10.7.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 242/10

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Burundi, în special ultimele două rezoluții, adoptate la 9 iulie 2015 (1) și la 17 decembrie 2015 (2),

—

având în vedere Acordul de la Cotonou revizuit, în special articolul 96,

—

având în vedere Decizia (UE) 2016/394 a Consiliului din 14 martie 2016 privind încheierea procedurii de consultare cu Republica Burundi în conformitate cu articolul 96 din Acordul de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte (3),

—

având în vedere Rezoluția sa din 4 octombrie 2016 referitoare la viitorul relațiilor ACP-UE după 2020 (4),

—

având în vedere rezoluția Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE din 9 decembrie 2015 referitoare la situația din Burundi,

—

având în vedere Acordul de pace și reconciliere pentru Burundi de la Arusha, încheiat la 28 august 2000,

—

având în vedere Constituția Republicii Burundi, în special articolul 96,

—

având în vedere Carta africană privind democrația, alegerile și guvernanța (ACDEG),

—

având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

—

având în vedere declarația din 21 octombrie 2016 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) în numele Uniunii Europene privind Africa de Sud și Burundi și Curtea Penală Internațională (CPI),

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2015/1755 al Consiliului din 1 octombrie 2015 privind măsurile restrictive având în vedere situația din Burundi (5) și având în vedere reînnoirea acestora la 29 septembrie 2016,

—

având în vedere rezoluția Comisiei africane pentru drepturile omului și ale popoarelor din 4 noiembrie 2016 referitoare la situația drepturilor omului în Republica Burundi,

—

având în vedere raportul din 20 septembrie 2016 privind ancheta independentă a ONU referitoare la Burundi, demarată în urma rezoluției S-24/1 a Consiliului pentru Drepturile Omului,

—

având în vedere raportul din 17 iunie 2016 al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului privind situația drepturilor omului în Burundi,

—

având în vedere rezoluția adoptată de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU la 30 septembrie 2016 referitoare la situația drepturilor omului în Burundi,

—

având în vedere raportul din 17 mai 2016 al delegației Comisiei africane pentru drepturile omului și ale popoarelor referitor la misiunea sa de informare în Burundi din 7-13 decembrie 2015,

—

având în vedere declarația din 6 ianuarie 2017 a purtătorului de cuvânt al SEAE privind interzicerea Ligii Iteka în Burundi,

—

având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Burundi se confruntă cu o criză politică, socială și economică majoră de la decizia președintelui Pierre Nkurunziza din aprilie 2015 de a candida pentru un al treilea mandat prezidențial, ceea ce constituie o încălcare a Acordului de la Arusha și a constituției țării; întrucât președintele Nkurunziza a făcut recent declarații în care nu exclude posibilitatea de a revizui constituția burundeză, cu scopul de a putea candida pentru un eventual al patrulea mandat din 2020;

B.

întrucât Burundi a notificat CPI cu privire la retragerea sa din Statutul de la Roma și din CPI la 19 octombrie 2016, în urma deciziei CPI de a deschide o anchetă preliminară cu privire la cazurile de violență și încălcările drepturilor omului în această țară;

C.

întrucât, după efectuarea unei anchete timp de doi ani în Burundi, la 15 noiembrie 2016, Liga Iteka a publicat un raport elaborat în colaborare cu Federația Internațională pentru Drepturile Omului (FIDH), intitulat „Dinamica represiunii și genocidului în Burundi”, care oferă informații actualizate privind represiunea guvernului și numeroasele încălcări ale drepturilor omului de către acesta; întrucât, după câteva săptămâni, Liga Iteka a publicat, de asemenea, mai multe rapoarte de anchetă privind cele mai grave crime comise de forțele guvernamentale în Burundi: asasinate, răpiri, dispariții forțate, tortură, violuri și detenții în masă; întrucât aceste crime au continuat într-un climat de impunitate absolută; întrucât, până în octombrie 2016, alte cinci organizații pentru apărarea drepturilor fuseseră deja interzise, printre acestea numărându-se Forum pour le renforcement de la société civile (FORSC), Forum pour la conscience et le développement (FOCODE), Action chrétienne pour l’abolition de la torture (ACAT), Association burundaise pour la protection des droits humains et des personnes détenues (APRODH) și Réseau des citoyens probes (RCP);

D.

întrucât, în noiembrie 2016, FIDH a raportat peste 1 000 de decese, 8 000 de persoane deținute pe motive politice, între 300 și 800 de persoane dispărute, sute de cazuri de tortură, sute de femei devenite victime ale agresiunilor sexuale, mii de arestări arbitrare, peste 310 000 de persoane refugiate în țările învecinate și 61 000 de persoane strămutate în interiorul țării; întrucât situația de securitate din Burundi prezintă riscuri pentru stabilitatea regiunii în ansamblu;

E.

întrucât guvernul controlează într-o măsură tot mai mare mass-media și ziarele independente, iar jurnaliștii sunt victime ale disparițiilor forțate, ale amenințărilor și atacurilor fizice sau ale hărțuirii judiciare; întrucât toate posturile independente de radio au fost suspendate; întrucât, potrivit Reporters sans frontières, Burundi se clasează pe locul 156 din 180 în clasamentul mondial al libertății presei pe 2016;

F.

întrucât, în martie 2016, UE a încheiat consultările în temeiul articolului 96 din Acordul de la Cotonou și a suspendat sprijinul financiar direct pentru administrația burundeză, deoarece a ajuns la concluzia că angajamentele propuse de guvern în ceea ce privește drepturile omului, principiile democratice și statul de drept nu sunt satisfăcătoare;

G.

întrucât sistemul de justiție din Burundi este extrem de corupt și, în pofida faptului că sute de persoane au fost ucise și torturate de la izbucnirea crizei, multe dintre ele de către poliție și serviciile de informații, doar foarte puțini făptași au fost aduși în fața justiției;

H.

întrucât există temeri legate de „etnicizarea” crizei de către guvern și de tendința tot mai pronunțată a funcționarilor de stat de a avea un discurs orientat spre divizare, după cum au constatat și funcționarii ONU;

I.

întrucât, potrivit relatărilor, membrii ligii tineretului din partidul aflat la guvernare, Imbonerakure, arestează și lovesc cetățenii, furându-le bunurile și, de asemenea, utilizează violul ca armă; întrucât aceștia își îndreaptă atacurile asupra membrilor opoziției, în special a membrilor Forțelor Naționale de Eliberare (FNL); întrucât numeroși membri ai opoziției și presupuși opozanți au fost uciși, deținuți, bătuți și torturați în ultimele luni;

J.

întrucât, la 29 septembrie 2016, Consiliul a reînnoit măsurile restrictive ale UE împotriva Republicii Burundi, prelungindu-le până la 31 octombrie 2017; întrucât aceste măsuri constau în interdicția de a călători și înghețarea activelor anumitor persoane ale căror activități sunt considerate ca subminând democrația sau împiedicând găsirea unei soluții politice la criza din Burundi;

K.

întrucât eforturile de mediere continuă, cu sprijinul deplin al Uniunii Africane, al Comunității Africii de Est, al UE și al ONU, pentru a promova dialogul între diferitele părți din Burundi în vederea găsirii unei soluții pașnice și bazate pe consens la criza din Burundi;

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

20.