COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 6.3.2017
COM(2017) 112 final
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU
REFERITOR LA APLICAREA DE CĂTRE STATELE MEMBRE A DIRECTIVEI 95/50/CE A CONSILIULUI PRIVIND PROCEDURILE UNITARE DE CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER DE MĂRFURI PERICULOASE
CUPRINS
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU REFERITOR LA APLICAREA DE CĂTRE STATELE MEMBRE A DIRECTIVEI 95/50/CE A CONSILIULUI PRIVIND PROCEDURILE UNITARE DE CONTROL ÎN TRANSPORTUL RUTIER DE MĂRFURI PERICULOASE
1.
Introducere
3
2.
Legislația UE relevantă
3
3.
Aplicarea Directivei 95/50/CE
4
4.
Rapoarte din partea statelor membre ale UE și a Norvegiei
4
5.
Recomandare privind raportarea controalelor referitoare la transportul rutier de mărfuri periculoase
5
6.
Calcularea datelor
5
7.
Evoluția controalelor și rezultatele acestora
5
8.
Compararea datelor
6
8.1.
Frecvența controalelor
6
8.2.
Defalcarea controalelor în funcție de locul de origine
7
8.3.
Procentajul de vehicule neconforme
7
8.4.
Defalcarea vehiculelor neconforme în funcție de locul de origine
7
8.5.
Frecvența imobilizării vehiculelor
7
8.6.
Defalcarea în funcție de categoriile de risc.............................
7
8.7.
Tipuri de sancțiuni
8
9.
Concluzii
8
1. Introducere
Directiva 95/50/CE a Consiliului privind procedurile unitare de control în transportul rutier de mărfuri periculoase a fost adoptată la 6 octombrie 1995
, iar statele membre au fost obligate să adopte actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma directivei până la 1 ianuarie 1997.
Directiva 95/50/CE prevede că fiecare stat membru trebuie să trimită Comisiei un raport privind aplicarea directivei pentru fiecare an calendaristic, în termen de cel mult 12 luni de la sfârșitul anului respectiv
. De asemenea, directiva prevede că, cel puțin o dată la trei ani, Comisia trebuie să trimită Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea directivei de către statele membre
.
Raportul Comisiei se bazează pe rapoartele anuale primite din partea statelor membre. Prezentul document reprezintă al șaselea raport privind aplicarea Directivei 95/50/CE a Consiliului în statele membre și se referă la perioada 2012-2014. Primul raport
a acoperit perioada 1997-1998, cel de-al doilea raport
, perioada 1999-2002, cel de-al treilea raport
, perioada 2003-2005, cel de-al patrulea raport
, perioada 2006-2007, iar cel de-al cincilea raport, perioada 2008-2011.
Condițiile necesare pentru a garanta siguranța transportului rutier al mărfurilor periculoase nu sunt definite în Directiva 95/50/CE, ci în legislația UE relevantă, conform precizărilor mai jos.
2. Legislația UE relevantă
Până la 30 iunie 2009, s-a aplicat Directiva 94/55/CE a Consiliului din 21 noiembrie 1994 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind transportul rutier de mărfuri periculoase
, cu modificările ulterioare
. Anexele la Directiva 94/55/CE erau identice, din punct de vedere al conținutului, cu anexele la Acordul european privind transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase - ADR
.
Începând cu 1 iulie 2009, Directiva 94/55/CE a fost abrogată și înlocuită cu Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 2008 privind transportul interior de mărfuri periculoase
, cu modificările ulterioare
. Directiva 2008/68/CE continuă abordarea Directivei 94/55/CE, care aplica dispoziții tehnice și administrative identice celor anexate la ADR pentru toate transporturile de pe teritoriul UE.
