COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 5.4.2017

COM(2017) 159 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU

privind punerea în aplicare a celui de al 11-lea Fond european de dezvoltare în perioada 2014-2015

{SWD(2017) 123 final}

Prezentul raport respectă cerințele cuprinse la articolul 18 alineatele (4), (5) și (6) din Regulamentul de punere în aplicare a celui de al 11-lea Fond european de dezvoltare (FED) 1 . Acesta este primul raport pentru perioada acoperită de cel de al 11­lea FED (2014-2020) și se referă la anii 2014 și 2015.

Cel de al 11-lea FED a intrat în vigoare la 1 martie 2015, ca urmare a ratificării Acordului intern 2 de către toate cele 28 de state membre ale UE. Perioada de tranziție între cel de al 10-lea FED, încheiat la 31 decembrie 2013, și intrarea în vigoare a celui de al 11-lea FED a fost gestionată prin utilizarea de măsuri tranzitorii (așa-numita „facilitate de tranziție”) stabilite de Consiliul UE 3 .

Deși are propriile sale specificități, FED face parte din instrumentele de finanțare externă și este supus cerințelor generale de raportare existente. Principalele surse pentru acest prim raport anual privind punerea în aplicare a celui de al 11-lea FED sunt:

rapoartele anuale de activitate pe 2014 și 2015,

raportul anual pe 2015,

situațiile financiare anuale ale FED pe 2014 și 2015,

cel de al doilea raport privind rezultate selectate (iulie 2014 – iunie 2015)

și anexele relevante respective la acestea. Aceste surse devin publice odată adoptate și sunt disponibile pe site-ul Europa (a se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei – SWD, anexa F).

Raportarea ad hoc în ceea ce privește cheltuielile de sprijin este prevăzută separat și are o frecvență bianuală (articolul 6.1, Acordul intern). Se pare că utilizarea resurselor FED de către Banca Europeană de Investiții (BEI) și de către țările și teritoriile de peste mări (TTPM) face obiectul unor raportări specifice 4 .

Cu toate că prezentul raport este menit să se axeze exclusiv pe cel de al 11-lea FED, punerea în aplicare a unui astfel de instrument ambițios, în ceea ce privește atât sfera de acoperire, cât și domeniul de aplicare, nu poate fi analizată în mod izolat față de politica generală a Comisiei în domeniul dezvoltării și cooperării internaționale. Din acest motiv și pentru a reaminti contextul, raportul face trimitere la obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM) și la inițiativa ODM, prezintă interacțiunile cu alte programe tematice finanțate în cadrul instrumentelor financiare externe (de exemplu, Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare – ICD și Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului – IEDDO) și identifică legătura cu prioritățile actuale ale Comisiei. Ori de câte ori este posibil, sunt extrase date și/sau exemple pentru FED.

Este important de menționat că, în timp ce fondurile angajate în cadrul Facilității de tranziție în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și 28 februarie 2015 au fost contabilizate în cadrul celui de al 11-lea FED, resursele disponibile au fost limitate și nu pot fi comparate cu versiunea completă a celui de al 11-lea FED. Punerea în aplicare a celui de al 11-lea FED va atinge viteza de croazieră abia la sfârșitul anului 2016. Prin urmare, imaginea de ansamblu asupra punerii în aplicare pe care o oferă acest prim raport anual ar trebui să țină seama în mod corespunzător de faza inițială în care se află cel de al 11-lea FED.

Același raționament se aplică, de asemenea, în cazul rezultatelor. Rezultatele prezentate în documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește prezentul raport aparțin proiectelor și programelor care s-au încheiat între 1 iulie 2014 și 30 iunie 2015 și care au fost, așadar, finanțate în cadrul celui de al 10-lea FED. Acestea au fost măsurate utilizând indicatorii definiți în cadrul UE privind rezultatele dezvoltării și cooperării internaționale, lansat prin documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 26 martie 2015 5 . Având în vedere principiul continuității activității, acestea reprezintă punctul de referință în funcție de care va fi evaluată ulterior performanța celui de al 11-lea FED. În plus, trebuie remarcat faptul că proiectele și programele care au fost finanțate de UE sau cu sprijinul UE produc adesea rezultate care, prin însăși natura lor, nu sunt cuantificabile (de exemplu, consolidarea capacităților).

