16.3.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 101/138

—

având în vedere articolele 2, 9, 10, 19, 168 și articolul 216 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și articolele 2 și 21 din Tratatului privind Uniunea Europeană (TUE),

—

având în vedere articolele 3, 15, 21, 23 și 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD) și intrarea sa în vigoare în UE la 21 ianuarie 2011, în conformitate cu Decizia 2010/48/CE a Consiliului din 26 noiembrie 2009 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (1),

—

având în vedere observațiile finale ale Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu handicap din 2 octombrie 2015 referitoare la raportul inițial al Uniunii Europene (2),

—

având în vedere lista de probleme a Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu handicap din 15 mai 2015 în legătură cu raportul inițial al Uniunii Europene (3),

—

având în vedere Codul de conduită dintre Consiliu, statele membre și Comisie de stabilire a modalităților interne de punere în aplicare de către Uniunea Europeană și reprezentare a acesteia în privința Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap,

—

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, precum și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

—

având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului,

—

având în vedere Orientările Organizației Națiunilor Unite pentru îngrijirea alternativă a copiilor (4),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (5),

—

având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (6),

—

având în vedere hotărârile Curții de Justiție în cauzele conexate C-335/11 și C-337/11 HK Danmark și în cauzele C-363/12 Z și C-356/12 Glatzel,

—

având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate din 28 aprilie 2015, intitulată „Plan de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019: «Menținerea drepturilor omului în centrul agendei UE»” (JOIN(2015)0016),

—

având în vedere propunerea Comisiei din 2 decembrie 2015 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și serviciilor (COM(2015)0615),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 19 iunie 2015 intitulat „Răspunsul Uniunii Europene la lista de probleme în legătură cu raportul inițial al Uniunii Europene referitor la punerea în aplicare a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap” (SWD(2015)0127),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 5 iunie 2014 intitulat „Raport referitor la punerea în aplicare a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD) de către Uniunea Europeană” (SWD(2014)0182),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2011, intitulată „Inițiativă pentru antreprenoriatul social: Construirea unui ecosistem pentru promovarea întreprinderilor sociale în cadrul economiei și al inovării sociale” (COM(2011)0682),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 noiembrie 2010 intitulată „Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere” (COM(2010)0636),

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2016 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pentru 2016 (7),

—

având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 referitoare la crearea unei piețe a muncii competitive în UE pentru secolul XXI: corelarea competențelor și a calificărilor cu cererea și oportunitățile de angajare, ca mijloc de redresare în urma crizei (8),

—

având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 referitoare la antreprenoriatul social și inovarea socială în combaterea șomajului (9),

—

având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2013-2014) (10),

—

având în vedere poziția sa în primă lectură din 8 iulie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (11),

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2015 referitoare la lista de probleme adoptată de Comitetul Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile persoanelor cu handicap în legătură cu raportul inițial al Uniunii Europene (12),

—

având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2013 referitoare la impactul crizei asupra accesului grupurilor vulnerabile la îngrijire (13),

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la mobilitatea și incluziunea persoanelor cu handicap în Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap (14),

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 mai 2009 referitoare la incluziunea persoanelor excluse de pe piața muncii (15),

—

având în vedere analiza aprofundată a Serviciului de Cercetare al Parlamentului European intitulată „Punerea în aplicare de către UE a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap”,

—

având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltarea sustenabilă,

—

având în vedere Raportul anual pe 2014 privind activitățile Ombudsmanului European,

—

având în vedere decizia Ombudsmanului European prin care a închis ancheta sa din proprie inițiativă OI/8/2014/AN privind Comisia,

—

având în vedere următorul Raport anual pe 2015 al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere studiul din decembrie 2015 al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene intitulat „Violența împotriva copiilor cu dizabilități: legislația, politicile și programele din UE”,

—

având în vedere statisticile Eurostat pe 2014 privind persoanele cu dizabilități și accesul la piața forței de muncă, accesul la educație și formare și sărăcia și inegalitățile în materie de venituri,

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizele Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, Comisiei pentru petiții, Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru transport și turism, Comisiei pentru dezvoltare regională, Comisiei pentru cultură și educație, Comisiei pentru afaceri juridice și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0203/2016),

A.

întrucât, în calitate de cetățeni cu drepturi depline, toate persoanele cu dizabilități au drepturi egale și sunt îndrituite să beneficieze de demnitate inalienabilă, tratament egal, viață independentă, autonomie, sprijin din partea sistemelor cu finanțare publică și participare deplină în societate;

B.

întrucât se estimează că, în Uniunea Europeană, există 80 de milioane de persoane cu dizabilități, 46 de milioane dintre acestea fiind femei și fete, ceea ce reprezintă aproximativ 16 % din totalul populației feminine din UE și ceea ce înseamnă că, în Uniunea Europeană, dizabilitățile afectează mai multe femei decât bărbați; întrucât femeile cu dizabilități sunt frecvent victime ale discriminării multiple, confruntându-se cu obstacole importante în exercitarea drepturilor și libertăților fundamentale, cum ar fi dreptul de a avea acces la educație și la locuri de muncă, ele ajungând astfel să fie afectate de izolarea socială și de traume psihologice; întrucât femeile sunt afectate în mod disproporționat de dizabilități și pentru că ele sunt cele care oferă îngrijire membrilor de familie cu dizabilități;

C.

întrucât TFUE impune Uniunii să combată discriminarea pe motiv de dizabilități în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale (articolul 10) și îi conferă puterea de a adopta legislație în vederea combaterii acestui tip de discriminare (articolul 19);

D.

întrucât articolele 21 și 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene interzic explicit discriminarea pe criterii de dizabilitate și prevăd participarea egală a persoanelor cu dizabilități în societate;

E.

întrucât CRPD este primul tratat internațional privind drepturile omului care a fost ratificat de către UE și care a fost semnat de toate cele 28 de state membre UE și ratificat de 27 de state; întrucât statul membru care nu au făcut încă acest lucru ar trebui să își finalizeze reformele în vederea ratificării CRPD;

F.

întrucât este prima dată când UE a fost monitorizată de un organism al ONU în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor sale internaționale în domeniul drepturilor omului; întrucât observațiile finale ale Comitetului UNCRPD privind punerea în aplicare a convenției în UE, publicate în 2015, au transmis un semnal puternic privind angajamentul UE în favoarea egalității și respectării drepturilor omului și au oferit un set de orientări pentru măsurile legislative și de elaborare a politicilor care țin de competența UE;

G.

întrucât jurisprudența Curții de Justiție întărește ideea că CRPD are caracter obligatoriu pentru UE și statele sale membre atunci când pun în aplicare dreptul UE, deoarece „este parte integrantă din ordinea juridică a Uniunii Europene”, care are „prioritate față de instrumentele din legislația secundară” (16);

H.

întrucât principiile CRPD depășesc cu mult cadrul discriminării, deschizând calea pentru ca toate persoanele cu dizabilități și familiile lor să se bucure pe deplin de drepturile omului, într-o societate favorabilă incluziunii;

I.

întrucât persoanele cu dizabilități reprezintă un grup eterogen și întrucât femeile, copiii, persoanele în vârstă și persoanele cu nevoi complexe de asistență se confruntă cu dificultăți suplimentare și cu multiple forme de discriminare;

J.

întrucât dizabilitatea poate fi cauzată de o degradare treptată și uneori invizibilă a stării de sănătate a unei persoane, cum este cazul persoanelor care suferă de maladii neurodegenerative sau rare, care ar putea avea un efect negativ asupra vieții independente a unei astfel de persoane;

K.

întrucât se estimează că aproximativ 80 % din persoanele cu dizabilități trăiesc în țările în curs de dezvoltare; întrucât UE susține promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități la nivel internațional și este cel mai mare donator la nivel mondial de asistență oficială pentru dezvoltare (AOD);

L.

întrucât probabilitatea de a locui într-un mediu instituționalizat este de 17 ori mai mare în cazul copiilor cu dizabilități decât al celor fără dizabilități, în astfel de medii riscul de violență, neglijență și abuz fiind mult mai mare decât atunci când copiii locuiesc acasă (17);

M.

întrucât copiii cu dizabilități au dreptul să locuiască cu familiile (lor) sau într-un mediu familial care corespunde interesului lor superior; întrucât membrii acestor familii sunt adesea obligați să-și reducă sau să-și înceteze activitatea profesională pentru a îngriji membrii de familie cu dizabilități;

N.

întrucât Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap subliniază necesitatea de a integra o perspectivă de gen în toate eforturile depuse și de a se asigura că persoanele cu dizabilități se bucură de toate drepturile omului și libertățile fundamentale;

O.

întrucât egalitatea de tratament și măsurile și politicile pozitive care vizează femeile cu dizabilități și mamele copiilor cu dizabilități reprezintă un drept fundamental al omului și o obligație etică;

P.

întrucât femeile și fetele cu dizabilități sunt expuse mai multor aspecte ale discriminării în viața lor de zi cu zi; întrucât aceasta poate lua diverse forme – fizică, emoțională, sexuală și economică – și include violența în cuplu, violența din partea îngrijitorilor, violența sexuală și violența instituțională,

Q.

întrucât în cazul femeilor cu dizabilități probabilitatea să fie victime ale violenței domestice și ale agresiunilor sexuale este mai ridicată, acestea fiind de durată mai îndelungată și mai puternice decât în cazul femeilor fără dizabilități (18);

R.

întrucât femeile cu dizabilități, în special cele din rândul migranților, sunt expuse unui risc mai mare de sărăcie și de excluziune socială, făcând obiectul mai multor tipuri de discriminări;

S.

întrucât dizabilitățile reprezintă o cauză și pot fi o consecință a sărăciei și întrucât aproximativ 30 % din persoanele fără adăpost au o dizabilitate și sunt în pericol de a fi trecute cu vederea (19); întrucât în special protecția socială oferită de stat are un rol semnificativ pentru prevenirea sărăciei în rândul persoanelor cu dizabilități și întrucât, conform datelor din 2012, nu mai puțin de 68,5 % dintre persoanele cu dizabilități ar trăi în condiții de sărăcie dacă nu ar beneficia de transferuri sociale de la stat (20);

T.

întrucât este imperativ să se aplice legislația și instrumentele de politică existente la nivelul UE în vederea punerii în aplicare depline a CRPD;

U.

întrucât o serie de state membre care au ratificat CRPD nu au înființat sau desemnat încă organismele care să pună în aplicare convenția și să monitorizeze respectarea acesteia, astfel cum este prevăzut la articolul 33; întrucât activitatea organismelor care au fost înființate deja, în special cea legată de monitorizare în temeiul articolului 33 alineatul (2), este împiedicată de insuficiența resurselor umane și financiare și de lipsa unui temei juridic solid pentru desemnarea lor;

V.

