30.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 207/32

1.

salută Comunicarea privind stabilirea unui nou cadru de parteneriat, întrucât aceasta subliniază faptul că problema migrației este una complexă, care trebuie abordată la niveluri diferite; reamintește faptul că acordarea de azil este un drept fundamental garantat de legile și obligațiile internaționale, care sunt obligatorii pentru toate statele membre. Solicită UE și statelor membre să asigure rute sigure și legale pentru refugiați, de exemplu culoare umanitare, precum și vize umanitare, și să sprijine reîntregirea familiei. Statele membre ar trebui ia în considerare posibilitatea de a primi cereri de azil la ambasadele și birourile lor consulare;

2.

recunoaște că respectiva comunicare cuprinde o abordare inovatoare, bazată în primul rând pe cooperarea cu țările terțe, ținând cont atât de interesele UE, cât și de interesele țărilor partenere, pentru a asigura o mai bună gestionare a migrației;

3.

sprijină și recunoaște necesitatea ca UE să adopte o poziție unitară și să implice toate părțile interesate și toate instituțiile relevante. Autoritățile locale și regionale pot și trebuie să joace un rol în efortul comun, împreună cu autoritățile de la nivel național și de la nivelul UE și cu țările terțe, pentru a pune în aplicare parteneriate cuprinzătoare în materie de migrație (pacte); este vorba în special de regiunile și localitățile în care trăiesc comunități mari de persoane provenite din țările incluse în cadrul de parteneriat;

4.

este de acord că trebuie făcut mult mai mult, întrucât UE încă se confruntă cu o criză umanitară. Țările terțe și partenerii UE adăpostesc milioane de refugiați, mulți dintre aceștia fiind minori neînsoțiți, constrânși să își părăsească țara, precum și numeroși migranți economici care doresc să ajungă în Europa; cooperarea internațională dintre UE și țările terțe trebuie să capete o nouă dimensiune și să introducă instrumente suplimentare adaptate, pentru a răspunde așa cum se cuvine la provocările recente și viitoare în materie de migrație;

5.

îndeamnă CE să încurajeze toți actorii – statele membre, instituțiile UE și principalele țări terțe vizate – să conlucreze în parteneriat, pentru a organiza fluxurile migratorii și pentru a preveni îmbarcarea solicitanților de azil și a migranților economici fără documente în călătorii pe mare periculoase, organizate de traficanți și de persoane care introduc migranți pe căi ilegale. Totodată, CoR este conștient de faptul că se impun măsuri urgente pentru a aborda în țările de origine cauzele profunde ale migrației neregulamentare și ale strămutării forțate; Cooperarea internațională, națională, regională și locală este esențială pentru concretizarea unei politici comune în domeniul migrației la nivel european, în conformitate cu Agenda europeană privind migrația;

6.

recunoaște că există o legătură strânsă între politica în materie de migrație și politica de dezvoltare. Această legătură a constituit o componentă esențială a discuțiilor pe marginea agendei ONU privind dezvoltarea după 2015, convenită în septembrie 2015 la New York. Gestionarea eficace și în condiții umane a migrației trebuie să fie considerată fundamentală pentru punerea cu succes în aplicare a agendei. CoR este conștient de avantajele și oportunitățile pe care o migrație desfășurată în condiții de siguranță, ordine și legalitate le oferă migranților, țărilor de origine, de tranzit și de destinație. Subliniază totodată importanța implicării diasporei în dezvoltarea țărilor de origine. Totodată, este conștient de impactul negativ al migrației neregulamentare asupra migranților, precum și de obligația țărilor de origine de a-i primi pe resortisanții lor în cadrul procedurilor de returnare și de readmisie, în conformitate cu Directiva UE privind returnarea și cu instrumentele internaționale;

7.