În ceea ce privește eficacitatea ajutorului, abordarea este, prin definiție, una globală, astfel cum se arată în cel mai recent raport anual privind instrumentele UE de finanțare a acțiunilor externe, din care s-a preluat ultimul capitol. Având în vedere acestea, există cadre strategice cu o orientare regională între UE și țările ACP, și anume Strategia comună UE-Africa (2007), Acordul de parteneriat economic UE-CARIFORUM (2008), Strategia de parteneriat comună UE-Caraibi (2012), precum și Parteneriatul pentru dezvoltare UE-Pacific (2006 și 2012). O revizuire a eficacității ajutorului pentru dezvoltare realizată la sfârșitul anului 2016 de către Parteneriatul mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării 6 se va reflecta în următorul raport anual privind punerea în aplicare a celui de al 11-lea FED.

Noile evoluții majore nu sunt pe deplin reflectate în raport, având în vedere perioada de acoperire a acestuia. Următorul raport anual va lua în considerare în mod corespunzător noile aspecte strategice cheie și noile priorități. Contextul actual este marcat de criza financiară, de schimbarea de paradigmă în ceea ce privește politica de dezvoltare (de la ODM-uri la obiectivele de dezvoltare durabilă - ODD-uri), precum și de consolidarea constantă a poziției UE în calitate de actor global, datorită colaborării din ce în ce mai apropiate între actorii UE. În aceste condiții, este necesară o reexaminare a cadrului european pentru politica de dezvoltare, în contextul Agendei 2030 și al obiectivelor de dezvoltare durabilă, astfel cum este prevăzut în Strategia globală a UE și în recenta propunere a Comisiei referitoare la un nou Consens european privind dezvoltarea 7 .

În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, valoarea celui de al 11-lea FED se ridică la 29,455 miliarde EUR (incluzând TTPM și excluzând cheltuielile de sprijin), cu angajamente în valoare de 4,024 miliarde EUR și plăți în valoare de 1,619 miliarde EUR la 31 mai 2015 (a se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei, anexa A). Ritmul lent al fazei inițiale menționate mai sus trebuie să fie luat în considerare în mod corespunzător atunci când se analizează aceste cifre 8 .

CONTEXT ȘI OBIECTIVE GENERALE

Opt ODM-uri 9 au fost convenite în cadrul summit-ului Organizației Națiunilor Unite din 2000, de către comunitatea donatorilor, care include UE și statele sale membre, cu scopul final de a eradica sărăcia până în 2015. UE s-a angajat să contribuie la realizarea ODM­urilor de la bun început și a fost un deschizător de drumuri în ceea ce privește integrarea acestora în politica și practica sa de dezvoltare. Împreună, UE și statele sale membre sunt principalii contribuitori financiari în ceea ce privește ODM-urile, oferind, începând din anul 2000, aproximativ jumătate din asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) la nivel mondial. Mai mult, UE are un rol important în coordonarea acțiunilor întreprinse de diferiții donatori. Datorită dimensiunii sale supranaționale, aceasta poate stabili obiective comune ambițioase și poate elabora soluții globale pentru a combate provocările în materie de dezvoltare la nivel mondial. UE are o prezență la nivel mondial în peste 130 de țări, expertiză într-o gamă largă de domenii și o credibilitate unică în ceea ce privește drepturile omului, observarea alegerilor, guvernanța și soluționarea crizelor. În sfârșit, UE dispune de masa critică necesară pentru a răspunde provocărilor globale. Activitățile desfășurate de UE în domeniul dezvoltării sunt coordonate cu eforturile sale în alte domenii, cum ar fi ajutorul umanitar, protecția mediului, schimbările climatice, securitatea și politica comercială. Referitor la dezvoltarea umană, UE își menține angajamentul de a aloca cel puțin 20 % din ajutorul său pentru servicii sociale de bază, cu accent pe sănătate, educație și protecție socială, pe durata cadrului financiar 2014-2020.

