COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 1.2.2017

COM(2017) 56 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Evaluarea din 2016 a progreselor realizate de statele membre în 2014 în direcția atingerii obiectivelor naționale pentru 2020 în materie de eficiență energetică și a punerii în aplicare a Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică, în conformitate cu articolul 24 alineatul (3) din Directiva 2012/27/UE privind eficiența energetică

Cuprins

1.    Introducere    

2.    Progresele înregistrate în vederea atingerii obiectivului pentru 2020 al UE în materie de eficiență energetică    

3.    Obiective naționale    

4.    Tendințele consumului de energie și evaluarea măsurilor naționale pe sectoare    

4.1.    Industrie    

4.2.    Sectorul rezidențial    

4.3.    Sectorul serviciilor    

4.4.    Sectorul public    

4.5.    Sectorultransporturilor    

4.6.    Sectorul producției de energie electrică și termică    

4.7.    Stadiul transpunerii DEE    

5.    Concluzie    

1.Introducere

Creșterea eficienței energetice este esențială pentru abordarea viitoarelor provocări cu care se va confrunta Uniunea Europeană. De aceea, scăderea cererii de energie și „punerea eficienței energetice pe primul loc” reprezintă unul dintre cele cinci obiective principale ale uniunii energetice. În 2015, statele membre au confirmat nevoia imperativă de a atinge obiectivul de 20 % în materie de eficiență energetică stabilit pentru 2020 1 . Pe lângă faptul că aduc beneficii în ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, securitatea aprovizionării, competitivitatea, sustenabilitatea economiei europene și crearea de locuri de muncă, politicile în domeniul eficienței energetice le permit consumatorilor să realizeze economii de costuri. Prin urmare, în noiembrie 2016, Comisia a propus consolidarea acestui domeniu crucial de politică dincolo de anul 2020, prin stabilirea unui obiectiv obligatoriu de 30 % în materie de eficiență energetică la nivelul UE pentru anul 2030 2 .

Prezentul raport, elaborat în 2016, furnizează o evaluare a progreselor înregistrate până în 2014 în ceea ce privește atingerea obiectivului de 20 % în materie de eficiență energetică pentru 2020 și punerea în aplicare a Directivei privind eficiența energetică (DEE). Raportul conține mai multe recomandări adresate statelor membre 3 . Bazat în principal pe rapoartele anuale din 2016 ale statelor membre și pe cele mai recente date pentru 2014 furnizate de Eurostat, prezentul raport reprezintă o continuare a Raportului din 2015 privind progresele înregistrate în materie de eficiență energetică 4 .

Principalele constatări ale raportului sunt următoarele:

UE a realizat progrese considerabile în ultimii ani. În 2014, consumul său de energie primară a fost cu doar 1,6 % mai mare decât obiectivul său privind consumul de energie primară prevăzut pentru 2020. Consumul final de energie a fost chiar cu 2,2 % mai mic decât obiectivul pentru 2020 5 . Cu toate acestea, în 2015, consumul de energie primară a crescut cu aproximativ 1,5 %, iar consumul final de energie, cu aproximativ 2 % față de nivelurile din 2014 6 . (Acest lucru se explică prin faptul că anul 2014 a fost excepțional de cald. Cifrele pentru 2015 indică o revenire la tendința normală).

Statele membre s-au angajat să pună în aplicare politici ambițioase în materie de eficiență energetică și, în decursul ultimilor ani, și-au sporit considerabil eforturile în toate sectoarele 7 .

O analiză de descompunere efectuată pentru UE-28 arată că scăderea consumului de energie primară din perioada 2005 - 2014 s-a datorat, în principal, unei ameliorări a intensității energetice 8 . Încetinirea creșterii economice, modificările mixului energetic și schimbările structurale au jucat un rol relativ minor.

Sunt necesare eforturi susținute pentru a renova clădirile existente în scopul economisirii energiei și al reducerii facturilor la energie ale consumatorilor. Din acest motiv, condițiile de finanțare a investițiilor în materie de eficiență energetică trebuie îmbunătățite și mai mult în statele membre. Tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC) pot juca un rol major în acest sens prin faptul că le oferă consumatorilor instrumentare utile care să le sporească gradul de sensibilizare și să îi ajute să își gestioneze în mod inteligent consumul de energie.

Majoritatea statelor membre ar trebui să realizeze îmbunătățiri suplimentare în materie de eficiență energetică în sectorul transporturilor, pentru a valorifica și posibilități încă neexplorate de economisire a energiei.

Comisia este optimistă și consideră că obiectivul de reducere cu 20 % a consumului de energie primară va fi atins dacă statele membre își respectă angajamentele și continuă să pună în aplicare legislația existentă și programele de succes din domeniul eficienței energetice.

2.Progresele înregistrate în vederea atingerii obiectivului pentru 2020 al UE în materie de eficiență energetică

Consumul final de energie 9 din UE a scăzut cu 11 %, de la 1191 Mtep în 2005 la 1062 Mtep în 2014; această valoare este inferioară obiectivului de reducere a consumului final de energie la 1086 Mtep până în 2020. Față de 2005, consumul final absolut de energie a scăzut în toate statele membre, cu excepția Lituaniei, Maltei și Poloniei 10 .

În 2014, cea mai mare parte a consumului final total de energie a fost înregistrată în sectorul transporturilor (33 %), urmat de industrie (26 %), de sectorul rezidențial (25 %), de sectorul serviciilor (13 %) și de alte sectoare (3 %).

