COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 26.6.2017

COM(2017) 365 final

COMUNICARE A COMISIEI

CONTURILE ANUALE CONSOLIDATE ALE UNIUNII EUROPENE PENTRU EXERCIȚIUL FINANCIAR 2016

CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE    

CADRUL POLITIC, GUVERNANȚA ȘI RĂSPUNDEREA UNIUNII EUROPENE    

NOTĂ DE ÎNSOȚIRE A CONTURILOR CONSOLIDATE    

SITUAȚII FINANCIARE CONSOLIDATE ȘI NOTE EXPLICATIVE    

BILANȚ BILANȚ

SITUAȚIA PERFORMANȚEI FINANCIARE SITUAȚIA PERFORMANȚEI FINANCIARE

SITUAȚIA FLUXURILOR DE NUMERAR SITUAȚIA FLUXURILOR DE NUMERAR

SITUAȚIA MODIFICĂRILOR ACTIVELOR NETE SITUAȚIA MODIFICĂRILOR ACTIVELOR NETE

NOTE LA SITUAȚIILE FINANCIARE NOTE LA SITUAȚIILE FINANCIARE

SITUAȚIILE FINANCIARE: DISCUȚIE ȘI ANALIZĂ    

RAPOARTE PRIVIND EXECUȚIA BUGETARĂ ȘI NOTE EXPLICATIVE    

GLOSAR    

CUVÂNT ÎNAINTE

La mai puțin de un an și jumătate de la lansarea sa, Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), elementul de bază al Planului de investiții pentru Europa, dă deja rezultate concrete. Acest fond este activ în toate cele 28 de state membre și a mobilizat investiții în valoare de peste 190 de miliarde EUR până la jumătatea lunii mai 2017, ceea ce reprezintă peste jumătate din obiectivul de 315 de miliarde EUR prevăzut pentru jumătatea anului 2018, contribuind la redresarea economică. La sfârșitul anului 2016, fondul de garantare care acoperă operațiunile FEIS desfășurate de grupul BEI a fost alimentat cu fonduri din bugetul UE și a totalizat 1 miliard EUR în prezentele conturi anuale.

Prioritatea absolută a bugetului UE rămâne stimularea creării de locuri de muncă, a creșterii economice și a investițiilor. Comisia își continuă eforturile de consolidare a redresării economice a UE și de investire în tinerii săi și în persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă, precum și în întreprinderile nou-înființate și în întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri). Un exemplu bun în acest sens îl constituie mecanismul de garantare a împrumuturilor din cadrul programului „COSME” („Competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii”), care a continuat să aibă un succes foarte mare în 2016, și datorită capacității suplimentare de asumare a riscurilor a FEIS. La sfârșitul anului 2016, peste 143 000 de întreprinderi mici și mijlocii din 21 de țări primiseră deja finanțare în valoare de peste 5,5 miliarde EUR, cu sprijin din cadrul programului COSME.

Programul de cercetare și inovare Orizont 2020 este esențial pentru dezvoltarea unei economii și societăți bazate pe cunoaștere și inovare în cadrul UE. Participările la acesta au fost în număr de 49 000, fiind semnate acorduri de grant în valoare totală de 20,5 miliarde EUR. Din totalul participărilor IMM-urile au reprezentat peste 21 %. Sporirea numărului activităților din cadrul programului Orizont 2020 este demonstrată de creșterea cu aproape 40 % comparativ cu anul precedent a instrumentelor de garantare ale Orizont 2020 incluse în prezentele conturi.

În urma declarației de servicii inițiale din 2016, programul Galileo, care instituie sistemul global de navigație prin satelit al Europei, a trecut în 2016 de la faza de desfășurare la cea de exploatare. La sfârșitul anului 2016, valoarea sateliților operaționali și a infrastructurii terestre a Galileo inclusă în prezentele conturi era de 2 miliarde EUR. Punerea în aplicare a proiectelor din cadrul Orizont 2020 a încurajat dezvoltarea de noi aplicații Galileo. Aceste proiecte au dus deja la introducerea pe piață a 13 inițiative, 5 patente, 34 de prototipuri avansate și două produse, fiind, de asemenea, publicate 223 de lucrări științifice. Se preconizează că piața Sistemului global de navigație prin satelit va crește de la 5,8 miliarde de dispozitive în uz în 2017 la circa 8 miliarde de astfel de dispozitive până în 2020.

Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE) pentru transporturi, al cărui obiectiv este facilitarea accesului la finanțare a proiectelor de infrastructură în sectoarele transporturilor, telecomunicațiilor și energiei, a contribuit la realizarea tunelului feroviar Brenner Base, care, cu o lungime de 64 km, va fi cel mai lung tunel feroviar de mare capacitate din lume. Instrumentul de datorie al MIE inclus în conturi oferă partajarea riscurilor pentru finanțarea prin îndatorare, sub formă de datorii sau garanții cu rang prioritar sau subordonate, precum și sprijin pentru obligațiunile pentru finanțarea proiectelor.

În 2016, Europa a continuat să răspundă noilor provocări rezultate din schimbarea situației geopolitice. Bugetul UE a furnizat sprijin statelor membre pentru gestionarea adecvată a fluxurilor de migrație, abordând cauzele profunde ale migrației și protejând spațiul Schengen. Punerea în aplicare a programelor naționale ale statelor membre din cadrul Fondului pentru azil, migrație și integrare și al Fondului pentru securitate internă s-a accelerat în 2016.

Comisia a instituit, de asemenea, Instrumentul pentru refugiații din Turcia, care a devenit operațional la 17 februarie 2016 și pentru care conturile includ contribuții încasate în 2016 de la statele membre în valoare de 630 de milioane EUR. Acest lucru a permis Comisiei ca, printre alte inițiative, să lanseze un program inovator, denumit „Plasa de siguranță socială de urgență”, ce vizează acordarea de asistență unui număr de până la un milion de refugiați din rândul celor mai vulnerabili refugiați din Turcia, prin alocarea de bani în mod regulat. Acesta este un exemplu de utilizare tot mai frecventă a asistenței prevăzute de bugetul UE ca mijloc eficient și eficace de a acorda ajutor persoanelor aflate în situații de urgență.

În iunie 2016, Comisia a propus un nou Cadru de parteneriat cu țările terțe, bazat pe Agenda europeană privind migrația. Cadrul este o abordare europeană pentru aprofundarea cooperării cu țările de origine, de tranzit și de destinație ale fluxurilor de migrație. Acesta este sprijinit de majoritatea programelor de la rubrica „Europa globală” din cadrul bugetului, precum și de fondurile fiduciare relevante ale UE, în special de Fondul fiduciar pentru Siria, care este inclus în conturile anuale. Finanțarea corespunzătoare a cadrului de parteneriat este esențială pentru a putea să se intensifice cooperarea cu țările partenere prioritare și să se continue eforturile privind ruta de migrație central-mediteraneeană.

Alte provocări globale, cum ar fi abordarea schimbărilor climatice, au reprezentat în continuare o prioritate a bugetului UE. În 2016, contribuția totală la integrarea aspectelor legate de climă a fost estimată la 20,9 %, procent ce respectă obiectivul stabilit pentru actuala perioadă a CFM, 2014-2020. 

Din punct de vedere bugetar, fondurile structurale și de investiții europene și politica agricolă comună sunt în continuare principalele instrumente de investiții ale UE. În 2016 s-au cheltuit 57,4 miliarde EUR din bugetul UE pentru agricultură și dezvoltare rurală și, în pofida întârzierilor înregistrate anterior în lansarea și punerea în aplicare a actualului CFM, au fost cheltuite 37,8 miliarde EUR în domeniul coeziunii economice, sociale și teritoriale. 

Comisia a lansat o dezbatere privind viitorul și prioritățile unei UE cu 27 de state membre. Vom continua să conlucrăm pentru a construi un viitor mai prosper, mai competitiv și mai sigur. 

Günther H. Oettinger

Comisar pentru buget și resurse umane, Comisia Europeană

CADRUL POLITIC, GUVERNANȚA ȘI RĂSPUNDEREA UNIUNII EUROPENE

Uniunea Europeană (UE) este o uniune căreia cele 28 1 de țări europene care sunt membre ale acesteia (statele membre) îi conferă competențe pentru atingerea obiectivelor lor comune. Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate între femei și bărbați.

1.CADRUL POLITIC

UE urmărește atingerea obiectivelor stabilite în tratat prin intermediul unei serii de instrumente, unul dintre acestea fiind bugetul UE. Alte instrumente sunt, de exemplu, propunerea de acte legislative sau urmărirea unor strategii de politică.

Politicile finanțate din bugetul UE sunt puse în aplicare în conformitate cu cadrul financiar multianual (CFM).

CFM este convenit cu unanimitate de voturi, ceea ce indică angajamentul tuturor statelor membre față de obiective și de cheltuieli. Bugetul UE finanțează o gamă largă de politici și de programe în cadrul întregii UE. În conformitate cu prioritățile stabilite de Parlamentul European și de Consiliu în CFM, Comisia pune în aplicare programe, activități și proiecte de cheltuieli. În cadrul principalului domeniu de cheltuieli al fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI), UE se angajează din punct de vedere juridic să pună în aplicare aceste acțiuni prin adoptarea programelor operaționale.

Principala sursă de finanțare a UE sunt veniturile din resurse proprii, care sunt completate cu alte venituri. Există trei categorii de resurse proprii: resursele proprii tradiționale (cum ar fi taxele vamale și cotizațiile pentru zahăr), resursa proprie bazată pe taxa pe valoarea adăugată (TVA) și resursa proprie bazată pe venitul național brut (VNB). Celelalte venituri provenite din activitățile UE (de exemplu amenzile aplicate în materie de concurență) reprezintă, în mod normal, mai puțin de 10 % din veniturile totale. Valoarea globală a resurselor proprii necesare pentru finanțarea bugetului se stabilește prin scăderea celorlalte venituri din cheltuielile totale. Valoarea totală a resurselor proprii nu poate depăși 1,23 % din suma venitului național brut (VNB) al statelor membre.

Cheltuielile operaționale ale UE acoperă diferitele rubrici ale CFM și se prezintă sub forme diferite, în funcție de modul în care sunt plătiți și gestionați banii. Bugetul UE este executat prin trei moduri de gestiune:

gestiune partajată: în cazul acestei metode, sarcinile de execuție bugetară sunt delegate statelor membre. Aproximativ 80 % din cheltuieli se încadrează în acest mod de gestiune și acoperă domenii precum cheltuielile agricole și acțiunile structurale;

gestiune directă: în acest caz, bugetul este executat direct de serviciile Comisiei;

gestiune indirectă: în acest caz, Comisia atribuie sarcini de execuție bugetară organismelor de drept UE sau de drept național, precum agențiile UE sau organizațiile internaționale.

2.GUVERNANȚA ȘI RĂSPUNDEREA ÎN UE

2.1.STRUCTURA INSTITUȚIONALĂ

Guvernanța organizațională a UE constă în instituțiile, în agențiile și în alte organisme ale UE care sunt enumerate în nota 9 la notele la situațiile financiare consolidate. Principalele instituții cu responsabilități în elaborarea politicilor și luarea deciziilor sunt Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul și Comisia.

Comisia este organul executiv al UE și promovează interesul general al acesteia. Comisia realizează acest lucru prin propunerea de acte legislative, prin implementarea politicilor UE, prin supravegherea punerii în aplicare corecte a tratatelor și a dreptului european, prin gestionarea bugetului UE și prin reprezentarea Uniunii în afara Europei.

Funcționarea internă a Comisiei se bazează pe o serie de principii-cheie care reprezintă piatra de temelie a bunei guvernanțe: roluri și responsabilități clare, un angajament ferm de gestionare a performanțelor și de respectare a cadrului juridic, mecanisme clare de asigurare a răspunderii, un cadru de reglementare de înaltă calitate și incluziv, deschidere și transparență, precum și standarde înalte de comportament etic.

2.2.STRUCTURA DE GUVERNANȚĂ A COMISIEI

Comisia Europeană are un sistem de guvernanță unic, ce face o distincție clară între structurile de supraveghere politică și administrativă și care implică o răspundere financiară și responsabilități bine definite. Acest sistem se bazează pe tratate, structura sa evoluând pentru a se adapta la un mediu în continuă schimbare și pentru a ține pasul cu cele mai bune practici stabilite în standardele internaționale relevante 5 .

§Colegiul comisarilor își asumă răspunderea politică colegială pentru activitatea Comisiei. Execuția operațională a bugetului este delegată directorilor generali și șefilor de servicii, care conduc structura administrativă a Comisiei 6 .

§Colegiul deleagă sarcini de gestiune financiară directorilor generali sau șefilor de serviciu, care prin urmare devin ordonatori de credite prin delegare. Aceste sarcini pot fi delegate, mai apoi, directorilor, șefilor de unitate și altor persoane, care devin, astfel, ordonatori de credite prin subdelegare. Responsabilitățile ordonatorilor de credite acoperă întregul proces de gestionare, de la stabilirea etapelor de lucru necesare pentru atingerea obiectivelor de politică fixate de instituție până la gestionarea activităților lansate, atât din punct de vedere operațional, cât și bugetar.