Pentru a accelera progresele în vederea atingerii ODM-urilor, în 2010 Comisia Europeană a instituit un plan de acțiune în 12 puncte 10 . În 2011, când multe țări înregistrau încă întârzieri în realizarea majorității obiectivelor, UE a creat o nouă inițiativă ODM 11 , punând la dispoziție o finanțare bazată pe nevoi și pe performanță, în valoare de 1 miliard EUR. 700 de milioane EUR vizează ODM-urile cu cele mai mari întârzieri (foametea, sănătatea maternă, mortalitatea infantilă, precum și apa și salubritatea), în timp ce 300 de milioane EUR vizează țări cu un istoric bun de punere în aplicare a ajutoarelor. Până în prezent, inițiativa ODM finanțează 70 de proiecte în 46 de țări 12 . În plus, în 2012, UE și statele sale membre au întreprins un program ambițios de schimbare menit să sporească în continuare impactul asupra dezvoltării și să îmbunătățească rezultatele obținute în contextul ODM-urilor, concentrându-se strategic pe țările cu nevoile cele mai acute (inclusiv țările fragile) și pe sectoarele prioritare. Aceste priorități, prevăzute în Agenda schimbării 13 , sunt în prezent în curs de punere în aplicare în cadrul noilor instrumente de acțiune externă pentru perioada 2014-2020.

Acest lucru se reflectă, în special, în noile instrumente de acțiune externă pentru perioada 2014-2020 (de exemplu, noul Instrument de cooperare pentru dezvoltare și Regulamentul de punere în aplicare a celui de al 11-lea FED folosesc în mod explicit ODM-urile ca indicatori principali pentru a măsura gradul de realizare a obiectivelor acestor instrumente). În special, Regulamentul de punere în aplicare a celui de al 11-lea FED [Regulamentul (UE) 2015/322 al Consiliului] 14 reamintește în mod expres ODM-urile ca fiind indicatori relevanți pentru măsurarea progreselor în ceea ce privește realizarea obiectivelor celui de al 11-lea FED 15 , care sunt legate în mod fundamental de obiectivele celui de al 10-lea FED și au ca bază obiectivele Acordului de parteneriat de la Cotonou, astfel cum se prevede la articolul 1 din acesta. Obiectivul principal este reducerea sărăciei și, pe termen lung, eradicarea acesteia. În plus, în același timp, cel de al 11-lea FED: încurajează dezvoltarea economică, socială și de mediu durabilă și favorabilă incluziunii; consolidează și sprijină democrația, statul de drept, buna guvernanță, drepturile omului și principiile relevante ale dreptului internațional; și pune în aplicare o abordare bazată pe drepturi, care include toate drepturile omului. Astfel cum este indicat în Regulamentul de punere în aplicare, după sfârșitul erei ODM-urilor în 2015, cel de al 11-lea FED va măsura progresul înregistrat în ceea ce privește atingerea obiectivelor sus-menționate prin intermediul altor indicatori stabiliți la nivel internațional de către Uniune și de statele sale membre, în special prin intermediul obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD-uri).

CONCENTRAREA ASUPRA PRIORITĂȚILOR COMISIEI

Politica de dezvoltare a UE și activitatea desfășurată de Comisie în ceea ce privește punerea în aplicare a acestei politici sunt puternic ancorate în două priorități majore ale Comisiei Juncker: „UE ca actor mai puternic pe plan mondial” și „Către o nouă politică în domeniul migrației”. În plus, aceasta contribuie în mod semnificativ la „Un nou impuls pentru locuri de muncă, creștere și investiții” și „O uniune energetică rezilientă, însoțită de o politică în domeniul schimbărilor climatice orientată spre viitor”.

UE ca actor mai puternic pe plan mondial în regiunea ACP

UE trebuie să își îndeplinească rolul prin oferirea unor răspunsuri eficiente la provocările globale, prin proiectarea valorilor sale și prin contribuția adusă păcii și prosperității în lume.

O prioritate esențială a UE este construirea de societăți pașnice și eradicarea sărăciei în țările fragile și afectate de conflicte. UE sprijină țările partenere din întreaga lume în ceea ce privește eforturile acestora de a asigura o pace durabilă, de a-și promova stabilitatea politică sau de a reconstrui societăți și infrastructuri în urma unor situații de criză. Prioritățile UE în domeniu sunt promovarea bunei guvernanțe, stabilirea statului de drept, lupta împotriva criminalității, precum și aplicarea legii.

