COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 8.5.2017

COM(2017) 217 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU

Reexaminarea măsurilor tranzitorii prevăzute în Tratatul de aderare a Croației la UE din 2011 privind achiziționarea de terenuri agricole

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU

Reexaminarea măsurilor tranzitorii prevăzute în Tratatul de aderare a Croației la UE din 2011 privind achiziționarea de terenuri agricole

Introducere

Comisia înaintează prezentul raport către Consiliu în conformitate cu Actul din 2011 privind condițiile de aderare a Republicii Croația 1 („Actul de aderare”). Prezentul act stabilește o perioadă de tranziție de șapte ani, valabilă până în 2020, cu posibilitatea unei prelungiri de trei ani, în timpul căreia Croația poate menține restricțiile existente în legislația sa internă 2 privind achiziționarea de terenuri agricole. Această perioadă se referă la achizițiile efectuate de persoane fizice și juridice din alte state membre ale Uniunii Europene și ale Spațiului Economic European.

În conformitate cu Tratatul de aderare, Comisia are obligația de a prezenta un raport Consiliului, în cel de al treilea an de la aderare, cu privire la posibilitatea de a scurta perioada de tranziție acordată prin Tratatul de aderare sau de a încheia această perioadă înainte de data stabilită în tratat.

Ca principiu general, dreptul Uniunii Europene și libera circulație a capitalurilor favorizează investițiile transfrontaliere. Libera circulație a capitalurilor reprezintă unul dintre principiile fundamentale prin care investitorii din UE sunt, în principiu, liberi să opereze în cadrul pieței interne. Investițiile străine pot avea numeroase avantaje pentru dezvoltarea agricolă și rurală. Astfel, de exemplu, în Europa, investițiile transfrontaliere au permis diseminarea de noi tehnologii și cunoștințe în domeniul agricol și au furnizat capitalul necesar pentru producția agricolă din zonele subfinanțate. Investițiile transfrontaliere pot contribui, de asemenea, la raționalizarea exploatării terenurilor, în special în zonele unde structurile de proprietate sunt extrem de fragmentate.

În același timp, ar trebui reamintit faptul că tratatele UE nu obligă statele membre să liberalizeze piața terenurilor agricole fără a le oferi acestora posibilitatea de a impune norme adecvate pentru îndeplinirea obiectivelor legitime de politică publică. Principiul liberei circulații a capitalurilor permite instituirea de restricții naționale privind circulația capitalurilor, sub formă de norme care să reglementeze piețele terenurilor agricole, în cazul în care acestea sunt necesare, justificate și proporționale pentru a promova interesul public legitim și obiectivele de politică. Astfel, se creează un echilibru între libera circulație a capitalurilor și nevoia statelor membre de a se asigura că piețele funciare permit o dezvoltare rurală și o producție agricolă durabile.

Perioada de tranziție în care Croația poate menține restricțiile existente în momentul aderării a fost acordată pentru a permite noului stat membru să abordeze deficiențele de pe piața terenurilor agricole și din sectorul agricol și să amelioreze competitivitatea acestuia din urmă pe piața internă. Prezentul raport își propune să facă un bilanț al situației de pe piața terenurilor agricole și să reexamineze necesitatea unor astfel de măsuri tranzitorii. Având în vedere situația generală a sectorului agricol din Croația după trei ani de la aderarea acestei țări la UE, prezentul raport concluzionează că nu este necesară o scurtare a perioadei de tranziție.

1. Temeiul juridic al raportului Comisiei

Actul de aderare din 2011 acorda Croației o perioadă de tranziție în timpul căreia putea să mențină restricțiile existente asupra achiziționării de terenuri agricole, prin derogare de la principiul liberei circulații a capitalurilor consacrat la articolul 63 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). În temeiul articolului 18 din Actul de aderare, aceste măsuri tranzitorii restrictive se aplică în condițiile prevăzute în anexa V (Măsuri tranzitorii) la Actul de aderare. Capitolul privind libera circulație a capitalurilor din această anexă stipulează că „Prezentele măsuri tranzitorii fac obiectul unei reexaminări generale până la sfârșitul celui de al treilea an de la data aderării. În acest sens, Comisia prezintă un raport Consiliului. Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate decide să scurteze sau să încheie perioada de tranziție [...]”.

