Regulamentul Consiliului privind recunoașterea transfrontalieră a hotărârilor de adopție

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 67 alineatul (4) și articolul 81 alineatul (3),

având în vedere solicitarea adresată Comisiei Europene de Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Parlamentului European,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,

întrucât:

(1)

Uniunea și-a stabilit obiectivul de a menține și a dezvolta un spațiu de libertate, securitate și justiție, în cadrul căruia se asigură libera circulație a persoanelor. Pentru instituirea progresivă a unui astfel de spațiu, este nevoie ca Uniunea să adopte măsuri privind cooperarea judiciară în materie civilă cu implicații transfrontaliere, inclusiv în domeniul dreptului familiei.

(2)	În temeiul articolelor 67 și 81 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), aceste măsuri trebuie să includă și măsuri care vizează recunoașterea reciprocă a hotărârilor în cauze judiciare și extrajudiciare.

(3)	Pentru a asigura libera circulație a familiilor care au adoptat un copil, este necesar și oportun ca normele care reglementează competența judiciară și recunoașterea hotărârilor de adopție să fie reglementate de un instrument juridic al Uniunii cu caracter obligatoriu și de direct aplicabil.

(4)

Prezentul regulament ar trebui să instituie un cadru juridic clar și cuprinzător în domeniul recunoașterii transfrontaliere a hotărârilor de adopție, să ofere familiilor soluții corespunzătoare în ceea ce privește securitatea juridică, caracterul previzibil și flexibilitatea și să împiedice situația în care o hotărâre de adopție pronunțată în mod legal într-un stat membru nu este recunoscută în alt stat membru.

(5)

Prezentul regulament ar trebui să vizeze recunoașterea hotărârilor de adopție pronunțate sau recunoscute într-un stat membru. Cu toate acestea, nu ar trebui să vizeze recunoașterea adopțiilor internaționale efectuate în conformitate cu Convenția de la Haga din 29 mai 1993 asupra protecției copilului și cooperării în materia adopției internaționale, deoarece această convenție prevede deja recunoașterea automată a adopțiilor în cauză. Prezentul regulament ar trebui, prin urmare, să se aplice numai în cazul recunoașterii adopțiilor interne și a adopțiilor internaționale care nu au avut loc în temeiul acestei Convenții.

(6)	Trebuie să existe o legătură între adopție și teritoriul statului membru care a pronunțat sau a recunoscut hotărârea de adopție. Prin urmare, recunoașterea ar trebui să se supună normelor comune privind competența judiciară.

(7)

Normele privind competența judiciară ar trebui să fie foarte previzibile și să se întemeieze pe principiul conform căruia competența judiciară se bazează în general pe reședința obișnuită a părinților care adoptă sau pe reședința obișnuită a unuia dintre părinții respectivi sau a copilului. Competență judiciară ar trebui să se limiteze la aceste motivații, cu excepția situațiilor care implică țări terțe, în care statul membru de cetățenie poate reprezenta un factor de legătură.

(8)	Întrucât adopția privește în general minorii, nu este adecvat să se confere părinților sau copilului flexibilitate în alegerea autorităților care vor decide cu privire la adopție.

(9)

Încrederea reciprocă în administrarea justiției în Uniune justifică principiul potrivit căruia hotărârile de adopție pronunțate sau recunoscute de un stat membru ar trebui recunoscute în toate statele membre, fără să fie necesare proceduri speciale. Prin urmare, o hotărâre de adopție pronunțată de un stat membru ar trebui să fie tratată ca și cum ar fi fost pronunțată în statul membru căruia i se adresează cererea.

(10)

Recunoașterea automată în statul membru căruia i se adresează cererea a unei hotărâri de adopție pronunțate într-un alt stat membru nu ar trebui să pericliteze respectarea dreptului la apărare. Prin urmare, toate părțile interesate ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita refuzul recunoașterii unei hotărâri de adopție în cazul în care consideră că este prezent unul dintre motivele de refuz al recunoașterii.

(11)

Recunoașterea adopției interne ar trebui să se facă în mod automat, cu excepția cazului în care statul membru în care a avut loc adopția nu deținea competența judiciară sau în care recunoașterea ar contraveni în mod evident ordinii publice a statului care recunoaște adopția, astfel cum este interpretat în conformitate cu articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(12)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dreptului material al familiei, incluzând legea privind adopția, al statelor membre. În plus, recunoașterea unei hotărâri de adopție în temeiul prezentului regulament nu ar trebui să implice recunoașterea vreunui raport juridic între părinții care adoptă ca urmare a recunoașterii unei hotărâri de adopție fără ca posibila decizie să nu depindă însă de recunoașterea hotărârii de adopție.