Consumul de energie primară 11  din UE a scăzut cu 12 %, de la 1712 Mtep în 2005, la 1507 Mtep în 2014. Acest nivel de consum rămâne încă puțin mai mare decât obiectivul de reducere a consumului de energie primară la 1483 Mtep până în 2020.

Consumul absolut de energie primară a scăzut, începând din 2005, în toate statele membre, cu excepția Estoniei, Finlandei și Poloniei. În perioada 2005-2014, Estonia a înregistrat cea mai mare creștere anuală (2,6 %), în timp ce consumul de energie primară al Finlandei a rămas în general stabil. Grecia, Lituania și Regatul Unit au înregistrat reduceri anuale substanțiale 12 .

3.Obiective naționale

Statele membre și-au stabilit în 2013 obiectivele naționale indicative în materie de eficiență energetică pentru anul 2020 13 . În 2014, consumul final de energie din 17 state membre era deja mai mic decât obiectivul lor indicativ pentru 2020 în materie de consum final de energie 14 . În mod similar, 19 state membre au atins deja în 2014 un consum de energie primară inferior obiectivului lor indicativ în materie de energie primară pentru 2020 15 .

Celelalte state membre sunt încă destul de departe de obiectivele lor naționale indicative pentru 2020 privind consumul final de energie și/sau consumul de energie primară.

4.Tendințele consumului de energie și evaluarea măsurilor naționale pe sectoare

Majoritatea statelor membre și-au redus consumul de energie primară și consumul final de energie în perioada 2005-2014 într-un ritm care, dacă se va menține, va fi suficient pentru ca acestea să își atingă obiectivele pentru 2020 privind consumul de energie primară și consumul final de energie. În ceea ce privește consumul de energie primară, excepțiile sunt Estonia, Malta și Suedia. În ceea ce privește consumul final de energie, excepțiile sunt Austria, Belgia, Germania, Lituania, Malta și Slovacia 16 .

Cele mai mari reduceri ale consumului de energie primară din perioada 2013-2014 au fost înregistrate în Belgia (8 %), Danemarca (7 %) și Regatul Unit (7 %). Cea mai mare scădere a consumului final de energie a fost înregistrată în Țările de Jos (8 %), urmate de Franța (7 %) și de Belgia (6 %). Consumul final de energie a scăzut în toate sectoarele numai în Țările de Jos și în Luxemburg. Cea mai mare creștere a consumului final de energie a fost constatată în Malta (3 %), Bulgaria (3 %) și Lituania (2 %) 17 .

Pe baza datelor EUROSTAT, a fost efectuată o primă analiză de descompunere pentru a examina impactul diferitor factori asupra tendințelor istorice ale consumului de energie primară la nivelul UE în ultimii zece ani (2005-2014). Analiza a evaluat contribuția relativă a activității economice 18 , a structurii 19 , a mixului energetic 20 și a intensității energetice la reducerea globală a consumului de energie primară în decursul perioadei examinate (206 Mtep). În special, efectul activității a dus la o creștere a consumului de energie cu 123 Mtep. Totuși, această creștere a fost compensată printr-o scădere de aproape trei ori mai mare (-353 Mtep), datorată îmbunătățirilor semnificative aduse intensității energetice 21 .

Pe de altă parte, impactul modificărilor structurale și ale evoluției mixului energetic pentru UE-28 este neglijabil. Efectul structural s-a ridicat la +25 Mtep. Acest lucru poate fi atribuit creșterii relative a economiilor naționale cu o intensitate energetică mai ridicată în raport cu economiile cu intensitate energetică mai redusă. Mixul energetic a avut un efect negativ foarte redus (-0,5 Mtep), ceea ce sugerează o ușoară evoluție către utilizarea unor combustibili mai ecologici. Aceasta înseamnă că, în ultimii zece ani, au fost realizate îmbunătățiri semnificative în domeniul eficienței energetice.

Figura 1: Descompunerea evoluțiilor consumului de energie primară din UE-28 pentru perioada 2005-2014 cu ajutorul metodei aditive LMDI („Logarithmic Mean Divisia Index”)

Sursa: Analiza JRC.

O primă analiză de descompunere a consumului final de energie a fost efectuată la nivelul statelor membre pentru perioada 2005-2014, pentru sectoarele productive ale economiei 22 . Rezultatele preliminare indică efecte negative ale activității în Croația, Grecia, Italia și Portugalia. Această situație a dus la reducerea consumului final de energie , ceea ce reflectă încetinirea ritmului economic din aceste țări. Efectul structural a fost negativ în majoritatea statelor membre, ceea ce indică o creștere a activității în sectoarele cu intensitate energetică mai redusă. Numai Austria, Estonia, Polonia și Ungaria au înregistrat o ușoară evoluție către sectoare mai energointensive. Această situație a dus la o creștere mai mare a consumului de energie în perioada vizată decât ar fi fost cazul altfel.

În toate statele membre, cu excepția Ciprului și a Letoniei, au fost înregistrate efecte negative ale intensității energetice, care reflectă îmbunătățirile din acest domeniu. În Bulgaria, Republica Cehă, România și Slovacia au fost realizate îmbunătățiri semnificative în domeniul intensității energetice, ceea ce a dus la scăderea consumului de energie 23 . Comisia consideră că politica publică a fost principalul factor determinant al îmbunătățirilor din domeniul eficienței energetice. Această constatare a fost confirmată recent de Agenția Internațională a Energiei și de analiza de descompunere realizată de Odyssee-Mure 24 .

