anumite garanții procedurale înainte ca un consumator să poată fi deconectat. Comisia se află, de asemenea, în plin proces de înființare a unui Observator al sărăciei energetice, al cărui rol va fi să ofere informații mai fiabile cu privire la problema în cauză și la soluțiile aferente, dar și să susțină eforturile statelor membre de combatere a sărăciei energetice 147 .

În plus, Propunerea WiFi4EU 148 recunoaște nevoia de a se asigura că publicul larg este încurajat să profite de oportunitățile pe care le oferă revoluția digitală. Propunerea va oferi stimulente financiare în favoarea autorităților publice locale care doresc să pună la dispoziție, în mod gratuit, o conectivitate wireless locală de mare capacitate, prin puncte de acces situate în centre ale vieții publice locale, indiferent dacă acestea se află în incintele autorităților respective sau în spații exterioare accesibile publicului larg.

În domeniul apei și al salubrității, Comisia prevede pentru 2017 o revizuire a Directivei privind apa potabilă 149 , ca acțiune subsecventă la inițiativa cetățenească europeană intitulată „Right2Water” („Dreptul la apă”) 150 .

Comisia continuă să sprijine negocierile referitoare la adoptarea de către legiuitorul Uniunii a propunerii de Act european privind accesibilitatea 151 . Actul urmărește să asigure accesibilitatea anumitor produse și servicii pe piața internă, inclusiv a unor servicii esențiale cum ar fi comunicațiile electronice și serviciile mass-media audiovizuale.

(1)

Recomandarea Consiliului din 22 aprilie 2013 privind înființarea unei garanții pentru tineret, JO C 120, 26.4.2013, p. 1.

(2)

Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții, JO L 394, 30.12.2006, p. 10.

(3)

Recomandarea Consiliului din 28 iunie 2011 privind politicile de reducere a părăsirii timpurii a școlii, JO C 191, 1.7.2011, p. 1.

(4)

Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind stabilirea unui cadru european de referință pentru asigurarea calității în educația și formarea profesională, JO C 155, 8.7.2009, p. 1.

(5)

Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții, JO C 111, 6.5.2008, p. 1.

(6)

Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale, JO C 398, 22.12.2012, p. 1.

(7)

Comunicarea Comisiei „O nouă agendă pentru competențe în Europa”, COM(2016) 381 final, 10.6.2016.

(8)

JO C 484, 24.12.2016, p.1.

(9)

Decizia nr. 2241/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 de instituire a unui cadru comunitar unic pentru transparența calificărilor și competențelor (Europass), JO L 390, 31.12.2004, p. 6.

(10)

 COM(2016) 940 final.

(11)

https://ec.europa.eu/migrant-integration/news/europe-integration-action-plan-of-third-country-nationals-launched.

(12)

  Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformă) , JO L 204, 26.7.2006, p. 23.

(13)

Recomandarea Comisiei din 7 martie 2014 referitoare la consolidarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei prin transparență, JO L 69, 8.3.2014, p. 112.

(14)

  Directiva 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale , JO L 6, 10.1.1979, p. 24.

(15)

  Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii JO L 373, 21.12.2004, p. 37.

(16)

Directiva 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă, JO L 180, 15.7.2010, p.1.

(17)

  Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează [a zecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] , JO L 348, 28.11.1992, p. 1.

(18)

Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES și de abrogare a Directivei 96/34/CE, JO L 68, 18.3.2010, p. 13.

(19)

SWD (2015)278.

(20)

COM(2012) 614.

(21)

COM(2016) 111 final.

(22)

Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, JO L 180, 19.7.2000, p. 22.

(23)

Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, JO L 303, 2.12.2000, p. 16.

(24)

Decizia Consiliului din 26 noiembrie 2009 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, JO L 23, 27.1.2010, p. 35.

(25)

Directivele privind: reîntregirea familiei, cartea albastră, permisul unic, cercetătorii, studenții, beneficiarii de protecție internațională, lucrătorii sezonieri și persoanele transferate în cadrul aceleiași companii.