3. Aplicarea Directivei 95/50/CE
După adoptarea Directivei 94/55/CE și pentru a spori în continuare nivelul de siguranță al transportului de mărfuri periculoase, la 6 octombrie 1995 Consiliul a adoptat Directiva 95/50/CE privind procedurile unitare de control în transportul rutier de mărfuri periculoase. Această directivă conține o fișă de control armonizată care trebuie utilizată de statele membre la efectuarea acestor controale, precum și orientări privind clasificarea încălcărilor. În 2004 anexele la directiva menționată au fost modificate
, iar sistemul de clasificare a încălcărilor a fost modificat pentru a include trei categorii de risc, începând cu anul 2005.
Aceste controale uniforme privesc toate operațiunile de transport rutier al mărfurilor periculoase efectuate pe teritoriul unui stat membru sau care intră pe teritoriul acestuia din țări terțe, indiferent de țara în care este înmatriculat vehiculul. Directiva are scopul de a garanta că un procent semnificativ al expedițiilor de mărfuri periculoase pe cale rutieră face obiectul unor controale prin sondaj, acoperind totodată o parte importantă din rețeaua rutieră.
Ca măsură preventivă sau după înregistrarea în traficul rutier a unor încălcări care periclitează siguranța, se pot efectua, de asemenea, controale în localurile întreprinderilor. Directiva 95/50/CE nu conține însă cerințe de raportare privind aceste controale.
4. Rapoarte din partea statelor membre ale UE și a Norvegiei
În elaborarea rapoartelor, statelor membre li se solicită să utilizeze categoriile de risc din anexa II la Directiva 95/50/CE și să prezinte raportul în conformitate cu anexa III la respectiva directivă. Norvegia și-a transmis rapoartele anuale și a solicitat să fie inclusă în raportul Comisiei către Parlamentul European și către Consiliu.
Croația a aderat la UE la 1 iulie 2013, dar a început să își raporteze controale în 2012. Majoritatea statelor membre și Norvegia și-au prezentat rapoartele la timp, în mare măsură. Unele rapoarte naționale au fost depuse cu întârziere, din cauza procedurilor administrative de colectare, analiză și transmitere a informațiilor către Comisie, în special atunci când aceste proceduri implică autorități publice diferite. Deși situația s-a îmbunătățit temporar în 2012 comparativ cu situația din trecut, în anii următori nu a fost menținut același ritm, astfel încât Comisia a trebuit să își reitereze solicitarea adresată statelor membre și să le invite să îmbunătățească formatul și coerența datelor care urmează să fie furnizate în viitor.
Comisia a primit rapoarte de la toate statele membre, pentru întreaga perioadă, dar, în pofida îmbunătățirilor majore, nu toate informațiile au fost primite în formatul corect, întrucât unele țări au continuat să trimită rapoarte separate în funcție de diferitele competențe la nivel național. Mai mult, unele dintre acestea au fost incomplete sau incorect completate, ceea ce a dus la existența unor lacune și rezultate irelevante în tabelele prezentate în raportul de față, marcate prin semnul „#N/A” (date nedisponibile). Anexele la prezentul raport conțin o sinteză a contribuțiilor statelor membre.
La analizarea evoluției de la capitolul 7, trebuie remarcat faptul că pentru anul 2013, indicatorul pentru neconformitate în Danemarca este scăzut din cauza unei interpretări greșite a numărului de vehicule neconforme cu dispozițiile. Această interpretare greșită a fost corectată în raportul pe 2014.
O serie de state membre au transmis rapoarte în care suma încălcărilor diferă de numărul de vehicule neconforme cu dispozițiile. Acest lucru nu ar trebui să se întâmple, deoarece ar trebui raportate doar încălcările din categoria celor mai grave pentru fiecare vehicul.
5. Recomandare privind raportarea controalelor referitoare la transportul rutier de mărfuri periculoase
Rapoarte anterioare ale Comisiei au remarcat anumite incoerențe sistematice în rapoartele statistice ale statelor membre. Deoarece o raportare uniformă de către statele membre este esențială pentru calitatea, comparabilitatea și fiabilitatea rapoartelor Comisiei, aceasta a adoptat în 2011 o recomandare
prin care urmărea să îmbunătățească calitatea acestor rapoarte.
