Fișă rezumat

A. Necesitatea de a acționa

De ce? Care este problema abordată?

Consiliul European a confirmat că sectorul LULUCF — inclusiv emisiile generate de terenuri agricole și silvicultură — face parte din cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030 și ar trebui să contribuie la obiectivul de reducere „cu cel puțin 40 % pe plan intern” pe care UE s-a angajat să îl realizeze în contextul Acordului de la Paris. Prezenta evaluare a impactului dezbate modul în care ar putea fi realizată această includere și prezintă trei aspecte principale:

Necesitatea unei guvernanțe a sectorului LULUCF de către UE după încheierea regimului prevăzut de Protocolul de la Kyoto.

Necesitatea unei contabilizări corespunzătoare a emisiilor provenite din utilizarea biomasei prin intermediul conturilor LULUCF.

Potențialul de atenuare eficient din punct de vedere al costurilor al agriculturii este mai redus decât în alte sectoare, în timp ce LULUCF oferă un potențial de atenuare neexploatat. Trebuie să se dezvolte în continuare sinergii între atenuarea legată de exploatarea terenurilor și atenuarea emisiilor de gaze, altele decât CO2 în sectorul agriculturii.

Ce se așteaptă de la această inițiativă?

- Să susțină progresele în direcția realizării obiectivului UE de reducere a emisiilor interne de GES până în 2030 cu cel puțin 40 % față de 1990, precum și a obiectivului de reducere cu 30 % a GES în sectoarele care nu fac obiectul ETS.

- Să reflecte angajamentul UE față de viziunea pe termen lung privind limitarea creșterii temperaturii, astfel cum se menționează în Acordul de la Paris, deoarece absorbțiile de carbon vor juca un rol tot mai important până în 2050. Mai exact,

să reducă în continuare emisiile de gaze cu efect de seră și să sporească absorbțiile, atât în sectoarele ESD, cât și în cel al exploatării terenurilor;

să asigure un cadru de măsuri de atenuare eficiente din punct de vedere al costurilor pentru terenuri, în special în ceea ce privește atenuarea limitată disponibilă a emisiilor de gaze, altele decât CO2 în sectorul agriculturii.

Care este valoarea adăugată a acțiunii la nivelul UE? 

Schimbările climatice reprezintă o problemă transfrontalieră care nu poate fi rezolvată doar prin luarea de măsuri la nivel național sau local. Competența UE de a lua măsuri privind schimbările climatice derivă din articolul 191 din TFUE. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și dezvoltarea de surse de energie regenerabile se numără printre primele zece priorități ale Comisiei Europene. UE a adoptat un obiectiv comun de reducere a emisiilor prin cadrul său de politici privind clima și energia pentru 2030. Punerea în aplicare a cadrului politic general și a componentelor sale sectoriale necesită existența unei legislații la nivelul Uniunii. Așa cum UE abordează în comun angajamentele privind schimbările climatice, LULUCF ar trebui să fie de asemenea abordat într-un mod coordonat.

B. Soluții

Ce opțiuni de politică legislative și nelegislative au fost luate în considerare? Există o opțiune preferată sau nu? De ce? 

Începând din 2008, sectorul LULUCF a fost inclus în angajamentele internaționale ale UE privind politica în domeniul climei în temeiul Protocolului de la Kyoto. De la acel moment, s-a instituit un sistem cu adevărat funcțional de monitorizare și contabilizare cu supraveghere internațională. Pentru etapa ulterioară expirării Protocolului de la Kyoto, începând cu anul 2021, au fost evaluate două aspecte esențiale noi legate de proiectare:

1.Alegerea și îmbunătățirea normelor de contabilizare referitoare la emisii și absorbții în diferite categorii din sectorul LULUCF:

alegerea anului sau perioadei de referință pentru terenuri agricole;

eficientizarea sistemelor de raportare/contabilizare și trecerea la contabilizarea bazată pe terenuri;

criteriile și guvernanța solide pentru stabilirea nivelurilor de referință pentru păduri.

2.Necesitatea și amploarea măsurilor de flexibilitate în sectorul agricol în cadrul Regulamentului privind partajarea eforturilor (ESR): au fost evaluate patru niveluri diferite de flexibilitate, de la flexibilitate zero la flexibilitate ridicată.

Opțiunea preferată: un pilon autonom de politică LULUCF ar fi utilizat în continuare pe baza unor norme de contabilizare îmbunătățite și simplificate. Un grad redus de flexibilitate între LULUCF și ESR ar fi permis dacă acest lucru s-ar justifica prin necesitatea derivată din ponderea sectorului agricol pentru fiecare stat membru în cadrul ESR. O astfel de opțiune hibridă (care combină elemente ale celor 3 opțiuni ale arhitecturii inițiale a politicii) ar fi optimă pentru stimularea acțiunilor de atenuare atât în agricultură, cât și în sectorul LULUCF.

Care sunt susținătorii fiecărei opțiuni? 