întrucât unul din pilonii cei mai importanți pentru persoanele cu dizabilități este participarea și accesul la piața muncii, care continuă să constituie o problemă, situându-se la 58,5 % față de 80,5 % în cazul persoanelor fără dizabilități, acest lucru împiedicând multe persoane cu dizabilități să ducă o viață independentă și activă;

W.

întrucât rata de ocupare a femeilor fără dizabilități este de 65 %, în comparație cu 44 % în cazul femeilor cu dizabilități; întrucât femeile cu dizabilități sunt adesea discriminate în comparație cu bărbații cu dizabilități în ceea ce privește accesul la locuri de muncă și educație; întrucât rata ridicată a șomajului în rândul persoanelor cu dizabilități este în continuare inacceptabilă; întrucât femeile și fetele cu dizabilități se confruntă cu dificultăți mai mari când încearcă să intre pe piața forței de muncă; întrucât trebuie depășite barierele în calea mobilității și dependența foarte ridicată de membrii familiei și de îngrijitori, pentru a încuraja participarea activă a femeilor cu dizabilități la educație, la piața forței de muncă și la viața socială și economică a comunității;

X.

întrucât exercitarea unei activități profesionale remunerate este esențială pentru a le permite persoanelor cu dizabilități să aibă o viață independentă și să își susțină familia și gospodăria; întrucât femeile și fetele cu dizabilități sunt adesea plătite insuficient; întrucât este mai probabil ca acest grup vulnerabil de persoane să fie afectat de sărăcie și este un grup expus unui risc mai mare de excluziune socială;

Y.

întrucât UE, ca parte la CRPD, are obligația de a asigura implicarea puternică și participarea activă a persoanelor cu dizabilități și a organizațiilor ce le reprezintă în elaborarea și aplicarea legislației și a politicilor de punere în aplicare a convenției și în toate procesele decizionale privind chestiuni legate de persoanele cu dizabilități;

Z.

întrucât măsurile de austeritate aplicate de statele membre au dus la reduceri ale serviciilor sociale, ale ajutoarelor acordate familiilor și ale serviciilor comunitare și au avut efecte negative disproporționate asupra standardelor de viață ale persoanelor cu dizabilități, în special ale copiilor cu dizabilități și ale familiilor acestora;

AA.

întrucât Comisia și-a retras propunerea de directivă privind concediul de maternitate;

AB.

întrucât în Directiva 2011/24/UE privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere nu se interzice în mod explicit discriminarea pe bază de dizabilitate;

AC.

întrucât, ca urmare a schimbărilor demografice și societale, a crescut cererea de lucrători casnici și de persoane care asigură servicii de îngrijire, în special în cadrul familiilor; întrucât, în general, femeile din familie asigură îngrijirea necesară persoanelor cu dizabilități și a celor aflate în întreținere, fiind, prin urmare, de multe ori, excluse de pe piața muncii;

AD.

întrucât, în observațiile sale finale cu privire la raportul inițial al Uniunii Europene, Comitetul ONU pentru drepturile persoanelor cu handicap recomandă Uniunii Europene să integreze perspectiva legată de dizabilități în politicile și programele sale de gen, precum și perspectiva de gen în strategiile sale în materie de dizabilități, să elaboreze acțiuni de discriminare pozitivă, să stabilească un mecanism de monitorizare și să finanțeze colectarea de date și cercetarea cu privire la femeile și fetele cu dizabilități; întrucât recomandă în continuare ca Uniunea Europeană să asigure o protecție eficientă împotriva violenței, a abuzului și a exploatării, ca politica privind echilibrul dintre viața de familie și cea profesională să aibă în vedere nevoile copiilor și adulților cu dizabilități, inclusiv ale persoanelor care asigură îngrijirea acestora, precum și să se adopte măsuri pentru a reduce ratele ridicate ale șomajului în rândul persoanelor cu dizabilități, care sunt în majoritate femei;

AE.

întrucât, în răspunsul la rezoluția Parlamentului European din 27 septembrie 2011 referitoare la Europa, destinația turistică favorită la nivel mondial – un nou cadru politic pentru turismul european (21), adoptat de către Comisie la 13 decembrie 2011, Comisia a recunoscut necesitatea de a asigura un lanț continuu de servicii accesibile tuturor (transport, cazare, masă, atracții) și, în acest scop, a început să întreprindă acțiuni pentru a sensibiliza opinia publică, a îmbunătăți competențele în sectorul turistic și, în cele din urmă, pentru a îmbunătăți calitatea dotărilor turistice pentru persoanele cu nevoi speciale sau cu dizabilități;

AF.

întrucât nevoile persoanelor cu dizabilități, diversități funcționale și mobilitate redusă în domeniul transportului, al mobilității și al turismului oferă oportunități de afaceri inovatoare în sectorul serviciilor legate de transport și mobilitate și pot conduce la situații reciproc avantajoase pentru persoanele cu orice tip de dizabilități (inclusiv, dar nu numai, pentru persoanele cu mobilitate redusă, pentru orbi, surzi sau persoane cu deficiențe de auz, persoane care suferă de autism și persoane cu dizabilități intelectuale sau psihosociale), precum și pentru toți ceilalți utilizatori ai acestor servicii, în spiritul principiului „proiectării universale”,

1.

reamintește că incluziunea deplină a persoanelor cu dizabilități nu este numai un drept și un beneficiu meritat al persoanelor vizate, ci și un avantaj pentru întreaga societate, deoarece aceasta poate beneficia de valorile și diversele aptitudini ale acestor persoane;

2.

subliniază că toate persoanele cu dizabilități au dreptul să trăiască într-o societate în care să se bucure de oportunități egale alături de ceilalți, astfel încât să li se asigure integrarea și participarea deplină;

3.

subliniază faptul că integrarea persoanelor cu dizabilități în societate, indiferent de situația socioeconomică, politică sau culturală a unei țări, nu este doar o problemă ce ține de dezvoltare, ci și o problemă legată de drepturile omului;

4.

subliniază că numărul persoanelor cu dizabilități e tot mai mare pe măsură ce vârsta medie a populației crește;

5.

consideră că UE ar trebui să își asume rolul de lider în ceea ce privește respectarea și promovarea drepturilor omului; salută faptul că un organism instituit prin tratatele ONU a analizat, pentru prima dată, modul în care UE își îndeplinește obligațiile internaționale din domeniul drepturilor omului; consideră că observațiile finale ale Comitetului UNCRPD privind punerea în aplicare a CRPD de către UE, publicate în 2015, reprezintă un semnal puternic privind angajamentul UE în favoarea egalității și respectării drepturilor omului și conțin orientări pentru măsuri legislative și de politică din întreaga sferă de competență a UE;

6.

susține concluziile și recomandările Comitetului pentru drepturile persoanelor cu handicap și subliniază că este necesar ca instituțiile UE și statele membre să integreze perspectiva femeilor și fetelor cu dizabilități în politicile, programele și strategiile lor vizând egalitatea de gen, precum și perspectiva de gen în strategiile lor dedicate persoanelor cu dizabilități; solicită, în plus, instituirea unor mecanisme de evaluare periodică a progreselor înregistrate;

7.

solicită Parlamentului, Consiliului și Comisiei să pună integral în aplicare recomandările Comitetului Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile persoanelor cu handicap și să asigure respectarea convenției în toate actele legislative viitoare;

8.

îndeamnă Comisia și statele membre să aloce resursele necesare pentru îndeplinirea obligațiilor lor în temeiul CRPD și al protocolul opțional la aceasta;

9.

regretă profund că UE nu a avut suficiente consultări oficiale cu organizațiile care reprezintă persoanele cu dizabilități în cursul pregătirilor sale pentru procesul de revizuire din 2015 de către Comitetul UNCRPD și pentru elaborarea raportului privind progresele înregistrate; solicită organizațiilor care reprezintă persoanele cu dizabilități să contribuie activ la reuniunile CRPD ca parte independentă, participând inclusiv la delegațiile oficiale ale UE pentru revizuirile viitoare;

10.

invită Comisia să consolideze și să prezinte o propunere de dialog structurat real între UE și organizațiile care reprezintă persoanele cu dizabilități, care să includă o finanțare corespunzătoare pentru a asigura participarea deplină și egală a persoanelor cu dizabilități și a organizațiilor care le reprezintă;

11.

subliniază importanța unei consultări sistematice și strânse între organizațiile reprezentative ale persoanelor cu dizabilități, factorii de decizie politică, întreprinderi și alte părți interesate relevante cu privire la toate inițiativele noi, la punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea politicilor și acțiunilor referitoare la educație, formare, cultură, sport și tineret;

12.

solicită consolidarea organismelor existente de promovare a egalității pentru ca acestea să contribuie la integrarea, promovarea și monitorizarea CRPD; reamintește UE și statelor membre cerința de a colabora în mod semnificativ cu societatea civilă și, în special, cu organizațiile care reprezintă persoanele cu dizabilități;

13.

invită UE să ratifice protocolul opțional la CRPD;

14.

solicită efectuarea unei revizuiri și a unei evaluări cuprinzătoare și transversale a legislației și programelor de finanțare ale UE existente și viitoare, inclusiv pentru perioadele de programare viitoare, în vederea asigurării conformității depline cu CRPD, implicând în mod constructiv organizațiile care reprezintă persoanele cu dizabilități și membrii Cadrului UE pentru CRPD (denumit în continuare „Cadrul UE”), inclusiv integrând aspectele legate de dizabilități în toate politicile și strategiile legislative; invită Comisia și statele membre să ia măsurile necesare pentru a integra aspectele legate de dizabilități în toate actele legislative, politicile și strategiile;

15.

solicită includerea drepturilor persoanelor cu dizabilități în agenda socio-economică globală a UE, în special în Strategia Europa 2020 și în semestrul european; recomandă adoptarea unui pact pentru persoanele cu dizabilități pentru a asigura integrarea drepturilor persoanelor cu dizabilități în inițiativele UE;

16.

invită Comisia să se concentreze, în contextul semestrului european, atunci când evaluează situația socială din statele membre (rapoartele pe țară și recomandările specifice fiecărei țări) și pe monitorizarea situației persoanelor cu dizabilități ca parte a angajamentului comun al UE privind construirea unei Europe fără bariere;

17.

consideră că instituțiile UE, îndeosebi Parlamentul, Consiliul și Comisia ar trebui să garanteze că legislația existentă și cea viitoare respectă drepturile omului și respectă pe deplin CRPD;

18.

solicită Comisiei să pună la dispoziție o listă cu acte legislative pentru a propune, având în vedere observațiile finale, o actualizare a declarației de competență, care să se repete periodic cu implicarea oficială a organizațiilor care reprezintă persoanele cu dizabilități și a Parlamentului;

19.

invită Comisia să ia în considerare, în acest sens, nevoia de a dezvolta un cadru UE care să garanteze aplicarea efectivă a drepturilor persoanelor cu dizabilități, promovarea autonomiei personale, a accesibilității, a accesului la locuri de muncă, a incluziunii sociale și a vieții independente, precum și eliminarea tuturor formelor de discriminare;

20.