își reiterează sprijinul pentru Agenda europeană privind migrația prezentată în 2015, care indică diferitele măsuri ce trebuie adoptate în paralel pentru a aborda aspectele externe și interne ale actualei provocări în materie de migrație. Agenda externă se axează pe parteneriate cu țările terțe, în vederea stabilirii unor obiective credibile și realizabile pentru reducerea numărului de persoane care sunt forțate să fugă, și ia în considerare cauzele profunde ale migrației neregulamentare;

8.

este de acord că, pe lângă măsurile deja adoptate de UE, precum reuniunea la nivel înalt de la Valletta, Declarația UE-Turcia, dialogurile la nivel înalt privind migrația, politica europeană de vecinătate revizuită, reuniunea liderilor din Balcanii de Vest, trebuie consolidată și mai mult abordarea strategică pe termen lung a UE în ceea ce privește țările terțe și trebuie îmbunătățite coerența internă și coordonarea cu statele membre ale UE. Este necesară o abordare mai coordonată, sistematică și structurată, pentru a maximiza sinergiile și efectele de pârghie ale politicilor interne și externe ale UE; De asemenea, trebuie garantat accesul direct al autorităților locale și regionale la fondurile din cadrul politicii europene de vecinătate, precum și la alte fonduri destinate regiunii mediteraneene;

9.

este de acord cu faptul că, pe lângă reducerea posibilităților de migrație neregulamentară și de intrare pe căi ilegale pe teritoriul său, UE trebuie să consolideze politici coerente, credibile și eficiente în materie de readmisie și de returnare, în colaborare cu țările de origine, care să implice activ comunitățile de imigranți din țările Uniunii, cu respectarea drepturilor omului și a principiului nereturnării și ținând seama de capacitatea efectivă a țărilor de origine sau de tranzit de a garanta drepturile celor readmiși sau repatriați;

10.

fără a aduce atingere obligației de a acorda protecție internațională solicitanților de azil și tuturor persoanelor care au dreptul la alte forme de protecție internațională, indiferent de legalitatea intrării lor în UE, CoR solicită stabilirea unor puncte de acces (hotspots) în țările terțe, pentru persoanele care solicită protecție internațională. Aceste puncte de acces ar trebui înființate în țări terțe, gestionate de organisme UE și internaționale (UNHCR) și însărcinate cu analizarea legitimității cererilor de azil. Ar trebui ca persoanelor cărora li s-a recunoscut dreptul la azil sau la protecție internațională să li se pună la dispoziție mijloace de transport pentru a se deplasa regulamentar către țările europene pentru care și-au exprimat preferința, evitând astfel traversările în ambarcațiuni șubrede, conduse de traficanți;

11.

este de acord că UE trebuie să pună la dispoziție căi de intrare legală în UE, atât pentru situațiile în care se solicită protecție internațională, cât și atunci când se caută oportunități de muncă, de educație, de cercetare sau de investiții;

12.

îndeamnă UE și CE să insiste asupra unei mai bune cooperări între diferitele organisme și agenții care luptă împotriva traficanților și a persoanelor care introduc ilegal migranți – Frontex, NATO, EU NAVFOR MED, Centrul european privind introducerea ilegală de migranți al Europol – și asupra unei mai bune partajări a informațiilor între agențiile respective și cele din statele membre;

13.

invită UE să ofere sprijin suplimentar unor organizații precum Organizația Internațională pentru Migrație (OIM), care-i ajută să se întoarcă pe migranții care ajung în țări de tranzit și își dau seama că au fost induși în eroare sau pur si simplu nu doresc să-și continue drumul către UE;

14.

salută obiectivul final al cadrului de parteneriat, reprezentat de un angajament coerent și adaptat, pe baza căruia Uniunea și statele membre urmează să acționeze în mod coordonat, punând în comun instrumentele și efectele de pârghie pentru a încheia parteneriate globale (pacte) cu țări terțe, asigurând astfel o mai bună gestionare a migrației, cu respectarea deplină a obligațiilor ce revin tuturor partenerilor în domeniul umanitar și al drepturilor omului;

15.