(13)	Orice chestiune de natură procedurală care nu este abordată în prezentul regulament ar trebui să fie tratată în conformitate cu legislația națională.

(14)

În cazul în care o hotărâre de adopție implică un raport juridic care nu este cunoscut în dreptul statului membru căruia i se adresează cererea, raportul juridic în cauză, inclusiv orice drept sau obligație aferentă, ar trebui adaptat, în măsura posibilului, la un raport căruia îi sunt asociate efecte echivalente și care urmărește obiective similare, în temeiul dreptului statului membru în cauză. Fiecare stat membru ar trebui să stabilească de către cine și în ce mod va fi realizată adaptarea.

(15)

Pentru a facilita recunoașterea automată prevăzută de prezentul regulament, ar trebui elaborat un model pentru transmiterea hotărârilor de adopție, și anume certificatul european de adopție. În acest scop, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește crearea și modificarea modelului de certificat. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să deruleze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. În cursul pregătirii și elaborării actelor delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, adecvată și la timp a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(16)

Deoarece obiectivul prezentului regulament nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană („TUE”). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la același articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea respectivului obiectiv.

(17)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei în ceea ce privește spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la TUE și la TFUE, [Regatul Unit și Irlanda și-au notificat dorința de a participa la adoptarea și aplicarea prezentului regulament]/[fără a aduce atingere articolului 4 din protocol, Regatul Unit și Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, și, prin urmare, nu le revin obligații în virtutea acestuia și nici nu le sunt aplicabile dispozițiile sale].

(18)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament și, prin urmare, nu îi revin obligații în virtutea acestuia și nici nu îi sunt aplicabile dispozițiile sale,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Domeniul de aplicare

1.   Prezentul regulament se aplică recunoașterii hotărârilor de adopție.

2.   Prezentul regulament nu se aplică și nu aduce atingere:

(a)	legilor din statele membre privind dreptul de a adopta sau alte chestiuni referitoare la dreptul familiei;

(b)	adopțiilor internaționale în temeiul Convenției de la Haga din 29 mai 1993 asupra protecției copilului și cooperării în materia adopției internaționale (Convenția de la Haga).

3.   Nicio dispoziție din prezentul regulament nu obligă un stat membru să:

(a)	recunoască existența oricărui raport juridic între părinții unui copil adoptat ca urmare a recunoașterii unei hotărâri de adopție;

(b)	pronunțe hotărâri de adopție în cazuri în care dreptul național aplicabil nu permite acest lucru.

Articolul 2

Definiție

În sensul prezentului regulament, „hotărâre de adopție” înseamnă hotărârea judecătorească sau decizia de creare sau de recunoaștere a unui raport juridic părinte-copil permanent între un copil care nu a împlinit vârsta majoratului și un părinte nou sau părinți noi care nu sunt părinții biologici ai copilului respectiv, indiferent de denumirea sub care apare acest raport juridic în legislația națională.

Articolul 3

Recunoașterea automată a hotărârilor de adopție

1.   O hotărâre de adopție pronunțată într-un stat membru este recunoscută în celelalte state membre fără să fie necesar să se recurgă la o procedură specială, cu condiția ca statul membru care pronunță hotărârea să aibă această competență judiciară în conformitate cu articolul 4.

2.   Orice parte interesată poate, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 7, solicita o decizie privind inexistența motivelor pentru refuzul recunoașterii, astfel cum se prevede la articolul 6.

3.   Dacă refuzul recunoașterii este invocat pe cale incidentală în fața unei instanțe dintr-un stat membru, instanța respectivă este competentă să se pronunțe asupra chestiunii respective.

Articolul 4

Competența judiciară pentru hotărârile de adopție

1.   Autoritățile unui stat membru pot pronunța o hotărâre de adopție numai dacă părintele sau părinții care adoptă sau copilul adoptat au reședința obișnuită în statul membru respectiv.

2.   În cazul în care a fost pronunțată o hotărâre de adopție în privința unui copil de către autoritățile unei țări terțe, autoritățile unui stat membru pot, de asemenea, pronunța o astfel de hotărâre sau pot decide cu privire la recunoașterea hotărârii din țara terță în conformitate cu procedurile stabilite de legislația națională, în cazul în care părintele sau părinții care adoptă sau copilul adoptat nu au reședința obișnuită în acest stat membru, dar sunt cetățeni ai acestuia.