4.1.Industrie

Consumul final de energie din industrie a scăzut, în termeni absoluți, de la 328 Mtep în 2005 la 275 Mtep în 2014 (16 %).

În 2014, treisprezece state membre au înregistrat o scădere a consumului final de energie din industrie comparativ cu nivelurile din 2013. Țările cu cea mai mare creștere a consumului de energie din industrie au fost Ciprul (19 %), Grecia (9 %) și Ungaria (6 %). Principalele motive invocate de unele state membre pentru a justifica creșterea din perioada 2013-2014 au fost creșterea valorii adăugate industriale și creșterea consumului din fabricile de ciment și de cherestea.

În ceea ce privește intensitatea energetică finală a industriei, există o diferență semnificativă între statele membre cele mai energointensive (Bulgaria) și cele mai puțin energointensive (Danemarca și Irlanda). Deși această situație este influențată de ponderea industriilor energointensive, intensitatea energetică din sectorul industrial a scăzut în majoritatea statelor membre în 2014 comparativ cu 2005, cu excepția Ciprului, Greciei, Letoniei și Ungariei. În Austria și Finlanda, nu a fost realizată aproape nicio îmbunătățire suplimentară în domeniul intensității energetice 25 .

4.2.Sectorul rezidențial

Consumul final absolut de energie din sectorul rezidențial a scăzut cu 15 %, de la 309 Mtep în 2005 la 263 Mtep în 2014. Această scădere s-a datorat mai multor motive, printre care creșterea eficienței energetice a aparatelor și ameliorarea performanței energetice a parcului imobiliar ca urmare a punerii treptate în aplicare a Directivei privind performanța energetică a clădirilor și a standardelor minime de proiectare ecologică. La această tendință pozitivă au contribuit și informațiile furnizate consumatorilor prin intermediul certificatelor de performanță energetică pentru clădiri și al contorizării consumului de energie, care au reprezentat instrumente utile pentru creșterea gradului de sensibilizare a consumatorilor cu privire la consumul lor de energie.

Niciunul dintre statele membre nu a raportat o creștere a consumului final de energie în sectorul rezidențial în perioada 2013-2014. O scădere semnificativă a fost constatată în Țările de Jos (20 %) și în Belgia (18 %).

Anul 2014 a fost neobișnuit de cald, ceea ce a dus probabil la o cerere mai scăzută de energie termică 26 . Cu toate acestea, în pofida faptului că anul 2014 a fost mai cald decât anul 2013, datele privind consumul de energie din sectorul rezidențial, corectate în funcție de variațiile climatice, indică tendințe de creștere a consumului în 2014 comparativ cu 2013 în 17 state membre. Unul dintre motive ar putea fi faptul că, la aplicarea corecțiilor climatice, nu se ține seama de gradele-zile pentru răcire (Cooling Degree Days) Prin urmare, acestea ar trebui luate în considerare în cadrul analizelor viitoare, în special deoarece răcirea va juca un rol tot mai important în satisfacerea necesităților energetice din țările sudice.

De asemenea,consumul final de energie pe cap de locuitor, corectat în funcție de variațiunile climatice, a scăzut în medie cu 0,7 % pe an între 2005 și 2014. În această perioadă, cele mai mari îmbunătățiri au fost realizate în Belgia, Irlanda și Regatul Unit 27 . Și consumul de energie pe metru pătrat s-a ameliorat în toate statele membre în perioada 2005-2014. Cele mai mari scăderi au fost înregistrate în Cipru, Letonia și Portugalia 28 .

4.3.Sectorul serviciilor

În sectorul serviciilor, consumul final de energie a scăzut cu 2 %, de la 144 Mtep în 2005, la 141 Mtep în 2014. Scăderea considerabilă de 6 % în 2014 comparativ cu 2013 poate fi explicată parțial prin iarna blândă din 2014, având în vedere că, în sectorul serviciilor, se estimează că încălzirea reprezintă 62 % din consumul final de energie 29 .

În 2014, toate țările au înregistrat o scădere sau o stabilizare a consumului absolut de energie din sectorul serviciilor comparativ cu 2013, cu excepția Estoniei, Letoniei, Maltei, Portugaliei și Suediei. Cipru și Malta au explicat tendințele de creștere sau de stabilizare prin creșterea bruscă a turismului și prin variațiile climatice excepționale care au determinat sporirea consumului de energie necesar pentru încălzire, ventilație și aer condiționat. Letonia a legat creșterea consumului de creșterea valorii adăugate brute a serviciilor, iar Portugalia a invocat ca motiv posibil creșterea numărului de ore lucrătoare din sectorul public.

Intensitatea energiei finale 30 din sectorul serviciilor s-a îmbunătățit, în medie, cu 1% pe an în perioada 2005-2014. În această perioadă, cele mai mari îmbunătățiri au fost realizate în Irlanda, Slovacia și Ungaria, iar Cipru, Estonia, Finlanda, Grecia și Italia au înregistrat o creștere sau o stabilizare a intensității energetice finale 31 . Acestea din urmă ar trebui să se concentreze asupra sectorului serviciilor pentru a spori eficiența energetică, ceea ce va contribui la îmbunătățirea competitivității acestui sector, care, potrivit estimărilor, se va dezvolta în viitor.

