30.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 207/57

1.

ia act de faptul că, în UE, doar aproximativ 6 % din administratorii de exploatații agricole sunt agricultori cu vârsta sub 35 de ani, în timp ce peste jumătate sunt au depășit vârsta de 55 de ani. Creșterea proporției persoanelor în vârstă reprezintă o caracteristică generală a populației UE, având în vedere creșterea speranței de viață și scăderea ratei natalității. Această tendință este însă mai accentuată în agricultură, în comparație cu alte sectoare ale economiei. În contextul creșterii duratei de viață a agricultorilor mai în vârstă, care beneficiază de stimulente considerabile pentru a rămâne în agricultură și de puține măsuri de natură să îi îndemne să părăsească acest domeniu, forța de muncă din sectorul agricol al Europei îmbătrânește treptat, iar noii agricultori care doresc să intre în acest sector se confruntă cu obstacole semnificative;

2.

în general, reticența agricultorilor mai în vârstă de a-și transfera exploatațiile agricole este, de asemenea, determinată de faptul că agricultura reprezintă un mod de viață bazat pe comunitate, care predomină dincolo de vârsta legală de pensionare. Din această perspectivă, agricultura diferă de numeroase alte activități economice. Obstacolele în calea transferurilor rezultă adesea din faptul că administratorilor mai în vârstă de exploatații agricole le este greu să le părăsească și să renunțe la agricultură, dat fiind că locul unde desfășoară activitățile agricole este și locul lor de reședință. Fenomenul general al „exodului de creiere” din zonele rurale exacerbează această problemă, având în vedere că, în aceste zone, o forță de muncă tot mai educată nu mai este interesată de locuri de muncă în agricultură;

3.

consideră că numeroși tineri tind să perceapă agricultura ca pe o profesie nedorită, având în vedere veniturile scăzute, rentabilitatea scăzută a investițiilor, orarul de lucru prelungit, posibilitățile reduse de a-și lua concediu – în special pentru crescătorii de animale – și numeroasele riscuri și incertitudini asociate acestei meserii. Deși succesiunea directă în cadrul aceleiași familii continuă să fie mecanismul cel mai comun de a accesa sectorul agricol pentru prima oară, există indicii că numărul noilor agricultori care nu au moștenit exploatații agricole se află în creștere. Provocările cu care se confruntă zonele rurale – accesul limitat sau dificil la transport, comunicațiile care lasă de dorit și serviciile în materie de educație, cultură, sociale și de sănătate – agravează această problemă. Pentru a rămâne în zonele rurale, tinerii au nevoie de o economie rurală dezvoltată, care să ofere servicii și activități recreative; altfel, aceștia vor prefera, adesea, să migreze spre orașe și vor alege alte ocupații decât agricultura;

4.

consideră că numărul scăzut de tineri care aleg profesia de agricultor pune în pericol durabilitatea economică și socială a zonelor rurale. Acordarea de sprijin tinerilor agricultori este o condiție necesară pentru a menține activitatea agricolă în întreaga UE și a prezerva caracterul dinamic al comunităților rurale, în vederea îndeplinirii obiectivului de coeziune teritorială consacrat prin Tratatul de la Lisabona;

5.

își reiterează solicitarea adresată Comisiei și statelor membre de a încuraja și a înlesni într-un mod mai proactiv instalarea tinerilor, și în special a femeilor, în zonele rurale, prin promovarea de activități care ajută agricultorii să găsească mai ușor un echilibru între viața profesională și cea personală (1);

6.

consideră că ar trebui să se dedice eforturi suplimentare identificării și eliminării obstacolelor pe care femeile continuă să le întâmpine atunci când își încep sau își consolidează cariera în acest sector;

7.

ia act de „Manifestul tinerilor agricultori”, lansat în 2015 de Consiliul European al Tinerilor Agricultori, care solicită următoarele: accesul la terenuri și la credite prin măsuri de sprijin public; reglementări menite să combată practicile comerciale neloiale din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente; măsuri de reducere a gradului de volatilitate a veniturilor tinerilor agricultori; protecția juridică a tuturor standardelor UE în negocierile comerciale și intensificarea sprijinului acordat producătorilor din UE în vederea promovării produselor lor; și sprijinirea accesului la terenuri pentru a apăra și a proteja solurile și a optimiza utilizarea acestora de către tinerii agricultori pentru producerea de alimente;

8.