În cadrul Comisiei, rolurile și responsabilitățile în materie de gestiune financiară sunt, prin urmare, clar definite și aplicate. Aceasta este o abordare descentralizată, cu responsabilități clare, al cărei scop este de a crea o cultură administrativă care să îi încurajeze pe funcționarii publici să își asume responsabilitatea pentru activitățile asupra cărora au control și de a le oferi control asupra activităților pentru care sunt responsabili.

În contextul ciclului de planificare și programare strategică al Comisiei, fiecare ordonator de credite trebuie să pregătească un „raport anual de activitate” (RAA) privind realizările în materie de politici și de activități și rezultatele anului respectiv, în care declară că resursele au fost utilizate pe baza principiilor bunei gestiuni financiare și că a instituit proceduri de control care oferă garanțiile necesare cu privire la legalitatea și regularitatea tranzacțiilor subiacente. La nivelul Comisiei, aceste rezultate sunt adoptate și publicate într-o formă agregată în Raportul anual privind gestionarea și performanța bugetului, care este transmis Parlamentului European și Consiliului și este principalul instrument prin care Colegiul comisarilor își asumă răspunderea politică pentru gestiunea bugetului.

Contabilul Comisiei este responsabil la nivel central pentru gestiunea trezoreriei, pentru procedurile de recuperare, pentru stabilirea unor norme contabile bazate pe Standardele și metodele internaționale de contabilitate pentru sectorul public, pentru validarea sistemelor contabile și pentru pregătirea conturilor anuale consolidate ale Comisiei, precum și a conturilor anuale consolidate ale UE. În plus, contabilul trebuie să semneze conturile anuale, declarând astfel că acestea prezintă în mod corect, sub toate aspectele materiale, poziția financiară, rezultatele operațiunilor și fluxurile de numerar. Funcția de contabil al Comisiei este independentă, contabilul având o mare responsabilitate în ceea ce privește raportarea financiară în cadrul Comisiei. Funcția de auditor intern al Comisiei este, de asemenea, o funcție independentă și centralizată.

Consiliul pentru gestiunea corporativă joacă un rol în guvernanța corporativă a Comisiei prin faptul că asigură supravegherea și orientările strategice cu privire la principalele aspecte legate de gestiunea corporativă, inclusiv în ceea ce privește managementul resurselor financiare și umane. Acesta este prezidat de secretarul general și reunește în mod regulat directorii generali și cabinetele responsabile de buget, de resurse umane și de IT pentru a se asigura că sunt instituite în cadrul Comisiei structurile organizatorice și tehnice necesare pentru a concretiza în mod eficient și eficace prioritățile politice ale președintelui.

2.3.UN CADRU DE PERFORMANȚĂ SOLID

Implementarea unor cadre de performanță solide este esențială pentru a asigura faptul că se pune un accent puternic pe rezultate, pe valoarea adăugată a UE și pe buna gestionare a programelor UE. Performanța bugetului UE trebuie să ia în considerare multitudinea obiectivelor, complementaritatea și integrarea politicilor și programelor, precum și rolul-cheie al statelor membre în execuția bugetului UE. Comisia se angajează să asigure faptul că bugetul UE contribuie la obținerea unor rezultate mai bune pentru cetățeni și că sprijină prioritățile politice. Pentru a asigura faptul că resursele sunt alocate priorităților și că fiecare acțiune generează o valoare adăugată și rezultate importante, Comisia pune în aplicare inițiativa sa „Un buget al UE axat pe rezultate”. Pe baza cadrului de performanță pentru perioada 2014-2020, această inițiativă promovează un echilibru mai bun între asigurarea conformității și performanță. Cadrul de performanță pentru perioada 2014-2020 a fost inclus ca un nou element obligatoriu și ca un pilon esențial al unei orientări mai axate pe rezultate a acestei perioade de programare. Acesta prevede stabilirea unor obiective, indicatori și ținte clare și măsurabile, precum și a unor mecanisme de monitorizare, de raportare și de evaluare.

Raportul anual privind gestionarea și performanța bugetului UE oferă o imagine de ansamblu cu privire la performanța, gestionarea și protecția bugetului UE. Acesta explică modul în care bugetul UE sprijină prioritățile politice ale Uniunii Europene și prezintă rezultatele obținute cu ajutorul bugetului UE, precum și rolul pe care îl are Comisia în asigurarea și promovarea celor mai înalte standarde de gestiune bugetară și financiară.

2.4.RAPORTAREA FINANCIARĂ

Principalul element al raportării financiare a UE este Pachetul de raportare financiară integrată al UE, care include conturile anuale consolidate ale UE și alte rapoarte de însoțire a conturilor, și anume Raportul anual privind gestionarea și performanța bugetului și Raportul privind acțiunile întreprinse în urma descărcării de gestiune. Pachetul de raportare financiară integrată oferă publicului în fiecare an o imagine detaliată a situației financiare și operaționale a UE.

Conturile anuale consolidate ale UE prezintă informații financiare referitoare la activitățile instituțiilor, ale agențiilor și ale altor organisme ale UE atât prin prisma contabilității de angajamente, cât și din perspectivă bugetară. Aceste conturi nu cuprind conturile anuale ale statelor membre.

Conturile anuale consolidate ale UE constau în două părți separate, dar corelate:

a)    situațiile financiare consolidate și

b)    rapoartele privind execuția bugetară, care oferă o imagine agregată asupra execuției bugetare.

În plus, conturile anuale consolidate ale UE sunt însoțite de „Situațiile financiare: discuție și analiză”, care sintetizează modificările și tendințele semnificative din cadrul situațiilor financiare și explică riscurile și incertitudinile semnificative cu care s-a confruntat UE și pe care trebuie să le abordeze în viitor.

Raportarea și răspunderea în cadrul Comisiei:

2.5.CONTROALE

Auditul extern

Curtea de Conturi Europeană (Curtea) este auditorul extern al instituțiilor (și organismelor) UE. Curtea are misiunea de a contribui la îmbunătățirea gestiunii financiare a UE, precum și de a promova asumarea răspunderii și transparența și are rolul de gardian independent al intereselor financiare ale cetățenilor UE. Rolul Curții de auditor extern independent al Uniunii Europene constă în a verifica dacă fondurile UE au fost contabilizate corect, dacă au fost colectate și cheltuite în conformitate cu normele și reglementările aplicabile și dacă prin acestea s-a obținut un bun raport costuri-beneficii.

Conturile anuale ale UE și modul în care gestionează aceasta resursele fac obiectul unui audit efectuat de Curte, care, în cadrul activității sale, întocmește pentru Parlamentul European și Consiliu:

(1)    un raport anual privind activitățile finanțate din bugetul general, în care sunt detaliate observațiile acesteia privind conturile anuale și tranzacțiile subiacente;

(2)    o opinie, în baza auditurilor sale, inclusă în raportul anual sub forma unei declarații de asigurare privind (i) fiabilitatea conturilor și (ii) legalitatea și regularitatea tranzacțiilor subiacente care implică atât veniturile colectate, cât și plățile efectuate către beneficiarii finali și

(3)    rapoarte speciale ce privesc domenii specifice.

Descărcarea de gestiune

Etapa finală a ciclului bugetar este descărcarea de gestiune a bugetului pentru un anumit exercițiu financiar. Descărcarea de gestiune este acordată Comisiei și tuturor celorlalte instituții și organe ale UE. Descărcarea de gestiune constituie partea politică a controlului extern al execuției bugetare și reprezintă decizia prin care Parlamentul European, acționând pe baza recomandării Consiliului, „eliberează” Comisia (și celelalte organisme ale UE) de răspunderea pe care o poartă privind gestionarea unui buget dat, marcând astfel închiderea bugetului respectiv. La nivelul UE, Parlamentul European este autoritatea care acordă descărcarea de gestiune. Aceasta înseamnă că, în urma auditului și a încheierii conturilor anuale, este sarcina Consiliului de a recomanda și apoi a Parlamentului European de a acorda descărcarea de gestiune Comisiei și celorlalte organisme ale UE pentru execuția bugetului UE într-un anumit exercițiu financiar. Această decizie se bazează pe analizarea conturilor anuale, pe raportul anual întocmit de Comisie privind gestionarea și performanța bugetului, pe raportul anual, pe opinia de audit și pe rapoartele speciale ale Curții, precum și pe răspunsurile Comisiei la întrebări și la cererile de informații suplimentare.

Procedura descărcării de gestiune poate duce la trei rezultate: acordarea, amânarea sau refuzul descărcării de gestiune. Audierile comisarilor fac parte din procedura anuală de descărcare bugetară din cadrul Parlamentului European, membrii Comisiei pentru control bugetar a PE adresând întrebări comisarilor referitoare la domeniile de politică de care răspund. Raportul final privind descărcarea, inclusiv recomandările specifice adresate Comisiei cu privire la acțiunile pe care aceasta trebuie să le întreprindă, este adoptat în plenul Parlamentului European. Recomandările Consiliului privind descărcarea de gestiune sunt adoptate de către Consiliul Afaceri Economice și Financiare (ECOFIN). Atât raportul Parlamentului European privind descărcarea de gestiune, cât și recomandările Consiliului privind descărcarea de gestiune fac obiectul unui raport anual de monitorizare în care Comisia prezintă acțiunile concrete pe care le-a întreprins pentru a pune în aplicare recomandările formulate.

NOTĂ DE ÎNSOȚIRE A CONTURILOR CONSOLIDATE

Conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul 2016 au fost pregătite pe baza informațiilor prezentate de instituții și organisme în conformitate cu articolul 148 alineatul (2) din Regulamentul financiar, care se aplică bugetului general al Uniunii Europene. Declar, prin prezenta, că acestea au fost pregătite în conformitate cu titlul IX din Regulamentul financiar și cu principiile, normele și metodele contabile stabilite în notele la situațiile financiare.

Am obținut de la contabilii acestor instituții și organisme, care au atestat corectitudinea lor, toate informațiile necesare pentru întocmirea situațiilor financiare anuale care prezintă activele și pasivele Uniunii Europene și execuția bugetară.

Prin prezenta certific că, pe baza acestor informații și pe baza verificărilor pe care le-am considerat necesare pentru a valida conturile Comisiei Europene, am asigurarea rezonabilă că aceste conturi prezintă în mod corect, în toate aspectele materiale, poziția financiară, rezultatele, operațiunile și fluxurile de numerar ale Uniunii Europene.

[semnat]

Rosa ALDEA BUSQUETS

Contabilul Comisiei

23 iunie 2017

UNIUNEA EUROPEANĂ

EXERCIȚIUL FINANCIAR 2016

SITUAȚII FINANCIARE CONSOLIDATE ȘI NOTE EXPLICATIVE

Trebuie precizat faptul că, din cauza rotunjirii cifrelor la milioane de euro, anumite date financiare din tabelele de mai jos pot părea că nu corespund sumei totale.

CUPRINS

BILANȚ    

SITUAȚIA PERFORMANȚEI FINANCIARE    

SITUAȚIA FLUXURILOR DE NUMERAR    

SITUAȚIA MODIFICĂRILOR ACTIVELOR NETE    

NOTE LA SITUAȚIILE FINANCIARE    

1. 1 . POLITICI CONTABILE SEMNIFICATIVE

2. 2 . NOTE LA BILANȚUL CONTABIL

3. 3 . NOTE LA SITUAȚIA PERFORMANȚEI FINANCIARE

4. 4 . ACTIVE ȘI DATORII CONTINGENTE

5. 5 . ANGAJAMENTE BUGETARE ȘI JURIDICE

6. 6 . MANAGEMENTUL RISCULUI FINANCIAR

7. 7 . INFORMAȚII PRIVIND PĂRȚILE AFILIATE

8. 8 . EVENIMENTE ULTERIOARE DATEI BILANȚULUI

9. 9 . PERIMETRUL DE CONSOLIDARE

BILANȚ

*    La 1 decembrie 2016, Parlamentul European a adoptat un buget care prevede plata datoriilor pe termen scurt ale Uniunii din resursele proprii care urmează să fie colectate de către statele membre sau solicitate acestora în 2017. În plus, conform articolului 83 din Statutul funcționarilor (Regulamentul nr. 259/68 al Consiliului din 29 februarie 1968 cu modificările ulterioare), statele membre garantează în mod colectiv datoriile legate de pensii.

SITUAȚIA PERFORMANȚEI FINANCIARE

SITUAȚIA FLUXURILOR DE NUMERAR

SITUAȚIA MODIFICĂRILOR ACTIVELOR NETE

NOTE LA SITUAȚIILE FINANCIARE

1.POLITICI CONTABILE SEMNIFICATIVE

1.1.TEMEIUL JURIDIC ȘI NORMELE CONTABILE

Conturile UE sunt ținute în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26 octombrie 2012, p. 1), denumit în continuare „Regulamentul financiar”, precum și cu Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 (JO L 362, 31 decembrie 2012, p. 1) de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului financiar.

În conformitate cu articolul 143 din Regulamentul financiar, UE își pregătește situațiile financiare conform normelor contabilității de angajamente, care se întemeiază pe Standardele internaționale de contabilitate pentru sectorul public (IPSAS). Aceste norme contabile, adoptate de contabilul Comisiei, trebuie aplicate de către toate instituțiile și organismele UE care intră în perimetrul consolidării, pentru a se stabili un set uniform de norme contabile, de evaluare și de prezentare a conturilor, în vederea armonizării procesului de întocmire a situațiilor financiare și în vederea consolidării.