Articolul 5

Documente necesare în vederea recunoașterii

O parte care dorește să invoce într-un stat membru o hotărâre de adopție pronunțată în alt stat membru prezintă:

(a)	o copie a hotărârii de adopție care întrunește condițiile necesare pentru stabilirea autenticității sale precum și

(b)	certificatul european de adopție emis în conformitate cu articolul 11.

Articolul 6

Refuzul recunoașterii

La cererea oricărei părți interesate, recunoașterea unei hotărâri de adopție pronunțată într-un stat membru poate fi refuzată numai dacă:

(a)	recunoașterea contravine vădit ordinii publice (ordre public) a statului membru căruia i se adresează cererea;

(b)	statul membru de origine nu deținea competența judiciară în temeiul articolului 4.

Articolul 7

Cererea de refuz al recunoașterii

1.   La cererea oricărei părți interesate, astfel cum este definită în temeiul dreptului național, recunoașterea unei hotărâri de adopție este refuzată în cazul în care se constată că este prezent unul dintre motivele menționate la articolul 6.

2.   Cererea de refuz al recunoașterii se depune la instanța pe care statul membru în cauză a comunicat-o Comisiei în temeiul articolului 13 litera (a), ca fiind instanța la care se depune cererea.

3.   Procedura de refuz al recunoașterii, în măsura în care nu face obiectul prezentului regulament, este reglementată de legislația statului membru căruia i se adresează cererea.

4.   Solicitantul furnizează instanței o copie a hotărârii și, dacă este cazul, o traducere sau o transcriere a acesteia.

5.   Instanța poate scuti de prezentarea documentelor menționate la alineatul (4) în cazul în care le deține deja sau în cazul în care nu consideră rezonabilă furnizarea acestora de către solicitant. În cel de al doilea caz, instanța poate solicita celeilalte părți să furnizeze respectivele documente.

6.   Partea care solicită refuzul recunoașterii hotărârii de adopție pronunțate într-un alt stat membru nu are obligația de a avea o adresă poștală în statul membru căruia i se adresează cererea. Partea respectivă nu are nici obligația de a avea un reprezentant autorizat în statul membru căruia i se adresează cererea, cu excepția cazului în care numirea unui astfel de reprezentant este obligatorie indiferent de cetățenia sau domiciliul părților.

7.   Instanța se pronunță fără întârziere în privința cererii de refuz al recunoașterii.

Articolul 8

Cai de atac împotriva hotărârii privind cererea de refuz al recunoașterii

1.   Oricare dintre părți poate introduce o cale de atac împotriva deciziei privind cererea de refuz al recunoașterii.

2.   Calea de atac se introduce la instanța pe care statul membru în cauză a comunicat-o Comisiei în temeiul articolului 13 litera (b) ca fiind instanța la care se introduce o astfel de cale de atac.

3.   Decizia pronunțată cu privire la calea de atac poate fi contestată printr-o cale de atac ulterioară doar în cazul în care instanțele înaintea cărora ar putea fi introdusă respectiva cale de atac ulterioară au fost comunicate Comisiei de către statul membru respectiv în temeiul articolului 13 litera (c).

Articolul 9

Căile de atac introduse în statul membru de origine a hotărârii de adopție

Instanța căreia i se transmite o cerere de refuz al recunoașterii sau instanța în fața căreia este introdusă o cale de atac în temeiul articolului 8 alineatul (2) sau alineatul (3) poate să suspende acțiunea, dacă împotriva hotărârii de adopție a fost introdusă o cale de atac ordinară în statul membru de origine sau dacă termenul pentru introducerea acesteia nu a expirat încă. În acest ultim caz, instanța poate specifica termenul în care poate fi introdusă o astfel de cale de atac.

Articolul 10

Interdicția revizuirii pe fond

În niciun caz o hotărâre de adopție sau o hotărâre judecătorească pronunțată într-un stat membru nu poate face obiectul unei revizuiri pe fond în statul membru căruia i se adresează cererea.

Articolul 11

Certificatul european de adopție

Autoritățile statului membru care a pronunțat hotărârea de adopție emite, la cererea oricăreia dintre părțile interesate, un certificat european de adopție multilingv după modelul stabilit în conformitate cu articolul 15.