susține pe deplin obiectivul pe termen scurt de a salva vieți în Marea Mediterană și solicită un obiectiv pe termen lung în materie de colaborare cu țările partenere, în vederea stopării călătoriilor periculoase pe mare sub controlul grupurilor infracționale organizate; sprijină obiectivul de a introduce măsuri care să încurajeze returnarea și readmisia în țările de origine și de a le permite migranților și refugiaților să rămână cât mai aproape de casă și să evite călătoriile periculoase spre Europa; ar trebui să se acorde prioritate solicitanților vulnerabili și, în special, minorilor neînsoțiți, interesul acestora trebuind să fie să fie întotdeauna considerat primordial, în conformitate cu hotărârile Curții de Justiție; în acest sens, solicită Comisiei Europene să continue lucrările privind problema minorilor neînsoțiți în cadrul procesului de migrație, a cărei gestionare intră adesea în competența regiunilor. Așteaptă cu interes noua strategie globală a Comisiei, care va fi aplicată în completarea planului de acțiune privind minorii neînsoțiți (2011-2014), astfel încât să se țină seama de situația copiilor dispăruți și a minorilor neînsoțiți;

16.

reiterează angajamentul UE de a găsi soluții pe termen lung la provocările economice, sociale și demografice și la deficitul de forță de muncă din UE, prin noi politici specifice privind migrația legală, în conformitate cu Agenda UE pentru migrație și cu alte instrumente-cheie de politică în domeniul migrației. Acest lucru se poate realiza și prin sprijinirea aspirațiilor legitime ale rezidenților pe termen lung de a participa și a contribui la viața publică și politică. Migrația din țările terțe ar putea asigura o creștere durabilă a economiei UE, iar Europa are nevoie de persoane calificate pentru a-și asigura competitivitatea la nivel mondial. Totodată, țările partenere au temeri legate de fenomenul „exodului creierelor”. Migrația circulară ar putea fi o soluție pentru a evita acest pericol în țările partenere;

17.

reamintește Consiliului că dialogul și cooperarea cu autoritățile locale și regionale din țările de origine și de tranzit ale migranților pot fi facilitate de CoR, de exemplu prin intermediul organismelor și platformelor existente (ARLEM, CORLEAP, comitetele consultative mixte și grupurile de lucru). Această cooperare este o condiție necesară pentru punerea în aplicare a măsurilor anterioare plecării, care să îi pregătească pe migranți înainte de a sosi în mod legal în UE sau pe refugiați înaintea relocării acestora din țările partenere care îi găzduiesc în prezent (de exemplu, Turcia, Liban și Iordania);

18.

sugerează facilitarea schimbului de informații între autoritățile locale și regionale ale UE și țările de origine ale migranților economici, ceea ce ar reduce în mod semnificativ factorii de stimulare a migrației ilegale; astfel de schimburi de informații ar trebui să includă o sensibilizare sporită cu privire la acordurile de readmisie, aducând la cunoștința celor care doresc să ajungă în UE ce oportunități reale de muncă există în statele membre ale UE și care sunt pericolele la care se expun recurgând la căi ilegale de migrație, dar și informându-i cu privire la situația reală în ceea ce privește regulile și reglementările privind protecția internațională (care sunt adesea prezentate distorsionat pentru induce în eroare migranții, făcându-i să recurgă la traficanți), posibilitățile de angajare, prestațiile disponibile în materie de securitate socială etc.;

19.

este de acord că stimulentele pozitive ar trebui să facă parte din politica de dezvoltare a UE, recompensând țările care își respectă obligația internațională de a-și readmite cetățenii și pe cele care cooperează în ceea ce privește gestionarea migrației din țările terțe, precum și pe cele care iau măsuri pentru găzduirea adecvată a persoanelor care fug din calea conflictelor și a persecuțiilor;

20.