4.4.Sectorul public

Articolul 5 din DEE prevede obligația statelor membre de a renova 3 % din suprafața totală a clădirilor încălzite și răcite, deținute și ocupate de administrația centrală, care nu îndeplinesc cerințele minime în materie de performanță energetică stabilite în Directiva privind performanța energetică a clădirilor. O soluție alternativă este utilizarea altor măsuri pentru a realiza economii echivalente. Pentru a pune în aplicare cerințele articolului 5, 18 state membre vor adopta măsuri alternative, mai precis măsuri care îi încurajează pe ocupanți să își modifice comportamentul. Celelalte state membre au optat pentru abordarea implicită, și anume renovarea a 3 % din suprafața la sol totală a clădirilor.

Potrivit rapoartelor anuale din 2016, statele membre care au decis să pună în aplicare abordarea implicită au raportat renovarea a aproximativ 1 245 000 m² din suprafața eligibilă în 2014 și a 995 000 m² în 2015. Statele membre care au adoptat abordarea alternativă au notificat Comisiei economii de energie pentru anii 2014 și 2015, însă există unele incertitudini în ceea ce privește raportarea (de exemplu, unitățile alese sau absența unor date). Investigațiile preliminare sprijină concluzia că abordarea alternativă adoptată de Austria, Cipru, Croația, Finlanda, Irlanda, Republica Cehă, Polonia, Suedia, Țările de Jos și Regatul Unit a permis realizarea economiilor de energie anuale prevăzute pentru perioada 2014-2015. Croația, Finlanda și Suedia au raportat o depășire a normei. În cazul abordării implicite, Estonia, Italia, Letonia, Spania și Ungaria declară că și-au îndeplinit cerințele în materie de renovare în 2014 și 2015. Comisia va continua să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare a acestei prevederi.

4.5.Sectorul transporturilor

Consumul final absolut de energie din sectorul transporturilor 32  din UE-28 a scăzut cu 4 %, de la 369 Mtep în 2005, la 353 Mtep în 2014. În 2014, consumul de energie din acest sector a crescut comparativ cu nivelurile din 2005 în 13 state membre 33 . Consumul a crescut substanțial (cu peste 20 % din 2005) în Lituania, Malta, Polonia, România și Slovenia. Prin contrast, în 2014 consumul a scăzut cu 21 % în Grecia și cu 20 % în Spania comparativ cu nivelurile din 2005.

Consumul final de energie din sectorul transporturilor din UE-28 a crescut cu 1 % din 2013 până în 2014, 20 de state membre raportând o creștere față de 2013. Aceasta reprezintă o schimbare semnificativă față de anul precedent, când doar 11 state membre au înregistrat o tendință ascendentă. Printre țările care au înregistrat cele mai mari creșteri se numără Ungaria (12%) , Bulgaria (11%) și Lituania (11%). Scăderea prețurilor la energie a fost invocată drept unul dintre principalele motive ale creșterii consumului de energie din sectorul transporturilor. Printre alte motive se numără creșterea numărului de vehicule și a traficului de mărfuri/călători. În Malta, creșterea substanțială a numărului de turiști a fost asociată cu o creștere a consumului de energie în sectorul aviației și al transportului auto.

În 2014, ponderea transportului public de călători a variat între 11 % în Portugalia și 35 % în Ungaria 34 . La nivelul UE, ponderea transportului public de călători s-a menținut la aproximativ 18 % în 2014, comparativ cu 2005. Cea mai mare creștere din 2014, comparativ cu 2005, a fost raportată de Belgia și de Republica Cehă. În ceea ce privește transportul de mărfuri, ponderea modală a transportului rutier a scăzut ușor, de la 76 % la 75 % din totalul transporturilor interne de mărfuri, în perioada 2005 - 2014. La nivel național, ponderea transportului feroviar de mărfuri și a transportului de mărfuri pe căile navigabile interioare a variat, în 2014, între 0 % în Cipru și Malta și 81 % în Letonia. Cea mai mare creștere aceste ponderi în 2014, comparativ cu 2005, a fost raportată de România și de Bulgaria.

4.6.Sectorul producției de energie electrică și termică

Împreună cu schema UE de comercializare a certificatelor de emisii, politicile orientate în materie de eficiență energetică pot spori eficiența energetică din sectorul energetic, de exemplu, prin promovarea energiei termice și electrice produse de sisteme foarte eficiente de cogenerare, a unor sisteme centralizate eficiente de termoficare sau de răcire și a energiilor din surse regenerabile, precum și prin continuarea introducerii instrumentelor TIC și a programelor informatice specializate în vederea unei mai bune integrări a surselor variabile de energie. Sectorul încălzirii și al răcirii joacă un rol crucial în această privință 35 .

Scăderea consumului de energie primară din ultimii ani s-a datorat unei scăderi a consumului final de energie și unei schimbări structurale în sectorul producției de energie electrică. În special, în ultimii ani au avut loc schimbări structurale determinate de faptul că producția de energie termică a fost abandonată treptat în favoarea unor surse mai regenerabile de energie. Cu o pondere de 16 % din consumul final brut de energie în 2014, UE și majoritatea statelor membre se află pe calea cea bună, și chiar deasupra traiectoriei lor indicative, în ceea ce privește introducerea energiei din surse regenerabile. E-SRE poate contribui în mod semnificativ la reducerea consumului de energie primară 36 .

Producția de energie termică din instalațiile de cogenerare a scăzut în aproape toate statele membre în 2014, comparativ cu 2013 37 . Această tendință descendentă privind energia termică produsă în instalațiile de cogenerare poate fi observată, de asemenea, în 14 state membre, în perioada 2005-2014.