După publicarea recomandării, rapoartele s-au îmbunătățit în mod semnificativ, fiind constatate doar unele inconsecvențe ocazionale și minore.
Unele dintre aceste inconsecvențe, care tind să fie tot mai puține, se referă la numărul de încălcări în funcție de categoria de risc
. Punctul 1.4 din anexa la Recomandarea Comisiei subliniază că trebuie înregistrate doar cele mai grave încălcări, chiar și în cazul în care se detectează mai multe încălcări. În consecință, suma încălcărilor în funcție de categoria de risc ar trebui să fie egală cu numărul vehiculelor neconforme cu dispozițiile.
Se pare că acest principiu nu este încă aplicat corect în toate statele membre, deoarece se raportează încă mai multe încălcări per vehicul.
O altă problemă majoră abordată în recomandare a fost conceptul de sancțiuni impuse în cazul în care se descoperă o încălcare în timpul unui control în trafic. Din cauza diferențelor dintre dispozițiile legale și administrative, unele state membre nu au fost în măsură să urmărească rezultatul procedurilor judiciare decurgând din verificările care dezvăluiseră posibile încălcări. Recomandarea a propus un compromis comun care ar putea fi folosit în toate statele membre, și anume înregistrarea deciziei luate de agentul de control în urma controlului la fața locului. Cu toate acestea, există încă state membre care nu sunt în măsură să raporteze astfel de date (și anume Franța și Malta).
6. Calcularea datelor
Statelor membre li se solicită să furnizeze, în măsura posibilului, o estimare a cantității de mărfuri periculoase transportate anual pe propriul teritoriu, în tone sau în tone-kilometri. Pentru perioada 2012-2014, 15 state membre au furnizat o estimare.
Pentru a permite o comparație obiectivă între statele membre, volumul de mărfuri periculoase transportate se bazează pe informațiile disponibile în baza de date a Eurostat
. Aceste informații sunt utilizate pentru a estima frecvența controalelor în raport cu volumul transportului. Nu există statistici Eurostat pentru Malta, deoarece acestei țări i se acordă o derogare în ceea ce privește aplicarea Regulamentului (UE) nr. 70/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 ianuarie 2012 privind datele statistice referitoare la transportul rutier de mărfuri. Volumul transportului de mărfuri periculoase în Malta este estimat pe baza datelor furnizate de autoritatea competentă malteză.
Statisticile Eurostat sunt prezentate în anexa IX la prezentul raport.
7. Evoluția controalelor și rezultatele acestora
Anexa I prezintă evoluția numărului de controale efectuate de statele membre, procentajul de vehicule neconforme cu dispozițiile și procentajul încălcărilor din categoria de risc I.
La sfârșitul tabelului sunt înscrise mediile pentru Uniunea Europeană și statisticile din Norvegia.
Trebuie menționat că:
- există un anumit dezechilibru între datele raportate pentru numărul vehiculelor controlate și numărul de vehicule care sunt conforme cu ADR - de exemplu, Grecia a raportat că, în 2014, a verificat 521 de vehicule și un singur vehicul a fost menționat ca prezentând o încălcare din categoria de risc I și o singură amendă a fost dată;
- există câteva state membre care nu au raportat imobilizări în perioada de trei ani: Estonia, Spania, Italia, Cipru, Letonia și Slovacia. În alte cazuri, de exemplu, în Danemarca, Malta și Grecia, acest lucru s-a întâmplat doar o dată sau de două ori în perioada de referință;
- proporția de încălcări din categoria de risc I lipsește pentru 2012 și 2014 pentru Cipru și pentru întreaga perioadă în raportul Slovaciei;
Indicatorul ponderii încălcărilor din categoria de risc I este deosebit de sensibil la raportarea corectă. Dacă a fost înregistrată mai mult de o încălcare per vehicul, ponderea încălcărilor din categoria I este mai scăzută decât valoarea corectă.
