Back to EUR-Lex homepage

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search
You are here

Document 52017IR6121

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Evaluarea intermediară a FSE, în pregătirea propunerii post-2020

COR 2017/06121

JO C 247, 13.7.2018, p. 11–15 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

13.7.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 247/11

Avizul Comitetului European al Regiunilor – Evaluarea intermediară a FSE, în pregătirea propunerii post-2020

(2018/C 247/03)

Raportor:

Catiuscia MARINI (IT-PSE), președinta Consiliului Regional Umbria Document de referință

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Politica de coeziune

1.

 atrage atenția asupra importanței politicii de coeziune regională, ca politică de bază a Uniunii Europene, care urmărește obiectivele Uniunii, astfel cum sunt definite în tratatele UE, prin implicarea și responsabilizarea tuturor nivelurilor de guvernare, ținând seama de trăsăturile specifice teritoriale;

2.

 subliniază că politica de coeziune este una dintre cele mai monitorizate și evaluate politici europene, cum poate fi observat cu ușurință din numeroasele exerciții de evaluare efectuate și din observațiile disponibile în rapoartele privind coeziunea, elaborate periodic de Comisia Europeană și discutate în anumite foruri;

3.

 atrage atenția asupra caracterului general al acestei politici, care o face cunoscută pe scară largă cetățenilor europeni, contribuind astfel la o percepție pozitivă asupra Europei a cetățenilor înșiși, într-o perioadă istorică în care UE are urgentă nevoie să-și îmbunătățească imaginea;

4.

 consideră că este importantă înființarea unui nou cadru strategic comun cu caracter juridic obligatoriu, care să acopere toate politicile UE și să păstreze actualele instrumente teritoriale de punere în aplicare finanțate din mai multe fonduri (CLLD și ITI). De asemenea, consideră că este important un regulament robust privind dispozițiile comune, care să acopere toate fondurile ESI, dat fiind că este esențial pentru a asigura sinergiile necesare între politicile care urmăresc obiective complementare;

5.

 face trimitere la avizul său recent privind viitorul politicii (1) de coeziune (adoptat în mai 2017) și la avizul privind simplificarea (2) (adoptat în februarie 2018), unde sunt menționate principalele orientări pentru îmbunătățirea în continuare a acestei politici, în special astfel încât să fie mai orientată spre rezultate și mai simplificată;

6.

 cu toate acestea, este conștient că rezultatele și impactul politicii de coeziune sunt insuficient recunoscute și, ca urmare a faptului că această politică nu este valorificată în mod adecvat, percepția opiniei publice asupra fondurilor structurale este uneori negativă;

7.

 solicită, ca atare, să se pună la punct un dispozitiv de comunicare mai puternic și mai incluziv, capabil să redea astfel o imagine pozitivă și atractivă cu privire la utilizarea fondurilor;

Rolul Fondului social european

8.

 reamintește că Fondul social european (FSE) a fost primul instrument de finanțare al UE, creat de Tratatul de la Roma (1957), și rămâne principalul instrument al Uniunii Europene orientat direct spre cetățeni, în raport cu politicile de ocupare a forței de muncă, de incluziune socială și de educație și joacă un rol însemnat în reformarea administrațiilor publice și a sistemului judiciar. Ca atare, FSE promovează ocuparea deplină a forței de muncă, urmărește îmbunătățirea productivității muncii, încurajează incluziunea socială, reduce decalajele dintre ratele de ocupare a forței de muncă între diversele regiuni europene, în interiorul lor și între diversele orașe și zone rurale;

9.

 subliniază efectele pozitive ale punerii în aplicare a programelor finanțate prin FSE: se estimează că, în perioada cuprinsă între 2007 și 2014, mulțumită sprijinului oferit de FSE, 9,4 milioane de cetățeni europeni au găsit de lucru și 8,7 milioane au obținut o calificare profesională (3);

10.

 regretă că multe state membre au redus cofinanțarea măsurilor FSE, adesea și ca o consecință a politicilor de consolidare bugetară, invitând – prin urmare – statele membre să asigure o cofinanțare națională suficientă;

11.

 cu toate acestea, subliniază rolul de „stabilizator automat” – consolidat în ultimii ani ai perioadei de programare anterioare – jucat de FSE în sprijinirea măsurilor din Planul european de redresare economică în timpul crizei economice, demonstrând astfel flexibilitatea cerută, prin intermediul creșterii ratelor de cofinanțare UE și al modulării prefinanțărilor pentru protejarea investițiilor sociale în regiunile afectate de șocuri economice asimetrice și pentru a răspunde provocărilor și a interveni în favoarea grupurilor mai vulnerabile și mai expuse;