Adoptarea în 2015 a obiectivelor de dezvoltare durabilă - care succed obiectivelor de dezvoltare ale mileniului - și adoptarea Agendei ONU „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă” au creat un nou cadru pentru acțiune globală pentru eradicarea sărăciei și realizarea dezvoltării sustenabile până în 2030. UE s-a angajat să pună integral în aplicare Agenda 2030 în întreaga gamă de politici, atât interne, cât și externe. Domeniul de aplicare, caracterul ambițios și universalitatea acestei noi agende - în a cărei elaborare UE a avut un rol principal și hotărâtor de la bun început - reprezintă o adevărată realizare într-o perioadă în general dificilă pentru multilateralism. De asemenea, 2015 a fost anul în care negocierile internaționale privind finanțarea pentru dezvoltare au condus la adoptarea Agendei de acțiune de la Addis Abeba. La Addis Abeba, UE a avut un rol esențial în asigurarea adoptării unui acord multilateral în cadrul căruia toate părțile au convenit asupra mijloacelor de punere în aplicare a agendei de dezvoltare post-2015. UE a adus contribuții importante, inclusiv cu privire la asistența oficială pentru dezvoltare (AOD), cu un angajament colectiv ambițios de a atinge obiectivul de 0,7 % al ONU în cadrul noii Agende 2030.

În cursul anului 2015, Comisia Europeană, împreună cu SEAE, a lansat, de asemenea, o amplă consultare privind viitorul parteneriat al UE cu țările ACP pentru a contribui la viitoarea propunere de politică din 2016. Un grup operativ specific a fost creat în acest scop. Grupul operativ, în colaborare cu Serviciul European de Acțiune Externă, a organizat o serie de mese rotunde cu o gamă largă de părți interesate și a elaborat un document comun de consultare (06/10/2015 JOIN(2015) 33 final) pe această temă. Consultarea publică s-a încheiat la începutul anului 2016 și un raport privind rezultatul acesteia a fost pus ulterior la dispoziția publicului. Consultarea va furniza informații valoroase care, combinate cu un proces intern de reflecție și o analiză aprofundată a numărului mare de evaluări existente, vor ghida următoarele etape ale procesului 16 . În paralel, au avut loc reuniuni periodice la nivelul Consiliului și al Parlamentului European cu scopul de a contribui la definirea poziției UE cu privire la multitudinea de aspecte diferite ale acestei chestiuni. O propunere pentru un cadru post-Cotonou va fi prezentată în 2017 prin intermediul unei comunicări. Aceasta se va baza pe o evaluare și un studiu de impact prezentate prin intermediul unor documente de lucru ale serviciilor Comisiei.

Fondurile fiduciare (FF) sunt instrumente de dezvoltare care reunesc resurse de la diferiți donatori pentru a facilita un răspuns rapid, flexibil și colectiv al UE la diferitele dimensiuni ale unei situații de urgență. Două tipuri de fonduri fiduciare au fost introduse în Regulamentul financiar al celui de al 11-lea FED (articolul 42), pe baza regulamentului financiar al bugetului UE 17 :

fonduri fiduciare de urgență și post-urgență menite să abordeze toate tipurile de crize, permițând Comisiei Europene să decidă și să aplice proceduri rapide de atribuire, precum și să delege sarcinile de punere în aplicare, dacă acest lucru este considerat a fi mai eficient,

fonduri fiduciare tematice menite să abordeze provocările globale, autorizând Comisia să pună în aplicare în mod direct activitățile necesare în cadrul procedurilor sale standard.

UE și-a continuat implicarea proactivă în cadrul consiliilor de administrație și al comitetelor de inițiative globale, și anume Fondul Global de Luptă Împotriva HIV/SIDA, Tuberculozei și Malariei) (GFTAM), Alianța Globală pentru vaccinuri și imunizare (GAVI) și Parteneriatul Global pentru Educație 18 . Aceste inițiative globale pun accentul pe abordarea provocărilor majore întâmpinate de multe dintre țările partenere în eforturile acestora de a realiza ODM-urile și ODD-urile în materie de sănătate și de educație, cum ar fi obiectivele referitoare la cele trei boli în cazul Fondului Global, precum și asigurarea unui acces echitabil la educație și îmbunătățirea rezultatelor învățării în cazul Parteneriatului Global pentru Educație. Prin participarea sa proactivă în cadrul consiliilor de administrație ale Fondului Global, GAVI și PGE, UE a jucat un rol esențial în ceea ce privește îmbunătățirea guvernanței, supravegherea programatică, precum și o alocare și o programare mai eficace a resurselor pentru țările sărace. Calitatea de membru în consiliile acestor inițiative a permis Uniunii să își facă vocea auzită în cadrul dezbaterii internaționale asupra politicii în materie de sănătate și educație și a furnizat o platformă pentru a sprijini progresele realizate în ceea ce privește eficacitatea ajutorului și a dezvoltării și asumarea responsabilității la nivel de țară. UE a fost, de asemenea, foarte activă în ceea ce privește sprijinirea țărilor afectate de criza epidemiei de Ebola.