Unele state membre au raportat un număr total mai scăzut de încălcări decât numărul de vehicule care nu sunt conforme dispozițiilor. Așa s-a întâmplat în 2012 pentru Ungaria, 2013 pentru Bulgaria, Republica Cehă, Irlanda, Ungaria, Țările de Jos, Finlanda și Regatul Unit, iar în 2014 pentru România și Regatul Unit. Există situații în care autoritățile de control au raportat doar constatarea încălcărilor, neoferind însă nicio informație suplimentară privind încălcările sau sancțiunile. Deși statisticile rămân astfel incomplete, impactul sistematic asupra analizei este nul. Această chestiune este analizată mai în detaliu la punctul 8.6.
8. Compararea datelor
Numărul total de controale în perioada inclusă în acest raport nu a fost constant de la an la an. Numărul de controale a variat după cum urmează: 2012: 153 362; 2013: 157 455; 2014: 153 348. Deși în 2013 poate fi observată o creștere de 2,6 %, anul 2014 a fost marcat de o revenire la valorile observate în 2012.
Tendințele naționale variază, doar 8 state membre intensificându-și controalele pe parcursul perioadei. Ungaria, Austria, Polonia și România au înregistrat creșterea cea mai semnificativă a procentajului de controale în cursul perioadei de raportare, în timp ce Bulgaria, Italia, Țările de Jos și Suedia au înregistrat scăderile cele mai importante.
În ceea ce privește numărul absolut de controale în UE, Germania a avut cea mai mare pondere în 2014 (32,5 %), urmată de Polonia (15,19 %) și Austria (9,21 %), în timp ce Estonia (0,02 %), Cipru (0,03%) și Malta (0,05 %) au înregistrat ponderile cele mai scăzute. Acest indicator este legat, în mare parte, de dimensiunea statului membru, dar nu au existat schimbări semnificative pe parcursul perioadei de raportare. În 2012, ponderea Germaniei a fost cea mai ridicată (35,99 %), urmată de Polonia (13 %), iar Austria s-a situat din nou pe a treia poziție (7,80 %). Cele trei state membre care au efectuat cele mai puține controale au fost Estonia și Malta (0,05 %), precum și Cipru (0,06 %).
8.1 Frecvența controalelor
Anexa II prezintă o privire de ansamblu asupra frecvenței controalelor rutiere din statele membre pentru anii 2012 și 2014. Frecvența este calculată ca fiind numărul de controale raportat la un milion de tone-kilometri de mărfuri periculoase transportate în fiecare stat membru.
În 2012, media în UE era de 0,52 controale la un milion de tone-kilometri; în 2013, aceasta a scăzut la 0,48, fapt ce implică o scădere anuală cu 9,6 %, în timp ce în 2014 aceasta a ajuns la 0,49. Frecvența cea mai ridicată a controalelor în 2012 a fost înregistrată în Austria (12,89 %), Ungaria (7 %) și Bulgaria (5,84 %). În 2013, cele mai ridicate valori au fost observate în Austria (12,34 %), Slovacia (10,10 %) și Suedia (6,72 %), iar în 2014, în Austria (14,85 %), Slovacia (10,73 %) și Ungaria (9,47 %). În 2012, frecvența controalelor în Austria a fost de aproape 24,78 ori mai mare decât media UE, în Ungaria de 13,46 ori mai mare decât media UE și în Bulgaria de 11,23 ori mai mare decât media UE.
8.2 Defalcarea controalelor în funcție de locul de origine
Anexa III la prezentul raport oferă o clasificare a controalelor în funcție de locul de origine al vehiculului.
Acest indicator este afectat nu doar de deciziile organelor de control, ci și de geografia statului membru: pe insule, de exemplu, tranzitul rutier internațional este mai redus. Între 2012 și 2014, Malta și Cipru nu au verificat niciun vehicul înmatriculat în afara UE.