1.2.PRINCIPII CONTABILE

Situațiile financiare au ca obiectiv furnizarea de informații cu privire la poziția financiară, performanța și fluxurile de numerar ale unei entități, care sunt utile unei game largi de utilizatori. Pentru UE, ca entitate din sectorul public, obiectivele urmărite vizează mai precis furnizarea de informații utile pentru procesul decizional și demonstrarea responsabilității entității pentru resursele care îi sunt încredințate. Prezentul document a fost elaborat ținându-se cont de aceste obiective.

Considerentele generale (sau principiile contabile) care trebuie urmate atunci când se întocmesc situațiile financiare sunt stabilite în norma contabilă nr. 1 a UE, „Situații financiare”, și sunt aceleași cu cele descrise în IPSAS 1: prezentare fidelă, contabilitate pe bază de angajamente, continuitatea activităților, coerența prezentării, importanța semnificativă, agregare, compensare și informații comparative. Potrivit articolului 144 din Regulamentul financiar, raportarea financiară trebuie să fie, din punctul de vedere al caracteristicilor calitative, relevantă, fiabilă, comparabilă și inteligibilă.

1.3.CONSOLIDARE

Perimetrul de consolidare

În situațiile financiare consolidate ale UE sunt incluse toate entitățile controlate importante [și anume instituțiile UE (inclusiv Comisia) și agențiile UE], entitățile asociate și întreprinderile comune. Lista completă a entităților consolidate se găsește în nota 9 la situațiile financiare ale UE. Aceasta cuprinde în prezent 52 de entități controlate și 1 entitate asociată. Entitățile care intră în perimetrul de consolidare, dar care nu sunt semnificative pentru situațiile financiare consolidate ale UE în ansamblu, nu trebuie consolidate sau contabilizate utilizând metoda punerii în echivalență în cazul în care acest lucru ar necesita prea mult timp sau costuri excesive pentru UE. Aceste entități sunt denumite „entități minore” și sunt enumerate separat în nota 9. În 2016, 7 entități au fost clasificate ca entități minore.

Entități controlate

Decizia de a include o entitate în perimetrul de consolidare are la bază conceptul de control. Entitățile controlate sunt toate entitățile în cazul cărora UE este expusă sau are dreptul la beneficii variabile pe baza participării sale, UE putând afecta natura și valoarea acestor beneficii prin puterea pe care o are asupra entității controlate. Această putere trebuie să poată fi exercitată în prezent și să aibă legătură cu activitățile relevante ale entității. Entitățile controlate sunt consolidate integral. Consolidarea începe la data primului control și se încheie atunci când nu mai au loc astfel de controale.

Indicatorii de control cei mai obișnuiți în cadrul UE sunt: instituirea entității prin tratatele fondatoare sau prin legislația secundară, finanțarea entității din bugetul UE, existența unor drepturi de vot în organismele de conducere, efectuarea unui audit de către Curtea Europeană de Conturi și acordarea descărcării de gestiune de către Parlamentul European. Se efectuează o evaluare individuală în cazul fiecărei entități pentru a se decide dacă unul sau toate criteriile prezentate mai sus sunt suficiente pentru declanșarea unui control.

În cadrul acestei abordări, instituțiile (cu excepția Băncii Centrale Europene) și agențiile UE (cu excepția agențiilor din cadrul fostului pilon al II-lea) sunt considerate ca fiind sub controlul exclusiv al UE și sunt, prin urmare, incluse în perimetrul de consolidare. Mai mult, Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO), aflată în lichidare, este considerată, de asemenea, o entitate controlată.

Toate tranzacțiile și soldurile semnificative reciproce între entitățile controlate ale UE sunt eliminate, în timp ce câștigurile și pierderile nerealizate în cazul acestor tranzacții reciproce nu sunt semnificative și, prin urmare, nu au fost eliminate.

Angajamente comune

Un angajament comun este un acord asupra căruia UE și una sau mai multe părți au control comun. Controlul comun reprezintă controlul partajat al unui angajament, convenit într-o formă contractuală, care există doar atunci când deciziile legate de activitățile relevante necesită consimțământul unanim al părților care dețin controlul comun. Angajamentele comune pot fi operațiuni comune sau întreprinderi comune. În cazul în care angajamentul comun este structurat printr-un vehicul distinct, iar părțile la angajamentul comun au drepturi la activele nete ale angajamentului, acest angajament comun se califică drept întreprindere comună. Participațiile în întreprinderile comune sunt contabilizate prin metoda punerii în echivalență (a se vedea nota 1.5.4). În ceea ce privește angajamentul, în cazul în care părțile au drepturi la active și au obligații privind pasivele acestuia, angajamentul comun este clasificat drept operațiune comună. În ceea ce privește participația sa la operațiunile comune, UE recunoaște în situațiile sale financiare: activele și pasivele acestuia, veniturile și cheltuielile, precum și cota sa din activele, pasivele, veniturile deținute și cheltuielile suportate în comun.

Entități asociate

Entitățile asociate sunt entități asupra cărora UE exercită, în mod direct sau indirect, o influență semnificativă, dar pe care nu le controlează. Se consideră că există o influență semnificativă în cazul în care UE deține, în mod direct sau indirect, cel puțin 20 % din drepturile de vot. Participațiile în entitățile asociate sunt contabilizate prin metoda punerii în echivalență (a se vedea nota 1.5.4).

Entități neconsolidate ale căror fonduri sunt gestionate de către Comisie

Fondurile aferente Sistemului comun de asigurări de sănătate pentru personalul UE, Fondul european de dezvoltare și Fondul de garantare al participanților sunt gestionate de către Comisie în numele acestora. Însă, aceste entități nu sunt consolidate în situațiile financiare ale UE, întrucât nu sunt controlate de aceasta .

1.4.BAZA DE ÎNTOCMIRE

Situațiile financiare sunt prezentate anual. Exercițiul financiar începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie.

2.Monedă și baza conversiei

Moneda funcțională și de raportare

Situațiile financiare sunt prezentate în milioane de euro, cu excepția cazului în care se prevede altfel, euro fiind moneda funcțională și de raportare a UE.

Tranzacții și solduri

Tranzacțiile valutare sunt convertite în euro utilizându-se cursurile de schimb în vigoare la data efectuării tranzacțiilor. Câștigurile și pierderile din diferențele de schimb valutar rezultate în urma decontării tranzacțiilor în valută și a reconversiei la cursurile de schimb de la încheierea exercițiului a elementelor monetare de activ și pasiv denominate în valută sunt recunoscute în situația performanței financiare. Diferențele de conversie ale instrumentelor financiare nemonetare clasificate ca active financiare disponibile pentru vânzare sunt incluse în rezerva de valoare justă.

În cazul imobilizărilor corporale și necorporale se aplică metode de conversie diferite, astfel încât acestea își păstrează valoarea în euro la cursul în vigoare la data când au fost cumpărate.

Soldurile de la încheierea exercițiului ale elementelor monetare de active și pasive denominate în valută sunt convertite în euro pe baza cursurilor de schimb ale Băncii Centrale Europene (BCE) în vigoare la 31 decembrie:

Cursurile de schimb ale euro

3.Utilizarea estimărilor

În conformitate cu IPSAS și cu principiile contabile general acceptate, situațiile financiare includ inevitabil sume bazate pe estimări și pe ipoteze ale conducerii formulate conform celor mai fiabile informații disponibile. Estimările semnificative includ următoarele elemente, fără a se limita la acestea: sumele datorate pentru beneficiile angajaților, provizioanele, riscul financiar privind stocurile și creanțele, veniturile și cheltuielile înregistrate în avans, activele și datoriile contingente, gradul de depreciere a imobilizărilor necorporale și corporale, precum și sumele prezentate în notele referitoare la instrumentele financiare. Rezultatele efective pot diferi de aceste estimări. Modificările estimărilor sunt reflectate în perioada în care devin cunoscute.

3.1.BILANȚ

4.Imobilizări necorporale

Licențele de programe informatice achiziționate sunt înregistrate pe baza costurilor istorice minus amortizarea acumulată și pierderile din depreciere acumulate. Activele sunt amortizate conform metodei liniare pe durata lor de viață utilă estimată (3-11 ani). Durata de viață utilă estimată a imobilizărilor necorporale depinde de durata de viață economică specifică sau de durata legală de viață a acestora determinată printr-un acord. Imobilizările necorporale dezvoltate intern sunt capitalizate atunci când sunt îndeplinite criteriile relevante ale normelor contabile ale UE și se referă exclusiv la etapa dezvoltării activului. Costurile capitalizabile includ toate costurile atribuibile direct necesare creării, producerii și pregătirii activelor astfel încât să poată să funcționeze conform modului prevăzut de conducere. Costurile asociate activităților de cercetare, costurile de dezvoltare necapitalizabile și costurile de întreținere sunt recunoscute drept cheltuieli pe măsură ce sunt suportate.    

5.Imobilizări corporale

Toate imobilizările corporale sunt înregistrate la costul istoric minus amortizarea acumulată și pierderile din depreciere acumulate. Costul include cheltuielile atribuibile direct achiziționării, construirii sau transferării activului.

Costurile ulterioare sunt incluse în valoarea contabilă a activului sau recunoscute ca activ separat, după caz, doar atunci când este probabil că viitoarele beneficii economice sau potențialul de serviciu asociat cu elementul respectiv vor intra în UE și când costul elementului poate fi evaluat în mod fiabil. Costurile de reparație și întreținere sunt înregistrate drept cheltuieli în situația performanței financiare în perioada financiară în care sunt efectuate.

Terenurile și operele de artă nu sunt amortizate deoarece se presupune că au o viață utilă nedeterminată. Activele în construcție nu sunt amortizate deoarece nu sunt încă date în folosință. Amortizarea altor active se calculează utilizând metoda amortizării liniare pentru alocarea costurilor lor, din care s-au dedus valorile reziduale, pe durata lor de viață utilă estimată, după cum urmează:

Câștigurile sau pierderile din cesionări sunt determinate prin compararea încasărilor după scăderea cheltuielilor de vânzare cu valoarea contabilă a activului cesionat și sunt incluse în situația performanței financiare.

Contracte de leasing

Leasingurile de imobilizări corporale, în care UE are practic toate riscurile și avantajele aferente dreptului de proprietate, sunt clasificate drept contracte de leasing financiar. Contractele de leasing financiar sunt capitalizate la începutul contractului de leasing la cea mai mică dintre următoarele două valori: valoarea justă a activului oferit prin leasing și valoarea actualizată a plăților minime de leasing. Pe durata contractului de leasing, elementul de dobândă al plății de leasing financiar se înregistrează ca cheltuială la o rată constantă a dobânzii periodice aferente soldului restant. Obligațiile provenite din închirieri, după deducerea cheltuielilor de finanțare, sunt incluse la datorii financiare (necurente și curente). Dobânda costurilor de finanțare este inclusă drept cheltuială în situația performanței financiare pe perioada leasingului pentru a se obține o rată constantă a dobânzii periodice aferentă soldului restant al datoriei pentru fiecare perioadă. Activele deținute prin contracte de leasing financiar sunt amortizate fie pe durata de viață utilă a activului, fie pe durata leasingului, oricare dintre aceste perioade este mai scurtă.

Contractele de leasing prin care locatorului îi revine o parte importantă a riscurilor și a avantajelor aferente dreptului de proprietate sunt clasificate ca leasinguri operaționale. Plățile de leasing operațional sunt recunoscute drept cheltuieli în situația performanței financiare conform metodei liniare pe toată durata leasingului.

6.Deprecierea activelor nefinanciare

Activele care au o durată de viață utilă nedeterminată nu se amortizează și sunt supuse anual unui test de depreciere. Se examinează dacă activele supuse amortizării s-au depreciat ori de câte ori evenimente sau schimbări ale împrejurărilor indică posibilitatea nerecuperării valorii contabile. O pierdere din depreciere este recunoscută la valoarea cu care valoarea contabilă a activului depășește valoarea recuperabilă (a serviciului). Valoarea recuperabilă (a serviciului) este valoarea mai mare dintre, pe de o parte, valoarea justă a unui activ minus costurile generate de vânzare și, pe de alta, valoarea în folosință.

Valorile reziduale și duratele de viață utilă ale imobilizărilor corporale și necorporale sunt revizuite și ajustate, dacă este cazul, cel puțin o dată pe an. Valoarea contabilă a unui activ este redusă imediat la valoarea recuperabilă (a serviciului) acestuia dacă valoarea contabilă este mai mare decât valoarea recuperabilă (a serviciului) estimată. Dacă motivele deprecierii recunoscute în anii precedenți nu mai sunt valabile, pierderile din deprecieri se stornează corespunzător.

7.Investiții contabilizate prin metoda punerii în echivalență

Participațiile în entități asociate și întreprinderi comune

Investițiile contabilizate prin metoda punerii în echivalență sunt recunoscute inițial la valoarea de cost. Participația UE în aceste investiții este recunoscută în situația performanței financiare, iar cota sa din modificările rezervelor este recunoscută la activele nete în rezerva de valoare justă. Costul inițial plus toate modificările (contribuțiile viitoare, cota rezultatelor economice și modificările rezervelor, deprecierile și dividendele) dau valoarea contabilă a investiției în situațiile financiare la data bilanțului. Distribuțiile primite din investiție reduc valoarea contabilă a activului.