împărtășește preocupările exprimate în Declarația 2.0 de la Cork din 6 septembrie 2016 privind exodul rural și exodul tinerilor, și necesitatea de a garanta că zonele și comunitățile rurale (spațiul rural, exploatațiile agricole, satele și micile orașe) rămân locuri atrăgătoare de trai și de muncă, prin îmbunătățirea accesului la servicii și a oportunităților pentru cetățenii din mediul rural și prin încurajarea spiritului antreprenorial atât în domenii rurale tradiționale, cât și în noi sectoare economice;

9.

consideră că actuala criză economică a îngreunat accesul la credite pentru numeroși tineri întreprinzători din mediul rural, care, adesea, nu dispun de nivelul de siguranță necesar pentru a-și garanta împrumuturile, și se pot confrunta cu o birocrație excesivă;

10.

salută crearea unui instrument de garantare agricolă, propus de Comisia Europeană și de Banca Europeană de Investiții în martie 2015, care ar trebui să înlesnească accesul tinerilor agricultori la credite;

11.

salută faptul că reforma PAC pentru perioada 2014-2020 a introdus noi măsuri de sprijin pentru tinerii agricultori care doresc să înființeze exploatații agricole. Cu toate acestea, se teme că birocrația și obstacolele de ordin administrativ ar putea frâna adoptarea acestor măsuri. Trebuie să se preîntâmpine riscul ca un exces de reglementări birocratice să îi împiedice pe tinerii agricultori să facă uz în mod optim de noile măsuri. În unele state membre, de exemplu, tinerii agricultori utilizează structuri de asociere. Măsurile stabilite la Bruxelles trebuie să se adapteze, prin urmare, la astfel de structuri juridice și financiare locale;

12.

îndeamnă statele membre să utilizeze posibilitățile oferite de noua PAC pentru a sprijini tinerii agricultori și reînnoirea generațiilor, cum ar fi sprijinul prevăzut la articolele 50 și 51 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013;

13.

atrage atenția asupra oportunităților pe care fondurile ESI (2) le oferă tinerilor agricultori de a concepe și a implementa instrumente financiare sub forma unor împrumuturi, garanții sau fonduri de capital, pentru a asigura accesul la finanțare al celor care au nevoie de ea;

14.

consideră însă că efortul de consolidare a poziției economice a tinerilor agricultori are cel mai mult rost și efect la momentul imediat ulterior preluării efective a întreprinderii. Pentru a sprijini poziția economică a tinerilor agricultori la preluarea afacerii în structuri asociative, se impune modificarea articolului 50 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. De aceea, Comitetul Regiunilor propune ca, la o eventuală revizuire viitoare a regulamentului, să fie eliminată în totalitate a doua propoziție de la alineatul (5), textul final urmând să fie: „Plata pentru tinerii fermieri se acordă fiecărui fermier pentru o perioadă de maximum cinci ani”. De asemenea, Comitetul Regiunilor solicită Comisiei Europene să găsească o soluție pentru perioada intermediară, astfel încât tinerii agricultori să poată face uz de aceste măsuri în mod optim;

15.

ia act de faptul că, în Regulamentul Omnibus propus de Comisia Europeană în 2016, aceasta intenționează să extindă posibilitatea de a utiliza sprijin de tipul instrumentelor financiare și pentru ajutoarele la înființare pentru tinerii fermieri, ceea ce va permite acordarea unui nivel sporit de finanțare acestei categorii, ținând seama de natura acestor tipuri de instrumente (ajutorul obținut prin intermediul unui împrumut sau al unei garanții este mult inferior celui obținut prin intermediul subvenției);

16.

consideră că ar trebui acordat sprijin în primul rând exploatațiilor agricole familiale, întrucât acestea creează valoare adăugată, generează locuri de muncă și facilitează reînnoirea generațiilor de agricultori, prin transmiterea mai ușoară a unor exploatații viabile și de mărime rezonabilă;

17.

reamintește că Raportul Comisiei Europene privind necesitățile tinerilor agricultori arată că disponibilitatea terenurilor pentru cumpărare și închiriere reprezintă cea mai mare problemă cu care se confruntă tinerii agricultori și cei care au început recent să lucreze în sectorul agricol (4);

18.