12.

 solicită o corelare mai strânsă între proporția de persoane excluse din punct de vedere social și alocarea resurselor. Subliniază că o abordare mai orientată spre regiuni și mai adaptată la situația de la fața locului pentru utilizarea fondurilor ar spori eficiența și eficacitatea sprijinului;

13.

 subliniază, de asemenea, că rolul FSE în ceea ce privește cota globală a investițiilor publice în politicile sociale rămâne cu atât mai important, cu cât deficitul infrastructural minim al investițiilor în infrastructura socială a UE este estimat la 100-150 de miliarde EUR pe an și se va ridica, în total, la 1 500 de miliarde EUR pentru perioada 2018-2030. Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) compensează acest deficit doar într-o măsură foarte limitată, dat fiind că, în prezent, doar 4 % din finanțările aprobate sunt alocate proiectelor de infrastructură socială; subliniază necesitatea de a atinge un echilibru și de a evita duplicarea eforturilor între, pe de o parte, investițiile în capital social deja planificate și cofinanțate în cadrul FSE și, pe de altă parte, investițiile în capitalul social, capitalul de competențe și capitalul uman în cadrul unui posibil viitor fond InvestEU;

14.

 salută măsurile luate în perioada 2014-2020 pentru a consolida rolul FSE – atât pentru politicile active în domeniul forței de muncă, cât și pentru incluziunea socială – cum ar fi introducerea unei cote minime garantate pentru FSE, măsurile specifice de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor (inițiativa „Locuri de muncă pentru tineri”), accentul pus pe rezultate și eficiență;

15.

 subliniază rezultatele pozitive obținute în actuala perioadă de programare, conform datelor din Raportul strategic pe 2017: 4,2 milioane de șomeri și 2,1 milioane de persoane inactive au făcut obiectul unor măsuri de facilitare a accesului pe piața forței de muncă; 14,6 miliarde au fost investite în învățământ și formare, 700 000 de persoane îmbunătățindu-și competențele; 634 000 de persoane cu handicap au fost ajutate să-și găsească loc de muncă;

16.

 constată valoarea adăugată europeană ridicată a FSE în perioada de programare anterioară și în cea actuală, dat fiind că intervențiile FSE au avut, în multe state membre și regiuni, un impact palpabil și cuantificabil în ce privește soluționarea unor probleme precum ratele ridicate ale șomajului, declinul demografic și sărăcia, identificate în cadrul Strategiei Europa 2020 ca priorități la nivel european;

17.

 evidențiază că este important ca o parte semnificativă a resurselor să fie alocată măsurilor de creare și consolidare a capacităților administrațiilor publice locale și regionale, pentru a le ajuta să pună în aplicare reformele structurale, printre altele în conformitate cu Planul de reformă al fiecărui stat membru;

18.

 cu toate acestea, este îngrijorat de întârzierile înregistrate în punerea în aplicare a măsurilor care vizează promovarea integrării zonelor rurale sau periferice, solicitând mai multă atenție pentru promovarea incluziunii sociale în zonele urbane și rurale defavorizate, în special în ceea ce privește integrarea socială și economică a tinerilor;

Dimensiunea socială în politicile europene

19.

 consideră că Pilonul european al drepturilor sociale este important pentru contribuția pe care UE o poate aduce la progresul economic și social, la combaterea discriminării și a excluziunii sociale, ajutându-i pe cetățeni să se adapteze la cerințele pieței muncii și să culeagă beneficiile revoluției digitale și protejându-i de amenințările și incertitudinile tot mai mari, atât în interiorul, cât și în afara teritoriului său;

20.

 reafirmă că pentru regiunile de frontieră este importantă promovarea mobilității transfrontaliere reale a lucrătorilor prin înlăturarea obstacolelor ce țin de dreptul muncii și securitatea socială (eliminarea piedicilor fiscale, exportul indemnizațiilor de șomaj și posibilitatea transferării drepturilor de pensie. De asemenea, reiterează faptul că autoritățile locale și regionale pot juca un rol important și în domeniul acordării de consultanță navetiștilor prin serviciile EURES sau prin structurile transfrontaliere existente (4);

21.