(26)

Recomandarea Consiliului din 9 decembrie 2013 cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre, JO C 378, 24.12.2013, p. 1.

(27)

Propunere de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, [SEC(2008) 2180] [SEC(2008) 2181].

(28)

A se vedea, de exemplu, Decizia (UE) 2015/1848 a Consiliului din 5 octombrie 2015 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre pentru 2015, JO L 268, 15.10.2015, p. 28.

(29)

Recomandarea Consiliului din 22 aprilie 2013 privind înființarea unei garanții pentru tineret, JO C 120, 26.4.2013, p. 1.

(30)

Recomandarea Consiliului din 15 februarie 2016 privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă, JO C 67, 20.2.2016, p.1.

(31)

Recomandarea 2008/867/CE a Comisiei din 3 octombrie 2008 privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii, JO L 307, 18.11.2008, p. 11.

(32)

COM(2012) 795 final

(33)

http://ec.europa.eu/growth/sectors/social-economy/enterprises/expert-groups_ro

(34)

 Decizia nr. 573/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind cooperarea consolidată între serviciile publice de ocupare a forței de muncă (SPOFM) JO L 159, 28.5.2014, p. 32.

(35)

Regulamentul (UE) 2016/589 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 aprilie 2016 privind o rețea europeană de servicii de ocupare a forței de muncă (EURES), accesul lucrătorilor la servicii de mobilitate și integrarea mai bună a piețelor forței de muncă și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 492/2011 și (UE) nr. 1296/2013,JO L 107, 22.4.2016, p. 1.

(36)

COM(2016) 646 final.

(37)

 COM(2016) 940 final.

(38)

C(2017) 2610.

(39)

https://ec.europa.eu/migrant-integration/news/europe-integration-action-plan-of-third-country-nationals-launched.

(40)

Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind acordul-cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă, încheiat de UCIPE, CEIP și CES, JO L 14, 20.1.1998, p. 9.

(41)

Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, JO L 175, 10.7.1999, p. 43.

(42)

Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară, JO L 327, 5.12.2008, p. 9.

(43)

Directiva 91/533/CEE a Consiliului din 14 octombrie 1991 privind obligația angajatorului de a informa lucrătorii asupra condițiilor aplicabile contractului sau raportului de muncă, JO L 288, 18.10.1991, p. 32.

(44)

A se vedea, în acest sens, Comunicarea „O agendă europeană pentru economia colaborativă”, 2.6.2016, COM(2016) 356 final.

(45)

Comunicare a Comisiei, Planul de acțiune „Antreprenoriat 2020”, COM(2012) 795 final, 9.1.2013.

(46)

http://ec.europa.eu/growth/sectors/social-economy/enterprises/expert-groups_ro

(47)

Directiva 2009/50/CE a Consiliului din 25 mai 2009 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților din țările terțe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate, JO L 155, 18.6.2009, p. 17.

(48)

C(2017) 2611.

(49)

C(2017) 2610.

(50)

A se vedea, de exemplu, Decizia (UE) 2015/1848 a Consiliului din 5 octombrie 2015 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre pentru 2015, JO L 268, 15.10.2015, p. 28.

(51)

A se vedea, de exemplu, Recomandarea Consiliului din 21 martie 2017 privind politica economică a zonei euro. JO C 92, 24.3.2017, p. 1.

(52)

JO L 306, 23.11.2011, p. 25.

(53)

Recomandarea Consiliului din 20 septembrie 2016 privind instituirea de consilii naționale pentru productivitate, JO C 349, 24.9.2016, p. 1.

(54)

JO L 307, 18.11.2008, p.11.

(55)

Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor – 9 decembrie 1989.

(56)

Directiva 91/533/CEE a Consiliului din 14 octombrie 1991 privind obligația angajatorului de a informa lucrătorii asupra condițiilor aplicabile contractului sau raportului de muncă, JO L 288, 18.10.1991, p. 32.