împărtășește îngrijorările Comitetului UNCRPD în legătură cu lipsa unei strategii clare a Uniunii Europene în ceea ce privește punerea în aplicare a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap;

21.

invită instituțiile să ia măsuri exemplare în cadrul politicii de integrare;

22.

invită Comisia să elaboreze, cu ocazia revizuirii Strategiei europene pentru persoanele cu handicap, o strategie cuprinzătoare la nivelul UE privind CRPD, incluzând angajamente privind acțiunea externă cu un calendar clar de punere în aplicare și cu criterii de referință și indicatori specifici și exacți;

23.

regretă că, și în prezent, persoanele cu handicap mai sunt supuse discriminării și excluderii; invită Comisia să realizeze sinergii maxime între Strategia UE 2010-2020 pentru persoanele cu handicap și prevederile Convenției privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) și ale Convenției ONU cu privire la drepturile copilului, pentru a asigura, inclusiv prin armonizarea și punerea în aplicare a cadrului legislativ și prin acțiuni culturale și politice, faptul că beneficiarii drepturilor recunoscute se bucură pe larg de acestea și le exercită în mod efectiv;

24.

invită Comisia să clarifice definiția largă a dizabilității la nivelul UE;

25.

invită Comisia să revizuiască ghidul pentru luarea în considerare a aspectelor sociale în achizițiile publice pentru a sublinia obligațiile sociale, dar și oportunitățile și beneficiile investițiilor în servicii sociale de înaltă calitate pentru persoanele cu dizabilități;

26.

invită Comisia să revizuiască orientările privind evaluarea de impact și să le modifice astfel încât acestea să includă o listă mai largă a problemelor pentru a evalua mai bine conformitatea cu convenția;

27.

invită statele membre și Comisia, pentru a preveni victimizarea, să ia măsuri pentru a combate orice formă de discriminare, inclusiv discriminarea multiplă, discriminarea prin asociere și discriminarea intersecțională pe motive de dizabilitate, acordându-se o atenție specială femeilor și copiilor cu dizabilități, persoanelor în vârstă și celor care au nevoi complexe de asistență, inclusiv persoanelor cu dizabilități intelectuale și psihosociale, precum și persoanelor a căror dizabilitate se schimbă de-a lungul timpului;

28.

regretă că Consiliul nu a adoptat încă propunerea din 2008 de directivă privind punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală; solicită din nou Consiliului să facă acest lucru cât mai curând posibil;

29.

invită instituțiile UE și statele membre să asigure integrarea drepturilor femeilor și copiilor cu dizabilități, inclusiv în următoarea agendă privind drepturile copilului, precum și să se asigure că fetele și băieții și organizațiile care îi reprezintă sunt consultați cu privire la toate chestiunile care îi privesc, acordându-li-se asistența corespunzătoare, în funcție de dizabilitate și de vârstă;

30.

subliniază că, pentru a proteja drepturile copiilor cu dizabilități, trebuie să se garanteze un nivel adecvat de sprijin pentru familiile acestora prin consolidarea și valorificarea instrumentelor legislative aflate la dispoziția UE, precum cel ce oferă un concediu prelungit pentru creșterea copilului în cazul părinților copiilor cu dizabilități;

31.

invită Comisia să se asigure că toate persoanele cu dizabilități se pot bucura de dreptul la liberă circulație pe care îl au toți cetățenii UE, prin includerea, în actele legislative actuale și viitoare, a garantării egalității de șanse, drepturilor fundamentale, accesului egal la servicii și la piața muncii, precum și a acelorași drepturi și obligații în ceea ce privește accesul la securitate socială în calitate de resortisanți ai statului membru în care sunt acoperite, în conformitate cu principiile egalității de tratament și nediscriminării; în plus invită statele membre să respecte pe deplin, în ceea ce privește egalitatea în muncă, dispozițiile Directivei 2006/54/CE privind egalitatea între femei și bărbați (reformată);

32.

subliniază necesitatea de a sprijini femeile și fetele migrante cu dizabilități să dezvolte competențe care să le ofere oportunități de angajare adecvate;

33.

subliniază că, pentru a li se asigura condiții de viață autonome și independente persoanelor cu dizabilități, în special femeilor, asistența (personală sau publică) reprezintă un mijloc care le-ar oferi sprijin atât lor, cât și familiilor lor, și le-ar da posibilitatea de a obține acces la locuri de muncă, la instituții de învățământ sau de formare profesională, oferindu-le totodată ajutor în cazul sarcinii și al maternității;

34.

reiterează necesitatea urgentă de a aborda problema violenței împotriva femeilor și fetelor cu dizabilități în mediile private și instituționale și invită statele membre să pună la dispoziție servicii de asistență care să fie accesibile femeilor și fetelor afectate de toate tipurile de dizabilități; pledează în sprijinul aderării UE la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul) ca un nou pas în direcția combaterii violenței împotriva femeilor și a fetelor cu dizabilități;

35.

reamintește importanța dreptului fundamental al persoanelor cu dizabilități de a participa la procesele de elaborare a politicilor și la cele decizionale în materie de dizabilități la toate nivelurile, astfel cum se subliniază în CRPD; subliniază că femeilor și fetelor cu dizabilități, inclusiv celor din grupuri marginalizate și vulnerabile care se confruntă cu discriminare multiplă, trebuie să li se permită să participe și să li se asigure mijloacele necesare pentru a putea participa la procesele decizionale cu scopul de a se asigura că interesele și drepturile lor sunt exprimate, sprijinite și protejate, garantându-se totodată o perspectivă de gen fundamentală veritabilă; invită statele membre să ofere servicii și instalații adaptate în mod corespunzător, care să permită implicarea și participarea activă a acestora, precum și să investească în tehnologiile de sprijin și de adaptare și de incluziune digitală;

36.

invită instituțiile UE să ia măsuri eficace pentru a îmbunătăți viețile femeilor cu dizabilități, în conformitate cu recomandările Comitetului UNCRPD referitoare la revizuirea punerii în aplicare de către Uniunea Europeană a CRPD;

37.

este preocupat de faptul că responsabilitatea creșterii copiilor cu dizabilități le revine în special femeilor;

38.

invită Comisia și statele membre să continue sensibilizarea publicului cu privire la CRPD și să combată prejudecățile și să promoveze o mai bună înțelegere a tuturor persoanelor cu dizabilități, astfel încât deciziile să fie luate pe baza nevoilor lor reale;

39.

sprijină inițiativele care vizează să sensibilizeze societatea față de dificultățile întâmpinate de persoanele cu dizabilități și să facă persoanele cu dizabilități mai conștiente de potențialul lor și de contribuțiile pe care le pot aduce, printre altele, prin intermediul unor programe educaționale speciale în școli; subliniază că importanța CRPD constă, în esență, în schimbarea atitudinilor culturale, recunoscând că obstacolele din mediile social și economic sunt cele care afectează de fapt persoanele cu dizabilități, nu dizabilitatea în sine;

40.

solicită autorităților competente din statele membre să pregătească strategii de sensibilizare privind drepturile persoanelor cu dizabilități, să faciliteze formarea personalului din turism și transport în legătură cu sensibilizarea și privind egalitatea persoanelor cu dizabilități, precum și să încurajeze colaborarea și schimburile de bune practici între organizațiile europene active în domeniul persoanelor cu dizabilități și organismele publice și private responsabile de transport. solicită ca materialele utilizate pentru formare să fie disponibile și în formate accesibile;

41.

subliniază că personalul din transportul aerian trebuie să beneficieze de o formare riguroasă, astfel încât companiile aeriene să le poată oferi servicii adecvate persoanelor cu dizabilități; subliniază că trebuie să se acorde o atenție deosebită pentru a se asigura că personalul poate manevra scaunele cu rotile fără a le deteriora;

42.

salută propunerea pentru un act european privind accesibilitatea (22) și se angajează să îl adopte rapid pentru a asigura accesibilitatea bunurilor și a serviciilor, inclusiv a clădirilor în care sunt furnizate serviciile respective, precum și mecanisme naționale de aplicare a legislației și de depunere a plângerilor care să fie eficace și accesibile; reamintește necesitatea unei abordări cuprinzătoare a accesibilității și faptul că este nevoie de a măsuri care garantează persoanelor care sunt afectate de orice tip de dizabilitate dreptul la acces, astfel cum este prevăzut la articolul 9 din UNCRPD;

43.

subliniază necesitatea de a adopta Actul european privind accesibilitatea, care este esențial pentru soluționarea tuturor aspectelor legate de accesibilitate pentru persoanele cu mobilitate redusă în sectorul transporturilor, mobilității și turismului și pentru a asigura faptul că sunt deplin accesibile pentru persoanele cu dizabilități serviciile de transport de pasageri aeriene, rutiere, feroviare și navale, în special corespondențele și accesul fără obstacole la metrourile și la trenurile subterane publice, la site-urile internet, la serviciile adaptate dispozitivelor mobile, la serviciile inteligente de emitere a biletelor și de informare în timp real, la bornele de autoservire, la automatele de bilete și la bornele de înregistrare utilizate pentru serviciile de transport de pasageri;

44.

recunoaște faptul că pentru întreprinderile mici și mijlocii va fi mai avantajos să respecte cerințele privind standardele UE, decât să fie obligate să se adapteze unor norme naționale divergente; regretă, cu toate acestea, că produsele turistice și serviciile turistice transfrontaliere nu sunt reglementate de propunerea de act european privind accesibilitatea; subliniază că nu au fost întreprinse acțiuni suplimentare la nivelul UE în ceea ce privește facilitățile și serviciile turistice pentru a armoniza treptat clasificarea unităților de cazare în funcție de criteriile de accesibilitate;

45.

invită Comisia și statele membre să facă mai multe demersuri pentru a promova cercetarea și dezvoltarea, în special în ceea ce privește accesibilitatea tehnologiilor noi și inovatoare pentru persoanele cu dizabilități;

46.

invită Comisia să țină seama, atunci când pregătește viitoare acte legislative în domeniile relevante, de exemplu în legătură cu agenda digitală, de faptul că accesibilitatea este la fel de importantă în mediul fizic ca și în mediul TIC;

47.