Articolul 12

Adaptarea unei hotărâri de adopție

1.   În cazul în care o decizie sau hotărâre judecătorească conține o măsură sau un ordin care nu este cunoscut în dreptul statului membru căruia i se adresează cererea, măsura sau ordinul în cauză se adaptează, în măsura posibilului, la o măsură sau la un ordin recunoscut în dreptul statului membru în cauză, căruia îi sunt asociate efecte echivalente și care urmărește obiective și interese similare. Adaptarea respectivă nu poate să producă efecte care să le depășească pe cele prevăzute de dreptul statului membru de origine.

2.   Oricare dintre părțile interesate poate să conteste adaptarea măsurii sau a ordinului în fața unei instanțe.

Articolul 13

Informații care trebuie furnizate de către statele membre

1.   Până la 1 iulie 2018, statele membre informează Comisia cu privire la dispozițiile naționale, în cazul în care acestea există, referitoare la:

(a)	instanțele cărora trebuie să le fie adresate cererile de refuz al recunoașterii în temeiul articolului 7 alineatul (2);

(b)	instanțele înaintea cărora se introduce o cale de atac împotriva deciziei privind cererea de refuz al recunoașterii în temeiul articolului 8 alineatul (2); precum și

(c)	instanțele înaintea cărora trebuie introdusă orice cale de atac ulterioară în temeiul articolului 8 alineatul (3).

2.   Comisia pune la dispoziția publicului, prin orice mijloace adecvate, în special prin intermediul portalului e-Justiție, informațiile menționate la alineatul (1), precum și orice alte informații relevante privind procedurile de adopție și recunoașterea acestora în statele membre.

Articolul 14

Legalizarea și alte formalități similare

Nu este necesară nicio legalizare sau altă formalitate similară pentru documentele emise într-un stat membru în temeiul prezentului regulament.

Articolul 15

Competența de a adopta acte delegate

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 16 în ceea ce privește elaborarea și modificarea modelului de certificat european de adopție multilingv prevăzut la articolul 11.

Articolul 16

Exercitarea delegării

1.   Competența de a adopta acte delegate i se conferă Comisiei sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute de prezentul articol.

2.   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 15 se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la 1 iulie 2018.

3.   Delegarea de competențe menționată la articolul 15 poate fi revocată oricând de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere validității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

4.   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 15 intră în vigoare numai în cazul în care Consiliul nu a formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Consiliul a informat Comisia că nu va formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Consiliului.

5.   Parlamentul European este informat cu privire la adoptarea de acte delegate de către Comisie, la orice obiecție formulată la adresa acestor acte sau la revocarea delegării de competențe de către Consiliu.

Articolul 17

Dispoziții tranzitorii

Prezentul regulament se aplică numai în cazul hotărârilor de adopție pronunțate la 1 ianuarie 2019 sau ulterior acestei date.

Cu toate acestea, hotărârile de adopție pronunțate înainte de 1 ianuarie 2019 sunt, de asemenea, recunoscute începând cu data respectivă în cazul în care copilul în cauză nu a atins vârsta majoratului până la această dată.

Articolul 18

Raportul cu convențiile internaționale existente

1.   Prezentul regulament nu se aplică în cazul hotărârilor de adopție pronunțate în temeiul Convenției de la Haga.

2.   Fără a aduce atingere obligațiilor ce le revin statelor membre în temeiul articolul 351 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prezentul regulament nu afectează aplicarea convențiilor internaționale la care unul sau mai multe state membre sunt părți în momentul intrării în vigoare a prezentului regulament și care stabilesc norme cu privire la recunoașterea adopțiilor.

3.   Cu toate acestea, între statele membre, prezentul regulament prevalează în raport cu convențiile încheiate exclusiv între două sau mai multe state membre, în măsura în care aceste convenții vizează aspecte reglementate de prezentul regulament.

Articolul 19

Clauză de revizuire

1.   Până la 31 decembrie 2024 și ulterior din cinci în cinci ani, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport privind aplicarea prezentului regulament. Raportul este însoțit, dacă este cazul, de propuneri de adaptare a prezentului regulament.

2.   În acest scop, statele membre transmit Comisiei informațiile relevante privind aplicarea prezentului regulament de către instanțele lor judecătorești.

Articolul 20

Intrarea în vigoare și data aplicării

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică începând cu 1 ianuarie 2019, cu excepția articolelor 13, 15 și 16, care se aplică începând cu 1 iulie 2018.