(57)

Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități, JO L 82, 22.3.2001, p. 6.

(58)

Directiva Consiliului 92/85/CEE din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează, JO L 348, 28.11.1992, p. 1.

(59)

Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES, JO L 68, 18.3.2010, p. 13.

(60)

Alte directive UE de combatere a discriminării (cum ar fi Directiva 2006/54/CE sau Directiva 2000/43/CE) oferă, de asemenea, protecție specifică împotriva concedierilor abuzive.

(61)

Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind acordul-cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă, încheiat de UCIPE, CEIP și CES, JO L 14, 20.1.1998, p. 9.

(62)

  Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformare) , JO L 204, 26.7.2006, p. 23.

(63)

Directiva 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă, JO L 180, 15.7.2010, p.1.

(64)

Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES și de abrogare a Directivei 96/34/CE, JO L 68, 18.3.2010, p. 13.

(65)

Directiva 98/59/CE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective, JO L 225, 12.8.1998, p. 16.

(66)

 Recomandarea Consiliului din 10 martie 2014 privind un cadru de calitate pentru stagii, JO C 88, 27.3.2014, p. 1.

(67)

C(2017) 2611.

(68)

Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană, JO L 80, 23.3.2002, p. 29.

(69)

JO L 122, 16.5.2009, p. 28.

(70)

Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective, JO L 225, 12.8.1998, p. 16.

(71)

Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități, JO L 82, 22.3.2001, p. 16.

(72)

Comunicarea Comisiei intitulată „Cadrul de calitate al UE pentru anticiparea schimbărilor și restructurare”, COM (2013) 0882 final, 13.12.2013.

(73)

Un nou început pentru dialogul social – Declarația Președinției Consiliului Uniunii Europene, a Comisiei Europene și a partenerilor sociali europeni, 16 iunie 2016.

(74)

COM(2013) 882.

(75)

Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează, JO L 348, 28.11.1992, p. 1.

(76)

Directiva 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă, JO L 180, 15.7.2010, p.1.

(77)

Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES, JO L 68, 18.3.2010, p. 13.

(78)

Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind acordul-cadru cu privire la munca cu fracțiune de normă, încheiat de UCIPE, CEIP și CES, JO L 14, 20.1.1998, p. 9.

(79)

COM(2017) 252 și COM(2017) 253.

(80)

Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă, JO L 183, 29.6.1989, p. 1.

(81)

Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (Text cu relevanță pentru SEE), JO L 119, 4.5.2016, p. 1-88.

(82)

Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date

(83)

COM(2017) 12 final din 10 ianuarie 2017.

(84)

Directiva 2004/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă [a șasea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE a Consiliului], JO L 158, 30.4.2004, p. 50.

(85)

COM(2016) 248 și COM(2017) 11.

(86)

Concluziile Președinției, Consiliul European de la Barcelona, 15-16 martie 2002, SN 100/1/02 REV 1.

(87)

Până în 2020, cel puțin 95 % dintre copii (între 4 ani și vârsta de școlarizare obligatorie) ar trebui să fie integrați în sistemul de educație a copiilor preșcolari.

(88)

Recomandarea 2008/867/CE a Comisiei privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii, JO L 307, 18.11.2008, p. 11-14.

(89)

JO C 191, 1.7.2011, p. 1.

(90)

Comunicarea Comisiei, Educația și îngrijirea copiilor preșcolari: să oferim tuturor copiilor noștri cea mai bună pregătire pentru lumea de mâine, COM(2011) 66 final.

(91)

JO C 175, 15.6.2011, p. 8.

(92)

Recomandarea 2013/112/UE a Comisiei, Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării, JO L 59, 2.3.2013, p. 5.