încurajează statele membre ca, atunci când aplică principiul accesibilității, să se asigure că se aplică un „model universal” pentru proiectele de construcții noi și existente, pentru locul de muncă și în anumite clădiri publice, cum ar fi, de exemplu, clădirile școlilor finanțate din fonduri publice;

48.

invită statele membre și Comisia să colaboreze cu Parlamentul pentru a se adopta o directivă clară și eficientă privind accesibilitatea site-urilor web ale organismelor din sectorul public, cu o sferă largă și un mecanism solid de aplicare, în conformitate cu propunerea de Act european privind accesibilitatea și cu UNCRPD, asigurându-se că cele 80 de milioane de persoane cu dizabilități și cele 150 de milioane de vârstnici din UE se bucură de acces egal la site-uri web și la servicii publice online;

49.

invită Comisia să se asigure, împreună cu statele membre, că numărul pentru apeluri de urgență 112 valabil în toată Europa este în totalitate accesibil și fiabil, utilizând cele mai moderne tehnologii la nivel național și în roaming, în special pentru cetățenii surzi și cu deficiențe de auz, prevenind astfel decesele și rănirile inutile; subliniază că este necesar să se adopte măsuri de punere în aplicare la nivel național printre altele pentru a asigura compatibilitatea în toate statele membre, inclusiv puncte naționale de urgență accesibile;

50.

invită Comisia și statele membre să asigure că serviciile, aplicațiile și dispozitivele medicale electronice și mobile, în special numărul pentru apeluri de urgență 112, care trebuie să fie ușor de utilizat în întreaga Europă, și sistemul de localizare mobilă avansată de urgență (AML), le sunt pe deplin accesibile pacienților cu dizabilități și îngrijitorilor lor și să fructifice în continuare potențialul telemedicinei pentru a îmbunătăți accesul și îngrijirile în acest context.

51.

subliniază că este nevoie să se consolideze ajutorul și dispozițiile specifice destinate persoanelor dizabilități aflate în contexte umanitare, în special copiilor, și invită Comisia să creeze investiții și fonduri pentru persoanele cu dizabilități în situații de urgență, inclusiv să elaboreze date defalcate în funcție de gen și vârstă;

52.

subliniază că conflictele actuale și catastrofele naturale sunt factori care contribuie la numărul tot mai mare de persoane cu dizabilități;

53.

susține recomandările experților UNCRPD ca UE să fie mai accesibilă și mai incluzivă pentru a adopta o abordare bazată pe drepturile omului pentru persoanele cu dizabilități în situații de risc și de urgență, inclusiv prin implementarea cadrului Sendai pentru reducerea riscului de dezastre pentru perioada 2015-2030; solicită insistent ca drepturile omului pentru persoanele cu dizabilități, care sunt supuse unei duble discriminări, să fie integrate în politicile UE privind migrația și refugiații; subliniază că aceste măsuri ar trebui să răspundă în mod adecvat nevoilor specifice ale persoanelor cu dizabilități și să ia în considerare cerința adoptării unor măsuri de amenajare rezonabile în funcție de nevoi; încurajează integrarea mai mare a nevoilor persoanelor cu dizabilități în răspunsul umanitar oferit de statele membre și Uniunea Europeană;

54.

invită UE să preia inițiativa în ceea ce privește promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități prin punerea în aplicare a cadrului de la Sendai și a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă împreună cu țările sale partenere, organizațiile regionale și la nivel mondial;

55.

invită Comisia să adopte un plan de implementare conform cu concluziile Consiliului din februarie 215 privind o gestionare a dezastrelor care să țină seama de incluziunea persoanelor cu dizabilități;

56.

reafirmă importanța concluziilor Consiliului privind integrarea unei gestionări a dezastrelor care să țină seama de incluziunea persoanelor cu dizabilități în mecanismul de protecție civilă al Uniunii și în toate statele membre; cere o mai bună sensibilizare și informare a persoanelor cu dizabilități și a serviciilor de protecție civilă și pentru situații de urgență în Europa în legătură cu inițiativele de reducere a riscurilor de dezastre; cere, de asemenea, să se acorde ajutor psihologic persoanelor cu dizabilități în perioada de recuperare după producerea dezastrului;

57.

subliniază că este important să se acorde un sprijin special persoanelor cu dizabilități în perioadele de după situațiile de urgență;

58.

recunoaște că membrii vulnerabili ai societății sunt marginalizați într-o măsură și mai mare dacă au o dizabilitate și subliniază că instituțiile UE și statele membre ar trebui să își dubleze eforturile pentru a le garanta pe deplin drepturile și serviciile tuturor persoanelor cu dizabilități, inclusiv persoanelor apatride, persoanelor fără adăpost, refugiaților și solicitanților de azil și persoanelor din grupuri minoritare; subliniază necesitatea de a se integra dizabilitatea în politicile UE în materie de migrație și refugiați;

59.

solicită Comisiei și Consiliului, în conformitate cu articolul 11 din UNCRPD, ca atunci când prezintă propuneri de soluționare a problemei legate de refugiați, privind finanțarea sau alte măsuri de susținere, să acorde o atenție deosebită persoanelor cu dizabilități;

60.

subliniază că UE ar trebui să adopte măsuri corespunzătoare pentru a garanta că toate persoanele cu dizabilități care sunt private de capacitate juridică pot exercita toate drepturile consacrate în tratatele și legislația UE, cum ar fi accesul la justiție, la bunuri și servicii, inclusiv la servicii bancare, la un loc de muncă, la servicii de sănătate, precum și dreptul la vot și drepturile lor în calitate de consumatori;

61.

recunoaște că UNCRPD s-a dovedit a fi un instrument util și esențial pentru a promova reforma legislativă și pentru a solicita statelor membre să revizuiască modul în care sunt percepute persoanele cu dizabilități; regretă, cu toate acestea, dificultățile serioase cu care se confruntă în continuare persoanele cu dizabilități în domenii strategice precum justiția penală și participarea politică; consideră că accesul deplin și integral al tuturor persoanelor cu dizabilități la sistemul politic constituie o prioritate; recunoaște că acest acces trebuie să depășească elementarul acces fizic la vot și că ar trebui să includă o gamă largă de inițiative care să deschidă procesul democratic pentru toți cetățenii; măsurile respective ar trebui să includă materiale electorale în limbajul semnelor, în limbajul Braille și ușor lizibile, furnizarea completă a asistenței necesare pentru persoanele cu dizabilități pe parcursul procedurii de vot, promovarea votului prin corespondență și a votului prin reprezentant, atunci când este posibil, și eliminarea obstacolelor din calea cetățenilor cu dizabilități care doresc să candideze la alegeri, precum și examinarea normelor în vigoare privind capacitatea juridică și impactul acestora asupra capacității persoanelor de a participa pe deplin la procesul democratic; invită Comisia și statele membre să garanteze că sunt puse în aplicare corect și pe deplin, îndeosebi în cazul persoanelor cu dizabilități, dispozițiile articolului 3 alineatul (2) din Directiva 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității, precum și ale Directivei 2010/64/UE privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale și ale Directivei 2012/13/UE privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale, și în special ale Directivei 2013/48/UE privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul privării de libertate;

62.

regretă profund faptul că multe state continuă să respingă sau să limiteze, prin acțiuni în instanță, capacitatea juridică a persoanelor cu dificultăți intelectuale; invită statele membre să abordeze în mod pozitiv problema capacității juridice, orientându-se mai degrabă către o formă a incluziunii care să ofere sprijin, decât către excluderea automată;

63.

își exprimă îngrijorarea cu privire la dificultățile cu care continuă să se confrunte persoanele cu dizabilități în ceea ce privește accesul la justiție; reamintește că dreptul de acces la justiție este un drept fundamental și o componentă esențială a statului de drept; invită statele membre să ia măsuri pentru a asigura un acces complet la proceduri și pentru a adapta aceste proceduri la nevoile acestor persoane; consideră că Comisia ar trebui să ia în considerare posibilitatea de a include programe de formare specifice cu privire la UNCRPD în programul UE privind justiția pentru perioada 2014-2020; sugerează ca instanțele Uniunii ar trebui să pună în aplicare propriile norme și instrucțiuni interne într-un mod care să faciliteze accesul persoanelor cu dizabilități la justiție și că în administrarea justiției ar trebui să se țină seama și de recomandările generale ale Comitetului UNCRPD;

64.

recunoaște numeroasele modalități prin care Convenția de la Haga privind protecția internațională a adulților poate contribui din punct de vedere funcțional la punerea în aplicare și la susținerea obligațiilor internaționale ale părților la UNCRPD; regretă, în acest context, eșecul Comisiei de a da curs Rezoluției Parlamentului din 18 decembrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind implicațiile transfrontaliere ale protecției juridice a adulților (23);

65.

atrage atenția asupra faptului că copiii cu dizabilități sunt cei mai susceptibili de a deveni victime ale actelor de violență, de intimidare și de abuz sexual, la școală, acasă sau în cadrul instituțiilor; solicită Uniunii Europene și statelor membre să intervină într-un mod mai eficient și să combată actele de violență împotriva copiilor cu dizabilități prin intermediul unor măsuri specifice și al unor servicii de sprijin accesibile;

66.

invită Comisia să adopte măsuri eficace de prevenire a violenței împotriva copiilor cu dizabilități care să se axeze pe familii, comunități, profesioniști și instituții; constată că școala joacă un rol esențial în promovarea incluziunii sociale și subliniază necesitatea instituirii unor mecanisme adecvate, care să promoveze incluziunea în școlile obișnuite și care să garanteze pregătirea și formarea corespunzătoare ale cadrelor didactice, astfel încât să poată recunoaște și reacționa la actele de violență împotriva copiilor cu dizabilități;

67.

le solicită, de asemenea, statelor membre să garanteze că tratamentul și izolarea involuntară sunt interzise prin lege, în conformitate cu standardele internaționale cele mai recente;

68.

solicită insistent ca principiul liberei circulații a persoanelor cu dizabilități în cadrul Uniunii Europene să fie garantat prin eliminarea tuturor obstacolelor existente încă în prezent în calea exercitării acestei libertăți;

69.

subliniază că libertatea de circulație a cetățenilor europeni trebuie garantată și pentru persoanele cu dizabilități, iar pentru aceasta statele membre trebuie să asigure recunoașterea reciprocă a situației lor și a drepturilor lor sociale (articolul 18 din UNCRPD);

70.

regretă faptul că Consiliul nu a acceptat includerea documentelor referitoare la persoanele cu dizabilități în domeniul de aplicare al Regulamentului privind promovarea liberei circulații a cetățenilor și a întreprinderilor prin simplificarea acceptării anumitor documente oficiale în UE;

71.

salută proiectul-pilot „Cardul european de dizabilitate”; regretă participarea limitată a statelor membre la proiectul „Cardul european de dizabilitate”, care, printr-o serie de măsuri practice, facilitează mobilitatea și recunoașterea reciprocă a drepturilor cetățenilor cu dizabilități din statele membre;

72.

subliniază că, pentru a asigura respectarea deplină a drepturilor persoanelor cu dizabilități, este necesar ca acestor persoane să li se garanteze libertatea de a alege modul în care doresc să-și trăiască viața și în care să-și valorifice la maximum potențialul, cum ar fi, de exemplu, prin recurgerea în mai mare măsură la instrumente precum îngrijitorii;

73.

regretă profund condițiile dezastruoase în care se află persoanele cu dizabilități în anumite state membre și invită statele membre să depună toate eforturile necesare pentru a respecta Convenția europeană a drepturilor omului, în special articolul 3 din aceasta, care interzice tratamentele inumane și degradante;

74.