În ceea ce privește producția de energie termică, raportul ieșiri/intrări 38 a scăzut în 17 state membre în 2014 față de 2013. Același lucru este valabil pentru 13 state membre care și-au redus raportul ieșiri/intrări în 2014, comparativ cu 2005. Această reducere poate avea mai multe motive, de exemplu, trecerea la alte tipuri de combustibil.

O schemă funcțională a UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), cu o rezervă pentru stabilitatea pieței, precum și adoptarea unor politici orientate în materie de eficiență energetică pot oferi un stimulent complementar pentru creșterea eficienței energetice în sectorul energiei electrice. În plus, statele membre ar trebui să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare a evaluărilor privind potențialul de eficiență energetică al infrastructurilor de producție și de transport/distribuție, elaborate în temeiul articolului 15 din DEE, precum și a evaluărilor costuri-beneficii privind cogenerarea eficientă și sistemele centralizate eficiente de termoficare sau răcire, prevăzute la articolul 14 din DEE.

4.7.Stadiul transpunerii DEE

Unele state membre nu au transpus încă integral DEE. Ca urmare, aceste țări nu pot să profite pe deplin de avantajele acestei directive. DEE poate contribui la îndeplinirea obiectivelor în materie de eficiență energetică pentru 2020 și 2030, la dezvoltarea adecvată a piețelor de eficiență energetică și la responsabilizarea consumatorilor și a actorilor de pe piață numai după transpunerea sa integrală și efectivă.

În acest scop, Comisia continuă să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare a DEE și a închis 22 dintre cele 27 de acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor deschise inițial din cauza faptului că statele membre nu au notificat, sau au notificat doar parțial, legislația națională necesară pentru transpunerea fiecăreia dintre cerințele DEE. Comisia continuă să păstreze legătura cu unele state membre în ceea ce privește punerea corectă în aplicare a articolului 7 din DEE. În 2017, ea va iniția un dialog cu toate statele membre pentru a verifica conformitatea legislațiilor naționale cu directiva, cu alte cuvinte, pentru a verifica dacă toate obligațiile și cerințele prevăzute în DEE se reflectă în mod corect în legislațiile naționale.

Punerea în aplicare a articolului 7 39 este o dovadă a faptului că statele membre au realizat progrese importante în direcția atingerii obiectivului cumulat în materie de economii de energie, stabilit pentru 2020 40 . De fapt, în 2014, economiile de energie realizate în UE-28 s-au ridicat la 12 Mtep, ceea ce reprezintă 5 % din totalul cerințelor privind economiile de energie raportate de statele membre. În plus, economiile comunicate de opt state membre - Franța, Italia, Malta, Regatul Unit, România, Slovacia, Țările de Jos și Ungaria - au atins sau au depășit economiile anuale preconizate pentru 2014 41 .

În 2014, Belgia, Danemarca, Estonia, Germania, Grecia, Irlanda, Letonia, Portugalia și Slovenia au raportat că au realizat cel puțin 50 % din economiile anuale preconizate pentru anul respectiv în temeiul articolului 7. Bulgaria, Cipru, Croația, Luxemburg și Suedia au realizat sub 50 % din economiile preconizate pentru 2014. Aceste state membre ar trebui să depună eforturi suplimentare în anii următori pentru a-și îndeplini cerințele globale în materie de economii cumulative până în 2020.

Letonia și Luxemburgul nu au raportat în 2014 economii realizate prin aplicarea schemelor de obligații în ceea ce privește eficiența energetică, deoarece nu instituiseră încă astfel de scheme. Grecia a raportat inițial numai măsuri alternative, dar în prezent intenționează să stabilească, începând de la 1 ianuarie 2017, o schemă de obligații în ceea ce privește eficiența energetică 42 . Estonia și Lituania au anunțat recent 43 că nu mai intenționează să stabilească scheme de obligații în ceea ce privește eficiența energetică. În total, opt state membre 44 au raportat actualizări ale măsurilor lor în cadrul rapoartelor anuale din 2016. Republica Cehă și-a actualizat cerințele în materie de economii.

5.Concluzie

După cum s-a evidențiat în comunicarea intitulată Energie curată pentru toți europenii 45 , eficiența energetică ar trebui să fie prima sursă de energie, întrucât joacă un rol esențial în accelerarea trecerii la energia curată și în stimularea creșterii și a creării de locuri de muncă și contribuie la securitatea aprovizionării în UE. Eficiența energetică permite realizarea de economii bănești și a devenit un model de afaceri viabil. Majoritatea statelor membre au recunoscut numeroasele beneficii ale eficienței energetice și nu numai că s-au angajat să atingă obiectivele ambițioase în materie de eficiență energetică stabilite pentru 2020, ci au instituit, de asemenea, numeroase programe și măsuri în materie de eficiență energetică.

Aceste eforturi au avut efecte profunde: o analiză de descompunere realizată de JRC a demonstrat că, în UE-28, consumul de energie primară a scăzut cu 206 Mtep în perioada 2005-2014, în principal datorită unei ameliorări a intensității energetice 46 . Cu alte cuvinte, în absența îmbunătățirilor aduse intensității energetice începând din 2005, consumul de energie primară ar fi fost cu 23 % mai mare în 2014. Acest nivel de economii de energie a permis reducerea facturilor la energie ale consumatorilor și se estimează că a contribuit la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu aproximativ 800 de milioane de tone de CO2 în 2014.