În cazul în care cota UE din deficitul unei investiții contabilizate prin metoda punerii în echivalență este egală sau mai mare decât participația sa în investiție, UE întrerupe recunoașterea cotei sale din pierderile viitoare („pierderi nerecunoscute”). După ce participația UE este redusă la zero, pierderile suplimentare se contabilizează și se recunoaște o datorie doar în măsura în care UE și-a asumat o obligație legală sau implicită sau a făcut plăți în numele entității.

În cazul unor indicii de depreciere, este necesară diminuarea valorii contabile la cea mai redusă sumă care poate fi recuperată. Valoarea recuperabilă este determinată conform descrierii din nota 1.5.3. Dacă motivul deprecierii încetează la o dată ulterioară, pierderea din depreciere se stornează la valoarea contabilă care ar fi fost stabilită dacă nu ar fi fost recunoscute pierderi din depreciere.

În cazurile în care UE deține cel puțin 20 % dintr-un fond de capital de investiții, aceasta nu încearcă să exercite o influență semnificativă. Prin urmare, astfel de fonduri sunt tratate ca instrumente financiare și incluse în categoria activelor financiare disponibile pentru vânzare.

Entitățile asociate și întreprinderile comune clasificate ca entități minore nu sunt contabilizate prin metoda punerii în echivalență. Contribuțiile UE la aceste entități sunt contabilizate ca o cheltuială aferentă perioadei respective.

8.Active financiare

Clasificare

Activele financiare ale UE sunt clasificate în următoarele categorii: active financiare la valoarea justă prin excedent sau deficit; credite și creanțe; investiții păstrate până la scadență și active financiare disponibile pentru vânzare. Clasificarea instrumentelor financiare este determinată la contabilizarea inițială și reevaluată la fiecare dată a bilanțului.

(I)Active financiare la valoarea justă prin excedent sau deficit

Un activ financiar este clasificat în această categorie dacă este achiziționat în principal în scopul vânzării pe termen scurt sau dacă este desemnat astfel de UE. Instrumentele derivate sunt, de asemenea, încadrate în această categorie. Activele din această categorie sunt clasificate drept active circulante dacă se prevede lichidarea acestora în termen de 12 luni de la data bilanțului.

(II)Credite și creanțe

Creditele acordate și creanțele sunt active financiare nederivate cu plăți fixe sau determinabile care nu sunt cotate pe o piață activă. Acestea apar atunci când UE oferă bani, produse sau servicii în mod direct unui debitor fără intenția de a tranzacționa creanța sau atunci când UE preia drepturile creditorului inițial ca urmare a unei plăți efectuate de UE în cadrul unui contract de garanție. Plățile datorate în termen de 12 luni de la data bilanțului sunt clasificate ca active circulante. Plățile datorate după 12 luni de la data bilanțului sunt clasificate ca active imobilizate. Creditele acordate și creanțele includ depozitele la termen cu scadența inițială de peste trei luni.

(III)Investiții păstrate până la scadență

Investițiile păstrate până la scadență sunt active financiare nederivate cu plăți fixe sau determinabile și scadențe fixe pe care UE intenționează și poate să le păstreze până la scadență. În acest exercițiu financiar, UE nu a deținut nicio investiție în această categorie.

(IV)Active financiare disponibile pentru vânzare

Activele financiare disponibile pentru vânzare sunt instrumente nederivate care fie sunt desemnate în această categorie, fie nu sunt clasificate în niciuna dintre celelalte categorii. Acestea sunt clasificate ca active circulante sau active imobilizate în funcție de perioada pentru care UE intenționează să le păstreze, care este, de obicei, scadența. Investițiile în entități care nu sunt nici consolidate și nici contabilizate utilizând metoda punerii în echivalență și alte investiții de tipul celor de capital (de ex. operațiunile cu capital de risc) sunt clasificate, de asemenea, ca active financiare disponibile pentru vânzare.

Înregistrarea și evaluarea inițiale

Achizițiile și vânzările de active financiare la valoarea justă prin excedent sau deficit, păstrate până la scadență și disponibile pentru vânzare sunt recunoscute la data tranzacției, data la care UE se angajează să achiziționeze sau să vândă activul. Echivalentele de numerar și creditele acordate sunt recunoscute atunci când se avansează lichidități debitorilor. Instrumentele financiare sunt recunoscute inițial la valoarea justă. Pentru toate activele financiare neînregistrate la valoarea justă prin excedent sau deficit, costurile tranzacțiilor se adaugă la valoarea justă în momentul înregistrării inițiale. Activele financiare recunoscute la valoarea justă prin excedent sau deficit sunt recunoscute inițial la valoarea justă și costurile tranzacției sunt incluse drept cheltuieli în situația performanței financiare.

Valoarea justă a unui activ financiar la data înregistrării inițiale este în mod normal prețul tranzacției (și anume valoarea justă a contraprestației primite), cu excepția cazului în care valoarea justă a acelui instrument este pusă în evidență prin compararea cu alte tranzacții curente observabile pe piață pentru același instrument sau pe baza unei tehnici de evaluare ale cărei variabile includ doar date de pe piețe observabile (de exemplu, în cazul anumitor contracte derivate). Totuși, atunci când se acordă un credit pe termen lung fără dobândă sau cu o dobândă sub condițiile pieței, valoarea sa justă poate fi estimată ca fiind valoarea actualizată a tuturor intrărilor viitoare de fonduri, actualizată folosind rata dobânzii prevalente pe piață pentru un instrument similar cu un rating de credit asemănător.

Creditele acordate sunt evaluate la valoarea lor nominală, care este considerată a fi valoarea justă a împrumutului. Logica acestui raționament este următoarea:

-„mediul de piață” pentru activitățile de creditare ale UE este foarte specific și diferit de piața de capital utilizată pentru a emite obligațiuni comerciale sau guvernamentale. Întrucât pe aceste piețe creditorii au posibilitatea de a alege investiții alternative, această posibilitate se reflectă în prețurile de pe piață. Totuși, această posibilitate de a alege investiții alternative nu există pentru UE, care nu poate investi bani pe piețele de capital, ci doar împrumută fonduri în vederea creditării la aceeași rată a dobânzii. Aceasta înseamnă că UE nu dispune de opțiuni alternative de creditare sau de investiții pentru sumele împrumutate. Astfel, nu există niciun cost de oportunitate și, prin urmare, nicio bază de comparație cu ratele de pe piață. De fapt, operațiunea UE de creditare în sine reprezintă piața. În esență, deoarece „opțiunea” cost de oportunitate nu se aplică, prețul de piață nu reflectă în mod corect substanța tranzacțiilor de creditare ale UE. Prin urmare, nu este adecvat să se determine valoarea justă a operațiunilor de creditare ale UE în funcție de obligațiunile comerciale sau guvernamentale;

-mai mult, întrucât nu există o piață activă sau tranzacții similare care să permită efectuarea unei comparații, rata dobânzii pe care UE trebuie să o utilizeze pentru a determina valoarea justă a operațiunilor sale de creditare în temeiul MESF, al BdP și al altor astfel de credite trebuie să fie rata dobânzii percepute;

-în plus, pentru aceste credite există efecte de compensare între creditele acordate și împrumuturile contractate ca urmare a caracterului lor de reciprocitate („back-to-back”). Astfel, dobânda efectivă a creditelor acordate este egală cu rata dobânzii efective a împrumuturilor contractate aferente. Costurile tranzacțiilor suportate de UE și apoi imputate beneficiarului creditului sunt recunoscute direct în situația performanței financiare.

Instrumentele financiare sunt eliminate din bilanț atunci când drepturile de a primi fluxuri de numerar din investiții au expirat sau atunci când UE a transferat practic altei părți toate riscurile și avantajele aferente dreptului de proprietate.

Evaluare ulterioară

(I)Activele financiare la valoarea justă prin excedent sau deficit sunt contabilizate ulterior la valoarea justă. Câștigurile și pierderile care provin din modificările valorii juste a categoriei „instrumente financiare la valoare justă prin excedent sau deficit” sunt incluse în situația performanței financiare din perioada în care se produc.

(II)Creditele acordate și creanțele sunt contabilizate la costul amortizat prin metoda dobânzii efective. În cazul creditelor acordate din fonduri împrumutate, se aplică aceeași rată a dobânzii efective atât creditelor acordate, cât și împrumuturilor contractate, întrucât aceste credite au caracteristicile operațiunilor „back-to-back”, iar diferențele dintre condițiile și valoarea creditelor acordate și ale împrumuturilor contractate nu sunt semnificative. Costurile tranzacțiilor suportate de UE și apoi imputate beneficiarului creditului sunt recunoscute direct în situația performanței financiare.

(III)Activele păstrate până la scadență sunt contabilizate la costul amortizat prin metoda dobânzii efective. UE nu deține, în prezent, investiții păstrate până la scadență.

(IV)Activele financiare disponibile pentru vânzare sunt contabilizate ulterior la valoarea justă. Câștigurile și pierderile rezultate din modificarea valorii juste a activelor financiare disponibile pentru vânzare sunt recunoscute în rezerva de valoare justă, cu excepția diferențelor de conversie ale activelor monetare, care sunt recunoscute în situația performanței financiare. Atunci când activele clasificate drept active financiare disponibile pentru vânzare sunt scoase din evidențe sau se depreciază, ajustările cumulative ale valorii juste contabilizate anterior în rezerva de valoare justă sunt înregistrate în situația performanței financiare. Dobânda aferentă activelor financiare disponibile pentru vânzare calculată folosind metoda dobânzii efective este recunoscută în situația performanței financiare. Dividendele aferente instrumentelor de capital disponibile pentru vânzare sunt recunoscute atunci când se stabilește dreptul UE de a primi plata.

Valorile juste ale investițiilor cotate pe piețele active se bazează pe prețurile oferite în prezent. Dacă piața unui activ financiar nu este activă [și în cazul titlurilor de valoare necotate la bursă și al instrumentelor financiare derivate extrabursiere (OTC)], atunci UE stabilește o valoare justă folosind tehnici de evaluare. Acestea includ folosirea tranzacțiilor recente desfășurate în condiții obiective, referirea la alte instrumente care sunt similare într-o mare măsură, analiza fluxurilor de numerar actualizate, modelele de stabilire a prețului pe valoarea opțiunii și alte tehnici de evaluare utilizate în mod obișnuit de actorii de pe piață.

Investițiile în fonduri cu capital de risc clasificate ca active financiare disponibile pentru vânzare care nu au un preț de piață cotat pe o piață activă sunt evaluate la valoarea netă a activelor, care este considerată echivalentul valorii lor juste.

În cazurile în care valoarea justă a investițiilor în instrumente de capital care nu au un preț cotat pe o piață activă nu poate fi măsurată în mod fiabil, aceste investiții sunt evaluate ca fiind costul minus pierderile din depreciere.

Deprecierea activelor financiare

UE evaluează la data fiecărui bilanț dacă există dovezi obiective că un activ financiar s-a depreciat. Un activ financiar s-a depreciat și există pierderi din depreciere dacă și numai dacă există dovezi obiective de depreciere ca urmare a unuia sau a mai multor evenimente care au avut loc după înregistrarea inițială a activului și dacă acea pierdere (sau acele pierderi) are (au) un impact asupra fluxurilor de numerar viitoare estimate ale activului financiar care poate fi estimat în mod fiabil.

(a)Active contabilizate la costul amortizat

Dacă există dovezi obiective că a avut loc o pierdere din depreciere aferentă creditelor acordate și creanțelor sau investițiilor păstrate până la scadență contabilizate la costul amortizat, suma reprezentând pierderea se stabilește ca diferența dintre valoarea contabilă a elementului de activ și valoarea actualizată a viitoarelor fluxuri de numerar estimate (cu excepția pierderilor viitoare de credit care nu au avut loc) actualizate la rata inițială a dobânzii efective a activului financiar. Valoarea contabilă a activului este redusă și valoarea pierderii este recunoscută în situația performanței financiare. Dacă un credit sau o investiție păstrată până la scadență are o rată variabilă a dobânzii, rata de actualizare pentru evaluarea oricărei pierderi din depreciere este rata actuală a dobânzii efective determinată conform contractului. Calculul valorii actualizate a viitoarelor fluxuri de numerar estimate ale unui activ financiar depus ca garanție reflectă fluxurile de numerar care ar putea rezulta dintr-o lichidare minus costurile obținerii și vânzării garanției reale, indiferent dacă lichidarea este sau nu probabilă. Dacă, într-o perioadă ulterioară, suma corespunzătoare pierderii din depreciere scade și reducerea poate fi legată în mod obiectiv de un eveniment care are loc după înregistrarea deprecierii, pierderea din depreciere înregistrată deja se stornează prin situația performanței financiare.

(b)Active contabilizate la valoarea justă

În cazul investițiilor de capital clasificate ca active financiare disponibile pentru vânzare, o scădere semnificativă sau permanentă (prelungită) a valorii juste a titlului de valoare sub costul său este luată în considerare atunci când se determină dacă titlurile de valoare s-au depreciat sau nu. Dacă există astfel de dovezi pentru activele financiare disponibile pentru vânzare, pierderea cumulată – măsurată ca diferența dintre costul de achiziție și valoarea justă actuală minus pierderea din depreciere aferentă activului financiar respectiv recunoscută în prealabil în situația performanței financiare – este scoasă din rezerve și recunoscută în situația performanței financiare. Pierderile din depreciere recunoscute în situația performanței financiare la instrumente de capital nu se stornează prin situația performanței financiare. Dacă, într-o perioadă ulterioară, valoarea justă a unui titlu de creanță clasificat drept activ financiar disponibil pentru vânzare crește și creșterea poate fi legată în mod obiectiv de un eveniment care are loc după recunoașterea pierderii din depreciere, pierderea din depreciere se stornează prin situația performanței financiare.