2. Dispoziții tranzitorii

Libera circulație a capitalurilor constituie una dintre libertățile fundamentale garantate de dreptul Uniunii Europene. Articolul 63 din TFUE stipulează că „sunt interzise orice restricții privind circulația capitalurilor între statele membre, precum și între statele membre și țările terțe”. Circulația capitalurilor include investițiile imobiliare și în terenuri agricole. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a hotărât că exercitarea dreptului de a achiziționa, utiliza sau înstrăina terenuri agricole pe teritoriul unui alt stat membru generează circulație de capitaluri 3 . Prin urmare, legislația statelor membre cu privire la achiziționarea de terenuri agricole trebuie să fie conformă cu principiul liberei circulații a capitalurilor, în conformitate cu dreptul Uniunii Europene.

Cu toate acestea, în cursul negocierilor de aderare cu Croația, UE a convenit asupra anumitor măsuri tranzitorii în ceea ce privește dobândirea de terenuri agricole, care oferă Croației o derogare temporară de la libertatea fundamentală a circulației capitalurilor. În special, anexa V la Actul de aderare prevede că „Croația poate menține în vigoare, timp de șapte ani de la data aderării, restricțiile prevăzute în Legea sa privind terenurile agricole (OG 152/08) în vigoare la data semnării Tratatului de aderare, cu privire la dobândirea de terenuri agricole de către resortisanții unui alt stat membru, de către resortisanți ai statelor care sunt părți la Acordul privind Spațiul Economic European (ASEE) și de către persoanele juridice constituite în conformitate cu legislația unui alt stat membru sau a unui stat membru al ASEE”. În același timp, Actul de aderare stabilește o excepție de la aplicarea măsurilor tranzitorii în favoarea „fermierilor independenți care sunt resortisanți ai unui alt stat membru și care doresc să se stabilească sau să devină rezidenți în Croația”, cărora „nu li se aplică dispozițiile (...) și nici alte norme și proceduri decât cele care li se aplică resortisanților Croației”.  4

Principalele motive aflate la baza solicitării măsurilor tranzitorii de către Croația au fost similare celor invocate de majoritatea statelor membre UE-12 (UE-10 și UE-2 5 ) în momentul aderării la UE, acestea fiind în principal justificate de nevoia de protejare a mediului socio­economic al activităților agricole în contextul introducerii pieței interne și al tranziției către politica agricolă comună. Măsurile tranzitorii vizează în special atenuarea impactului negativ pe care o deschidere bruscă a pieței îl poate avea asupra Croației, având în vedere atât diferențele mari între prețurile terenurilor și puterea de cumpărare a fermierilor în raport cu statele UE-15, cât și faptul că piața terenurilor agricole este în continuare influențată de factori instituționali care împiedică utilizarea terenurilor agricole, cum ar fi nefinalizarea privatizării și a retrocedării terenurilor, neclaritățile privind drepturile de proprietate, nefinalizarea registrului funciar și de cadastru. Pe lângă aceasta, Croația a subliniat faptul că, în urma Războiului de Independență (Homeland War) (1991-1995), o mare parte a terenurilor agricole nu au mai putut fi utilizate deoarece au fost afectate de mine și de activitățile de deminare 6 .