Pentru a continua să deblocheze investiții publice și private în domeniul eficienței energetice, Comisia și-a prezentat în 2016 inițiativa intitulată Accelerarea introducerii energiei curate în clădiri 47 . Aceasta se axează pe provocările și oportunitățile pe care investițiile în eficiența energetică le reprezintă pentru sectorul construcțiilor și conține, de asemenea, inițiativa Finanțare inteligentă pentru clădiri inteligente. Aceasta din urmă va sprijini o utilizare mai eficace a fondurilor publice, dezvoltarea unei rezerve de proiecte rentabile pe baza unor mecanisme de agregare și de asistență, precum și reducerea riscurilor pe care investițiile în eficiența energetică le prezintă pentru promotorii proiectelor, pentru finanțatori și pentru investitori. În paralel cu aceste două inițiative, Comisia a adoptat și o comunicare intitulată Accelerarea inovării în domeniul energiei curate 48 , care prezintă o strategie cuprinzătoare cu privire la cele trei pârghii politice principale pe care UE le poate implementa pentru a stimula inovarea în domeniul energiei curate și care concentrează fondurile disponibile în cadrul programului Orizont 2020 asupra decarbonizării parcului imobiliar al UE, care este una dintre cele patru priorități prezentate în comunicare. Comisia va pune imediat în aplicare toate aceste inițiative. Impactul lor direct va contribui la eliminarea pe termen scurt a decalajului față de obiectivele în materie de eficiență energetică.

UE a realizat deja reduceri considerabile ale consumului de energie și și-a depășit obiectivul pentru 2020 în ceea ce privește reducerea consumului final de energie. Chiar dacă, în 2015, consumul de energie primară a crescut ușor față de 2014, Comisia este optimistă și consideră că UE se află pe calea cea bună în ceea ce privește atingerea obiectivului stabilit, deoarece în 2014 consumul de energie primară a depășit cu doar 1,6 % obiectivul privind consumul absolut de energie primară stabilit pentru 2020.

Ca și în cazul Raportului pe 2015 privind progresele înregistrate în materie de eficiență energetică, indicatorii de performanță din prezentul raport arată existența unor variații între statele membre în perioada 2005-2014. Cu toate acestea, majoritatea indicatorilor s-au ameliorat la nivelul UE.

Fapt încurajator, majoritatea statelor membre și-au îmbunătățit intensitatea energetică finală în industrie și în sectorul serviciilor.

După cum indică analiza, în perioada 2005-2014, majoritatea statelor membre și-au redus în medie consumul de energie pe metru pătrat din sectorul rezidențial. Cu toate acestea, consumul final de energie pe cap de locuitor, corectat în funcție de variațiile climatice, a crescut în multe state membre. După cum s-a evidențiat în pachetul Energie curată pentru toți europenii 49 , statele membre ar trebui să se concentreze în continuare asupra renovării clădirilor existente. Acest lucru ajută gospodăriile să atingă niveluri similare sau mai ridicate de confort cu costuri mai reduse. TIC va juca un rol crucial în această privință prin faptul că le oferă consumatorilor instrumentare utile care să le sporească gradul de sensibilizare cu privire la consumul de energie, permițându-le să își gestioneze în mod inteligent și în timp real aparatele consumatoare de energie și prevenind consumul inutil de energie. În plus, sunt necesare măsuri mai bine orientate pentru a aborda cu eficacitate problema sărăciei energetice.

Sectorul transporturilor a fost singurul care a înregistrat o creștere a consumului final de energie în 2014, comparativ cu 2013, în condițiile în care 20 de state membre au raportat o creștere față de 2013, iar 13 state membre au înregistrat creșteri față de 2005. Toate statele membre ar trebui să se inspire din exemplele pozitive oferite de alte state membre pentru a inversa această tendință de creștere. Ar trebui încurajate deplasarea activă (bicicleta, mersul pe jos), utilizarea mai frecventă a transportului public de călători și moduri mai sustenabile de transport de mărfuri (și anume, transportul feroviar și pe căile navigabile interioare), precum și utilizarea de energii alternative cu emisii scăzute de dioxid de carbon pentru transport, a unor vehicule/nave eficiente și construirea infrastructurii aferente, de exemplu instalarea de puncte de reîncărcare pentru vehiculele electrice, în conformitate cu propunerile Comisiei 50 .

Comisia va continua să monitorizeze îndeaproape progresele înregistrate de statele membre în direcția atingerii obiectivelor lor naționale indicative în materie de eficiență energetică pentru 2020, precum și punerea în aplicare a DEE. De asemenea, Comisia își va actualiza evaluarea realizată în cadrul comunicării privind starea uniunii energetice.

Comisia invită Parlamentul European și Consiliul să își exprime opiniile cu privire la prezenta evaluare.

Tabelul 1: Indicatori generali

Sursa: Eurostat, DG ECFIN, Odyssee-Mure

* Simbolul „+” se utilizează în cazul în care statele membre și-au redus consumul de energie primară și consumul final de energie în perioada 2005 - 2014 într-un ritm mai rapid decât ritmul de scădere care ar fi necesar, în perioada 2005-2020, pentru a atinge obiectivele pentru 2020 privind consumul de energie primară și consumul final de energie. În celelalte cazuri, se utilizează simbolul „-”.

Tabelul 2: Indicatori generali

Sursa: Eurostat

(1)

Obiectivul pentru 2020 constă în reducerea consumului final de energie al UE la mai puțin de 1086 Mtep și a consumului său de energie primară la mai puțin 1483 Mtep. Concluziile Consiliului European din 23 și 24 octombrie 2014, EUCO 169/14.