observă cu îngrijorare că agricultura se îndepărtează tot mai rapid de modelul agricol familial, în așa măsură încât anul 2014 a fost proclamat „Anul internațional al agriculturii familiale”, pentru a se atrage atenția la nivel mondial asupra acestei problematici. Consideră că, dat fiind că terenurile tind să reprezinte o investiție sigură pentru investitorii din afara sectorului agricol, accesul la terenuri devine tot mai dificil pentru tinerii agricultori care doresc să înființeze o exploatație agricolă;

19.

solicită Comisiei să evalueze efectele directe și indirecte ale politicii europene asupra concentrării funciare și acaparării de terenuri în Europa; de exemplu, politica agricolă comună (PAC) și subvențiile acordate în cadrul său favorizează în mod explicit exploatațiile agricole de mari dimensiuni și marginalizează exploatațiile agricole mici, și pot avea repercusiuni diverse asupra a diferite sectoare;

20.

ținând seama de faptul că diverse state membre au reglementări naționale care împiedică concentrarea forțată a terenurilor și achizițiile de terenuri de către străini, de exemplu prin acordarea unor drepturi de preempțiune, consideră că statele membre și regiunile ar trebui să dispună de mai multe competențe în materie de reglementare a terenurilor și impunere de restricții în acest sens, în special pentru a combate fenomenul de acaparare a terenurilor și concentrare funciară din Europa, care limitează opțiunile tinerilor agricultori atunci când aceștia își încep activitatea agricolă;

21.

deși Comisia Europeană dispune de o marjă limitată de acțiune în ce privește legislația privind piața funciară (care ține de competența statelor membre), ar putea fi aprofundate următoarele idei:

22.

consideră că industria, activitățile recreative și, mai ales, gradul tot mai mare de urbanizare duc la o rapidă redezvoltare a teritoriului și la dispariția terenurilor agricole. Prin urmare, în opinia sa, comunitățile locale ar trebui implicate în deciziile privind utilizarea terenurilor, acordându-li-se, astfel, drepturi și oportunități suplimentare;

23.

subliniind necesitatea de a le acorda tinerilor agricultori perspective pe termen lung pentru a aborda problema depopulării zonelor rurale, solicită Comisiei și statelor membre să introducă inițiative menite să sprijine spiritul antreprenorial, industriile emergente și piața forței de muncă în sectoarele agriculturii și silviculturii, pentru a păstra locurile de muncă existente în sectorul agricol și a crea noi locuri de muncă, precum și pentru a spori atractivitatea acestora pentru tineri;

24.

observă faptul că necesitățile tinerilor agricultori în materie de formare și informare sunt considerabile și foarte variate: pentru unii dintre ei, nevoia de competențe tehnologice și de aptitudini legate de dezvoltarea unei strategii pentru exploatația agricolă este de o maximă importanță; alții au nevoie de competențe antreprenoriale – cum ar fi marketingul, colaborarea în rețea, comunicarea și competențele financiare – pentru a asigura viabilitatea exploatațiilor lor agricole. Tinerii agricultori nu sunt întotdeauna conștienți de faptul că pot beneficia de aceste diferite tipuri de competențe, administrându-și exploatațiile agricole într-un mod tradițional, fără să simtă nevoia de a face o schimbare;

25.

prin urmare, consideră că ar trebui realizate eforturi pentru a spori gradul de sensibilizare în ce privește aceste oportunități și beneficiile creșterii nivelului de competențe prin intermediul învățământului secundar și terțiar. Atât autorităților locale și regionale, cât și agențiilor naționale și europene le revine un rol important în acest sens;

26.

subliniază că tinerii agricultori sunt, totodată, tineri întreprinzători, și subliniază, prin urmare, potențialul considerabil pe care îl reprezintă programul „Erasmus pentru tineri antreprenori” (finanțat prin programul-cadru COSME pentru competitivitatea IMM-urilor). Acest program, care permite schimburi transfrontaliere ce le oferă noilor întreprinzători – sau celor care au aspirații în acest sens – posibilitatea de a învăța secretele meseriei de la omologi experimentați, ar trebui, de asemenea, valorizat și pus în aplicare în mod adecvat, inclusiv în sectorul primar;

27.

reamintește că, în avizul său privind inovarea și modernizarea economiei rurale, Comitetul Regiunilor recomandă modernizarea formării profesionale oferite în regiunile rurale și adaptarea acesteia la condițiile de concurență de la nivel mondial și la necesitățile întreprinderilor locale, și sporirea finanțării din cadrul FSE alocate formării profesionale în zonele rurale (5).