 subliniază, ca atare, importanța specială a pilonului european al drepturilor sociale, care plasează dimensiunea socială în centrul agendei europene. În acest sens, subliniază necesitatea de a coordona strategiile și obiectivele comune care ar trebui să existe între pilonul social și FSE (5) și recomandă ca dintre cele 20 de principii-cheie cuprinse în pilon, cele care sunt relevante să-și găsească toate răspuns în programele sprijinite de FSE;

22.

 recomandă ca punerea în aplicare a principiilor din pilonul social în programarea FSE să țină seama cum se cuvine de necesitatea de a pune la punct acțiuni integrate care să reflecte caracteristicile teritoriale, tendințele pe termen mediu ale pieței forței de muncă a Uniunii astfel cum sunt ele formulate la nivelurile local și regional de guvernare și perspectivele de ocupare a forței de muncă în Uniunea Europeană;

23.

 subliniază zonele puternic integrate între pilonul social și politica de coeziune, dat fiind că aceasta din urmă – grație modelului său unic de guvernanță pe mai multe niveluri – poate combina optim realizarea proiectelor în „format” european, cu respectarea contractelor sociale, specifice fiecărui stat membru;

24.

 consideră că este necesar ca dezbaterea privind pilonul social să fie însoțită de o primă evaluare, la nivel european, a procesului și rezultatelor implementării obiectivului tematic 9 (Incluziune socială și combaterea sărăciei), sub aspectul legăturii lor cu modelele sociale din diversele state membre și cu situațiile de criză/transformările care le afectează, dat fiind că este dificil de înțeles contribuția obiectivului la acest „pilon” în absența unei astfel de raportări la realitatea concretă;

25.

 avertizează cu privire la eventualele duplicări între un viitor program pentru reforme structurale și eventualele cadre de sprijinire a reformelor structurale care fac obiectul fondurilor structurale și de investiții prin intermediul concentrării tematice bazate în prezent pe obiectivele Strategiei Europa 2020 și, mai târziu, pe cele ale strategiei care îi va urma. În acest sens, solicită definirea domeniului de aplicare a reformelor structurale eligibile pentru sprijin din partea UE pe baza competențelor și a valorii adăugate europene și stabilirea unei distincții clare între sprijinul eligibil în temeiul politicii de coeziune (articolul 175) și cel eligibil pe baza cooperării administrative (articolul 197);

Recomandări pentru perioada post 2020

26.

 solicită ca procesul de întocmire a propunerii pentru următorul cadru financiar multianual (CFM) să fie lansat în timp util, pentru a permite o implicare adecvată a cetățenilor și a principalelor părți interesate, evitându-se astfel întârzierea adoptării regulamentelor și orientărilor, aspect care a încetinit demararea actualei perioade de programare;

27.

 pornind de la studiul CoR intitulat „Situația actuală și provocările viitoare ale Fondului social european în promovarea coeziunii sociale în orașele și regiunile Europei”, reamintește că FSE trebuie să joace un rol tot mai însemnat în anii următori, mai ales în legătură cu provocările induse de: șomajul de lungă durată, integrarea tinerilor pe piața forței de muncă, îmbătrânirea populației și marginalizarea unor zone periferice și de frontieră din hinterland, depopularea zonelor rurale, schimbările demografice ca urmare a migrației, integrarea refugiaților și migranților, combaterea excluziunii sociale în zonele urbane, deficitul de anumite competențe și adaptarea învățământului general, profesional și superior la evoluția tehnologică, combaterea excluziunii sociale a grupurilor dezavantajate, sprijinirea educației, de la învățământul preșcolar și până la formarea continuă a persoanelor în vârstă, luarea unor măsuri în cazul adulților cu un nivel scăzut de cunoștințe și competențe, alături de adaptarea standardelor educative la nevoile pieței muncii din UE;

28.

 insistă asupra complementarității dintre FEG și FSE ca parte a fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI), dat fiind că FEG este un mecanism de acordare de asistență pe termen scurt, în timp ce măsurile pe termen lung sunt sprijinite prin fondurile ESI, care pot interveni ca măsuri de monitorizare în domeniile FEG;

29.

 subliniază amploarea fără precedent a actualei revoluții digitale și efectele puternică a pieței muncii pe care această revoluție le produce acum, dar și mai mult în viitor, subliniind provocările pe care acest fenomen le aduce în sistemele de învățământ și formare din perspectiva adaptării la noile cerințe în materie de competențe și a consolidării oportunităților de învățare oferite tuturor cetățenilor, la toate nivelurile de educație, atât în învățământul general, cât și în cel profesional și în învățământul superior;