îndeamnă Comisia și Consiliul să răspundă mai eficient nevoilor persoanelor cu dizabilități și să țină cont de acestea în mod constant atunci când revizuiesc regulamentele UE, cum ar fi cele privind drepturile pasagerilor în diverse moduri de transport [Regulamentul (CE) nr. 1107/2006 și Regulamentul (CE) nr. 261/2004 privind transportul aerian, Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 privind transportul feroviar, Regulamentul (UE) nr. 1177/2010 privind transportul pe apă și Regulamentul (UE) nr. 181/2011 privind transportul cu autobuzul și autocarul], precum și atunci când elaborează acte legislative cu privire, de exemplu, la drepturile pasagerilor în contextul călătoriilor multimodale; subliniază faptul că, în cadrul Strategiei europene 2010-2020 pentru persoanele cu handicap, UE s-a angajat în favoarea unei Europe fără bariere în 2010;

75.

invită UE să consolideze monitorizarea punerii în aplicare a legislației privind drepturile călătorilor și să armonizeze activitatea organismelor naționale de asigurare a aplicării legii și invită statele membre să ia toate măsurile necesare în vederea punerii în aplicare a legislației UE care vizează îmbunătățirea accesibilității transportului la nivel local, regional și la nivel de stat în domeniul transporturilor și turismului (inclusiv în autobuze și taxiuri, transportul public urban, transportul feroviar, aerian și naval și, de asemenea, în gări, aeroporturi și porturi) și să elimine obstacolele din calea unei Europe fără bariere, de exemplu, prin consolidarea competențelor autorităților însărcinate cu asigurarea respectării legii în temeiul legislației privind drepturile călătorilor, pentru a garanta drepturi egale si aplicarea efectivă a acestora pentru toate persoanele cu dizabilități de pe întreg teritoriul UE, inclusiv în ceea ce privește accesibilitatea și standardizarea, armonizarea, cerințele tehnice, stimulentele pentru întreprinderi;

76.

solicită Comisiei să clarifice responsabilitățile fiecărui actor implicat în acordarea de asistență persoanelor cu mobilitate redusă, în special în ceea ce privește transferurile între diferitele moduri de transport, și să ofere informații Parlamentului cu privire la participarea asociațiilor persoanelor cu dizabilități și la rolul acestora în aplicarea normelor privind drepturile călătorilor;

77.

subliniază faptul că posibilitatea de acces fără obstacole la serviciile de transport, la vehicule, la infrastructură și la centrele de conexiuni intermodale, în special în zonele rurale, este esențială pentru a garanta sisteme de mobilitate fără discriminare inerentă; subliniază, în acest sens, că persoanele cu dizabilități trebuie să aibă acces la produse și servicii și că trebuie depuse mai multe eforturi pentru ca serviciile, vehiculele și infrastructurile de transport și cele turistice să fie accesibile; subliniază că Mecanismul pentru interconectarea Europei oferă posibilitatea de a finanța o serie de măsuri în zonele urbane, precum și măsuri de îmbunătățire a accesibilității pentru persoanele cu anumite tipuri de dizabilități, finanțare care poate ajunge până la 10 % din costurile de adaptare;

78.

invită Comisia să comunice în raportul său anual privind implementarea fondurilor TEN-T progresele înregistrate în privința măsurilor și a valorii ajutoarelor acordate pentru adaptarea infrastructurilor pentru persoanele cu dizabilități în cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei și în privința altor tipuri de finanțare din partea UE; solicită, de asemenea, Comisiei să ia măsuri pentru a promova o implicare mai mare în proiectele care vizează adaptarea infrastructurii pentru persoanele cu dizabilități, inclusiv, printre altele, reuniuni de informare și comunicare pentru potențialii dezvoltatori;

79.

subliniază, în acest sens, importanța măsurilor de finanțare în zonele urbane, unde populația schimbă mai frecvent diferitele moduri de transport, iar persoanele cu anumite tipuri de disfuncționalitate motorie întâmpină cele mai multe dificultăți;

80.

subliniază că asigurarea sistematică a unor formate accesibile ar trebui să constituie o prioritate pe ordinea de zi a politicilor privind piața mobilității digitalizate și ar trebui să faciliteze accesul tuturor persoanelor cu orice tip de dizabilitate, utilizând limbi și formate accesibile și tehnologii adaptate diferitelor tipuri de dizabilități, inclusiv limbajul semnelor, alfabetul Braille, sisteme de comunicare ameliorată și alternativă și alte mijloace accesibile, moduri și formate de comunicare la alegerea utilizatorului, inclusiv un limbaj ușor de citit sau pictograme, subtitrare și mesaje text personale pentru informațiile referitoare la deplasări, rezervarea și emiterea biletelor, fiind posibilă utilizarea mai multor canale senzoriale; invită insistent Comisia să creeze mecanisme de monitorizare și control adecvate pentru echipamentele și serviciile de transport, prin care să se asigure că și în serviciile de transport public din toate statele membre se pun la dispoziția persoanelor cu dizabilități dispozitive care să asigure accesibilitatea și asistența;

81.

subliniază că persoanele cu dizabilități ar trebui să aibă posibilitatea de a obține informații cu privire la serviciile transfrontaliere multimodale care oferă transport de la punctul exact de plecare până la destinația finală, astfel încât să poată alege serviciul cel mai durabil, mai ieftin și mai rapid și să-l poată rezerva și plăti online;

82.

solicită sa se pună la dispoziție informații în timp real privind călătoriile, astfel încât persoanele cu dizabilități să poată obține, înainte de plecare, date despre perturbări și despre modalitățile alternative de deplasare;

83.

subliniază că persoanele cu dizabilități trebuie să aibă acces la informații și comunicare prin formate și tehnologii accesibile adecvate diferitelor tipuri de dizabilități, inclusiv prin limbajul semnelor, limbajul Braille, comunicarea ameliorată și alternativă și alte mijloace, moduri și formate de comunicare accesibile la alegere, inclusiv formate ușor de citit și subtitrări; invită, prin urmare, Comisia să adopte măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a actelor legislative ale UE privind accesul la informații și comunicare; îndeamnă Consiliul să adopte fără alte amânări decizia privind încheierea Tratatului de la Marrakesh pentru facilitarea accesului la operele publicate al persoanelor nevăzătoare, cu deficiențe de vedere sau cu dificultăți de citire a materialelor imprimate; invită Consiliul și statele membre să pună în aplicare măsuri consecvente și eficace, în conformitate cu prevederile tratatului;

84.

reamintește faptul că independența, integrarea și accesul la un sistem de învățământ și de formare deschis tuturor, la viața culturală și civică, la activitățile recreative și la sport sunt drepturi garantate la articolele 19, 24 și 30 din UNCRPD; reamintește că aceste drepturi sunt apărate în temeiul legislației UE, în special al articolului 21 din Carta drepturilor fundamentale a UE, care interzice discriminarea din motive legate de dizabilitate, și pe baza principiului participării depline și efective, inclusiv al participării democratice și al integrării în societate a persoanelor cu dizabilități (articolul 3 din UNCRPD); solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să consolideze măsurile menite să asigure accesul egal și efectiv al persoanelor cu dizabilități nu numai la domenii-cheie, precum educația de calitate și incluzivă, cultura și sportul, ci și la activități extracuriculare, precum teatrul, limbile străine și arta; invită Comisia să includă indicatori specifici cu privire la dizabilități în Strategia Europa 2020 în cadrul obiectivelor sale în materie de educație și formare;

85.

reamintește proiectul de comentariu general al Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități cu privire la articolul 24 (dreptul la o educație incluzivă), care prezintă în detaliu conținutul său normativ, obligațiile statelor, relația sa cu alte prevederi ale convenției și punerea sa în aplicare la nivel național;

86.

reamintește că programele care vizează tineretul ar trebui să acorde o atenție deosebită tinerilor cu dizabilități;

87.

constată că strategiile pentru tineret pentru perioada de după 2018 ar trebui să integreze nevoile tinerilor cu dizabilități;

88.

reamintește că persoanele cu dizabilități sunt excluse adesea sau nu dispun de un acces efectiv la serviciile educaționale și de formare, fiind necesare procese educaționale personalizate care să țină seama de nivelul lor de dizabilitate pentru a le ajuta să își atingă pe deplin potențialul social, economic și educațional; subliniază necesitatea de a adopta măsuri corespunzătoare pentru a garanta că toți elevii cu dizabilități beneficiază de amenajări rezonabile, astfel încât să se bucure de dreptul lor la o educație de calitate favorabilă incluziunii; încurajează statele membre și administrațiile regionale sau locale descentralizate competente să consolideze programele de formare și posibilitățile de dezvoltare profesională continuă pentru toate părțile interesate relevante implicate în mediile de învățare nonformală și informală, precum și accesul lor la infrastructuri TIC, pentru a sprijini activitatea acestora cu elevii cu dizabilități și pentru a combate prejudecățile față de persoanele cu dizabilități, în special față de persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale;

89.