În plus, Croația a subliniat faptul că în timpul perioadei de tranziție vor fi puse în aplicare unele măsuri în vederea dezvoltării pieței terenurilor agricole, îmbunătățirii productivității agricole și creșterii capacității fermierilor croați de a participa la o mai mare deschidere a pieței funciare în viitor. În acest scop, Croația a planificat diverse proiecte pe termen mediu și lung care vor fi puse în aplicare în timpul perioadei de tranziție. Proiectele în cauză privesc:

·reglementarea drepturilor de proprietate și finalizarea cărții funciare și a datelor cadastrale;

·consolidarea terenurilor;

·dezvoltarea pieței terenurilor agricole arendabile și îmbunătățirea drepturilor utilizatorilor;

·restructurarea producției agricole;

·îmbunătățirea tehnologiei și a capitalizării și

·deminarea terenurilor agricole.

Perioada de tranziție avea, de asemenea, rolul să ofere timpul necesar pentru privatizarea terenurilor deținute de stat și finalizarea restituirii titlurilor de proprietate asupra acestora.

3. Obiectivul raportului și metodologia

În conformitate cu Actul de aderare, prezentul raport analizează evoluțiile recente în sectorul agricol din Croația. Scopul său este acela de a evalua necesitatea de a scurta sau anula măsurile tranzitorii cu privire la achiziționarea de terenuri de către cetățenii altor state membre sau resortisanții SEE înainte de data prevăzută în Actul de aderare. În acest scop, Comisia evaluează motivele invocate de Croația în cursul negocierilor de aderare pentru a justifica o derogare temporară și examinează dacă preocupările inițiale au fost atenuate de evoluțiile ulterioare.

În acest scop, Comisia a transmis autorităților croate un chestionar pentru colectarea de informații cuprinzătoare privind evoluțiile care au avut loc în sectorul agricol de la data aderării. Răspunsurile Croației la acest chestionar, împreună cu o analiză a Eurostat și alte date, au permis Comisiei să evalueze:

·caracteristicile socio-economice ale sectorului agricol și evoluțiile indicatorilor economici relevanți, inclusiv veniturile și prețurile terenurilor, dar și gradul de convergență al acestora cu indicatori similari din alte state membre;

·modificările legislative cu privire la dreptul de proprietate al străinilor asupra terenurilor agricole;

·progresele înregistrate cu privire la proiectele pe termen mediu și lung pe care Croația preconiza să le lanseze pentru a îmbunătăți funcționarea pieței terenurilor agricole și pentru a spori eficiența activităților agricole, în special în ceea ce privește privatizarea terenurilor, programele de restituire și activitățile de deminare; și

·situația actuală a investițiilor străine în sectorul agricol din Croația.

4. Prezentarea generală a situației la trei ani după aderarea la UE

Comisia subliniat în raportul său bienal de convergență 7 din iunie 2016, că până atunci, Croația se confruntase cu patru ani consecutivi de creștere economică negativă. Acest recent mediu economic nefavorabil a influențat convergența veniturilor și a productivității, inclusiv în sectorul agricol.

a)Caracteristicile socio-economice ale sectorului agricol

După o perioadă de creștere economică rapidă în 2007 și 2008, criza economică și financiară a afectat și economia croată. Acest lucru a fost vizibil și în cazul agriculturii, care a înregistrat o scădere a valorii adăugate brute (VAB), a venitului aferent factorilor de producție din agricultură și a numărului de persoane angajate. În ceea ce privește indicatorii structurali, sectorul agricol croat este caracterizat în continuare de exploatații de mici dimensiuni; productivitate redusă a muncii; eficiență scăzută; și un venit aferent factorilor de producție din agricultură și o putere de cumpărare mai mici decât media UE.

Între 2007 și 2013, VAB agricolă a Croației a reprezentat, în medie, 2,88 % din produsul intern brut (PIB) al țării. În 2014, VAB agricolă reprezenta 2,38 % din PIB-ul țării, cu o valoare de 1,03 miliarde EUR. Aceasta reprezintă o scădere de 33 % comparativ cu valoarea cea mai mare pentru această perioadă, înregistrată în 2008, și de 9 % comparativ cu 2013. Activitatea agricolă a generat o producție 8 în valoare de 2,28 miliarde EUR în 2014, cu 10 % mai mică decât cea din 2013, și a urmat aceeași tendință negativă ca VAB după 2008.