Cu privire la opțiunile de arhitectură a politicii: jumătate dintre respondenți nu au nicio preferință clară. 1/3 dintre respondenți, cu precădere ONG-uri din domeniul protecției mediului și organizații forestiere, au fost în favoarea menținerii LULUCF ca pilon separat în cadrul de politici privind clima, aceasta devenind opțiunea preferată (cu excepția răspunsurilor necompletate). Opțiunea de a integra agricultura și LULUCF într-un pilon separat care nu intră sub incidența ESR a beneficiat de cel mai scăzut nivel de sprijin (1/5). Guvernele naționale și-au exprimat cu precădere preferința pentru un pilon LULUCF separat, eventual cu flexibilitate, sau integrarea LULUCF în ESR. Cu privire la contabilizare: un interes deosebit din partea statelor membre de a menține doar contabilizarea pe bază de terenuri și în continuarea cu nivelurile de referință pentru păduri. Toate părțile interesate și-au exprimat interesul pentru consolidarea normelor actuale , cu aducerea unui număr redus de îmbunătățiri și eficientizarea acestora.

C. Impactul opțiunii preferate

Care sunt avantajele opțiunii preferate (dacă există; în caz contrar, avantajele opțiunilor principale)? 

Sub aspectul mediului

Îmbunătățirea normelor de contabilizare sporește mai mult soliditatea guvernanței LULUCF de către UE. Evaluarea impactului cuprinde o cuantificare a potențialului de generare de credite pentru terenuri împădurite și terenuri agricole în conformitate cu normele în vigoare (foarte mare) și cu regulile îmbunătățite (mai scăzut). Aceasta arată, de asemenea, că potențialul de generare de credite ar fi totuși mai mult decât suficient pentru a satisface nevoile de flexibilitate din sectorul agricol.

Sub aspect economic

Aceasta stabilește echilibrul corect dintre flexibilitate și protejarea integrității de mediu a ESR. În evaluarea impactului se concluzionează că, prin opțiunea de flexibilitate medie, efectul global al efortului de reducere asupra producției agricole, a consumului și a schimburilor comerciale nete ar fi foarte redus. Aceasta demonstrează totodată faptul că flexibilitatea medie este preferabilă flexibilității totale, deoarece opțiunea de flexibilitate totală ar scuti cu totul sectorul agricol de alte reduceri de emisii (spre deosebire de toate celelalte sectoare ale economiei). De asemenea, în evaluarea impactului se evaluează caracterul echitabil al repartizării pentru fiecare dintre opțiunile de flexibilitate (totală, medie, scăzută). Prin aceasta se constată că repartizarea este optimă cu opțiunea de flexibilitate medie.

Sub aspect social

Impacturile distributive și sociale depind în mare parte de abordarea aleasă de statele membre în materie de punere în aplicare a politicilor; la nivelul UE, impactul este foarte limitat dacă măsurile de atenuare sunt puse în aplicare împreună cu dispoziții privind flexibilitatea și cu sprijinul asigurat prin măsuri de sprijin legate de compensarea costurilor în cadrul PAC.

Care sunt costurile opțiunii preferate (dacă există; în caz contrar, costurile opțiunilor principale)? 

În funcție de măsurile de atenuare incluse în modelare, costurile marginale în EUR/t echivalent CO2 pentru atenuare emisiilor de gaze, altele decât CO2 în agricultură (costurile anuale în 2030) sunt estimate la 7,3­31,4 EUR în cazul opțiunii preferate, ceea ce reprezintă o reducere de cel puțin 60% a costurilor față de baza de referință. Dată fiind reducerea limitată necesară pentru emisiile de gaze, altele decât CO2 din agricultură, în cadrul opțiunii preferate, creșterea prețurilor la produsele agricole de bază ar fi foarte limitată și, prin urmare, schimbările sub aspectul producției și al consumului ar fi foarte modeste și, în general, sub cota de 1 % (și de 0,1 % pentru produse lactate și carne). Efectele comerciale nete ar fi sub cota de 1 %, cu excepția cărnii (care scade totuși cu doar 5 % față de procentul de peste 25 % în baza de referință). Studiile arată că sprijinul oferit prin măsurile de sprijin prevăzute, spre exemplu, prin intermediul programelor de dezvoltare rurală din cadrul PAC ar putea reduce și mai mult efectele negative.

Care va fi impactul asupra societăților comerciale, a IMM-urilor și a microîntreprinderilor?

Propunerea se adresează statelor membre și urmează să fie pusă în aplicare la nivel național. Aceasta este în concordanță cu experiența anterioară și se bazează pe actuala legislație privind LULUCF care a preluat deja această abordare începând din 2008. UE a reușit în trecut să protejeze depozitele de carbon și să reducă emisiile fără a impune reguli actorilor individuali.

Va exista un impact semnificativ asupra bugetelor și a administrațiilor naționale? 

Se așteaptă ca impacturile administrative suplimentare să fie minime, deoarece s-au stabilit deja norme de contabilizare relevante în Decizia 529/2013/UE privind LULUCF. Statele membre furnizează deja anual informații cu privire la emisiile și absorbțiile contabilizate pentru împădurire, gestionarea pădurilor etc. Acestea dezvoltă totodată sisteme îmbunătățite de contabilizare pentru terenurile agricole în vederea asigurării conformității cu legislația existentă.

Vor exista și alte impacturi semnificative? 

Nu

D. Măsuri ulterioare

Când va fi revizuită politica?

În conformitate cu ciclurile de revizuire la 5 ani stabilite prin Acordul de la Paris, o primă revizuire va fi propusă pentru 2024.