9.Stocuri

Stocurile sunt înregistrate la valoarea mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă. Costul se determină folosind metoda „primul intrat, primul ieșit” (FIFO). Costurile produselor finite și lucrărilor în curs constau în costuri cu materiile prime, cu mâna de lucru directă, alte costuri atribuibile direct și cheltuielile generale de producție aferente (bazate pe capacitatea normală de funcționare). Valoarea realizabilă netă este prețul estimat de vânzare în cursul activității obișnuite minus costurile de finalizare și cheltuielile de vânzare. Atunci când stocurile sunt deținute pentru a fi distribuite gratuit sau contra unei sume nominale, acestea sunt evaluate la valoarea mai mică dintre cost și costul curent de înlocuire. Costul curent de înlocuire reprezintă costul pe care UE l-ar suporta pentru achiziționarea activului la data raportării.

10.Prefinanțări

Prefinanțarea reprezintă plata unei sume destinate să ofere beneficiarului un avans de numerar, respectiv un fond de trezorerie. Aceasta poate fi împărțită în mai multe plăți pe o perioadă definită în contractul, decizia, acordul sau actul de bază respectiv. Fondul de trezorerie sau avansul este folosit în scopul pentru care a fost acordat pe perioada definită în acord sau este restituit. Dacă beneficiarul nu are cheltuieli eligibile, acesta are obligația de a restitui UE avansul de prefinanțare. Valoarea prefinanțării poate fi redusă (integral sau parțial) prin acceptarea costurilor eligibile (care sunt recunoscute drept cheltuieli).

La datele următoarelor bilanțuri, prefinanțarea se stabilește ca fiind diferența dintre suma recunoscută inițial în bilanț și cheltuielile eligibile (inclusiv sumele estimate, dacă este necesar) suportate în perioada respectivă.

Dobânda aferentă prefinanțării este recunoscută pe măsură ce se acumulează, în conformitate cu dispozițiile acordului relevant. La încheierea exercițiului, pe baza celor mai fiabile informații, se realizează o estimare a veniturilor acumulate din dobânzi, care este inclusă în bilanț.

Alte avansuri acordate statelor membre care provin din rambursarea de către UE a sumelor plătite ca avans de către statele membre beneficiarilor acestora (inclusiv „instrumentele financiare din cadrul gestiunii partajate”) sunt recunoscute ca active și prezentate la rubrica „prefinanțare”. Alte avansuri acordate statelor membre se stabilesc apoi ca diferență între valoarea recunoscută inițial în bilanț și cea mai bună estimare a cheltuielilor eligibile suportate de către beneficiarii finali, calculată pe baza unor ipoteze rezonabile și justificabile.

Contribuțiile UE la fondurile fiduciare ale Fondului european de dezvoltare sau ale altor entități neconsolidate sunt, de asemenea, clasificate ca prefinanțare, dat fiind că scopul acestora este de a oferi un fond de trezorerie fondului fiduciar, astfel încât acesta să poată să finanțeze acțiuni specifice definite în cadrul obiectivelor sale. Contribuțiile UE la fondurile fiduciare se stabilesc ca diferența dintre valoarea inițială a contribuției UE și cheltuielile eligibile, inclusiv sumele estimate, dacă este necesar, suportate de fondul fiduciar în cursul perioadei de raportare și alocate contribuției UE în conformitate cu acordul subiacent.

11.Creanțe din tranzacții cu contrapartidă directă și sume de recuperat din tranzacții fără contrapartidă directă

Întrucât normele contabile ale UE prevăd prezentarea separată a tranzacțiilor cu contrapartidă directă și a celor fără contrapartidă directă, în scopul întocmirii situațiilor financiare creanțele sunt definite ca fiind rezultatul tranzacțiilor cu contrapartidă directă, iar sumele de recuperat sunt definite ca fiind rezultatul tranzacțiilor fără contrapartidă directă, și anume când UE primește valoare de la altă entitate fără a-i da la schimb în mod direct o valoare aproximativ egală (de exemplu sume de recuperat de la statele membre legate de resursele proprii).

Creanțele rezultate în urma tranzacțiilor cu contrapartidă directă corespund definiției instrumentelor financiare și, prin urmare, sunt încadrate drept credite și creanțe și sunt evaluate în consecință (a se vedea nota 1.5.5). Informațiile prezentate în notele aferente instrumentelor financiare cu privire la creanțele rezultate din tranzacțiile cu contrapartidă directă includ veniturile înregistrate în avans și cheltuielile reportate din tranzacțiile cu contrapartidă directă, deoarece nu au un impact semnificativ.

Sumele de recuperat din tranzacțiile fără contrapartidă directă se contabilizează la valoarea originală (ajustată în funcție de dobândă și penalități) minus reducerea valorii contabile ca urmare a deprecierii. Valoarea contabilă a sumelor de recuperat din tranzacțiile fără contrapartidă directă se reduce, ca urmare a deprecierii, atunci când există dovezi obiective conform cărora UE nu va putea colecta toate sumele datorate în condițiile inițiale ale sumelor de recuperat din tranzacțiile fără contrapartidă directă. Cuantumul reducerii valorii contabile este diferența dintre valoarea contabilă a activului și valoarea recuperabilă. Suma corespunzătoare reducerii valorii contabile este recunoscută în situația performanței financiare. Se înregistrează și o reducere generală a valorii contabile, pe baza experienței anterioare, pentru ordinele de recuperare scadente care nu au făcut încă obiectul unei reduceri specifice a valorii contabile. A se vedea nota 1.5.14 cu privire la tratamentul veniturilor înregistrate în avans la încheierea exercițiului. Valorile menționate și prezentate ca sume de recuperat din tranzacțiile fără contrapartidă directă nu sunt instrumente financiare deoarece nu derivă dintr-un contract care ar genera o datorie financiară sau un instrument de capital. Cu toate acestea, în notele la situațiile financiare, sumele de recuperat din tranzacțiile fără contrapartidă directă sunt prezentate împreună cu creanțele din tranzacții cu contrapartidă directă, atunci când este cazul.

12.Numerar și echivalente de numerar

Numerarul și echivalentele de numerar sunt instrumente financiare și includ lichiditățile, depozitele la vedere și pe termen scurt la bănci și alte investiții foarte lichide pe termen scurt cu scadențe inițiale de cel mult trei luni.

13.Pensii și alte beneficii ale angajaților

Obligații privind pensiile

UE administrează planuri de pensii cu beneficii determinate. Deși angajații acoperă, din salariile lor, o treime din costul preconizat al acestor beneficii, datoria nu este finanțată. Datoria recunoscută în bilanț cu privire la planurile de pensii cu beneficii determinate este valoarea actualizată a obligației beneficiului determinat la data bilanțului minus valoarea justă a oricăror active ale planului. Obligația privind beneficiul determinat este calculată de actuari folosind metoda unităților de credit preconizate. Valoarea actualizată a obligației beneficiului determinat este calculată prin actualizarea viitoarelor ieșiri de fluxuri de numerar estimate, folosind rate ale dobânzii obligațiunilor guvernamentale denominate în moneda în care vor fi plătite beneficiile și cu termene până la scadență asemănătoare cu termenele datoriei cu pensiile aferente.

Câștigurile și pierderile actuariale care apar ca urmare a ajustărilor legate de experiență și a modificărilor ipotezelor actuariale sunt recunoscute imediat în situația performanței financiare. Costurile serviciilor anterioare sunt recunoscute imediat în situația performanței financiare, cu excepția cazului în care modificările planului de pensii sunt condiționate de rămânerea angajaților în funcție pentru o perioadă specifică de timp (perioada necesară pentru îndeplinirea condițiilor de intrare în drepturi). În acest caz, costurile serviciilor anterioare sunt amortizate conform metodei liniare în perioada necesară pentru satisfacerea condițiilor de intrare în drepturi.

Beneficii de boală postangajare

UE oferă beneficii de sănătate angajaților săi prin rambursarea cheltuielilor medicale. A fost creat un fond separat pentru administrarea zilnică. Atât angajații actuali, pensionarii, văduvii, cât și rudele acestora beneficiază de acest sistem. Beneficiile de sănătate care sunt acordate „persoanelor inactive” (pensionari, orfani etc.) sunt clasificate drept „Beneficii ale angajaților postangajare”. Dată fiind natura acestor beneficii, este necesar un calcul actuarial. Datoria din bilanț este determinată în mod similar cu cea aferentă obligațiilor privind pensiile (a se vedea mai sus).

14.Provizioane

Provizioanele sunt recunoscute atunci când UE are o obligație juridică prezentă sau implicită față de terți ca urmare a unor evenimente trecute; este foarte probabil să fie necesară o ieșire de resurse pentru stingerea obligației, iar valoarea să fie estimată în mod fiabil. Nu sunt recunoscute provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare. Valoarea provizionului reprezintă cea mai bună estimare a cheltuielilor preconizate pentru stingerea obligației actuale la data de raportare. În cazul în care provizionul implică un număr mare de elemente, obligația este estimată prin ponderarea tuturor rezultatelor posibile în funcție de probabilitățile asociate acestora (metoda „valorii preconizate”).

15.Datorii financiare

Datoriile financiare sunt clasificate drept datorii financiare la valoarea justă prin excedent sau deficit ori drept datorii financiare contabilizate la costul amortizat. Împrumuturile luate constau în împrumuturi de la instituții de credit și datorii atestate prin certificate. Împrumuturile luate sunt recunoscute inițial la valoarea justă, respectiv încasările din emiterea acestora (valoarea justă a contraprestației primite) minus costurile de tranzacție suportate, iar apoi contabilizate la costul amortizat folosind metoda dobânzii efective; orice diferență între încasări minus costurile de tranzacție și valoarea de rambursare este recunoscută în situația performanței financiare pe durata împrumuturilor folosind metoda dobânzii efective.

Datoriile financiare sunt clasificate ca datorii necurente, cu excepția celor scadente în mai puțin de 12 luni de la data bilanțului. În cazul creditelor acordate din fonduri împrumutate, metoda dobânzii efective nu poate fi aplicată creditelor acordate și împrumuturilor luate, pe baza considerațiilor de prag de semnificație. Costurile tranzacțiilor suportate de UE și apoi imputate beneficiarului creditului sunt recunoscute direct în situația performanței financiare.

Fondurile fiduciare ale UE care sunt considerate parte a activităților operaționale ale Comisiei sunt contabilizate în conturile Comisiei și consolidate apoi în conturile anuale ale UE. Prin urmare, contribuțiile altor donatori la fondurile fiduciare ale UE îndeplinesc criteriile de venituri din tranzacțiile fără contrapartidă directă în anumite condiții și sunt prezentate ca datorii financiare până în momentul în care sunt îndeplinite condițiile aferente contribuțiilor transferate, și anume costurile eligibile sunt suportate de fondul fiduciar. Fondul fiduciar trebuie să finanțeze proiecte specifice și restituie fondurile rămase la momentul lichidării. La data bilanțului, soldul datoriei reprezentând contribuțiile primite se stabilește ca diferență între valoarea contribuțiilor primite și cheltuielile suportate de fondul fiduciar, inclusiv sumele estimate, dacă este necesar. În scopuri de raportare, cheltuielile nete sunt alocate contribuțiilor altor donatori proporțional cu contribuțiile nete plătite la data de 31 decembrie. Această alocare a contribuțiilor este prezentată doar cu titlu orientativ. Atunci când fondul fiduciar va fi lichidat, împărțirea efectivă a resurselor restante va fi decisă de consiliul de administrație al fondului fiduciar.

Datoriile financiare clasificate la valoarea justă prin excedent sau deficit includ instrumentele derivate atunci când valorarea justă a acestora este negativă. Acestea fac obiectul aceluiași tratament contabil ca și activele financiare la valoarea justă prin excedent sau deficit – a se vedea nota 1.5.5.

16.Obligații de plată

O parte semnificativă a obligațiilor de plată ale UE reprezintă cereri de decont neplătite prezentate de beneficiarii de granturi sau de alte finanțări ale UE (tranzacții fără contrapartidă directă). Acestea sunt înregistrate drept obligații de plată pentru suma cerută atunci când este primită cererea de decont. La verificarea și acceptarea costurilor eligibile, obligațiile de plată sunt evaluate la suma acceptată și eligibilă.

Obligațiile de plată care provin din achiziționarea de produse și servicii sunt recunoscute la primirea facturii la valoarea inițială, iar cheltuielile aferente sunt introduse în contabilitate atunci când produsele sau serviciile sunt livrate și acceptate de UE.