Către o nouă politică în domeniul migrației 19  

Agenda Comisiei Europene privind migrația stabilește un răspuns la nivel european, combinând politici interne și externe, utilizând în mod optim agențiile și instrumentele UE și implicând toți actorii: țările și instituțiile UE, organizațiile internaționale, societatea civilă, autoritățile locale și partenerii naționali din afara UE.

Au fost instituite instrumente noi și inovatoare, alături de mecanismele deja existente, pentru a aborda cauzele profunde ale migrației neregulamentare, asigurând în același timp un răspuns global, precum și prezența și valoarea adăugată a UE.

O uniune energetică rezilientă, însoțită de o politică în domeniul schimbărilor climatice orientată spre viitor

În 2015, comunitatea internațională a adoptat două acorduri majore care vor defini activitatea noastră în domeniul dezvoltării și cooperării internaționale pentru anii care vor urma. Cele 17 obiective ale noii agende 2030 pentru dezvoltare durabilă globală subliniază angajamentul de a atinge un echilibru între obiectivele economice, sociale și de mediu. Unul dintre obiectivele de dezvoltare durabilă adoptate (ODD 13) se concentrează asupra schimbărilor climatice. Acordul de la Paris (COP21) este primul acord mondial privind clima obligatoriu din punct de vedere juridic care acoperă toate țările care au încheiat un acord important ACP-UE pregătind astfel terenul pentru acordul final. În cadrul Agendei 2030 și al Acordului de la Paris, este necesar să fie consolidat nivelul de conștientizare a legăturilor dintre schimbările climatice, reducerea sărăciei, dezvoltare și durabilitate, în vederea unei transformări globale într-o lume cu emisii scăzute și rezistentă la schimbările climatice. Țările dezvoltate au convenit să furnizeze 100 de miliarde USD pe an pentru combaterea schimbărilor climatice în țările în curs de dezvoltare până în 2020, iar aceasta până în anul 2025, când va fi stabilit un nou obiectiv colectiv. UE s-a angajat deja să își îndeplinească rolul prin alocarea a cel puțin 20 % din bugetul său pentru perioada 2014-2020 unor acțiuni legate de schimbările climatice. Cooperarea pentru dezvoltare are un rol esențial în sprijinirea acestui proces, în special în țările cele mai sărace și mai vulnerabile. AOD va continua să fie una dintre principalele surse de finanțare a combaterii schimbărilor climatice, iar UE își va spori eforturile pentru a integra schimbările climatice în strategiile sale (prin analizarea tuturor programelor și a proiectelor în vederea integrării schimbărilor climatice, inclusiv în domeniul securității alimentare, al agriculturii și al sănătății).

UE este, de asemenea, pe deplin angajată în ceea ce privește ODD 7, care urmărește să asigure accesul tuturor la energie la prețuri accesibile, din surse sigure, durabile și moderne. Dialogul consolidat în materie de politică între UE, statele sale membre, țările partenere și alți donatori internaționali a condus la semnarea unor declarații comune privind energia durabilă 21 . UE are un rol de lider la nivel mondial prin prezența sa activă în cadrul forurilor internaționale și prin crearea de parteneriate strategice, cum ar fi Parteneriatul UE-Africa în domeniul energiei (AEEP) sau inițiativa „Energie durabilă pentru toți”. Inițiativa privind energia din surse regenerabile în Africa a fost lansată în cursul COP 21, la fel ca extensia inițiativei UE „Convenția primarilor” pentru Africa Subsahariană. De asemenea, prin intermediul cooperării pentru dezvoltare, țările partenere beneficiază de asistență financiară pentru a avea acces la servicii energetice moderne, accesibile și de încredere, contribuind astfel la creșterea economică favorabilă incluziunii. În special în acest domeniu, abordarea aleasă de UE este de a stimula investițiile prin intermediul cadrului UE de finanțare mixtă, cu scopul de a maximiza efectul de levier al resurselor UE destinate cooperării pentru dezvoltare. În cadrul FED, 26 de țări și regiuni partenere au ales energia ca sector prioritar al cooperării lor cu UE (10 % din bugetul pentru perioada 2014-2020). O evaluare privind cooperarea pentru dezvoltare în materie de energie durabilă este în curs de desfășurare.