În conformitate cu Legea privind terenurile agricole, terenurile agricole din Croația includ terenul arabil, grădinile, pajiștile, pășunile, livezile, plantațiile de măslini, plantațiile viticole, iazurile, zonele de stufăriș, terenurile mlăștinoase și alte zone care pot fi introduse în producția agricolă. Conform datelor furnizate de autoritățile croate, majoritatea exploatațiilor agricole sunt mici și nu sunt adecvate pentru agricultura modernă, eficiența și productivitatea acestora fiind scăzute.

Fragmentarea exploatațiilor agricole este unul dintre principalii factori care limitează dezvoltarea sectorului agricol, cu toate că terenurile au fost consolidate într-o anumită măsură începând din 2007. 69,4 % din exploatațiile agricole sunt exploatații mici de până la 5 ha, iar procentul exploatațiilor cu o suprafață de peste 20 ha nu depășește 6,9 %. Suprafața medie de teren agricol/exploatație din Croația aproape s-a dublat între 2007 și 2013, de la 5,4 ha la 10 ha, dar continuă să rămână sub media UE de 16,1 ha.

În 2015, productivitatea muncii agricole în Croația a fost de 44 % din media UE, dar s-a menținut în general într-o continuă creștere după ce Croația a aderat la UE în 2013 (a se vedea graficul 1 de mai jos). Cu toate acestea, rămâne încă mult sub ratele productivității din UE-15 și este mai apropiată de cea din noile state membre.

Potrivit datelor provizorii furnizate de autoritățile fiscale croate, prețul mediu pentru un hectar de teren agricol în Croația a fost de 4 935 EUR în 2014, acesta fiind relativ ridicat în comparație cu majoritatea statelor membre din UE-12, dar mult mai redus decât în majoritatea statelor membre din UE-15. Prețurile terenurilor din Croația au crescut constant între 2000 și 2006 (pe baza datelor furnizate de Croația în cursul negocierilor de aderare), iar în 2012 au fost de aproximativ cinci ori mai mari comparativ cu deceniul anterior. Cu toate acestea, aderarea la UE în 2013 nu a contribuit la o creștere notabilă a prețurilor terenurilor sau a numărului și suprafeței totale a loturilor de teren transferate. De fapt, prețurile terenurilor chiar au scăzut ușor în ultimul timp, proporțional cu recenta creștere a utilizării suprafețelor agricole disponibile (a se vedea tabelul 1 din anexă). Chiar dacă lipsa datelor istorice privind prețurile de vânzare a terenurilor din UE obligă la o anumită prudență a analizei, pare evident că diferențele între prețurile terenurilor agricole din Croația și UE-15 nu au variat semnificativ după data aderării.

Decalajul în ceea ce privește PIB pe cap de locuitor între Croația și restul UE, determinat în funcție de standardul puterii de cumpărare, persistă. În conformitate cu datele Eurostat, în 2014, PIB-ul pe cap de locuitor în Croația, calculat în raport cu standardele puterii de cumpărare, a fost unul dintre cele mai scăzute din UE, fiind estimat la 58,8 % din media UE. Pe lângă aceasta, venitul aferent factorilor de producție din agricultură 9 a scăzut continuu după 2009. În 2014, acesta a scăzut cu încă 35,7 % comparativ cu 2008 și cu 11,9 % comparativ cu 2013.

Începând din 2011, venitul real aferent factorilor de producție din agricultură în Croația a scăzut sub valoarea medie a acestui indice din UE-15. Aceasta înseamnă că veniturile din activități agricole ale Croației nu mai recuperează decalajul față de veniturile similare din UE­15 (a se vedea graficul 1 din anexă). Astfel, puterea reală de cumpărare a Croației în sectorul agricol în 2014 a fost mult mai scăzută decât în perioada de preaderare.