17.Venituri și cheltuieli înregistrate în avans, venituri și cheltuieli reportate

Tranzacțiile și evenimentele sunt recunoscute în situațiile financiare pentru perioada la care acestea se referă. La încheierea exercițiului, dacă o factură nu a fost încă emisă, dar serviciul a fost prestat sau produsele au fost livrate de UE ori există un acord contractual (de exemplu, prin referire la un tratat), suma respectivă se va recunoaște ca venit recunoscut în avans în situațiile financiare. În plus, la încheierea exercițiului, dacă o factură este emisă, dar serviciul nu a fost încă prestat sau produsele nu au fost încă livrate, venitul va fi reportat și recunoscut în perioada contabilă ulterioară.

Cheltuielile sunt, de asemenea, contabilizate în perioada la care se referă. La sfârșitul perioadei contabile, înregistrarea în avans a cheltuielilor se face în baza sumelor estimate ale obligațiilor de transfer datorate pentru perioada respectivă. Calculul cheltuielilor înregistrate în avans se face în conformitate cu orientările practice și operaționale detaliate redactate de Comisie care au obiectivul de a asigura faptul că situațiile financiare redau în mod fidel fenomenele economice și de altă natură pe care doresc să le reprezinte. Prin analogie, în cazul în care plata a fost efectuată în avans pentru servicii sau bunuri care nu au fost încă primite, cheltuiala va fi amânată și recunoscută în perioada contabilă următoare.

17.1.SITUAȚIA PERFORMANȚEI FINANCIARE

18.Venituri

VENITURI DIN TRANZACȚIILE FĂRĂ CONTRAPARTIDĂ DIRECTĂ

Marea majoritate a veniturilor UE provine din tranzacțiile fără contrapartidă directă.

Resurse bazate pe VNB și resurse TVA

Veniturile sunt recunoscute pentru perioada pentru care Comisia trimite o cerere de fonduri statelor membre solicitând contribuția acestora. Ele sunt evaluate la „suma cerută”. Având în vedere că resursele TVA și VNB se bazează pe estimări ale datelor din exercițiul bugetar respectiv, acestea pot fi revizuite pe măsură ce survin modificări, până când statele membre publică datele finale. Efectul unei modificări a estimării este inclus la stabilirea excedentului sau a deficitului net corespunzător perioadei în care a avut loc modificarea.

Resurse proprii tradiționale

Sumele de recuperat din tranzacțiile fără contrapartidă directă și veniturile aferente sunt recunoscute atunci când situațiile contabile „A” lunare relevante (inclusiv taxele colectate și sumele datorate care sunt garantate și necontestate) sunt primite de la statele membre. La data raportării, veniturile colectate de statele membre pentru perioada respectivă, dar încă neplătite Comisiei sunt estimate și recunoscute ca venituri înregistrate în avans. Situațiile contabile „B” trimestriale (inclusiv taxele care nu au fost nici colectate, nici garantate, precum și sumele garantate care au fost contestate de debitor) primite de la statele membre sunt recunoscute drept venituri minus costurile de colectare la care au dreptul. În plus, o reducere a valorii este recunoscută drept valoarea diferenței de recuperare estimată.

Amenzi

Veniturile provenite din amenzi sunt recunoscute atunci când UE ia decizia de aplicare a unei amenzi, iar destinatarul este înștiințat în mod oficial. Dacă există îndoieli cu privire la solvabilitatea întreprinderii, se recunoaște o reducere a valorii creanței. După luarea deciziei de a aplica o amendă, în termen de două luni de la data înștiințării, debitorii:

-fie acceptă decizia, caz în care trebuie să plătească amenda în termenul prevăzut și suma este colectată definitiv de UE;

-fie nu acceptă decizia, caz în care înaintează recurs în temeiul dreptului UE.

Cu toate acestea, chiar dacă se înaintează recurs, contravaloarea amenzii trebuie plătită în termenul de trei luni prevăzut, întrucât recursul nu are efect suspensiv (articolul 278 din Tratatul UE) sau, în anumite condiții și cu aprobarea contabilului Comisiei, debitorul poate prezenta în loc o garanție bancară pentru suma respectivă.

Dacă întreprinderea face recurs împotriva deciziei și a plătit deja amenda în mod provizoriu, suma este prezentată ca datorie contingentă. Totuși, având în vedere că un recurs al destinatarului împotriva unei decizii a UE nu are efect suspensiv, suma în numerar primită este folosită pentru a compensa suma de recuperat. Dacă se primește o garanție în loc de plată, amenda rămâne înregistrată drept sumă de recuperat. Dacă este probabil ca Tribunalul să nu ia o decizie în favoarea UE, se recunoaște un provizion pentru acoperirea acestui risc. Dacă, în schimb, a fost oferită o garanție, atunci valoarea contabilă a sumei de recuperat restante se reduce în consecință. Dobânda acumulată primită de Comisie în conturile bancare în care se depozitează plățile primite este recunoscută ca venit și orice datorie contingentă este majorată în mod corespunzător.

Începând cu 2010, toate amenzile încasate cu titlu provizoriu sunt gestionate de Comisie cu ajutorul unui fond special în acest scop (BUFI) și investite în instrumente financiare.

VENITURI DIN TRANZACȚIILE CU CONTRAPARTIDĂ DIRECTĂ

Veniturile din vânzarea de produse și servicii sunt recunoscute atunci când riscurile și avantajele semnificative aferente dreptului de proprietate asupra produselor sunt transferate cumpărătorului. Veniturile asociate cu o tranzacție care include prestarea de servicii sunt recunoscute în funcție de stadiul de execuție a tranzacției la data raportării.

Venituri din dobânzi și cheltuieli cu dobânzile

Veniturile din dobânzi și cheltuielile cu dobânzile sunt recunoscute în situația performanței financiare folosind metoda dobânzii efective. Aceasta este o metodă de calcul al costului amortizat al unui activ financiar sau al unei datorii financiare și de alocare a veniturilor din dobânzi sau a cheltuielilor cu dobânzile pe perioada relevantă. Atunci când calculează rata dobânzii efective, UE estimează fluxurile de numerar luând în considerare toți termenii contractuali ai instrumentului financiar (de exemplu, opțiunile de plată în avans), dar nu ia în considerare viitoarele pierderi de credit. Calculul include toate taxele și punctele plătite sau primite de părțile la contract care fac parte integrantă din rata dobânzii efective, costurile de tranzacție și alte prime sau sconturi.

Odată ce valoarea contabilă a unui activ financiar sau a unui grup de active financiare similare a fost redusă ca urmare a unei pierderi din depreciere, venitul din dobânzi este recunoscut folosind rata dobânzii pentru actualizarea fluxurilor de numerar viitoare în scopul evaluării pierderii din depreciere.

Venituri din dividende

Veniturile din dividende sunt recunoscute atunci când se stabilește dreptul de a primi plata.

19.Cheltuieli

Cheltuielile din tranzacții fără contrapartidă directă reprezintă cea mai mare parte a cheltuielilor UE. Acestea sunt aferente transferurilor către beneficiari și pot fi de trei tipuri: creanțe, transferuri efectuate în temeiul unui acord, precum și granturi, contribuții și donații discreționare.

Transferurile sunt recunoscute drept cheltuieli în perioada în care au loc evenimentele care conduc la transfer, atât timp cât tipul de transfer este permis de regulament (Regulamentul financiar, Statutul funcționarilor sau alt regulament) sau a fost semnat un contract care autorizează transferul; toate criteriile de eligibilitate au fost întrunite de beneficiar și se poate face o estimare rezonabilă a sumei respective.

Atunci când se primește o cerere de plată sau de decont care întrunește criteriile de contabilizare, aceasta este recunoscută drept cheltuială pentru suma eligibilă. La încheierea exercițiului, cheltuielile eligibile constatate datorate beneficiarilor, dar nedeclarate încă sunt estimate și înscrise drept cheltuieli înregistrate în avans.

Cheltuielile legate de tranzacțiile cu contrapartidă directă generate de achiziționarea de bunuri și servicii sunt recunoscute atunci când produsele sunt livrate și acceptate de UE. Acestea sunt evaluate la valoarea inițială a facturii. Mai mult, la data bilanțului, cheltuielile aferente serviciilor furnizate în perioada în care o factură nu a fost încă primită sau acceptată sunt estimate și recunoscute în situația performanței financiare.

19.1.ACTIVE ȘI DATORII CONTINGENTE

20.Active contingente

Un activ contingent este un activ potențial care apare ca urmare a unor evenimente anterioare și a cărui existență va fi confirmată doar de apariția sau neapariția unuia sau mai multor evenimente viitoare incerte, care nu depind în totalitate de controlul UE. Un activ contingent este prezentat în cazul în care este probabilă o intrare de beneficii economice sau apariția unui potențial de servicii.

21.Datorii contingente

O datorie contingentă este o obligație potențială care apare ca urmare a unor evenimente anterioare și a cărei existență va fi confirmată doar de apariția sau neapariția unuia sau mai multor evenimente viitoare incerte, care nu depind în totalitate de controlul UE; sau o obligație prezentă care apare ca urmare a unor evenimente anterioare, dar care nu este recunoscută deoarece: este posibil să nu fie nevoie de ieșiri de resurse încorporând beneficii economice sau servicii potențiale pentru stingerea obligației sau în cazurile rare în care valoarea obligației nu poate fi măsurată cu suficientă acuratețe.

21.1.SITUAȚIA FLUXURILOR DE NUMERAR

Informațiile privind fluxurile de numerar sunt folosite ca bază pentru evaluarea capacității UE de a genera numerar și echivalente de numerar și a necesității de utilizare a acestor fluxuri de numerar.

Situația fluxurilor de numerar este întocmită prin metoda indirectă. Aceasta înseamnă că rezultatul economic al exercițiului financiar este ajustat în funcție de efectele tranzacțiilor fără caracter monetar, de orice amânare sau cumulare a veniturilor sau plăților de numerar din exploatare, trecute sau viitoare, și de elementele de venituri sau cheltuieli asociate investirii fluxurilor de numerar.

Fluxurile de numerar care provin din tranzacții în valută sunt înregistrate în moneda de prezentare a situațiilor financiare ale UE (euro) prin aplicarea la cuantumul în valută a cursului de schimb dintre euro și valuta respectivă la data fluxurilor de numerar.

Situația fluxurilor de numerar prezintă fluxurile de numerar în perioada clasificată în funcție de activitățile de exploatare și investiții (UE nu are activități financiare).

Activitățile de exploatare sunt activitățile UE care nu sunt activități de investiții. Acestea reprezintă majoritatea activităților desfășurate. Creditele acordate beneficiarilor (și luările de împrumut aferente, dacă există) nu sunt considerate activități de investiții (sau finanțare), întrucât fac parte din obiectivele generale și, prin urmare, din operațiunile curente ale UE. Activitățile de exploatare includ și investiții precum investițiile în Fondul European de Investiții (FEI), în Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și în fonduri cu capital de risc. Într-adevăr, scopul acestor activități este de a contribui la realizarea obiectivelor de politică vizate.

Activitățile de investiții constau în achiziționarea și cesionarea imobilizărilor corporale și necorporale și a altor investiții care nu sunt incluse în echivalentele de numerar. Activitățile de investiții nu includ creditele acordate beneficiarilor. Obiectivul este de a arăta investițiile reale făcute de UE.

22.NOTE LA BILANȚUL CONTABIL

ACTIVE

22.1.IMOBILIZĂRI NECORPORALE

Sumele indicate mai sus se referă în principal la programele informatice.

22.2.IMOBILIZĂRI CORPORALE

Categoria „active spațiale” vizează activele fixe legate de cele două programe spațiale ale UE: sistemul global de navigație prin satelit (GNSS) - Galileo și EGNOS - și Programul european de observare a Pământului, Copernicus. În 2015 activele fixe legate de EGNOS și Copernicus, în valoare de 584 de milioane EUR, au fost incluse în categoria „imobilizări corporale”.

În ceea ce privește Galileo, în urma declarației privind serviciile inițiale ale programului Galileo din 15 decembrie 2016, un sold de 2 165 de milioane EUR aferent activelor constând în sateliți și în segmentul terestru a fost transferat de la active în construcție la active imobilizate, aceste active incluzând 14 sateliți operaționali Galileo, precum și infrastructură terestră. Valoarea activelor fixe operaționale ale Galileo, după deducerea amortizării, a fost de 2 146 de milioane EUR la 31 decembrie 2016. Restul activelor în construcție, în valoare totală de 756 de milioane EUR (2015: 2 110 milioane EUR) includ 4 sateliți lansați în 2016, dar pentru care testarea pe orbită nu fusese încă finalizată la data bilanțului. Dezvoltarea sistemului Galileo va continua până în momentul în care sistemul va deveni complet operațional. Atunci când va fi finalizată, constelația Galileo va consta în 30 de sateliți.

În ceea ce privește programul Copernicus, 1 073 de milioane EUR aferente sateliților Copernicus operaționali (Sentinels 1A, 2A, 3A și 1B) sunt recunoscute la rubrica „active spațiale” (2015: 498 de milioane EUR), din care s-a dedus amortizarea acumulată. Alte 1 133 de milioane EUR legate de sateliții Copernicus sunt recunoscute ca active în construcție (2015: 1 188 de milioane EUR).

Activele fixe legate de infrastructura terestră a Sistemului european geostaționar mixt de navigare (EGNOS), în valoare de 83 de milioane EUR (2015: 85 de milioane EUR) sunt, de asemenea, incluse la rubrica „active spațiale”. În plus, activele EGNOS în construcție sunt în valoare de 21 de milioane EUR (2015: 14 milioane EUR).