Un nou impuls pentru locuri de muncă, creștere și investiții

În afara Europei, există oportunități suplimentare care provin din politica de dezvoltare și instrumentele care se află la dispoziția sa în primul rând pentru a stimula investițiile, pentru a crea activități economice și, prin urmare, pentru a susține creșterea și locurile de muncă în țările partenere, având în același timp efecte economice pozitive în Europa.

Agenda schimbării subliniază sprijinul pentru creșterea favorabilă incluziunii și pentru crearea de locuri de muncă ca fiind o prioritate esențială a cooperării externe a UE. Prin reducerea sărăciei, prin îmbunătățirea mediului favorabil pentru sectorul privat în țările în curs de dezvoltare contribuind în același timp la munca decentă, precum și prin contribuția la gestionarea finanțelor publice, buna guvernanță și statul de drept, eforturile bilaterale, multilaterale și de dezvoltare mondială ale UE pot aduce un aport la creșterea economică durabilă în țările în curs de dezvoltare. Pe termen mediu, dezvoltarea durabilă în țările în curs de dezvoltare poate să crească dimensiunea piețelor externe ale UE, generând prosperitate și oportunități pentru locuri de muncă și creștere atât în UE, cât și în țările în curs de dezvoltare.

Consolidarea parteneriatului strategic cu Africa reprezintă una dintre prioritățile politice ale UE. Parteneriatul UE-Africa promovează o relație de egalitate și se bazează pe interese și pe valori comune. Pe lângă susținerea integrării africane, UE urmărește, de asemenea, să stimuleze creșterea durabilă și favorabilă incluziunii și să contribuie la crearea de societăți pașnice și prospere. Prosperitatea durabilă și starea de pace în Africa, aduc, de asemenea, beneficii Europei, contribuind la abordarea unor provocări comune precum schimbările climatice și dezechilibrele demografice, oferind noi oportunități economice, comerciale și de investiții pentru ambele părți, precum și reducând amenințările la adresa securității reciproce. În acest sens, a fost adoptat sprijinul UE pentru stabilirea zonei continentale de liber schimb din Africa (CFTA), finanțat prin intermediul programului de sprijin al Uniunii Africane. De asemenea, UE a implicat în continuare sectoarele private europene și africane prin intermediul unui eveniment la nivel înalt privind „Catalizarea implicării și a resurselor sectorului privat în vederea dezvoltării: perspectiva europeană și cea africană”, în cadrul celei de-a treia Conferințe Internaționale ONU privind finanțarea pentru dezvoltare (Addis Abeba, 15 iulie 2015), organizată în comun de Comisia Europeană și Comisia Uniunii Africane. Organizații din sectorul privat implicate în proiecte mari de infrastructură și în industria minieră din Africa s-au reunit, de asemenea, în cadrul unui atelier comun UE-UA la nivel înalt privind necesitățile în materie de infrastructură ale sectorului de minerale din Africa (Bruxelles, martie 2015).

Comisia a înființat două inițiative pentru a atrage investiții în sectorul energiei durabile (ElectriFI) și în sectorul agricol (AgriFI), astfel încât să reducă lacunele în ceea ce privește structurarea și finanțarea de noi investiții. Aceste mecanisme de sprijin vor avea un rol esențial în stimularea sectorului privat, mobilizând finanțatorii și producând un efect catalizator asupra creșterii economice. În țările în curs de dezvoltare există adesea o lipsă de acces la capital inițial, precum și la capital pe termen mediu și lung, în parte din cauza reticenței față de riscuri a sectorului bancar.

EFICACITATEA AJUTORULUI: SITUAȚIA ACTUALĂ

Parteneriatul mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării (GPEDC) 22 este cadrul esențial pentru agenda privind eficacitatea ajutorului și a dezvoltării și se bazează pe patru angajamente/zone principale: Asumarea democratică a responsabilității la nivel de țară; transparență și răspundere reciprocă; accentul pe rezultate; parteneriate pentru dezvoltare favorabile incluziunii. UE este pe deplin angajată în ceea ce privește acest proces, prin intermediul a două inițiative politice principale: transparență/răspundere reciprocă și programare în comun.

Programarea în comun oferă un răspuns solicitărilor din ce în ce mai numeroase din partea țărilor partenere de a reduce fragmentarea ajutoarelor și costurile de tranzacționare impuse instituțiilor lor. De asemenea, programarea în comun îmbunătățește transparența, previzibilitatea și coordonarea și reduce birocrația și costurile pentru toți actorii implicați.