Prin urmare, accesibilitatea terenurilor agricole a rămas relativ redusă pentru puterea de cumpărare a fermierilor croați. Conform datelor furnizate de autoritățile croate, indicele de accesibilitate (bazat pe venitul aferent factorilor de producție din agricultură și valoarea terenurilor din Croația în prețuri constante la nivelul anului 2010) din Croația din 2014, după un an de la aderarea țării la UE, a fost de 0,79. Acest lucru înseamnă că, din întreaga UE, terenurile agricole din Croația au fost cel mai puțin accesibile pentru fermierii croați comparativ cu alți fermieri din UE (a se vedea tabelul 2 din anexă). În plus, conform graficului 2 din anexă, convergența în ceea ce privește accesibilitatea terenurilor agricole din Croația pentru fermierii croați a fost, în medie, mai lentă începând din 2012, nu numai în comparație cu media generală a UE, ci și în comparație cu majoritatea celor 12 state membre care au aderat cel mai recent.

b)Restricții juridice privind achiziționarea de terenuri și imobile agricole

În conformitate cu legislația croată în vigoare după aderarea țării la UE, este interzis ca persoanele juridice și fizice străine să dobândească dreptul de proprietate asupra unui teren agricol prin intermediul unui act juridic, cu excepția dispozițiilor contrare prevăzute de un acord internațional. În 2013, Legea privind terenurile agricole (OG 152/08) din 2008, care a fost menționată în Actul de aderare, a fost înlocuită cu o nouă lege (OG 39/2013), ulterior modificată în 2015 (OG 48/2015). Legea din 2013 a menținut majoritatea restricțiilor anterioare în vigoare, dar a introdus posibilitatea ca persoanele fizice și juridice străine să dobândească drepturi de proprietate asupra terenurilor agricole prin moștenire.

În conformitate cu Actul de aderare, fermierii independenți care sunt resortisanți ai unui alt stat membru și care doresc să se stabilească și să aibă reședința în Croația pot achiziționa terenuri agricole, cu condiția ca aceștia să îndeplinească condițiile stabilite de legislația națională aplicabilă resortisanților croați. În plus, cetățenilor UE/SEE li se permite să achiziționeze terenuri agricole prin intermediul unor entități juridice care sunt înregistrate și își au sediul în Croația.

Prin urmare, restricțiile juridice sunt atenuate de posibilitatea acordată fermierilor independenți din UE/SEE și persoanelor juridice stabilite în Croația de a achiziționa terenuri în condițiile stabilite de legislația națională. În plus, nu există niciun fel de restricții pentru cetățenii și persoanele juridice din UE/SEE care închiriază terenuri agricole.

Cadrul juridic aplicabil, care nu interzice toate achizițiile de terenuri de către cetățenii străini, ar trebui să permită Croației să își atingă obiectivele urmărite în timpul perioadei de tranziție și să contribuie la adoptarea progresivă a unui sistem mai permisiv de achiziționare a terenurilor de către resortisanții UE/SEE.

c)Privatizarea, restituirea și terenurile agricole disponibile

Privatizarea și cazurile de restituire rămase nesoluționate afectează funcționarea piețelor de terenuri agricole. Conform datelor furnizate de autoritățile croate, 62 765 ha de teren aflat în proprietatea statului au fost vândute în cadrul diferitelor programe de privatizare puse în aplicare în perioada 2001-2013, în timp ce restul terenurilor au fost închiriate. Acesta nu este decât un sfert din terenurile aflate în proprietatea statului. Aproximativ 50 000 de cereri de restituire a proprietăților au fost primite de la părțile interesate, în jur de 9 000 de cazuri nefiind încă soluționate.