Activele legate de programele spațiale ale UE sunt construite cu sprijinul Agenției Spațiale Europene (ESA).

Imobilizări corporale

22.3.INVESTIȚII CONTABILIZATE PRIN METODA PUNERII ÎN ECHIVALENȚĂ

23.Participații în întreprinderi comune

O serie de entități finanțate parțial de UE îndeplinesc cerințele pentru a fi contabilizate prin metoda punerii în echivalență în situațiile financiare consolidate ale UE, dar nu sunt semnificative pentru situațiile financiare în ansamblul lor și, prin urmare, nu au fost contabilizate prin metoda punerii în echivalență în situațiile financiare consolidate pe 2016. Aceste entități sunt denumite „entități minore” – a se vedea nota 1.3. Pentru a stabili dacă această excludere se justifică în continuare, în fiecare an se evaluează dacă s-a atins pragul de semnificație . Contribuțiile UE la aceste entități au fost contabilizate ca și cheltuială. Nota 9 include lista acestor entități în 2016.

24.Participații în entități asociate

Participarea UE la Fondul European de Investiții (FEI) este tratată ca cea a unei entități asociate, fiind contabilizată prin metoda punerii în echivalență. FEI este instituția financiară a UE specializată în furnizarea de capital de risc și garanții întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-urilor). FEI are sediul în Luxemburg și funcționează ca un parteneriat public-privat, membrii acestuia fiind Banca Europeană de Investiții (BEI), UE și un grup de instituții financiare. La 31 decembrie 2016, UE deținea 28,1 % din participațiile în capitalurile proprii ale FEI (2015: 26,5 %) și 28,1 % din drepturile de vot (2015: 26,5 %). În conformitate cu statutul său, FEI trebuie să aloce unei rezerve statutare cel puțin 20 % din profitul său anual net până când rezerva totală reprezintă 10 % din capitalul subscris. Această rezervă nu este disponibilă pentru distribuție.

Următoarele valori contabile se pot atribui UE pe baza procentajului de participare a acesteia:

UE a vărsat 20 % din participațiile sale, soldul nesolicitat fiind de 986 de milioane EUR.

24.1.ACTIVE FINANCIARE

25.Active financiare disponibile pentru vânzare

*    Sumele aferente anilor anteriori se referă la Inițiativa de emitere de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte și la Instrumentul de garantare a împrumuturilor pentru proiectele TEN-T. Aceste două instrumente au fost fuzionate în 2016 în Mecanismul pentru interconectarea Europei.

Din suma totală de 10 442 de milioane EUR, UE deține active financiare disponibile pentru vânzare sub formă de titluri de creanță (de exemplu obligațiuni) în valoare de 8 920 de milioane EUR, instrumente de capital în valoare de 1 302 milioane EUR și investiții în Fondul unitar al BEI (fond de piață monetară) în valoare de 221 de milioane EUR. Titlurile de creanță și unitățile din cadrul Fondului unitar al BEI sunt utilizate în principal pentru a investi temporar sumele alocate garanției UE și instrumentelor de partajare a riscurilor până la utilizarea acestora pentru executarea garanțiilor.

Investiții BUFI

Amenzile legate de cazuri de concurență încasate cu titlu provizoriu sunt alocate unui fond creat special (fondul BUFI - fondul „Amenzi bugetare”) și sunt investite de către Comisie în titluri de creanță clasificate ca active financiare disponibile pentru vânzare.

CECO în lichidare

În ceea ce privește sumele aferente Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO) în lichidare, toate activele financiare disponibile pentru vânzare sunt titluri de creanță denominate în EUR și cotate pe o piață activă.

Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare

Deoarece Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) nu este cotată la nicio bursă de valori și având în vedere restricțiile contractuale incluse în statutul BERD cu privire, printre altele, la vânzarea intereselor de participare plafonate la costul de achiziție și autorizată doar acționarilor existenți, participarea UE la BERD este evaluată la cost.

FONDURILE DE GARANTARE PENTRU GARANȚIILE BUGETARE

Fondul de garantare pentru acțiuni externe

Fondul de garantare pentru acțiuni externe acoperă creditele garantate de bugetul UE, în special operațiunile de creditare ale BEI în afara UE finanțate din resursele proprii ale BEI și creditele acordate în cadrul asistenței macrofinanciare (AMF), precum și creditele pe care Euratom le acordă țărilor din afara UE – a se vedea nota 4.1.1. Acesta este un instrument pe termen lung (partea necurentă: 1 946 milioane EUR), gestionat de BEI și menit să acopere toate creditele nerambursate care au fost garantate de UE. Fondul este alimentat prin plăți din bugetul UE, din veniturile din dobânda aferentă investițiilor efectuate cu activele fondului și din sumele recuperate de la debitorii rău platnici pentru care fondul a trebuit să recurgă la garanție. Ar trebui să se vizeze menținerea unei valori a fondului de 9 % din creditele garantate restante la sfârșitul anului. Diferența dintre suma vizată și valoarea activelor fondului la sfârșitul anului se acoperă din bugetul UE pe anul n + 2, în timp ce orice surplus se rambursează bugetului UE.

Fondul de garantare al FEIS

În temeiul Regulamentului privind FEIS, Fondul de garantare al FEIS a fost instituit pentru a oferi o rezervă de lichidități în caz de pierderi potențiale suportate de către BEI în ceea ce privește operațiunile sale de finanțare și de investiții eligibile pentru garanția FEIS a UE în temeiul Acordului FEIS – a se vedea nota 4.1.1. Fondul de garantare al FEIS este finanțat prin contribuții din bugetul UE. Acesta este alimentat, de asemenea, cu venituri obținute din investirea resurselor fondului de garantare, cu venituri primite de UE ca remunerație pentru garanție în cadrul Acordului FEIS, precum și cu sumele recuperate de BEI de la debitorii care nu și-au achitat datoriile în ceea ce privește cereri de executare a garanțiilor anterioare. Fondul este gestionat de Comisie, care este autorizată să investească activele Fondului de garantare al FEIS pe piețele financiare în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, pe baza unor norme prudențiale corespunzătoare. Fondul de garantare al FEIS a devenit operațional în aprilie 2016. Acesta va fi alimentat în mod progresiv în perioada 2016 - 2022, ajungând treptat la 8 miliarde EUR, respectiv 50 % din totalul garanției FEIS a UE.

INSTRUMENTE FINANCIARE FINANȚATE DIN BUGETUL UE

Pentru o imagine de ansamblu asupra tuturor instrumentelor financiare finanțate din buget, a se vedea documentul „Situațiile financiare: discuție și analiză”.

Orizont 2020

În temeiul Regulamentului UE de instituire a programului Orizont 2020 – Programul-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020), au fost instituite noi instrumente financiare pentru a spori accesul la finanțare al entităților implicate în cercetare și inovare (C&I). Aceste instrumente sunt: Serviciul InnovFin de creditare și garantare pentru C&I, în cadrul căruia Comisia partajează riscul financiar legat de un portofoliu de noi operațiuni de finanțare efectuate de BEI; Innovfin – Garanții pentru IMM-uri, inclusiv Instrumentul de garantare neplafonată din cadrul Inițiativei pentru IMM-uri (SIUGI) – mecanisme de garantare gestionate de FEI care oferă garanții și contragaranții intermediarilor financiari pentru noile portofolii de credite (în cadrul SIUGI, Comisia partajează cu statele membre, FEI și BEI riscul financiar legat de garanția oferită) și Mecanismul InnovFin de capitaluri pentru C&I, care investește în fonduri cu capital de risc și este gestionat de FEI.

Mecanismul de finanțare cu partajarea riscurilor

Mecanismul de finanțare cu partajarea riscurilor (MFPR) este gestionat de BEI, iar portofoliul de investiții al Comisiei este folosit pentru a acoperi riscurile financiare aferente creditelor și garanțiilor oferite de BEI proiectelor de cercetare eligibile. În total, s-a alocat MFPR din bugetul UE până la 1 miliard EUR în temeiul CFM 2007-2013. Conform CFM 2014-2020, nu sunt prevăzute noi contribuții bugetare la MFPR. Riscul global la care este expusă UE este limitat la suma cu care aceasta contribuie la mecanism.

Mecanismul pentru interconectarea Europei

În temeiul Regulamentului (UE) nr. 1316/2013, instrumentul de datorie al Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) a fost instituit pentru a facilita accesul la finanțare a proiectelor de infrastructură în sectoarele transporturilor, telecomunicațiilor și energiei. Acesta este gestionat de BEI în temeiul unui acord cu UE. Instrumentul financiar de datorie al MIE este continuitatea Instrumentului de garantare a împrumuturilor pentru proiectele TEN-T (LGTT) și a fazei-pilot a Inițiativei de emitere de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte. Portofoliul LGTT și al Inițiativei de emitere de obligațiuni pentru finanțarea de proiecte au fost fuzionate în instrumentul financiar MIE începând cu 1 ianuarie 2016. Instrumentul de datorie MIE permite partajarea riscurilor pentru finanțarea prin îndatorare, sub formă de datorii sau garanții cu rang prioritar sau subordonate și oferă sprijin pentru obligațiunile pentru finanțarea proiectelor.

Înființarea ETF

Acestea sunt instrumente de capital finanțate de programul „Creștere și ocuparea forței de muncă”, de programul MAP, de programul PCI și de proiectul-pilot „Transfer tehnologic”, sub tutela FEI, care sprijină înființarea de noi IMM-uri și finanțarea acestora prin investiții în fonduri cu capital de risc specializate și adecvate.

26.Active financiare la valoarea justă prin excedent sau deficit

În 2016, UE a încheiat două contracte la termen de tip forward în valută pentru a acoperi riscul valutar aferent titlurilor de creanță denominate în USD deținute de Fondul de garantare al FEIS. În cadrul acestor contracte la termen de tip forward în valută, UE furnizează o sumă în valută a cărei valoare noțională a fost convenită prin contract („segmentul corespunzător sumelor de plată”) și primește valoarea noțională în euro („segmentul corespunzător sumelor de încasat”) la data scadenței. Aceste contracte derivate sunt evaluate la valoarea justă la data bilanțului și clasificate fie ca active financiare, prin excedent, dacă valoarea lor justă este pozitivă, fie ca datorii financiare la valoarea justă, prin deficit, dacă valoarea lor justă este negativă. La 31 decembrie 2016, unul dintre contractele la termen de tip forward în valută, cu o valoare noțională de 50 de milioane EUR, a dus la o valoare justă pozitivă de 0,5 milioane EUR, care a fost recunoscută la active financiare. Celălalt contract, cu o valoare noțională de 101 milioane EUR, a dus la o valoare justă negativă și, ca urmare, a fost recunoscut ca datorie financiară – a se vedea nota 2.11.2.

La 31 decembrie 2016, toate activele financiare la valoarea justă prin excedent sau deficit sunt clasificate la nivelul 2 al ierarhiei valorii juste – a se vedea tabelul de mai jos.

Ierarhia valorii juste a activelor financiare evaluate la valoarea justă

În cursul perioadei nu s-au efectuat transferuri între nivelul 1 și nivelul 2.

Reconcilierea activelor financiare cuantificate cu ajutorul tehnicilor de evaluare care utilizează informații care nu au la bază datele de piață observabile (nivelul 3)

27.Credite

28.Credite pentru asistență financiară

Variația valorii contabile corespunde variației dobânzilor acumulate.

La 31 decembrie 2016, valoarea nominală a creditelor pentru asistență financiară era de 54 373 de milioane EUR (2015: 56 011 milioane EUR).

MESF permite acordarea de asistență financiară unui stat membru care se confruntă cu dificultăți sau care este în mod serios amenințat de dificultăți grave, din cauza unor circumstanțe excepționale care nu depind de el. Asistența poate lua forma unui credit sau a unei linii de credit. Conform concluziilor Consiliului ECOFIN din 9 mai 2010, facilitatea este limitată la 60 de miliarde EUR, dar limita legală restricționează valoarea restantă a împrumuturilor sau a liniilor de credit la marja disponibilă în cadrul plafonului de resurse proprii. Împrumuturile legate de creditele acordate în cadrul MESF sunt garantate de bugetul UE. Nu se prevede ca MESF să mai încheie noi programe de finanțare sau noi acorduri privind planurile de împrumut.

Facilitatea BdP, care este un instrument financiar axat pe o politică, oferă asistență financiară pe termen mediu statelor membre ale UE care nu au adoptat moneda euro. Aceasta permite acordarea de credite statelor membre care se află în dificultate ori care se confruntă cu un risc major privind balanța lor de plăți sau mișcările de capital. Valoarea restantă maximă a creditelor acordate în temeiul instrumentului este limitată la 50 de miliarde EUR. Împrumuturile legate de aceste credite BdP sunt garantate de bugetul UE.

AMF este un instrument financiar axat pe o politică de asistență pentru redresarea balanței de plăți și/sau asistență bugetară acordată în mod necondiționat și fără o alocare expresă țărilor partenere care fac în prezent obiectul unui program al FMI. Acest instrument constă în credite sau granturi pe termen mediu/lung sau într-o combinație corespunzătoare a acestor două elemente și completează, în general, finanțarea oferită în contextul unui program de ajustare și de reformă sprijinit de FMI. Aceste credite sunt garantate de Fondul de garantare pentru acțiuni externe. La 31 decembrie 2016, se acordase asistență AMF în temeiul unui acord privind un plan de împrumut în valoare de 1 313 milioane EUR, și anume 1 200 de milioane EUR pentru Ucraina, 100 de milioane EUR pentru Tunisia și 13 milioane EUR pentru Georgia, însă suma nu fusese încă vărsată – a se vedea nota 4.1.2.