este de acord că, pentru a asigura succesul noii abordări, trebuie combinate stimulentele pozitive și negative în ceea ce privește țările partenere. Totodată, este necesar să se stabilească cu multă precauție un echilibru între stimulentele gestionării migrației și ajutorul pentru dezvoltare acordat de UE în ansamblu. Ajutoarele nu ar trebui să depindă în totalitate de îndeplinirea obligațiilor prevăzute în acordurile de readmisie încheiate cu țările terțe, deoarece acest lucru ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă și a angajamentelor Tratatului de la Lisabona al UE în ce privește eradicarea sărăciei extreme și a inegalității. Capacitatea și disponibilitatea țărilor partenere de a coopera în materie de gestionare a migrației cu UE ar trebui separate în mod clar, deoarece sunt substanțial diferite. În acest sens, CoR consideră că utilizarea asistenței oficiale pentru dezvoltare ar trebui să se concentreze pe proiecte în domeniul securității și al gestionării frontierelor doar atunci când acestea prezintă avantaje clare pentru beneficiari. Țările partenere incapabile să pună în aplicare acordurile în materie de migrație ar trebui să beneficieze în continuare de instrumente financiare și de alt tip destinate punerii în aplicare a pactelor privind migrația ale UE;

21.

prin urmare, îndeamnă UE să încerce să încheie acorduri specifice de parteneriat cu țările terțe, care să reflecte cu adevărat preocupările și nevoile părților terțe, ținând cont de faptul că diverșii parteneri se confruntă cu provocări și condiții diferite;

22.

încurajează statele membre ale UE care au în mod tradițional legături strânse (istorice, culturale, economice etc.) cu anumite țări să folosească aceste legături pentru a promova cooperarea cu și între țările în cauză, pentru a face posibile readmisia și reintegrarea persoanelor readmise;

23.

încurajează Comisia Europeană să finalizeze cât mai curând noile priorități ale parteneriatului cu Iordania și Liban, ca urmare a revizuirii politicii europene de vecinătate din 2015. Libanul și Iordania, împreună cu Turcia, găzduiesc cea mai mare parte a celor 5 milioane de refugiați sirieni. În Iordania, în prezent, o persoană din nouă este refugiată ca urmare a războiului civil din Siria, ceea ce reprezintă aproape 700 000 de persoane din cele 6,7 milioane de locuitori. În Liban, această cifră se ridică la 1,1 milioane din 4,6 milioane, iar în Turcia la peste 2,5 milioane din 79,5 milioane de locuitori;

24.

își exprimă îngrijorarea față de Acordul UE-Turcia din 18 martie 2016 privind refugiații, ca urmare, în special, a unei serii de probleme grave, din perspectiva drepturilor omului, legate de luarea în custodie publică a solicitanților de azil în hotspoturile din insulele grecești din Marea Egee, dar și de returnarea solicitanților de azil în Turcia ca „primă țară de azil” sau ca „țară terță sigură”, precum și din cauza temerilor că Turcia ar putea returna ea însăși refugiații în Siria. CoR este, de asemenea, îngrijorat de dezvoltarea lentă a capacității sistemelor de azil din Grecia de a administra procedura de azil în zonele hotspot și de întârzierile în furnizarea sprijinului către Grecia, de nivelul până în prezent foarte redus de relocare a refugiaților din Turcia și de întârzierile în acordarea asistenței financiare a UE pentru eforturile Turciei de sprijinire a refugiaților sirieni;

25.

critică modul de stabilire, fără garanții reale, a listei celor 16 țări prioritare identificate în comunicare pentru încheierea de noi acorduri, deoarece nu toate pot fi considerate „țări terțe sigure” și/sau au un istoric acceptabil în ceea ce privește drepturile omului. Chiar dacă regula privind „țările terțe sigure” nu se aplică în cazul acestor acorduri, exemplul Turciei transmite semnale îngrijorătoare în acest sens; UE trebuie să instituie mecanisme de monitorizare a primirii în țările respective;

26.

așteaptă cu interes adoptarea comunicării strategice privind Tunisia. Continuarea tranziției sale postrevoluționare pașnice și democratice către stabilitate economică și în materie de securitate ar transmite un semnal foarte pozitiv în zonă și, prin urmare, ar trebui să fie sprijinită de UE;

27.