invită Comisia și statele membre să aplice măsuri efective prin care să trateze problema segregării și respingerii elevilor cu dizabilități în școli și în contextele educaționale și să le asigure accesul la amenajările corespunzătoare și la sprijinul de care au nevoie pentru a le facilita atingerea potențialului lor complet; subliniază faptul că se poate ajunge la egalitate de șanse doar dacă dreptul la educație și formare incluzivă este garantat la toate nivelurile și pentru toate tipurile de educație și de formare, inclusiv în cazul învățării pe tot parcursul vieții, și, prin urmare, dacă se garantează recunoașterea calificărilor persoanelor cu dizabilități, în special a celor dobândite datorită mediilor educaționale favorabile, în care persoanele cu dizabilități pot obține în special competențe și aptitudini care le permit să-și depășească dizabilitățile; subliniază existența carențelor de ordin tehnic și financiar din cadrul programelor educaționale pentru persoanele cu nevoi speciale, îndeosebi în statele membre afectate de criză, și solicită Comisiei să analizeze modalitățile în care situația poate fi îmbunătățită;

90.

constată că s-au înregistrat progrese în ceea ce privește reglementarea programelor de schimb pentru studenți, în special a programului Erasmus+, prin includerea unui sprijin financiar suplimentar pentru mobilitatea studenților și a personalului didactic cu dizabilități, și insistă că este necesar să se prevadă în continuare dispoziții specifice în toate aspectele programului; recunoaște că, în practică, studenții cu dizabilități încă se confruntă cu numeroase bariere (de atitudine, comunicare, arhitecturale, informaționale etc.); invită Comisia și statele membre să se implice mai mult în susținerea participării persoanelor cu dizabilități la programele de schimb din UE și să crească vizibilitatea și transparența oportunităților de mobilitate; invită, prin urmare, Comisia să promoveze schimbul de bune practici cu privire la accesul la programele de schimb pentru studenții și cadrele didactice cu dizabilități;

91.

solicită sistemelor educaționale să evite crearea unor medii care etichetează elevii, cum ar fi gruparea acestora în funcție de ritmul de învățare și de nivelul de competențe, deoarece acestea afectează în mod negativ elevii cu dizabilități, în special elevii cu dificultăți de învățare;

92.

îndeamnă Comisia să includă o componentă specifică dizabilității în evaluarea sa a Directivei privind asistența medicală transfrontalieră și îndeamnă statele membre să continue aplicarea ei din perspectiva nevoilor persoanelor cu dizabilități și a dreptului lor de a cunoaște și de a se prevala efectiv, în condiții de egalitate cu ceilalți, de dispozițiile și instrumentele prevăzute de directivă, despre care chiar și populația în ansamblu este puțin informată;

93.

subliniază legătura puternică dintre dizabilități, care afectează aproximativ 15 % din populația UE, și problemele de sănătate, care implică dificultăți și piedici persistente în ceea ce privește accesul, care au ca rezultat furnizarea necorespunzătoare sau nefurnizarea serviciilor de sănătate pentru persoanele cu dizabilități, inclusiv atunci când dizabilitatea este consecința unei reacții adverse la medicamente; remarcă faptul că lipsa accesului la servicii de sănătate de calitate afectează negativ capacitatea persoanelor cu dizabilități de a duce o viață independentă, de a se integra și de a trăi în condiții de egalitate cu ceilalți;

94.

observă cu îngrijorare că persoanele cu dizabilități raportează un număr semnificativ mai mare de cazuri în care li se furnizează îngrijiri necorespunzătoare sau li se refuză asistența și de cazuri de tratament forțat sau neadecvat, ceea ce evidențiază lipsa de formare a personalului medicosanitar în ceea ce privește nevoile de asistență medicală ale persoanelor cu dizabilități; le solicită statelor membre să investească în formarea personalului care tratează și asistă persoane cu dizabilități;

95.

subliniază că trebuie obținut consimțământul, în cunoștință de cauză, al persoanelor cu dizabilități pentru toate intervențiile medicale care impun acest lucru și că, prin urmare, trebuie să fie luate toate măsurile necesare pentru a se garanta că aceste persoane au acces la informațiile relevante și sunt în măsură să le înțeleagă; subliniază că acest consimțământ trebuie să fie acordat personal, din timp și în deplină cunoștință a faptelor, cu toate mecanismele necesare care să asigure respectarea acestor principii, precum și că trebuie luate măsuri similare și adecvate și în cazul persoanelor cu dizabilități psihosociale;

96.

invită Comisia să integreze abordările axate pe dizabilități în instrumentele și politicile sale de sănătate, astfel încât să contribuie la îmbunătățirea rezultatelor în materie de sănătate pentru persoanele cu dizabilități din statele membre, asigurând servicii de sănătate mai accesibile pe plan fizic, ambiental și senzorial, de mai bună calitate și cu cheltuieli mai abordabile și, în timp ce instrumentele și politicile sunt elaborate pe astfel de coordonate, să consulte pe larg persoanele cu dizabilități;

97.

reamintește că drepturile reproductive se numără printre libertățile fundamentale garantate în temeiul Declarației de la Viena din 1993 și al programului de acțiune al UNCRPD și includ: dreptul la egalitate și la nediscriminare, dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie; dreptul la asistență medicală reproductivă completă, inclusiv la servicii, educație și informare privind planificarea familială și sănătatea maternă; dreptul de a-și da consimțământul în cunoștință de cauză pentru toate procedurile medicale, inclusiv pentru sterilizare și avort; dreptul de a nu fi victime ale abuzului și exploatării sexuale;

98.

le solicită statelor membre să adopte măsuri pentru a garanta că toată asistența medicală și toate serviciile medicale furnizate femeilor cu dizabilități, inclusiv toată asistența și serviciile în materie de sănătate reproductivă și mintală, sunt accesibile și se bazează pe consimțământul liber și în cunoștință de cauză al persoanei respective;

99.

îndeamnă statele membre să adopte orientări pentru a garanta că toată educația, informația, asistența medicală și serviciile legate de sănătatea sexuală și reproductivă sunt disponibile femeilor și fetelor cu dizabilități în formate accesibile și adaptate vârstei, inclusiv în limbajul semnelor, în limbajul Braille, prin comunicare tactilă, caractere mărite și alte modalități, mijloace și formate alternative de comunicare;

100.

își reiterează opinia conform căreia trebuie să se răspundă necesității de a acorda asistență specializată – inclusiv în ceea ce privește îngrijirea copilului – femeilor și bărbaților cu dizabilități, precum și familiilor acestora, pentru a le permite să se bucure pe deplin de maternitate și de paternitate;

101.

subliniază că sistemele de asigurări de sănătate nu trebuie să discrimineze persoanele cu dizabilități;

102.

îndeamnă Comisia să elaboreze pentru punctele naționale de contact orientări la nivelul UE privind furnizarea de informații accesibile tuturor pacienților despre îngrijirile din alte state membre, ținând cont de rolul special al organizațiilor pacienților;

103.

încurajează Comisia să asiste statele membre și membrii rețelelor europene de referință să extindă resursele și competențele specializate ale rețelei la forme de dizabilități care, deși nu sunt neapărat rare, necesită, de asemenea, o asistență medicală înalt specializată, oferită de echipe de asistență medicală multidisciplinare și o concentrare a cunoștințelor și resurselor prin intermediul acestui cadru;

104.

susține că produsele și serviciile trebuie să devină mai accesibile persoanelor cu dizabilități; subliniază că existența barierelor economice și a celor legate de raportul dintre costuri și beneficii împiedică dezvoltarea și transpunerea în practică a accesibilității; consideră că o mai mare implicare a persoanelor cu dizabilități în elaborarea produselor și serviciilor din domeniul sănătății va contribui la mărirea siguranței și accesibilității;

105.

subliniază că persoanele cu dizabilități fizice se confruntă, de asemenea, cu probleme legate de piața mobilității digitalizate și solicită facilitarea accesului tuturor persoanelor cu orice tip de dizabilitate, în limbi și formate accesibile și cu tehnologii adaptate diferitelor tipuri de dizabilități, inclusiv limbajul semnelor, alfabetul Braille, sisteme de comunicare alternativă și ameliorată și alte mijloace, moduri și formate de comunicare accesibile, inclusiv un limbaj ușor lizibil, subtitrare și mesaje text personale, în special pentru informațiile referitoare la sănătate, utilizând mai mult de un singur canal senzorial;

106.

încurajează Comisia să depună eforturi susținute pentru a stimula promovarea sănătății și prevenirea riscurilor pentru sănătate cu scopul de a aborda diferențele importante privind accesul și sănătatea care le afectează pe cele mai vulnerabile persoane cu dizabilități;

107.

le solicită Comisiei și statelor membre să pledeze în favoarea clasificării bolilor care afectează memoria ca dizabilitate;

108.

îndeamnă Comisia și statele membre să acorde recunoașterea de cuviință rolului esențial al persoanelor care au în îngrijire membri de familie și să garanteze că și acestea au un acces corespunzător la servicii de sănătate, având în vedere impactul pe care îl are îngrijirea persoanelor cu dizabilități asupra sănătății lor fizice și psihice și asupra calității vieții lor;

109.

invită statele membre și Comisia să se asigure că drepturile și serviciile legate de ocuparea forței de muncă, inclusiv amenajările corespunzătoare în contextul Directivei privind egalitatea în muncă, sunt transferabile și în conformitate cu libertatea de circulație a persoanelor cu dizabilități; invită statele membre să introducă stimulente pentru angajatori și politici active privind piața forței de muncă pentru a sprijini ocuparea forței de muncă în rândul persoanelor cu dizabilități; recunoaște potențialul pe care îl are atât economia socială, cât și economia digitală emergentă privind crearea de locuri de muncă pentru persoanele cu dizabilități;

110.

este preocupat de ratele ridicate ale șomajului în rândul persoanelor cu dizabilități și, în special, al femeilor cu dizabilități, comparativ cu alte grupuri de populație din Uniunea Europeană; invită statele membre să promoveze și să asigure un cadru politic pentru participarea femeilor cu dizabilități la piața muncii, inclusiv a femeilor cu dizabilități ascunse, condiții cronice sau dificultăți de învățare cauzate de dizabilități;

111.

este preocupat de faptul că Directiva privind egalitatea în muncă nu consideră în mod explicit neprevederea unor amenajări corespunzătoare pentru persoanele cu dizabilități o formă de discriminare; solicită Comisiei să furnizeze evidența actuală a tipurilor de reclamații primite și să examineze, în acest sens, necesitatea unei revizuiri a directivei;

112.

evidențiază avantajele depășirii cadrului de angajare în atelierele protejate și ale prevederii unor condiții de angajare pentru persoanele cu dizabilități care să le integreze pe piața liberă a forței de muncă; subliniază importanța schimbului de bune practici între autoritățile publice, organizațiile care reprezintă persoanele cu dizabilități, furnizorii de servicii de sprijinire, angajatorii cu experiență și alți actori relevanți;

113.

invită Comisia și statele membre să continue promovarea angajării persoanelor cu dizabilități cu ajutorul întreprinderilor economice sociale și bazate pe solidaritate și să ajute astfel persoanele cu dizabilități să intre pe piața muncii; invită Comisia, în acest sens, să promoveze în continuare piața de investiții sociale nou apărută prin metode create ca parte a Inițiativei pentru antreprenoriatul social și să informeze Parlamentul despre rezultatele revizuirii sale intermediare;

114.

subliniază că, pentru a preveni concedierea persoanelor cu dizabilități, este crucial să li se permită acestora să își desfășoare activitatea în conformitate cu legislația specifică; recomandă, de asemenea, să fie introduse controale corespunzătoare, în afară de cooperarea cu centrele și societățile de ocupare a forței de muncă, pentru a împiedica marginalizarea de pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități și a valorifica întregul potențial al acestora;

115.