(2)

COM(2016) 860 final.

(3)

Articolul 24 alineatul (3) din DEE.

(4)

COM(2015) 574 final. Indicatorul „Energie termică produsă de instalațiile de termoficare” nu mai este inclus în prezentul raport, întrucât datele relevante furnizate de Eurostat includ toate tipurile de energie termică produsă. Prin urmare, acest indicator nu va mai fi utilizat câtă vreme nu vor fi disponibile date specifice colectate în temeiul articolului 24 alineatul (6) din DEE.

(5)

Datele Eurostat au fost extrase pentru toți indicatorii din prezentul raport, în perioada 31.8.2016 - 20.10.2016.

(6)

O analiză detaliată a datelor pentru 2015 va fi realizată în cadrul Raportului privind progresele înregistrate în materie de eficiență energetică din 2017.

(7)

În privința consumului de energie primară, obiectivele notificate de statele membre reprezintă reduceri de până la 17,7 % în 2020 comparativ cu proiecțiile de referință din 2007. În schimb, în ceea ce privește consumul final de energie, obiectivele stabilite de statele membre reprezintă reduceri de până la 20,6 % în 2020 comparativ cu proiecțiile de referință din 2007.

(8)

Raportul dintre consumul național de energie primară și PIB-ul național. Intensitatea energetică a determinat modificarea consumului total de energie datorită îmbunătățirilor realizate în materie de eficiență energetică și altor factori. Deși evoluția acestui efect al intensității nu poate fi atribuită exclusiv eficienței energetice, o altă analiză de descompunere, realizată de Odyssee-Mure, a confirmat că eficiența energetică a reprezentat principalul factor determinant al reducerii consumului de energie primară și a consumului final de energie în perioada 2005-2014 [a se vedea anexa 5 la SWD(2016) 405].

(9)

Consumul final de energie reprezintă energia furnizată industriei, transporturilor, gospodăriilor, sectoarelor prestatoare de servicii și agriculturii, exceptând livrările către sectorul de transformare a energiei și către industriile din sectorul energetic.

(10)

A se vedea, de asemenea, documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind monitorizarea din 2016 a progreselor înregistrate în direcția atingerii obiectivelor uniunii energetice - principalii indicatori și http://iet.jrc.ec.europa.eu/energyefficiency/node/9145.

(11)

Pe lângă consumul final de energie, consumul de energie primară include pierderile cauzate de procesul de generare/transformare, consumul din sectorul de transformare a energiei și pierderile din rețea.

(12)

Idem nota de subsol nr. 10.

(13)

Statele membre și-au stabilit obiective cu niveluri de ambiție diferite, majoritatea urmărind să își reducă consumului absolut de energie până în 2020. Cu toate acestea, în cazul Croației, Ciprului, Finlandei, Greciei, Italiei, Portugaliei și României, obiectivul permite o creștere a consumului final de energie. Potrivit estimărilor, această creștere va fi mai mare decât creșterea previzionată a PIB-ului în perioada 2014-2020. În cazul Croației, Finlandei, Greciei și României, obiectivele indicative pentru 2020 privind consumul de energie primară ar permite o creștere a consumului de energie primară la o rată mai ridicată decât creșterea medie estimată a PIB-ului lor în perioada 2014-2020. Suma obiectivelor naționale (o reducere cu 17,6 % a consumului de energie primară comparativ cu prognozele) nu se ridică la nivelul obiectivului UE de 20 %. A se vedea COM(2015) 574.

(14)

Cipru, Croația, Danemarca, Finlanda, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, România, Slovenia, Spania și Țările de Jos.

(15)

Austria, Cipru, Croația, Danemarca, Finlanda, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, România, Slovacia, Slovenia, Spania și Ungaria.

(16)

Întrucât nu sunt disponibile decât datele pentru 2014, această comparație nu poate lua în considerare impactul măsurilor de eficiență energetică puse recent în aplicare pentru a îndeplini noile obligații prevăzute în DEE și nici impactul unora dintre măsurile adoptate recent în temeiul directivelor privind proiectarea ecologică, etichetarea energetică și performanța energetică a clădirilor. Această comparație nu permite efectuarea unei evaluări concludente pentru a stabili dacă statele membre se află pe calea cea bună în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor indicative pentru 2020 în materie de eficiență energetică. Acest lucru se explică prin faptul că este imposibil să se estimeze, pentru perioada 2015-2020, viitoarele efecte pozitive sau negative ale schimbărilor din economie, ale evoluției prețurilor la energie, ale modificării combustibililor sau ale variațiilor climatice.

(17)

Idem nota de subsol nr. 10.

(18)

PIB-ul, indicator al bunăstării în UE-28, reflectă evoluțiile consumului de energie datorate unei modificări a activității economice. Efectul activității este pozitiv în cazul în care consumul de energie crește datorită unei creșteri a cererii de energie determinată de intensificarea activității economice.

(19)

Raportul dintre PIB-ul fiecărui stat membru și PIB-ul total al UE-28. Acesta reflectă evoluțiile consumului de energie care ar fi fost observate datorită unei modificări a importanței relative a țărilor cu intensități energetice diferite. Efectul structural este pozitiv în cazul în care PIB-ul țărilor cu economii cu o intensitate energetică relativ ridicată crește.

(20)

Raportul dintre consumul național de energie primară pentru fiecare combustibil și consumul național de energie primară pentru toți combustibilii laolaltă. Acesta reflectă evoluțiile consumului de energie determinate de evoluțiile mixului energetic din economie, mai precis, impactul compoziției mixului energetic. Efectul mixului energetic este negativ dacă are loc o trecere la combustibili mai ecologici.