reamintește faptul că situația din Libia necesită o atenție deosebită și măsuri strategice și salută angajamentul în acest sens prevăzut în comunicare. CoR subliniază importanța cooperării cu autoritățile locale și regionale din Libia și solicită CE să sprijine pe deplin eforturile depuse de CoR și de ARLEM în vederea promovării inițiativelor de cooperare dintre autoritățile locale și regionale din UE și omoloagele lor din Libia, lansate în cadrul ultimei reuniuni plenare a ARLEM de la Nicosia (Inițiativa de la Nicosia);

28.

salută accentul pus pe cooperarea cu țările de tranzit, care suportă, de obicei, povara financiară semnificativă – mai ales la nivel local și regional – pe care o implică găzduirea solicitanților de azil și a migranților în situație neregulamentară. Declarația ONU privind refugiații și migranții, adoptată la New York în septembrie 2016, a recunoscut faptul că mișcările masive de refugiați și migranți afectează în mod disproporționat țările învecinate și de tranzit și suprasolicită capacitățile acestora. Prin urmare, autoritățile locale și regionale din țările de tranzit ar putea beneficia, sub egida UE, de o consolidare a capacităților de care dispun, de asistență financiară și schimb de informații. Solicită UE să utilizeze și facilitățile care sprijină cooperarea directă inter pares între autoritățile locale și regionale din UE și din țările partenere, pentru a spori capacitățile de planificare și de guvernanță la nivel local și regional;

29.

este de acord că o parte esențială a oricărui pact va fi reprezentată de eforturile comune pentru ca returnarea și readmisia solicitanților de azil respinși să devină funcțională. CoR recunoaște că autoritățile locale și regionale se află în fruntea politicilor privind migrația, îndeplinind numeroase responsabilități-cheie, cum ar fi asigurarea accesului pe piața muncii și la locuințe, la educație și la asistență medicală, toate acestea influențându-le în mod direct capacitatea de a reintegra persoanele returnate și astfel de a asigura coeziunea socială și societăți durabile. Chestiunile cotidiene privind primirea, integrarea și reintegrarea migranților se resimt în special la nivel local și regional. Astfel, pactele ar trebui să urmărească creșterea eficienței și sustenabilității procesului de returnare și să ofere o finanțare adecvată atât pentru returnările voluntare, cât și pentru a ajuta țările de origine în reintegrarea resortisanților readmiși;

30.

consideră că guvernanța pe mai multe niveluri este mijlocul cel mai potrivit pentru a genera combinația adecvată de măsuri și inițiative în vederea obținerii unor rezultate optime în procesul de primire, integrare și reintegrare a migranților;

31.

reamintește că autoritățile locale și regionale din UE și din țările terțe trebuie să facă schimb de bune practici privind toate aspectele migrației, care vizează (printre altele) politicile în materie de integrare și reintegrare, lupta împotriva migrației ilegale, recunoașterea semnelor de avertizare timpurie și/sau prevenirea din timp a situațiilor de criză, combaterea traficului de persoane și traficului de migranți (în conformitate cu Planul de acțiune al UE împotriva introducerii ilegale de migranți 2015-2020, Protocolul ONU împotriva traficului ilegal de migranți pe cale terestră, a aerului și pe mare, Strategia UE în vederea eradicării traficului de persoane 2012-2016 și Protocolul de la Palermo). CoR este în măsură să se adreseze orașelor și regiunilor pentru a facilita și a încuraja schimbul de idei și de practici inovatoare și pentru a promova o implicare mai eficace a autorităților locale și regionale în conceperea și punerea în aplicare a politicilor în materie de migrație și integrare, în conformitate cu guvernanța pe mai multe niveluri și cu principiul subsidiarității;

32.

este de acord că expertiza și resursele statelor membre sunt esențiale în realizarea pactelor și că o cooperare eficace depinde de rețelele de experți ai UE de pe teren, mai ales dacă aceștia cunosc amploarea locală și regională a migrației; prin urmare, salută detașarea ofițerilor de legătură europeni în materie de migrație în țările de origine și de tranzit prioritare, pentru a contribui la coordonarea cooperării UE împotriva introducerii ilegale de migranți, și îndeamnă statele membre să desemneze rapid experții adecvați pentru această misiune;