30.

 propune ca în viitor, în cadrul FSE să se elaboreze un pachet de bază de măsuri care să le asigure tinerilor defavorizați accesul la un nivel minim de studii și mijloacele necesare pentru însușirea unui nivel adecvat de competențe;

31.

 consideră că este extrem de relevant să se asigure flexibilitatea necesară pentru a adapta programarea FSE la noile provocări care pot apărea;

32.

 reafirmă necesitatea de a sprijini această revoluție digitală, astfel încât investițiile în domeniul digital să fie însoțite de măsuri care li se adresează persoanelor, inclusiv celor care activează în organizațiile publice locale și regionale;

33.

 consideră – prin urmare – că, pentru a aborda cu succes provocările care decurg din nevoia de adaptare la evoluțiile tehnologice și la globalizare este nevoie ca diversele instrumente europene de stimulare și sprijin să fie utilizate în mod integrat și sinergic, în vederea realizării obiectivelor definite în cadrul strategiilor aferente de specializare inteligentă;

34.

 este convins că, pentru abordarea adecvată a acestor chestiuni, FSE ar trebui să rămână o parte integrantă a fondurilor ESI și o componentă esențială a politicii regionale de coeziune, fructificând toate sinergiile posibile, prin integrarea cu alte acțiuni finanțate din celelalte fonduri structurale și din fondurile pentru dezvoltare rurală. În practică, FSE trebuie să interacționeze cu alte fonduri structurale, în special cu FEDR, pentru a se ajunge la o politică regională integrată, prin intermediul unor acțiuni comune la care să participe mai multe fonduri structurale;

35.

 este, de asemenea, convins că trebuie menținută posibilitatea ca FSE să rămână un fond cu gestiune partajată și, prin urmare, respinge cu fermitate orice propunere de a lega FSE de un model de gestiune directă de către Comisia Europeană și, de asemenea, orice tentativă de centralizare sub responsabilitatea exclusivă a statelor membre, cu excepția cazului în care acest lucru reiese în mod necesar din sistemul instituțional al statului membru;

36.

 consideră că un factor important de succes în punerea în aplicare a FSE este abordarea ascendentă, care permite o mai bună adaptare a măsurilor la nevoile beneficiarilor, prin utilizarea parteneriatului dintre instituțiile europene, statele membre, administrațiile regionale și locale și forțele economice și sociale prezente în teritoriu;

37.

 solicită introducerea unor mecanisme specifice, la nivel local și regional, vizând coordonarea dintre FSE și alte fonduri ESI și instrumente. Acestea ar trebui să permită complementarități la nivelul operațiunilor, inclusiv posibilitatea de a beneficia de sprijin din mai multe surse de finanțare în cadrul aceleiași operațiuni;

38.

 este de acord cu opțiunea de a integra în FSE alte fonduri utilizate în domeniul social și în cel al politicilor de ocupare a forței de muncă (sub forma unui FSE+ sau a unui fond-umbrelă), cu condiția ca această operație să ducă la realizarea unor sinergii și ca aceste fonduri să urmeze, la rândul lor, modelul gestiunii partajate. Aceste sinergii ar trebui să fie evidente mai ales în cazul Fondului pentru azil, migrație și integrare (FAMI), care funcționează în regim de gestiune partajată;

39.

 subliniază că FSE va fi și în continuare important la nivel local și regional pentru abordarea problemei abandonului școlar timpuriu și a tranziției de la educație și formare la încadrarea în muncă și pentru consolidarea capacității sistemelor de învățământ de a rezolva aceste probleme;

40.

 atrage atenția că Fondul social european poate fi adaptat la nivel regional pentru a acoperi nevoile în materie de competențe ale întreprinderilor din diferite regiuni, și anume prin formare adecvată și prin corelarea dintre persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă și angajatori. Fondul social european este esențial pentru formarea la nivel regional pentru a asigura oferta de lucrători calificați. Este la fel de important pentru reconversia din unele sectoare, de exemplu, în cele care se confruntă cu provocări majore în contextul digitizării;

41.