Procentajul de vehicule înmatriculate în țara în care are loc controlul a fost de 65 % în timpul perioadei de raportare. Procentajul de vehicule controlate care provin din alte țări ale UE a crescut de la 28 % la 30 % din 2012 până în 2014. Ponderea controalelor efectuate la vehicule înmatriculate în afara UE a scăzut în 2013 comparativ cu 2012, de la 5 % la 4 %, și a crescut în 2014 la 6 %.
8.3 Procentajul de vehicule neconforme
Anexa IV prezintă ponderea vehiculelor controlate care au cel puțin o încălcare.
Procentajul de vehicule neconforme a scăzut de la 22,12 % în 2012, la 19,73 % în 2014, cu creșteri importante mai ales în Cipru, Slovenia, Polonia și Lituania. Cu toate acestea, există unele state membre în care s-a înregistrat o creștere a acestui procentaj - Slovacia, Grecia, Ungaria și Țările de Jos.
8.4 Defalcarea vehiculelor neconforme în funcție de locul de origine
Graficele din anexa V indică distribuția vehiculelor neconforme cu dispozițiile, în funcție de locul de origine al vehiculului.
Astfel cum s-a arătat la punctul 8.2 de mai sus, geografia statului membru afectează în mod considerabil și acest indicator.
8.5 Frecvența imobilizării vehiculelor
Graficul din anexa VI ilustrează ponderea vehiculelor imobilizate între vehiculele raportate a avea o încălcare.
Tendința oscilatorie menționată mai sus a fost menținută în ceea ce privește frecvența imobilizării vehiculelor: proporția de vehicule imobilizate în 2012 era de 26,16 %; aceasta a crescut la 28,06 % în 2013 și a scăzut ușor la 27,72 % în 2014.
Frecvențele cele mai ridicate ale imobilizărilor în 2012 au fost înregistrate în Bulgaria (84,38 %), Slovenia (57,89 %) și Irlanda (54,84 %). În Norvegia, 71,07 % din încălcări au condus la imobilizări în 2014. Estonia, Spania, Italia, Cipru, Letonia, Malta și Slovacia nu au raportat nicio imobilizare între 2012 și 2014.
8.6 Defalcarea în funcție de categoriile de risc
Graficele din anexa VII ilustrează distribuția gravității încălcărilor. Trebuia raportată doar cea mai ridicată categorie de risc detectată în timpul controlului.
Toate statele membre au raportat cel puțin o categorie de încălcare per vehicul controlat. Unele state membre nu au raportat date pentru unele categorii. În 2012, Cipru și Slovacia nu au raportat nicio încălcare în categoriile de risc I și II. În plus, Grecia nu a raportat nicio încălcare în categoria de risc III în cursul perioadei și nicio încălcare în categoria de risc II în 2014 și 2013.
În cadrul controalelor desfășurate în UE în 2012, în 42,69 % dintre cazurile în care au fost constatate încălcări, cea mai gravă a fost clasificată în categoria de risc I. Încălcările din categoria de risc I implică nerespectarea unor dispoziții relevante în materie de siguranță, creând un risc ridicat de deces, vătămare corporală gravă sau de daune semnificative pentru mediu. Aceste încălcări necesită aplicarea de măsuri corective imediate și adecvate, cum ar fi imobilizarea vehiculului.
În 33,48 % dintre controalele cu ocazia cărora au fost constate încălcări, cele mai grave dintre acestea, care au fost raportate, aparțineau categoriei de risc II. Categoria de risc III acoperea restul de 23,83 %.
8.7 Tipuri de sancțiuni
Graficele din anexa VIII ilustrează distribuția sancțiunilor pentru fiecare stat membru.