Entitatea juridică Euratom (reprezentată de Comisie) acordă împrumuturi atât statelor membre, cât și țărilor terțe, pentru a finanța proiecte legate de instalațiile energetice. La 31 decembrie 2016, valoarea creditelor acordate Ucrainei, dar nevărsate încă, era de 300 de milioane EUR – a se vedea nota 4.1.2. Au fost primite de la părțile terțe garanții în valoare de 252 milioane EUR (2015: 301 de milioane EUR) pentru acoperirea creditelor Euratom.

Creditele CECO în lichidare au fost acordate din fonduri împrumutate în conformitate cu articolele 54 și 56 din Tratatul CECO.

Ratele dobânzii efective ale creditelor (exprimate ca interval de rate ale dobânzii)

29.Alte credite

La 31 decembrie 2016, valoarea nominală a celorlalte credite era de 673 de milioane EUR (2015: 609 milioane EUR).

Creditele cu condiții speciale sunt acordate la rate preferențiale, ca parte a cooperării cu țările terțe.

Creditele subrogate sunt creditele nerambursate care au fost acordate de BEI și pentru care toate drepturile au fost transferate UE în urma plății din Fondul de garantare pentru acțiuni externe. Aceste credite sunt depreciate complet, cuantumul deprecierii fiind de 332 de milioane EUR (2015: 218 milioane EUR).

Deprecierea altor credite

29.1.PREFINANȚARE

Valoarea sumelor de prefinanțare aferente diferitelor programe trebuie să fie suficientă pentru asigurarea fondurilor necesare pentru ca beneficiarul să poată iniția proiectul, precum și pentru protejarea intereselor financiare ale UE și luarea în considerare a constrângerilor juridice, operaționale și a celor legate de raportul cost-eficacitate. Comisia a ținut seama în mod corespunzător de toate aceste elemente în cadrul eforturilor sale de îmbunătățire a monitorizării prefinanțării.

30.Prefinanțare

Prefinanțarea reprezintă bani plătiți și, prin urmare, execuția creditelor de plată. Așa cum se explică în nota 1.5.7, acestea sunt plăți în avans și, prin urmare, nu au fost încă înregistrate drept cheltuieli. Astfel, chiar dacă prefinanțarea reduce angajamentele restante (a se vedea nota 5.1), aceasta reprezintă cheltuieli care nu au fost încă recunoscute în situația performanței financiare.

Închiderea perioadei de programare 2007-2013 și demararea treptată a programelor aferente perioadei 2014-2020 sunt principalii factori care influențează sumele din bilanț: prefinanțarea legată de vechile programe se reduce ca urmare a acceptării costurilor, plătindu-se totodată noi prefinanțări, aferente noii perioade de programare.

În ceea ce privește gestiunea partajată, această tranziție între perioadele de programare explică, de asemenea, mișcările dintre soldurile curente și cele necurente. Perioada de programare 2007-2013 este în etapa sa finală și, prin urmare, sume mai importante vor fi scadente în termen de douăsprezece luni. În ceea ce privește perioada de programare 2014-2020, prefinanțarea inițială plătită se înregistrează ca prefinanțare necurentă, în timp ce prefinanțarea anuală se înregistrează ca prefinanțare curentă.

Tabelul de mai sus indică o scădere semnificativă a valorilor brute ale prefinanțării în cadrul gestiunii partajate, care se explică prin compensarea unor costuri în valoare de 18 521 de milioane EUR, contrabalansată parțial prin efectuarea de noi plăți de prefinanțare, în valoare de 12 426 de milioane EUR.

Garanții primite cu privire la prefinanțare

Acestea sunt garanții pe care Comisia le solicită de la beneficiarii care nu sunt state membre, în anumite cazuri, atunci când plătesc avansuri (prefinanțare). Două valori trebuie prezentate pentru acest tip de garanție, valoarea „nominală” și valoarea „curentă”. Pentru valoarea nominală, evenimentul generator este legat de existența garanției. Pentru valoarea curentă, evenimentul generator al garanției îl reprezintă plata prefinanțării și/sau compensările ulterioare. La 31 decembrie 2016, valoarea nominală a garanțiilor primite în ceea ce privește prefinanțările se ridica la 683 de milioane EUR, în timp ce valoarea curentă a acestor garanții era de 496 de milioane EUR (2015: 844 de milioane EUR și, respectiv, 626 milioane EUR).

Anumite prefinanțări plătite în cadrul celui de Al șaptelea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică (PC7) și al programului Orizont 2020 sunt acoperite efectiv de un Fond de garantare al participanților (FGP). FGP este un instrument de beneficii reciproce instituit pentru a acoperi riscurile legate de neplata sumelor de către beneficiari pe perioada punerii în aplicare a acțiunilor indirecte ale PC7 și Orizont 2020. Toți participanții la acțiunile indirecte care primesc un grant din partea UE contribuie la capitalul FGP cu 5 % din suma totală ce le-a fost acordată.

La 31 decembrie 2016, sumele de prefinanțare acoperite de FGP totalizau 1,8 miliarde EUR (2015: 1,7 miliarde EUR). UE (reprezentată de Comisie) acționează ca agent executiv al participanților FGP, însă fondul este deținut de către participanți.

La sfârșitul anului, activele totale ale FGP erau de 1 951 de milioane EUR (2015: 1 838 de milioane EUR). Activele FGP includ, de asemenea, active financiare care sunt gestionate de Direcția Generală Afaceri Economice și Financiare a Comisiei. Întrucât FGP este o entitate separată, activele fondului nu sunt consolidate în conturile anuale ale UE.

31.Alte avansuri acordate statelor membre

Avansuri acordate statelor membre pentru instrumentele financiare în cadrul gestiunii partajate

În cadrul programelor finanțate din fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) este posibil să se plătească avansuri statelor membre din bugetul UE, astfel încât să le permită să contribuie la instrumente financiare (și anume credite, investiții de capital sau garanții). Aceste instrumente financiare sunt instituite și gestionate sub responsabilitatea statelor membre, nu a Comisiei. Cu toate acestea, sumele nefolosite de aceste instrumente la încheierea exercițiului sunt proprietatea UE (la fel ca în cazul tuturor prefinanțărilor) și, prin urmare, sunt tratate ca active în bilanțul UE.

Perioada 2014-2020

În cadrul politicii de coeziune, contribuția statelor membre a fost de 3 681 de milioane EUR, din care se estimează că 1 842 de milioane EUR mai trebuiau executate la 31 decembrie 2016. Această sumă include contribuția statelor membre la inițiativa privind IMM-urile, instrument ce vizează stimularea acordării de credite suplimentare de către sectorul bancar IMM-urilor (s-au plătit 745 de milioane EUR, din care se estimează că 481 de milioane EUR nu au fost încă executate).

În ceea ce privește dezvoltarea rurală, la sfârșitul anului rămăseseră neutilizate 6 milioane EUR.

Perioada 2007-2013

În perioada de programare anterioară, actele juridice de bază nu obligau statele membre să prezinte Comisiei rapoarte periodice cu privire la utilizarea acestor avansuri și, în anumite cazuri, nici măcar să le identifice în declarațiile de cheltuieli transmise Comisiei.

În ceea ce privește politica de coeziune, Comisia colectează în fiecare an informații de la statele membre cu privire la aceste instrumente financiare și le consolidează într-un raport anual privind execuția. Următorul raport va fi raportul final privind execuția, dar acest raport nu va fi disponibil în timp util pentru a fi inclus în prezentele conturi. În consecință și conform anilor anteriori, evaluarea este estimată pe baza celor mai recente informații fiabile disponibile, și anume pe baza raportului anual privind execuția la data de 31 decembrie 2015 și pe plățile efectuate în cursul anului 2016. Estimarea se bazează, de asemenea, pe premisa că fondurile vor fi utilizate integral și uniform în perioada de funcționare restantă (care se încheie la 31 martie 2017). Se estimează că, la sfârșitul exercițiului 2016, suma de 686 de milioane EUR mai era disponibilă pentru a fi folosită ca investiții în favoarea beneficiarilor finali.

În ceea ce privește dezvoltarea rurală, la sfârșitul exercițiului, toate sumele fuseseră utilizate sau realocate altor măsuri înainte de sfârșitul perioadei de programare.

Scheme de ajutoare

În mod similar, avansurile plătite de statele membre pentru diversele scheme de ajutor (ajutor de stat, măsuri de piață ale FEGA ori măsuri de investiții ale FEADR) care nu au fost utilizate la încheierea exercițiului sunt înregistrate drept active în bilanțul UE. Comisia a estimat valoarea acestor avansuri pe baza informațiilor furnizate de statele membre; sumele rezultate sunt incluse la subrubrica „Scheme de ajutoare” de mai sus.

Perioada 2014-2020

În ceea ce privește politica de coeziune, la sfârșitul anului rămăseseră neutilizate 117 milioane EUR.

În ceea ce privește politica în domeniul agriculturii, Comisia a solicitat informații cu privire la sumele neutilizate direct agențiilor de plăți din statele membre. Pe baza acestor informații, se estimează că la încheierea exercițiului rămăseseră neutilizate 721 de milioane EUR.

Perioada 2007-2013

Se estimează că la sfârșitul anului 2016 rămăseseră neutilizate 461 de milioane EUR, reprezentând avansuri plătite în contextul politicii din domeniul agriculturii.

31.1.CREANȚE DIN TRANZACȚII CU CONTRAPARTIDĂ DIRECTĂ ȘI SUME DE RECUPERAT DIN TRANZACȚII FĂRĂ CONTRAPARTIDĂ DIRECTĂ

32.Sume de recuperat din tranzacțiile fără contrapartidă directă

33.Sume de recuperat de la statele membre

Sumele necurente pe care le datorează statele membre sunt legate de deciziile neexecutate privind verificarea conformității pentru Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) care urmează a fi executate în tranșe anuale și/sau amânări.

Sume de recuperat reprezentând resurse proprii

Resursele proprii tradiționale (RPT), care constau în taxe vamale și în cotizații pentru zahăr, sunt colectate de statele membre în numele Comisiei. Statele membre stabilesc RPT și comunică sumele aferente creanțelor constatate Comisiei prin intermediul declarațiilor lunare privind „contabilitatea A”. Creanțele constatate care nu au fost incluse în „contabilitatea A” deoarece nu au fost recuperate de statele membre și nu a fost furnizată nicio garanție pentru acestea (sau a fost furnizată o garanție, dar aceasta este contestată) sunt prezentate în „contul separat”.

Contribuția statelor membre bazată pe TVA și pe VNB face obiectul unei ajustări anuale efectuate în fiecare an în prima zi lucrătoare a lunii decembrie. Resursele proprii care urmează a fi primite au inclus, de asemenea, ajustările pentru exercițiile financiare 2014, 2015 și 2016 privind noile dispoziții introduse prin Decizia privind resursele proprii (DRP) 2014, după finalizarea procesului de ratificare și intrarea în vigoare a acesteia, la 1 octombrie 2016, sume care trebuiau plătite de statele membre până la 1 ianuarie 2017.

Se mai pot face corecții ale bazelor reale de calcul ale TVA și VNB în cursul următorilor patru ani, cu excepția cazului în care se emite o rezervă. Aceste rezerve trebuie considerate creanțe potențiale exigibile statelor membre a căror sumă este incertă întrucât impactul lor financiar nu poate fi estimat cu precizie. Atunci când poate fi determinată suma exactă, resursele corespunzătoare bazate pe TVA și VNB sunt solicitate fie în legătură cu soldurile TVA și VNB, fie prin cereri individuale de fonduri.

Sume de recuperat aferente FEGA și dezvoltării rurale

Acest element acoperă în principal sumele datorate de statele membre la 31 decembrie 2016, astfel cum au fost declarate și certificate de statele membre la 15 octombrie 2016. Se face o estimare pentru sumele de recuperat care au apărut după această declarație și până la 31 decembrie 2016. De asemenea, Comisia prevede o reducere a valorii contabile a sumelor datorate de beneficiari în cazul cărora recuperarea pare puțin probabilă. Faptul că se face o astfel de ajustare nu înseamnă renunțarea de către Comisie la recuperarea în viitor a acestor sume. În ajustare este inclusă și o deducere de 20 %, care corespunde sumelor pe care statele membre le pot reține pentru acoperirea costurilor administrative.

34.Amenzi

Este vorba de suma aferentă amenzilor emise de Comisie care nu au fost încasate (cu titlu provizoriu) la încheierea exercițiului (1 986 de milioane EUR), din care se scad sumele a căror valoare contabilă a fost redusă (178 de milioane EUR). Pentru amenzile neîncasate la încheierea exercițiului s-au primit garanții în valoare totală de 1 012 milioane EUR (2015: 1 428 de milioane EUR). Trebuie remarcat faptul că, după data de 31 decembrie 2016, erau scadente creanțe în valoare de 651 de milioane EUR.

35.Venituri înregistrate în avans și cheltuieli reportate

36.Creanțe din tranzacțiile cu contrapartidă directă