 își exprimă în același timp îngrijorarea că înființarea unui FSE–umbrelă ar putea duce la reducerea globală a resurselor destinate ocupării forței de muncă și incluziunii sociale și la diminuarea rolului autorităților locale și regionale în programarea și gestionarea acestor fonduri;

42.

 este de acord cu necesitatea unei mai mari vizibilități a FSE în CFM și consideră că este de dorit ca – în cadrul capitolului alocat politicii de coeziune – să fie create tot atâtea secțiuni pentru coeziunea economică, teritorială și socială, favorizând, în general, o mai mare transparență a structurii CFM, pentru a le permite cetățenilor europeni să recunoască mai bine prioritățile UE;

43.

 regretă că recenta Comunicare a Comisiei Europene pe tema „Un nou cadru financiar multianual, modern și capabil să asigure îndeplinirea eficientă a obiectivelor prioritare ale Uniunii după anul 2020” (6) omite orice informație cu privire la modul în care următorul CFM ar trebui să abordeze provocările sociale pentru Uniunea Europeană, lăsând părților interesate o marjă de acțiune foarte redusă pentru a influența propunerea Comisiei Europene pentru următorul cadru financiar multianual, care urmează să fie prezentată la 2 mai 2018;

44.

 reamintește că urmărirea obiectivelor de dezvoltare economică și de integrare socială necesită o abordare globală și integrată, care poate fi realizată mai bine prin aplicarea unor programe finanțate din mai multe fonduri sau dintr-un singur fond cu un domeniu de aplicare mai larg și mai flexibil. Ca atare, CoR recunoaște importanța unor instrumente de dezvoltare teritorială finanțate din mai multe fonduri, cum ar fi programele operaționale finanțate din mai multe fonduri, investițiile teritoriale integrate și dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității, respingând orice tentativă de a introduce obligația unor programe și instrumente finanțate dintr-un singur fond;

45.

 solicită, prin urmare, o mai mare armonizare și optimizare a Regulamentului privind dispozițiile comune, astfel încât diferențele, lacunele și duplicările în normele de funcționare ale fondurilor să fie reduse la minimum, iar regulile să fie definite într-un mod simplu și transparent, lăsând suficientă flexibilitate pentru soluțiile specifice care trebuie dezvoltate la nivel național, regional și local, inclusiv pentru extinderea instrumentelor de plată pe baza rezultatelor, precum și a planurilor de acțiune comune și a opțiunilor simplificate în materie de costuri; solicită, în acest scop, mai multe orientări din partea Comisiei Europene privind utilizarea opțiunilor simplificate în materie de costuri la toate nivelurile, fără a se impune restricții sau cerințe suplimentare cu privire la pragurile minime;

46.

 reamintește rolul important jucat de FSE în urmarea orientărilor în materie de ocupare a forței de muncă, de educație și incluziune socială cuprinse în recomandările specifice fiecărei țări, cerând o mai bună corelare între politica de coeziune și un semestru european reformat. Într-adevăr, semestrul european ar trebui să fie democratizat în continuare la nivel european și național, să fie mai bine definit în termeni de valoare adăugată europeană și de relație cu competențele UE și ar trebui să se concentreze mai mult pe asumare. La aceasta ar trebui să contribuie adoptarea unui cod de conduită, care să stabilească standarde pentru participarea autorităților locale și regionale, și instituirea unui „dialog structural privind situația coeziunii în Europa”, care să fie integrat în procesul semestrului european;

47.

 se opune, prin urmare, ca politica de coeziune să se afle în relație de simplă subordonare cu semestrul european, ceea ce ar contraveni rolului său consacrat în tratate, solicitând, în schimb, implicarea structurată a autorităților locale și regionale, ca parteneri în cadrul procesului semestrului european, integrarea unei analize teritoriale în întregul proces și introducerea unor recomandări teritoriale specifice acolo unde este posibil;

48.

 propune ca, în siajul avizelor pe tema „Indicatori pentru dezvoltarea teritorială – dincolo de PIB” și „Viitorul politicii de coeziune după 2020”, adoptate de CoR, să se utilizeze, pe lângă PIB, și alți indicatori care să țină seama de datele demografice, sociale și de mediu, ca de exemplu indicele de progres social (Social Progress Index – SPI) al regiunilor Uniunii.

Bruxelles, 22 martie 2018.

Președintele Comitetului European al Regiunilor

Karl-Heinz LAMBERTZ

(1)  COR 1814/2016.

(2)  COR 4842/2017.

(3)  Document de lucru al serviciilor Comisiei privind evaluarea ex-post a programelor FSE 2007-2013 [SWD(2016) 452 final].

(4)  COR 1319/2014.

(5)  COR-03141/2017.

(6)  COM(2018) 98 final, publicată la 14 februarie 2018.

Top