Înainte de publicarea recomandării Comisiei, menționată la punctul 5 din prezentul raport, existau dificultăți fundamentale în procesul de colectare a acestor informații. Ulterior publicării recomandării, situația s-a îmbunătățit substanțial și, în perioada 2012-2014, numai Franța și Malta nu au raportat niciun fel de statistici privind sancțiunile. Deși în 2012 Slovacia nu a raportat niciun fel de sancțiuni, acest stat a început deja raportarea acestor date pentru anii următori.
În timpul inspecțiilor efectuate în UE în 2014 au fost emise 5 066 de avertismente; au fost aplicate amenzi în 29 206 cazuri; și 2 963 de cazuri au condus la aplicarea altor sancțiuni, inclusiv la declanșarea unor proceduri juridice de ordin penal și administrativ. Deși în general trei sferturi din sancțiunile aplicate în UE sunt amenzi, există diferențe mari între statele membre.
În 2014, au existat în total cu circa 10,50 % sancțiuni mai puține decât în 2012. În timp ce numărul avertismentelor a scăzut cu 18,1 % în cursul perioadei, iar numărul amenzilor cu 10 %, celelalte sancțiuni au înregistrat o creștere de 9,8 %.
9. Concluzii
Din 1 ianuarie 1997, Directiva 95/50/CE a Consiliului a fost transpusă în legislația națională a statelor membre. Modalitățile de raportare au fost modificate în 2004, iar dispozițiile de raportare modificate au devenit aplicabile la 14 decembrie 2005. Ca urmare a unor inconsecvențe sistematice de raportare, Comisia a publicat o recomandare cu privire la acest subiect în 2011.
Toate statele membre efectuează controale asupra vehiculelor care transportă mărfuri periculoase și, în general, raportează aceste controale destul de corect. Deși persistă unele inconsecvențe, Comisia își continuă eforturile pentru a se asigura că cerințele de raportare în temeiul Directivei 95/50/CE sunt respectate și că respectarea normelor se îmbunătățește treptat în fiecare an. Se poate concluziona că, în general, Directiva 95/50/CE este aplicată în mod corect.
Cu toate acestea, cele mai recente rapoarte arată în mod clar că disponibilitatea resurselor pentru aceste controale devine din ce în ce mai limitată. Față de perioada de referință din raportul precedent (2008-2011), numărul controalelor raportate a scăzut în fiecare an. Întrucât este în interesul statelor membre să detecteze și să prevină orice pericole care pot apărea în transportul acestor mărfuri, Comisia dorește să încurajeze schimbul de bune practici și noi investiții în acest domeniu.
Numărul de încălcări a rămas relativ stabil în perioada de referință: în 2014, un control din cinci confirma sau suspecta o încălcare a dispozițiilor în materie de transport al mărfurilor periculoase, în timp ce în 2012 acest raport era de unul din 4,5.
Atunci când au fost detectate încălcări, în 42,69 % dintre cazuri ele aparțineau categoriei celei mai grave. În consecință, circa 8 875 de vehicule au fost imobilizate în 2012.
În concluzie, în UE se aplică un set comun de dispoziții privind transportul de mărfuri periculoase. Aceste dispoziții sunt utilizate în mod identic și în multe țări din afara UE. Cu toate acestea, aproape 32 000 din cele circa 150 000 de controale anuale în trafic conduc la concluzia că transportul nu îndeplinește cerințele obligatorii în materie de securitate.
Cu toate acestea, numărul ridicat de încălcări raportate de statele membre se poate datora și politicii lor specifice de verificare, vizând identificarea și sancționarea operatorilor de transport cu cele mai slabe performanțe, în vederea eficientizării la maximum a resurselor limitate disponibile. Aceasta implică faptul că statisticile prezentate nu sunt total reprezentative pentru piața UE pentru transportul de mărfuri periculoase, care, în practică, este mult mai sigur decât ar putea să pară din datele raportate.
În acest context, Comisia, împreună cu autoritățile competente, a început să analizeze posibilitățile de a modifica anexele la directivă pentru a îmbunătăți modul în care datele privind controalele și sancțiunile sunt înregistrate și raportate de către statele membre.