îndeamnă statele membre să adopte cadre de calitate pentru stagii și să încurajeze și să dezvolte oportunități de ucenicii și stagii de pregătire pentru persoanele cu dizabilități, garantând amenajări corespunzătoare și accesibilitate, care să asigure protecția socială și să faciliteze integrarea persoanelor cu dizabilități pe piața muncii;

116.

invită statele membre să ia măsuri urgente de prevenire și combatere a efectelor negative avute de măsurile de austeritate asupra protecției sociale a persoanelor cu dizabilități;

117.

invită statele membre să pună în aplicare mecanisme eficace de prevenire sau combatere a sărăciei, vulnerabilității și excluziunii sociale în rândul persoanelor cu dizabilități și al familiilor acestora, acordând o atenție deosebită copiilor și vârstnicilor cu dizabilități, în contextul unui pilon european al drepturilor sociale;

118.

invită statele membre să nu efectueze reduceri ale prestațiilor legate de dizabilități, ale serviciilor de la nivelul comunității, ale serviciilor de sănătate și ale programelor de formare și de educație pentru a nu submina UNCRPD și a nu accentua și mai mult sărăcia și excluziunea socială;

119.

îndeamnă încă o dată Comisia și statele membre să promoveze, în scopul combaterii excluziunii sociale a persoanelor cu dizabilități și a familiilor acestora, pe baza unor norme comune, măsuri de combatere a sărăciei cu care se confruntă multe familii ale persoanelor defavorizate, stabilind o serie de indicatori clari care să stea la baza asistenței necesare;

120.

subliniază că articolul 7 și articolul 96 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 privind dispozițiile comune prevăd faptul că statele membre și Comisia trebuie să se asigure că egalitatea de șanse, nediscriminarea și integrarea persoanelor cu dizabilități sunt avute în vedere și promovate în cadrul implementării fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI), în general, și al programelor operaționale, în special; solicită o abordare integrată pentru a răspunde nevoilor specifice ale persoanelor cu dizabilități; invită, prin urmare, Comisia să monitorizeze îndeaproape aplicarea condiționalităților ex-ante privind combaterea discriminării și dizabilitățile; subliniază că evaluarea acestora trebuie să stabilească capacitatea măsurilor planificate de a promova egalitatea de șanse între femei și bărbați și integrarea persoanelor cu dizabilități, în special în ceea ce privește accesibilitatea finanțării;

121.

îndeamnă factorii de decizie de la nivel local, regional, național și al UE să asigure monitorizarea eficientă a transpunerii dispozițiilor referitoare la nediscriminare, precum și accesibilitatea și utilizarea finanțării ESI, pentru a sprijini accesul în condiții egale la toate serviciile, inclusiv la internet, al persoanelor cu dizabilități și condiții egale și suficiente de trai în comunitățile locale din toate zonele (de ex. în zonele rurale și slab populate și zonele urbane), precum și al instituțiilor care se ocupă de îngrijirea acestora; constată totuși că statele membre dețin principala competență în ceea ce privește politicile sociale și finanțarea acestora;

122.

invită Comisia să monitorizeze îndeaproape respectarea principiului nediscriminării și a legislației conexe atunci când sunt utilizate fondurile ESI; subliniază că organismele responsabile de promovarea incluziunii sociale și a nediscriminării, inclusiv organizațiile care reprezintă persoanele cu dizabilități, trebuie incluse în parteneriat în cursul etapei de programare și de punere în aplicare a programelor operaționale, pentru ca interesele și preocupările persoanelor cu dizabilități să fie luate în considerare efectiv; solicită ca utilizarea fondurilor ESI să respecte standardele minime referitoare la accesibilitate, mobilitate și asigurarea de locuințe pentru persoanele cu dizabilități și constată că aceasta reprezintă o sarcină importantă și dificilă, în special pentru autoritățile locale și regionale;

123.

invită Comisia și statele membre să utilizeze mai eficient fondurile structurale, în special Fondul social european și programul „Europa creativă”, implicând cât mai mult cu putință organizațiile naționale, regionale și locale care reprezintă persoanele cu dizabilități; subliniază, de asemenea, importanța garantării accesului deplin al persoanelor cu dizabilități la programe ale UE precum inițiativele Erasmus+, Garanția pentru tineret și EURES;

124.

invită statele membre să disemineze principiul conform căruia autoritățile care contractează fonduri ESI pot exclude de la acordarea de fonduri solicitanții care nu respectă angajamentul privind accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilități;

125.

salută condiționalitățile ex ante privind incluziunea socială și prioritatea în materie de investiții legată de tranziția de la servicii instituționale la servicii orientate spre comunitate din Regulamentul privind dispozițiile comune; invită statele membre să utilizeze aceste fonduri pentru dezinstituționalizare și ca instrument de aplicare a UNCRPD;

126.

este preocupat de faptul că fondurile structurale și de investiții europene sunt utilizate în mod greșit pentru a promova instituționalizarea și invită statele membre și Comisia să își consolideze monitorizarea în conformitate cu UNCRPD și în consultare cu organizațiile care reprezintă persoanele cu dizabilități; consideră că principiul transparenței ar trebui să se aplice întregii proceduri, de la alocarea fondurilor, până la utilizarea lor efectivă;

127.

invită Comisia și statele membre să ia măsurile necesare, inclusiv prin utilizarea fondurilor ESI și a altor fonduri relevante ale UE, pentru a dezvolta servicii de asistență de înaltă calitate și accesibile în comunitățile locale, destinate băieților și fetelor cu dizabilități și familiilor lor, inclusiv persoanelor care au nevoie de asistență la nivel ridicat, pentru a stimula dezinstituționalizarea și pentru a evita noi cazuri de instituționalizare și să promoveze comunitățile bazate pe incluziune și accesul la educație de calitate favorabilă incluziunii pentru băieții și fetele cu dizabilități;

128.

consideră că instituțiile europene ar trebui să analizeze posibilitatea accesului la mecanismele de finanțare existente și viitoare pentru organizațiile care reprezintă activ persoanele cu dizabilități;

129.

invită Comisia să lucreze în continuare la incluziunea persoanelor cu dizabilități prin acordarea de sprijin financiar pentru o serie de proiecte și organizații de la nivel local;

130.

solicită instituțiilor UE și statelor membre să asigure participarea activă a persoanelor cu dizabilități în cadrul proceselor decizionale, inclusiv prin intermediul organizațiilor lor reprezentative, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din UNCRPD; cere, de asemenea, să se țină seama în mod corespunzător de opiniile exprimate de persoanele cu dizabilități în cadrul acestor procese;

131.

reafirmă că este important ca persoanelor cu dizabilități să li se pună la dispoziție excepții și limitări referitoare la dreptul de autor; ia act de încheierea Tratatului de la Marrakesh care vizează facilitarea accesului la operele publicate de către persoanele nevăzătoare sau cu deficiențe de vedere și își reiterează convingerea că UE are competența de a încheia acest tratat fără ca ratificarea să fie condiționată de revizuirea cadrului juridic al UE sau de momentul pronunțării unei hotărâri de către Curtea de Justiție; tot în acest sens, subliniază necesitatea colaborării între Parlament, Comisie și statele membre, în vederea ratificării rapide a Tratatului de la Marrakesh;

132.

subliniază că orice schimbare de ordin legislativ în domeniul drepturilor de autor și al drepturilor conexe ar trebui să prevadă accesul persoanelor cu dizabilități la opere și servicii care sunt protejate prin drepturile respective în orice format; reamintește că Comisia trebuie să prezinte propuneri legislative privind excepțiile și limitările dreptului de autor și ale drepturilor conexe, în scopul de a garanta că persoanele cu diverse dizabilități au acces la opere și servicii care sunt protejate prin drepturile respective;

133.

insistă asupra importanței sistemelor digitale pentru persoanele cu dizabilități ca instrument care le facilitează participarea la toate aspectele societății și recomandă continuarea cercetărilor privind utilizarea tehnologiilor de asistență pentru autonomie în educație; recunoaște că un număr disproporționat de persoane cu dizabilități nu sunt încă prezente în mediul online, că nu au contact cu evoluțiile digitale și că, prin urmare, sunt private de informații, de oportunități, de dobândirea unor competențe noi și de accesarea unor servicii importante; solicită, prin urmare, legiuitorilor de la nivel național și de la nivelul UE să includă prevederi referitoare la accesibilitate atunci când pun în aplicare legislația privind piața unică digitală, să integreze aspectele referitoare la accesibilitatea conținutului digital în toate politicile relevante, să demareze la nivelul comunităților programe de formare pentru „campionii digitali”, pentru a încuraja mai multe persoane cu dizabilități să intre în mediul online, precum și să ia măsurile necesare pentru a combate criminalitatea și hărțuirea pe internet; invită Comisia și statele membre să se asigure că drepturile de proprietate intelectuală nu constituie o barieră abuzivă sau discriminatorie împotriva accesului persoanelor cu dizabilități la materialele culturale și să examineze posibilitatea unei excepții obligatorii de la drepturile de autor în cazul utilizării necomerciale în folosul persoanelor cu dizabilități, utilizare care are legătură directă cu respectiva dizabilitate și în măsura impusă de aceasta; solicită să se pună în aplicare o abordare transversală a drepturilor omului în cazul persoanelor cu dizabilități în cadrul tuturor politicilor UE;

134.

reamintește că sportul este un instrument extrem de important în contextul incluziunii sociale, deoarece creează oportunități de interacțiune și de dobândire a competențelor sociale; solicită Comisiei și statelor membre, în conformitate cu articolul 30 din Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități, să demareze programe specifice menite să facă activitățile și evenimentele sportive mai accesibile persoanelor cu dizabilități; remarcă faptul că dreptul de a avea acces deplin la evenimentele culturale sau la activitățile recreative este un drept fundamental și invită, prin urmare, Comisia să îmbunătățească accesibilitatea la astfel de evenimente, amplasamente, bunuri și servicii, inclusiv în domeniul audiovizual; salută inițiativele care vizează punerea la dispoziție a subtitrărilor sau descrierilor audio adaptate ale operelor audiovizuale și de alt tip, pentru a le face accesibile persoanelor cu dizabilități;