Modificările în suprafața terenurilor agricole disponibile pot avea un impact și asupra funcționării piețelor de terenuri agricole. În 2013, 17 922 ha au fost transformate în bunuri imobile, altele decât terenuri agricole, ceea ce reprezintă o creștere de 6,1 % comparativ cu anul 2012. Cu toate acestea, suprafața totală a terenurilor agricole utilizate a crescut de la 978 670 ha în 2007 la 1 571 200 ha în 2013.

Există în continuare suprafețe de teren disponibile pentru a fi utilizate în scopuri agricole, sub rezerva încheierii activităților de deminare. Conform datelor furnizate de autoritățile croate, în 2016 rămâneau 6 040 ha netransferate către utilizări agricole. Având în vedere că ritmul actual de deminare a terenurilor este, în medie, de 2 000 ha pe an, terenurile rămase ar putea fi deminate în aproximativ trei ani.

d)Investițiile străine

Investițiile străine în agricultură au, în general, un impact pozitiv asupra accesului la capital, a transferului de tehnologie, a funcționării piețelor funciare și a productivității agricole. Conform datelor furnizate de autoritățile croate, investițiile străine directe în activități agricole, de vânătoare și servicii aferente s-au ridicat la 2,6 milioane EUR în perioada 2011­2014. Legislația croată privind achiziționarea de terenuri de către străini instituie limite clare privind accesul investițiilor străine pe piața agricolă croată. Nu există evidențe precise ale exploatațiilor agricole, care să le clasifice pe acestea în categorii distincte în funcție de faptul că sunt deținute de cetățeni străini sau de cetățeni croați.

Cu toate acestea, având în vedere restricțiile privind dobândirea titlurilor de proprietate funciară de către persoanele fizice străine, autoritățile croate estimează că numărul de exploatații agricole aflate în proprietate străină directă este neglijabil. În același timp, proprietarii străini sunt prezenți pe piața terenurilor agricole prin intermediul unor entități juridice, în special societăți comerciale pe acțiuni și cu răspundere limitată, care sunt înregistrate și își au sediul în Croația. În general, persoanele juridice, indiferent de naționalitatea proprietarilor lor, utilizează aproximativ o treime din totalul terenurilor agricole.

e)Impactul aderării la UE

În general, aderarea la UE a îmbunătățit accesul fermierilor la produse de creditare și asigurări. Acest lucru poate avea un impact pozitiv asupra productivității agricole.

În plus, fermierii croați au primit sprijin financiar prin politica agricolă comună a UE. Cuantumul total al sprijinului financiar acordat sectorului agricol s-a ridicat la 292 de milioane EUR în 2013 și la 295 de milioane EUR în 2014. Aceste ajutoare, care au fost puse în mod constant la dispoziția fermierilor din Croația, au reprezentat o parte importantă din veniturile agricole croate. Este posibil ca acestea să fi contribuit la creșterea eficienței și a cererii de terenuri și ar putea antrena o creștere a prețurilor terenurilor agricole.

În general, subvențiile au contribuit la îmbunătățirea condițiilor sociale ale fermierilor croați și, alături de un acces mai bun la credite, le-ar putea oferi acestora stimulente pentru achiziționarea de terenuri agricole și dezvoltarea de activități agricole în viitor. Acest lucru ar contribui la stimularea productivității forței de muncă din sectorul agricol și ar conduce la o nouă creștere a veniturilor fermierilor.

Comisia observă că proiectele autorităților croate menite să îmbunătățească funcționarea pieței funciare prin abordarea domeniilor specifice identificate în timpul negocierilor de aderare nu au fost încă puse pe deplin în aplicare. În timp ce unele proiecte, cum ar fi sistemul informatic pentru datele cadastrale ale terenurilor aflate în proprietate statului, au fost deja puse în aplicare, sunt planificate și alte proiecte de dezvoltare a sistemului, de exemplu posibilitatea de a urmări istoricul contractelor și de a face schimb de informații cu autoritățile competente. Alte proiecte planificate pentru încurajarea dezvoltării sectorului agricol includ strategia de gestionare a zonelor rurale; programul operațional pentru consolidarea terenurilor agricole; și proiectul pentru irigații și gestionarea terenurilor agricole și a apelor.