(93)

Propunere de principii-cheie ale unui cadru de calitate pentru educația și îngrijirea copiilor preșcolari, raport al Grupului de lucru privind educația și îngrijirea copiilor preșcolari, care își desfășoară activitatea sub egida Comisiei Europene, http://ec.europa.eu/dgs/education_culture/repository/education/policy/strategic-framework/archive/documents/ecec-quality-framework_en.pdf.

(94)

Recomandarea Consiliului 92/442/CEE din 27 iulie 1992 privind convergența obiectivelor și a politicilor de protecție socială, JO L 245, 26.8.1992, p. 49.

(95)

Recomandarea 92/441/CEE a Consiliului din 24 iunie 1992, JO L 245, 26.8.1992, p. 46.

(96)

Directiva 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă, JO L 180, 15.7.2010, p.1.

(97)

Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, JO L 166, 30.4.2004, p. 1.

(98)

Regulamentul (UE) nr. 1231/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de extindere a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 și a Regulamentului (CE) nr. 987/2009 la resortisanții țărilor terțe care nu fac obiectul regulamentelor respective exclusiv pe motive de cetățenie, JO L 344, 29.12.2010, p. 1.

(99)

Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung, JO L 16, 23.1.2004, p. 44. A se vedea, de exemplu, Directiva 2011/98/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanții țărilor terțe în vederea șederii și ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre și un set comun de drepturi pentru lucrătorii din țările terțe cu ședere legală pe teritoriul unui stat membru, JO L 343, 23.12.2011, p. 1.

(100)

Directivele privind reîntregirea familiei, cartea albastră, permisul unic, cercetătorii, studenții, condițiile pentru protecția internațională, lucrătorii sezonieri și persoanele transferate în cadrul aceleiași companii.

(101)

Regulamentul se aplică se aplică și în cazul prestațiilor speciale în numerar, de tip necontributiv, care prezintă atât caracteristici proprii securității sociale, cât și asistenței sociale.

(102)

C(2017) 2610.

(103)

Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, JO L 166, 30.4.2004, p. 1.

(104)

Recomandarea Comisiei din 3 octombrie 2008 privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii, JO L 307, 18.11.2008, p. 11.

(105)

  http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:32014D0573&from=EN  

(106)

C(2017) 2610.

(107)

COM(2016) 815 final, 13.12.2006.

(108)

Recomandarea 92/441/CEE a Consiliului din 24 iunie 1992, JO L 245, 26.8.1992, p. 46.

(109)

Recomandarea 2008/867/CE a Comisiei din 3 octombrie 2008 privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii, JO L 307, 18.11.2008, p. 11, aprobată de Consiliul Uniunii Europene la 17 decembrie 2008.

(110)

Recomandarea Consiliului din 15 februarie 2016, JO C 67, 20.2.2016, p. 1.

(111)

https://emin-eu.net/what-is-emin/

(112)

Directiva 79/7/CEE privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale, JO L 6, 10.1.1979, p. 24; Directiva 2006/54/CE privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă, JO L 2004, 26.7.2006, p. 23; Directiva 2004/113/CE de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii, JO L273, 21.12.2004, p. 37.

(113)

Regulamentul 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, JO L 166, 30.4.2004, p. 1.

(114)

Directiva 98/49/CE a Consiliului din 29 iunie 1998 privind protecția dreptului la pensie suplimentară al lucrătorilor salariați și al lucrătorilor care desfășoară activități independente care se deplasează în cadrul Comunității, JO L 209, 25.7.1998, p. 46; Directiva 2014/50/UE privind cerințele minime de creștere a mobilității lucrătorilor între statele membre prin îmbunătățirea dobândirii și a păstrării drepturilor la pensie suplimentară, JO L 128, 30.4.2014, p. 1; Directiva (UE) 2016/2341 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (IORP), JO L 354, 23.12.2016, p.37.

(115)

 Recomandarea 92/442/CEE a Consiliului din 27 iulie 1992 privind convergența obiectivelor și politicilor de protecție socială JO L 245, 26.8.1992, p. 49.

(116)

C(2017) 2610.