33.

sprijină utilizarea instrumentelor financiare și a fondurilor fiduciare existente pentru atingerea obiectivelor pe termen scurt ale pactului, însă, în acest context, solicită statelor membre ale UE să își plătească fără întârziere contribuțiile la aceste fonduri, după cum s-a convenit;

34.

evidențiază importanța exploatării sinergiilor dintre fondurile existente, precum: Instrumentul pentru refugiații din Turcia (3 miliarde EUR), Fondul fiduciar de urgență al UE pentru Africa (1,8 miliarde EUR), Fondul fiduciar regional al Uniunii Europene ca răspuns la criza siriană (1 miliard EUR), precum și alte instrumente financiare care ar putea furniza până la 8 miliarde EUR în perioada 2016-2020 pentru punerea în aplicare a pactelor. Ar trebui examinate și posibilele sinergii cu fondurile structurale;

35.

salută propunerea Comisiei privind un plan ambițios de investiții externe care să combată cauzele profunde ale migrației neregulamentare și să sprijine țările partenere să gestioneze consecințele migrației neregulamentare din Africa și din țările vecine UE, contribuind în același timp la realizarea altor obiective de dezvoltare ale ONU, și solicită Comisiei să dezvolte cât mai curând acest instrument, în cadrul unui dialog strâns cu statele membre ale UE și cu partenerii internaționali;

36.

salută propunerea privind pachetul Planului de Investiții externe pentru țările din Africa și din vecinătatea UE, care urmărește mobilizarea investițiilor (prin îmbunătățirea mediului de afaceri, înființarea unui ghișeu unic pentru cererile de finanțare pentru investiții și finanțarea de către sectorul privat) și stimularea creării de locuri de muncă în țările partenere;

37.

salută intensificarea asistenței tehnice și a sprijinului UE pentru reforme economice și structurale destinate îmbunătățirii mediului de afaceri. CoR solicită în mod special ca asistența tehnică propusă să implice autoritățile și întreprinderile locale, ajutându-le să elaboreze un număr mai mare de proiecte finanțabile care îmbunătățesc mediul general de afaceri și să se facă cunoscute în rândul comunității internaționale a investitorilor;

38.

este convins că planul de investiții propus va avea un impact pe termen scurt și pe termen lung asupra îmbunătățirii dezvoltării durabile a țărilor partenere ale UE care sunt principalele țări de origine ale migranților sau țări de tranzit pentru solicitanții de azil și migranții în situație neregulamentară. Prin urmare, planul propus va aborda direct cauzele profunde ale migrației neregulamentare și va contribui la reducerea atractivității acestui fenomen;

39.

recunoaște că este extrem de important ca UE, statele membre, țările terțe, instituțiile financiare internaționale, instituțiile europene de dezvoltare bilaterală, dar și sectorul privat să contribuie la planul de investiții. CoR salută inițiativa CE de a prezenta un plan ambițios de investiții externe, care vizează mobilizarea sumei de 62 de miliarde EUR pentru a contribui la atingerea obiectivelor de dezvoltare ale ONU și astfel la abordarea cauzelor profunde ale migrației;

40.

solicită, în acest sens, ca inițiativa Comisiei să fie implementată prin semnarea unui acord detaliat cu statele membre și alți parteneri internaționali, care să îi oblige să furnizeze, la rândul lor, o sumă echivalentă contribuției totale puse la dispoziție de UE ca stimulent pentru noi investiții publice și private;

41.

salută planul, care ar trebui să fie prezentat în luna septembrie și care va avea la bază trei piloni: mobilizarea investițiilor private; intensificarea asistenței tehnice; îmbunătățirea mediului general de afaceri; regretă faptul că în comunicare nu există nicio trimitere la autoritățile locale și regionale și subliniază importanța dirijării asistenței și resurselor către aceste autorități. Al doilea pilon trebuie să implice în mod clar autoritățile locale și regionale, iar CoR ar trebui să fie partener la punerea sa în aplicare. Atlasul cooperării descentralizate al CoR poate fi un instrument util în vederea identificării de proiecte care au nevoie de finanțare și a posibililor parteneri de cooperare; Solicită ca autoritățile locale și regionale să fie reprezentate în cadrul structurii de guvernanță a Planului de investiții externe;

42.

prin urmare, îndeamnă CE să implice CoR în conceperea planului, în calitate de instituție care exprimă opinia autorităților locale și regionale din UE, numeroase dintre acestea având o experiență extinsă în cooperarea pentru dezvoltare;

43.