5. Concluzii

Conform Actului de aderare din 2011, prezentul raport trebuie să fie publicat în termen de trei ani de la data aderării. Perioada studiată este relativ scurtă 10 și nu permite colectarea de date empirice suficiente privind modul în care aderarea Croației la UE a afectat dezvoltarea pieței terenurilor agricole și a sectorului agricol în ansamblul său.

Cu toate acestea, datele disponibile arată că nu toate îngrijorările exprimate în cursul negocierilor de aderare au fost atenuate după trei ani de la aderare, în special deoarece unele dintre acțiunile planificate pentru a fi puse în aplicare în perioada de tranziție sunt încă în curs de desfășurare, cum ar fi consolidarea terenurilor, finalizarea registrului funciar, finalizarea procesului de privatizare, precum și deminarea terenurilor.

În plus, evaluarea pieței terenurilor agricole din Croația indică existența în continuare a unei diferențe considerabile între prețurile terenurilor și veniturile fermierilor din Croația comparativ cu cele din restul Uniunii Europene. Cu toate acestea, o convergență deplină nu este preconizată și nici considerată o condiție necesară pentru încheierea perioadei de tranziție. În plus, analiza Comisiei indică un declin în ceea ce privește accesibilitatea terenurilor pentru fermierii croați: în 2014, terenurile agricole nu erau mai accesibile pentru fermierii croați comparativ cu 2013, anul aderării la UE, în principal ca urmare a scăderii veniturilor medii ale fermierilor.

O analiză generală a situației actuale a sectorului agricol din Croația dezvăluie existența mai multor factori care continuă să afecteze piața funciară, cum ar fi: starea generală precară a economiei; fragmentarea proprietăților; niveluri relativ scăzute ale veniturilor fermierilor; nefinalizarea privatizării și restituirii terenurilor; și continuarea activităților de deminare.

Prin urmare, Comisia concluzionează că termenul limită al măsurilor tranzitorii prevăzute în Actul de aderare nu ar trebui să fie redus.

În plus, Comisia invită Croația să finalizeze treptat etapele de pregătire a pieței funciare în vederea aplicării depline a liberei circulații a capitalurilor după încheierea perioadei de tranziție. Chiar și în prezent, restricțiile prevăzute de cadrul juridic nu constituie o interdicție totală asupra achiziționării de terenuri de către persoanele fizice și juridice străine, deoarece entitățile juridice deținute de resortisanți UE/SEE pot să achiziționeze terenuri, iar fermierii independenți din UE/SEE pot să cumpere terenuri dacă doresc să se stabilească și să locuiască în Croația. În plus, noua Lege a terenurilor din 2013 a introdus posibilitatea de a dobândi drepturi de proprietate asupra terenurilor agricole prin moștenire. Este la fel de important să se observe faptul că piața închirierilor este deschisă investitorilor străini, care pot, prin urmare, să constituie și să administreze întreprinderi agricole în Croația. Mai mult, aderarea la UE a îmbunătățit deja accesul la capital al fermierilor locali.

Pe lângă aceasta, Croația s-a angajat să efectueze următoarele activități pentru a permite libera circulație a capitalurilor până la sfârșitul perioadei de tranziție:

(1)reglementarea drepturilor de proprietate ca o condiție prealabilă pentru actualizarea și finalizarea cărții funciare;

(2)consolidarea terenurilor;

(3)dezvoltarea pieței terenurilor agricole arendabile și îmbunătățirea drepturilor utilizatorilor;

(4)restructurarea producției agricole;

(5)îmbunătățirea tehnologiei și a fondului de rulment și

(6)deminarea terenurilor agricole.

Toate aceste măsuri oferă Croației o bază temeinică pentru a continua abordarea dificultăților care au făcut necesară existența unei perioade de tranziție și pentru a îmbunătăți productivitatea și bunăstarea economică a rezidenților croați care lucrează în sectorul agriculturii și dezvoltării rurale.