(117)

Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman; Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente (Versiune consolidată: 5.6.2013).

(118)

https://ec.europa.eu/health/blood_tissues_organs/policy_en

(119)

  Recomandarea 92/442/CEE a Consiliului din 27 iulie 1992 privind convergența obiectivelor și politicilor de protecție socială, JO L 245, 26.8.1992, p. 49.

(120)

  Recomandarea Consiliului din 9 iunie 2009 privind siguranța pacienților, inclusiv prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale, JO C 151, 3.7.2009.

(121)

Regulamentul 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, JO L 166, 30.4.2004, p. 1.

(122)

Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere, JO L 88, 4.4.2011, p. 45-65.

(123)

Decizia Consiliului din 26 noiembrie 2009 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, JO L 23, 27.1.2010, p. 35.

(124)

Cu excepția Irlandei, care se află în curs de finalizare a procesului de ratificare.

(125)

Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, JO L 303, 2.12.2000, p. 16.

(126)

  Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: Un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere , COM(2010) 0636 final.

(127)

Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și serviciilor COM(2015) 0615 final – 2015/0278 (COD).

(128)

Propunere de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, [SEC(2008) 2180] [SEC(2008) 2181].

(129)

Recomandarea 92/442/CEE a Consiliului din 27 iulie 1992 privind convergența obiectivelor și politicilor de protecție socială, JO L 245, 26.8.1992, p. 49.

(130)

Recomandarea 2008/867/CE a Comisiei privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii, JO L 307, 18.11.2008, p. 11-14.

(131)

Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, JO L 166, 30.4.2004, p. 1.

(132)

În conformitate cu Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap.

(133)

COM(2016) 815 final, 13.12.2006.

(134)

JO L 307, 18.11.2008, p. 11.

(135)

Recomandarea 2013/112/EU a Comisiei din 20 februarie 2013 „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării”, JO L 59, 2.3.2013, p. 5-16.

(136)

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, „Un cadru UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020”, COM(2011) 0173 final.

(137)

Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului, JO L 315, 14.11.2012, p. 57.

(138)

Un cadru de calitate pentru serviciile de interes general în Europa, COM(2011) 900 final.

(139)

https://ec.europa.eu/info/topics/single-market/services-general-interest_ro

(140)

Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (Directiva privind serviciul universal), JO L 108, 24.4.2002, p. 51.

(141)

Regulamentul (CE) nr. 1307/2007 al Comisiei din 8 noiembrie 2007 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume, JO L 291, 9.11.2007, p. 1.

(142)

Regulamentul (UE) 2016/2338 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 decembrie 2016 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1370/2007 în ceea ce privește deschiderea pieței pentru serviciile de transport feroviar intern de călători, JO L 354, 23.12.2016, p. 22.

(143)

Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE, JO L 211, 14.8.2009, p. 55.

(144)

  Directiva privind apa potabilă (Directiva 98/83/CE) vizează calitatea apei destinate consumului uman. Obiectivul său este de a proteja sănătatea umană de efectele nefaste ale oricărui fel de contaminare a apei destinate consumului uman, prin asigurarea salubrității și purității acesteia.

(145)

Directiva 2014/92 a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu servicii de bază, JO L 257 din 28.8.2014, p. 214.

(146)

Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice (reformare), COM(2016)590.

(147)

  https://webgate.ec.testa.eu/docfinder/extern/aHR0cDovLw==/ZXVyLWxleC5ldXJvcGEuZXU=/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:52016DC0860(01)&rid=1

(148)

Propunere de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1316/2013 și (UE) nr. 283/2014 în ceea ce privește promovarea conectivității la internet în comunitățile locale, COM(2016) 589.

(149)

Directiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman, JO L 330, 5.12.1998, p. 32.

(150)

  http://ec.europa.eu/citizens-initiative/public/welcome?lg=ro

(151)

Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și serviciilor COM(2015) 0615 final – 2015/0278 (COD).