În acest context, în timp ce prezentul raport era în curs de elaborare, Concluziile Consiliului adoptate în mai 2016 privind Intensificarea programării în comun au dat un nou impuls angajamentelor pentru reducerea fragmentării ajutorului și sporirea eficacității dezvoltării. Concluziile subliniază faptul că programarea în comun poate contribui la creșterea capacității Uniunii Europene de a juca un rol esențial și de a sprijini partenerii în punerea în aplicare a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă și a Agendei de acțiune de la Addis Abeba. În plus, acestea propun ca programarea în comun să fie avută în vedere, după caz, în cadrul formelor mai largi de angajament politic 23 , de exemplu în legătură cu dialogurile la nivel înalt pe tema migrației.

Începând cu 2012, în 30 de țări cooperante, partenerii în materie de dezvoltare au ajuns la stadiul analizei în comun 24 ; în 25 dintre țări, aceștia au elaborat o strategie comună, unele fiind încă în fază de proiect sau de revizuire 25 .

La nivel național, partenerii în materie de dezvoltare din Etiopia raportează progrese în ceea ce privește coordonarea în trei domenii/clustere strategice i) crearea de locuri de muncă, ii) resurse naturale și iii) guvernanță. „Acțiuni comune” (UE+ - cadre de coordonare largă axate pe punerea în aplicare) sunt în curs de elaborare în sectorul nutriției, al sănătății și cel ecologic. În Kenya, o „Strategie de cooperare comună a UE pentru sprijinirea planului pe termen mediu al Kenyei 2014-2017” a fost adoptată în 2015 de către 10 parteneri UE în materie de dezvoltare și a fost prezentată în comun cu Ministerul Finanțelor. Aceasta dispune de o sumă orientativă de 3 miliarde EUR (împrumuturi/donații) care urmează a fi alocată de donatorii UE pentru a sprijini punerea în aplicare a planului pe termen mediu II și a viziunii 2030 pentru perioada 2013-2017. În Uganda, o strategie comună similară a fost semnată în martie 2015 de către 11 parteneri UE în materie de dezvoltare și Norvegia. Toate cele trei noi strategii sunt aliniate la programele naționale de dezvoltare respective, sporind transparența și încrederea reciprocă 26 .

La momentul actual, se lucrează în vederea înlocuirii documentelor de programare multianuală ale Comisiei cu un program indicativ multianual comun, care va începe cu Asia (Laos), urmată de potențiali parteneri din rândul țărilor ACP, cum ar fi Republica Centrafricană și Senegal.

(1) JO L 58, 3.3.2015, p. 1: Regulamentul (UE) 2015/322 al Consiliului din 2 martie 2015 privind punerea în aplicare a celui de al 11-lea FED.

(2) JO L 210, 6.8.2013, p. 1: Acord intern între reprezentanții guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene, reuniți în cadrul Consiliului, cu privire la finanțarea ajutoarelor Uniunii Europene în baza cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, în conformitate cu Acordul de parteneriat ACP-UE, și privind alocarea de asistență financiară țărilor și teritoriilor de peste mări (TTPM) cărora li se aplică partea a patra din TFUE.

(3) JO L 335, p. 48: Decizia Consiliului din 12 decembrie 2013 privind măsuri tranzitorii referitoare la gestionarea FED între 1.1.2014 și intrarea în vigoare a celui de al 11-lea FED.

(4) http://www.eib.org/projects/regions/acp/funding-and-financial-instruments/investment-facility/index.htm?lang=en și COM(2016)79 final, Raport al Comisiei către Consiliu privind punerea în aplicare a asistenței financiare prevăzute pentru țările și teritoriile de peste mări în cadrul celui de al 11-lea Fond european de dezvoltare, 22.2.2016.

(5) Documentul de lucru al serviciilor Comisiei – Lansarea cadrului UE privind rezultatele dezvoltării și cooperării internaționale, SWD(2015) 80 final.

(6) http://effectivecooperation.org/monitoring-country-progress/explore-monitoring-data/  

(7) https://europa.eu/globalstrategy/sites/globalstrategy/files/about/eugs_review_web_7.pdf  ; http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52016DC0740&qid=1487836674282&from=EN  

(8) La momentul finalizării prezentului raport în cursul anului 2016, angajamentele s-au dublat, iar plățile au crescut cu jumătate în comparație cu cifrele de mai sus.