îndeamnă Comisia să exploreze modalități de implicare a diferitelor grupuri din diaspora din statele membre ale UE, ca parteneri în finanțarea investițiilor în țările lor de origine. În 2013, migranții din țările în curs de dezvoltare au trimis în țările de origine peste 400 de miliarde EUR. Aceste transferuri de fonduri tind să fie mai stabile decât alte fluxuri de capital privat, scăzând doar cu 5 % în timpul recentei crize financiare globale și revenind rapid la nivelurile de dinaintea crizei. Un bun exemplu al potențialului acestor transferuri este faptul că, în 2013, fondurile transferate de diaspora în Senegal au reprezentat 10 % din PIB-ul acestei țări;

44.

reiterează faptul că autoritățile locale și regionale din UE și din țările terțe pot și trebuie să joace un rol în efortul comun, împreună cu autoritățile de la nivel național și de la nivelul UE și cu țările terțe, pentru a implementa parteneriate în domeniul migrației. În special, autoritățile locale și regionale joacă un rol fundamental în sensibilizare și în furnizarea informațiilor necesare cetățenilor din țările de origine, de tranzit și de destinație;

45.

potențialii migranți trebuie să fie conștienți de riscurile și pericolele la care se expun atunci când încearcă să intre în mod ilegal în UE. Ei trebuie să fie informați și cu privire la condițiile și structurile din țările de destinație, inclusiv cu privire la piața muncii, accesul la cursuri de formare și de limbă relevante și condițiile pentru reîntregirea familiei. Potențialii migranți ar trebui să fie informați cu privire la diferențele culturale dintre țara lor de origine și țara de destinație și să fie avertizați cu privire la comportamentele și practicile inacceptabile;

46.

persoanele și întreprinderile din țările de destinație ar trebui să fie informate cu privire la beneficiile migrației și să fie formate în mod corespunzător pentru a ajuta la integrarea migranților. Această informare se realizează cel mai bine la nivel local și regional, unde autoritățile au cele mai apropiate relații cu cetățenii. Politicile corecte în materie de migrație legală și de integrare pe termen lung la nivel local și regional sunt mijloace de combatere a fenomenelor de rasism și xenofobie;

47.

amintește că, deși cadrul de parteneriat propus afirmă, în introducere, necesitatea unor eforturi sporite de consolidare a capacităților locale prin politicile de dezvoltare și de vecinătate, el nu menționează măsuri concrete pentru a răspunde acestei necesități. CoR poate și trebuie să fie un partener în eforturile locale și regionale de consolidare a capacităților în țările partenere;

48.

subliniază necesitatea de a investi în capacitățile locale și în acțiuni ale autorităților locale și regionale din țările partenere. Autoritățile publice locale ar trebui implicate în toți pilonii planului de investiții externe, iar CoR sprijină propunerea privind proiectul PLATFORMA, de cooperare între orașe din UE și orașe din țări partenere, considerat un instrument esențial de punere în aplicare a noii abordări și de construire a capacităților, precum și de schimb de expertiză tehnică în gestionarea migrației la nivel local; în acest sens, consideră că Planul de investiții externe ar trebui să finanțeze cooperarea interurbană și interregională;

49.

subliniază faptul că cooperarea dintre UE, statele membre, autoritățile locale și regionale din UE și autoritățile locale și regionale din țările de origine și de tranzit ale migranților poate contribui la o gestionare mai eficientă a migrației, în beneficiul tuturor părților. În acest scop, UE și statele membre trebuie să sprijine autoritățile locale și regionale, atât din punct de vedere financiar, cât și politic.