(21)

Este vorba despre rezultatele preliminare ale unei prime analize de descompunere realizate de Comisie. Metodologia este încă în curs de elaborare și va fi discutată mai detaliat cu statele membre și cu părțile interesate.

(22)

S-au luat în considerare următoarele sectoare: industria, construcțiile, serviciile, agricultura, silvicultura și pescuitul.

(23)

Este vorba despre rezultatele preliminare ale unei prime analize de descompunere realizate de Comisie. Metodologia este încă în curs de elaborare și va fi discutată mai detaliat cu statele membre și cu părțile interesate.

(24)

  https://www.iea.org/eemr16/files/medium-term-energy-efficiency-2016_WEB.PDF și anexa 5 la SWD(2016) 405.

(25)

Idem nota de subsol nr. 10.

(26)

În 2014, la nivelul UE-28, s-au înregistrat, în medie, 2 809 grade-zile pentru încălzire (Heating Degree Days - HDD), în comparație cu o medie de 3 218 HDD înregistrată în 2013 și cu o medie de 3 143 HDD înregistrată în perioada de referință 1990-2014 [sursa datelor: Eurostat, Centrul Comun de Cercetare (Unitatea IES/MARS)]. Factorul de corecție climatică a fost calculat ca raportul dintre numărul de grade-zile pentru încălzire înregistrate într-un an dat și media gradelor-zile pentru încălzire înregistrată în perioada 1990-2014. Acest factor de corecție a fost aplicat consumului total de energie din sectorul rezidențial. Dacă Eurostat dispune de date dezagregate privind consumul în etapa de utilizare finală, corecția climatică se aplică numai datelor privind consumul de energie termică.

(27)

Indicatorii din documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind monitorizarea din 2016 a progreselor înregistrate în direcția atingerii obiectivelor uniunii energetice - principalii indicatori nu sunt corectați în funcție de variațiile climatice.

(28)

 A se vedea baza de date Odyssee-Mure: http://www.indicators.odyssee-mure.eu/online-indicators.html .

(29)

 COM(2016) 51 final.

(30)

Indicator care specifică ce cantitate de energie este necesară pentru a produce valoare adăugată în sectorului serviciilor într-un anumit an.

(31)

Idem nota de subsol nr. 10.

(32)

 Inclusiv transportul prin conducte, spre deosebire de abordarea adoptată în COM(2015) 574 final, întrucât obiectivele de eficiență energetică pentru 2020 nu exclud transportul prin conducte.

(33)

Orice comparație între statele membre ar trebui efectuată cu precauție, întrucât consumul final de energie se bazează pe combustibilii vânduți, nu pe combustibilii utilizați pe teritoriul unei țări. Prin urmare, trebuie să se țină seama și de alți factori decât eficiența energetică, de exemplu, de măsura în care un stat membru reprezintă „o țară de tranzit” pentru transportul rutier sau un nod aviatic.

(34)

 Indicatorul privind transportul de călători și de mărfuri s-a modificat față de COM(2015) 574 final. Activitatea de transport este în prezent ajustată pentru a ține seama de teritorialitate (sursa: https://ec.europa.eu/transport/sites/transport/files/pocketbook2016.pdf ).

(35)

COM(2016) 51 final.

(36)

A se vedea Raportul din 2016 privind progresele înregistrate în materie de energie din surse regenerabile.

(37)

 În acest caz a fost utilizat un alt set de date decât în COM(2015) 574 și SWD(2015) 245. Pentru elaborarea prezentului raport, au fost utilizate datele privind cogenerarea raportate Eurostat în temeiul articolului 24 alineatul (6) din DEE: http://ec.europa.eu/eurostat/web/energy/data . S-au înregistrat creșteri numai în Belgia, Cipru, Estonia, Letonia, Malta, Portugalia și Regatul Unit.

(38)

Măsuri precum raportul dintre rezultatele obținute prin generarea de energie termică și aportul de combustibil.

(39)

Articolul 7 prevede obligația statelor membre de a stabili scheme de obligații în ceea ce privește eficiența energetică pentru a realiza economii noi de 1,5 % din volumul vânzărilor anuale de energie către consumatorii finali sau de a adopta măsuri alternative care să ducă la același rezultat.

(40)

Suma cerințelor privind economiile cumulative la nivelul consumatorilor finali raportate de statele membre este de 230 Mtep, valoare care ar trebui atinsă până la 31 decembrie 2020.

(41)

Finlanda, Letonia, Lituania și Polonia nu au comunicat nicio defalcare anuală a economiilor preconizate în funcție de măsurile de politică. Austria, Belgia, Republica Cehă și Spania au raportat estimări privind economiile anuale din 2014 doar pentru unele măsuri de politică.

(42)

Prin urmare, schema de obligații va face parte din pachetul de politici adoptate de Grecia în temeiul articolului 7, împreună cu măsurile alternative.

(43)

În cadrul dialogului structural, ca parte a procesului EU Pilot.

(44)

Austria, Belgia, Estonia, Grecia, Malta, Regatul Unit, Republica Cehă și Spania.

(45)

COM(2016) 860 final.

(46)

A se vedea capitolul 4.

(47)

Anexa 1 la COM(2016) 860 final.

(48)

COM(2016) 763 final.

(49)

COM(2016) 860 final.

(50)

Ibid.