(9) Pentru o imagine de ansamblu asupra inițiativei ODM și asupra contribuției financiare a FED la indicatorii specifici, a se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei, anexa E.

(10) http://europa.eu/rapid/press-release_IP-11-1063_en.htm?locale=en  )

(11) http://ec.europa.eu/europeaid/node/1369  

(12) Țările care au avut cel puțin un proiect în cadrul Inițiativei ODM au fost: Burkina Faso, Malawi, Rwanda, Mozambic, Ghana, Tanzania, Zambia, Congo (RDC), Liberia, Uganda, Ciad, Namibia, Niger, Coasta de Fildeș, Somalia, Sierra Leone, Jamaica, Madagascar, Haiti, Burundi, Togo, Botswana, Republica Centrafricană, Mauritania, Timorul de Est, Republica Capului Verde, Mauritius, Zimbabwe, Guineea, Samoa, Gambia, Swaziland, Kiribati, Djibouti, Guineea-Bissau, Sao Tome și Principe, Insulele Comore, Insulele Solomon, Tonga, Insulele Marshall, Sfânta Lucia, Antigua și Barbuda, Insula Niue, Grenada, Insulele Cook, Tuvalu.

(13) http://ec.europa.eu/europeaid/node/1365  

(14) http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32015R0322&from=EN  

(15) http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32014R0566&from=EN Obiectivele sunt aceleași pentru facilitatea de tranziție:  

(16) http://eur­lex.europa.eu/legal­content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52016JC0052&from=en A se vedea Comunicarea comună privind un parteneriat reînnoit cu țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific (22.11.2016):

(17) De la adoptarea regulamentului financiar, UE a instituit 2 fonduri fiduciare finanțate total sau parțial prin cel de al 11-lea FED: Fondul fiduciar Bêkou în Republica Centrafricană și Fondul fiduciar de urgență pentru Africa.

(18) Inițiativele globale sunt finanțate, de asemenea, cu resurse FED intra-ACP.

(19) Comunicarea Comisiei privind stabilirea unui nou cadru de parteneriat cu țările terțe în temeiul Agendei europene privind migrația, COM(2016) 385 din 7.6.2016, nu se încadrează în perioada acoperită de prezentul raport.

(20) Etiopia, Mali, Niger, Nigeria și Senegal, pentru început.

(21) În perioada 2014-2015, Uganda, Sierra Leone, Kenya, Nigeria, Camerun, Senegal, Madagascar, Benin, Micronezia, Insulele Marshall, Tonga, Palau, Nauru, Niue, Rwanda, Togo, Coasta de Fildeș, Republica Capului Verde, Liberia s-au numărat printre țările semnatare.

(22)

Comisia a reprezentat partea UE în cadrul Comitetului director (SC) al Parteneriatului mondial pentru o cooperare eficace (GPEDC), fiind unul dintre cei trei reprezentanți ai țărilor donatoare partenere în Comitetul director, care s-a reunit în 2014 la Abuja (februarie) și la New York (iulie). Prima reuniune GPEDC la nivel înalt a avut loc în aprilie 2014.

(23) http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52016DC0739&from=EN A se vedea nota de subsol 7 și, de asemenea, mai târziu în cursul anului 2016, Comunicarea Comisiei privind următorii pași către un viitor european durabil:

(24) Între cele 30 de țări sunt incluse în prezent următoarele țări ACP: Burkina Faso, Burundi, Ciad, Insulele Comore, Coasta de Fildeș, Etiopia, Ghana, Kenya, Malawi, Mali, Mozambic, Namibia, Niger, Rwanda, Senegal, Sudanul de Sud, Togo, Uganda și Benin (în fază de proiect).

(25) Între cele 25 de țări sunt incluse în prezent următoarele țări ACP: Burundi, Ciad, Insulele Comore, Etiopia, Ghana, Kenya, Mali, Namibia, Rwanda, Senegal, Sudanul de Sud, Togo, Uganda, plus Benin, Burkina Faso, Coasta de Fildeș și Niger în fază de proiect.

(26) La momentul elaborării prezentului raport, UE, Franța, Germania și guvernul togolez au semnat un acord de programare în comun prin care urmează să se furnizeze 715 milioane EUR. Strategia va face posibilă mai multă previzibilitate și transparență în ceea ce privește fondurile UE, precum și o mai mare asumare a responsabilității din partea țării partenere.