(1)

JO L 112, 24.4.2012, p. 10.

(2)

Legea privind terenurile agricole (OG 152/08).

(3)

 Cauza C-370/05 (Festersen), punctele 21-23; Cauza C-452/01 (Ospelt), punctul 24.

(4)

Actul de aderare prevede, între altele, că „unui resortisant al unui stat membru sau unei persoane juridice constituite în conformitate cu legislația unui alt stat membru nu poate să i se acorde, în niciun caz, un tratament mai puțin favorabil în ceea ce privește dobândirea unui teren agricol decât tratamentul care i s-ar fi acordat respectivului resortisant sau respectivei persoane juridice la data semnării Tratatului de aderare, sau să i se acorde un tratament mai restrictiv decât cel acordat unui resortisant sau unei persoane juridice a unei țări terțe”.

(5)

UE-12 se referă la statele membre care au aderat la UE în 2004 (UE-10) și în 2007 (UE-2). O perioadă de tranziție a fost convenită cu Republica Cehă, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia și Slovacia (UE-10), precum și cu Bulgaria și România (UE-2). UE-15 se referă la statele membre dinaintea extinderii din 2004.

(6)

Conform datelor furnizate de autoritățile croate, între 42 % și 54 % dintre terenurile agricole au fost supuse activităților de deminare în 1998, în timp ce suprafața totală direct afectată de mine era de 997 km2 la sfârșitul anului 2006.

(7)

Comisia Europeană, Raportul de convergență din 2016, disponibil la: http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/european_economy/convergence_reports/index_en.htm.

(8)

VAB este egală cu valoarea producției minus producția intermediară.

(9)

Venitul aferent factorilor de producție din agricultură indică valoarea netă obținută prin utilizarea tuturor factorilor de producție din sectorul agricol.

(10)

Statisticile disponibile la data adoptării prezentului raport se bazează doar pe datele obținute până în 2014.

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 8.5.2017

COM(2017) 217 final

ANEXĂ

la

RAPORTUL COMISIEI CĂTRE CONSILIU

Reexaminarea măsurilor tranzitorii prevăzute în Tratatul de aderare a Croației la UE din 2011 privind achiziționarea de terenuri agricole

ANEXĂ

Tabelul 1. Prețurile de achiziție și de arendare a terenurilor agricole în Croația, EUR/hectar

Tabelul 2. Accesibilitatea terenurilor agricole croate

pentru fermierii din Croația și din restul UE, 2012-2014

Sursă: Eurostat, Conturile economice pentru agricultură provenite din baza de date AMECO pentru deflatorii PIB și datele privind prețurile terenurilor din Croația furnizate de autoritățile croate.

Observații: Indicii de accesibilitate sunt calculați ca fiind raportul dintre venitul net aferent factorilor de producție din agricultură pe unitate de muncă pe an în fiecare stat membru și prețul de achiziție (în EUR) al unui hectar de teren agricol în Croația, în prețurile constante din 2010, în EUR. Astfel, indicii de accesibilitate indică numărul de hectare de teren pe care fermierii din fiecare stat membru le pot achiziționa în Croația folosind veniturile anuale proprii din agricultură. O valoare mai mare a indicelui arată că terenurile agricole sunt mai accesibile pentru fermieri.

De exemplu, indicii de accesibilitate pentru Croația indică faptul că venitul net anual aferent factorilor de producție din agricultură al fermierilor croați era insuficient pentru a achiziționa un hectar de teren (deoarece valoarea indicelui pentru Croația a fost de 0,79 în 2014). În schimb, venitul anual net aferent factorilor de producție din agricultură în cazul fermierilor din Danemarca le permitea acestora să achiziționeze peste 9 ha de teren în Croația în 2014 (deoarece valoarea indicelui pentru Danemarca din anul respectiv a fost de 9).