135.

consideră că ar trebui dezvoltate instrumente digitale pentru persoanele cu dizabilități, care să contribuie la integrarea sportivilor și sportivelor cu dizabilități, precum și platforme de muncă la distanță, de utilizare flexibilă și în comun a spațiilor de lucru; consideră, în plus, că educația de calitate și infrastructura sportivă din școli ar trebui adaptate la nevoile copiilor cu dizabilități și că, în fiecare stat membru, ar trebui să se instituie un cadru strategic național și regional de politici pentru învățarea de-a lungul vieții, care să conțină măsuri concrete pentru dezvoltarea competențelor persoanelor cu dizabilități;

136.

reamintește că subprogramul MEDIA din cadrul programului Europa Creativă ar trebui să acorde o atenție specială proiectelor care includ tema dizabilităților și că ar trebui subliniată, în acest sens, puterea educațională a filmelor și a festivalurilor;

137.

susține că accesibilitatea este esențială pentru ca persoanele cu dizabilități să poată beneficia pe deplin de oferta turistică europeană;

138.

subliniază faptul că serviciile turistice trebuie să țină seama de nevoile speciale ale persoanelor cu dizabilități, cum ar fi accesul ușor la informații, comunicare și dotări precum camerele, băile, toaletele și alte spații interioare;

139.

susține că principiul „turismul pentru toți” ar trebui să reprezinte punctul de referință pentru toate acțiunile legate de turism de la nivel național, regional, local sau european; subliniază că furnizorii de servicii turistice ar trebui să țină seama de nevoile persoanelor cu dizabilități, promovând adaptarea echipamentelor și activități de formare a personalului;

140.

cere dezvoltarea unor indicatori care au la bază drepturile omului și solicită statelor membre să prezinte date cantitative și calitative comparabile, defalcate în funcție de diverși factori, inclusiv gen, vârstă, situație profesională și dizabilitate, pentru toate activitățile desfășurate în UE; invită Comisia să finanțeze cercetarea și colectarea de date relevante, de exemplu privind accesibilitatea la servicii turistice și medicale, violența, abuzurile și exploatarea tuturor persoanelor cu toate tipurile de dizabilități din comunitate și din instituții;

141.

solicită Comisiei să armonizeze colectarea de date privind dizabilitățile prin intermediul anchetelor sociale la nivelul UE, în conformitate cu articolul 31 din UNCRPD, pentru a identifica cu precizie evoluțiile din sector și a le face cunoscute; subliniază faptul că această colectare de date ar trebui să utilizeze metodologii care sunt favorabile incluziunii tuturor persoanelor cu dizabilități, inclusiv persoanelor cu dizabilități mai grave și celor care locuiesc în instituții; solicită ca toate datele colectate să respecte exigențele din domeniul drepturilor omului și al protecției datelor, inclusiv, dar nu numai, dispozițiile stabilite în Convenția europeană a drepturilor omului, în Carta europeană a drepturilor fundamentale și în Directiva europeană privind protecția datelor; subliniază că aceste anchete trebuie să fie cât mai specifice și mai focalizate și să fie urmate de studii adecvate și de ateliere în urma cărora să fie formulate măsuri corespunzătoare și eficiente;

142.

invită Comisia să integreze în mod sistematic drepturile persoanelor cu dizabilități în toate politicile și programele de cooperare internațională ale UE;

143.

subliniază importanța realizării tuturor obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) legate de dizabilități, în special a obiectivului 4 privind asigurarea unei educații favorabile incluziunii, echitabile și de calitate, și necesitatea de a crește numărul școlilor cu acces la infrastructură și materiale adaptate pentru elevii cu dizabilități și de a investi în dezvoltarea competențelor profesorilor cu privire la educația favorabilă incluziunii și la participarea copiilor la școală și în comunitate;

144.

subliniază angajamentul de a nu exclude pe nimeni și faptul că dizabilitățile sunt menționate în ODD în secțiunile privind educația, creșterea și ocuparea forței de muncă, inegalitatea și accesibilitatea așezărilor umane, precum și în ceea ce privește colectarea de date și monitorizarea ODD și recomandă UE să își asume rolul de lider în ceea ce privește punerea în aplicare a ODD ce vizează incluziunea persoanelor cu dizabilități; subliniază, de asemenea, trimiterile la Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre (DRR);

145.

recomandă ca UE să își asume rolul de lider în ceea ce privește includerea persoanelor cu dizabilități la punerea în aplicare a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă și să stabilească un plan de lucru și o evaluare intermediară a planului de lucru pentru a garanta un sistem de monitorizare și de evaluare și pentru a asigura asumarea răspunderii de către UE;

146.

invită Comisia să elaboreze un plan de punere în aplicare a ODD și a inițiativelor ce vizează reducerea riscurilor de dezastre, în conformitate cu UNCRPD; subliniază faptul că acest plan ar trebui să aducă o contribuție importantă la definirea indicatorilor în domenii legate de dizabilități și de incluziunea socioeconomică; evidențiază că, la definirea indicatorilor ODD, sărăcia, protecția socială, asigurarea de sănătate, violența împotriva femeilor, sănătatea și drepturile sexuale și reproductive, accesul la apă și salubritate și la energie, reziliența în fața dezastrelor și înregistrarea nașterilor merită o atenție deosebită;

147.

subliniază faptul că toate politicile și programele UE, atât pe plan extern, cât și pe plan intern, trebuie să respecte dispozițiile UNCRPD și să stabilească măsuri specifice, care să garanteze că drepturile persoanelor cu dizabilități sunt integrate în toate domeniile, inclusiv în politicile și programele din domeniul umanitar și al dezvoltării; în acest sens, solicită UE să adopte o politică armonizată cu privire la dezvoltarea care acordă atenția cuvenită persoanelor cu dizabilități și să stabilească o abordare sistematică și instituționalizată pentru a integra drepturile persoanelor cu dizabilități în toate politicile și programele de cooperare internațională ale UE;

148.

recomandă ca delegațiile și agențiile UE să dovedească o înțelegere adecvată a strategiilor europene privind persoanele cu dizabilități și să acționeze într-un mod incluziv și accesibil; recomandă înființarea, în cadrul Serviciului European de Acțiune Externă, a unui „punct de contact” privind UNCRPD; solicită introducerea urgentă a noțiunii de dizabilitate în toate cursurile de formare pe teme de drepturile omului oferite în cadrul misiunilor politicii de securitate și apărare comune (PSAC);

149.

invită, de asemenea, UE:

150.

salută noul obiectiv 12 prevăzut de Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația pentru perioada 2015-2019; invită Comisia să se asigure că implementarea Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități este adusă în mod sistematic în discuție în dialogurile purtate cu țările terțe pe tema drepturilor omului; invită Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului să fie în prima linie și să monitorizeze progresele în domeniu, acordând o atenție specială eforturilor de standardizare legate de accesibilitate;

151.

sprijină includerea efectivă a persoanelor cu dizabilități în societate, și anume în comunitățile locale, precum și finanțarea serviciilor pentru persoanele care trăiesc independent, prin intermediul unor programe în cadrul instrumentelor de finanțare ale acțiunii externe; solicită o utilizare mai rațională a fondurilor structurale ale UE; cere o evaluare intermediară a instrumentelor de finanțare externă pentru a analiza cât de eficient au contribuit aceste instrumente la incluziunea persoanelor cu dizabilități în societate, la înlăturarea barierelor și la promovarea accesibilității; cere, totodată, ca toate cheltuielile aferente programelor UE care sprijină instituționalizarea să evite segregarea persoanelor cu dizabilități; solicită consolidarea și monitorizarea cheltuielilor în consultare cu organizațiile care se ocupă de problematica dizabilităților;

152.

propune ca întreg personalul angajat de UE în gestionarea frontierelor sale externe și a centrelor pentru primirea solicitanților de azil să urmeze o formare specifică, pertinentă pentru nevoile persoanelor cu dizabilități, pentru a se garanta că nevoile acestora sunt satisfăcute;

153.

salută retragerea Comisiei din cadrul independent de monitorizare (Cadrul UE); se angajează să găsească o structură optimă pentru Cadrul UE, astfel încât acesta să fie în deplină conformitate cu UNCRPD și cu Principiile de la Paris și recomandă revizuirea și modificarea Codului de conduită dintre Consiliu, statele membre și Comisie de stabilire a modalităților interne de punere în aplicare de către Uniunea Europeană și reprezentare a acesteia în privința Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități astfel încât să fie implicat și Parlamentul European;

154.

subliniază necesitatea unei cooperări politice mai intense în cadrul stabilit, inclusiv în ceea ce privește resursele financiare și umane, pentru a garanta că acesta poate să își îndeplinească obligațiile și să pună în aplicare recomandările din UNCRPD;

155.

acordă cea mai mare importanță articolului 33 din UNCRPD („Punerea în aplicare și monitorizarea la nivel național”), precum și observațiilor finale 76 și 77 ale Comitetului pentru UNCRPD și, prin urmare, salută aprobarea de către Comitetul pentru UNCRPD a prezenței Parlamentului în Cadrul UE;

156.

invită autoritățile bugetare să aloce resurse adecvate pentru a permite Cadrului UE să își îndeplinească funcțiile în mod independent;

157.

reamintește că Comisia pentru petiții asigură, în temeiul articolului 227 din TFUE, o protecție activă a cetățenilor europeni (persoane fizice sau juridice), permițându-le acestora să sesizeze, în legătură cu o încălcare a drepturilor lor, instituțiile europene, naționale și locale, inclusiv ca urmare a punerii în aplicare a politicilor europene al căror obiectiv este aplicarea CRPD, în contextul Declarației cu privire la delimitarea competențelor, anexată Actului final de adoptare a tratatului;

158.

subliniază recunoașterea Comisiei pentru petiții drept unul dintre instrumentele instituționale ale UE (împreună cu Ombudsmanul, care protejează cetățenii în cazurile de administrare defectuoasă) care poate asuma funcția de protecție în cadrul monitorizării independente, în conformitate cu principiile de funcționare a instituțiilor naționale de protecție și de promovare a drepturilor omului („Principiile de la Paris”), adoptate de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în cadrul rezoluției sale 48/134 din 1993;

159.

reamintește că, pentru îndeplinirea rolului său de protecție, Comisia pentru petiții pune în serviciul monitorizării independente funcțiile sale de investigare preliminară a încălcării dreptului UE, în conformitate cu UNCRPD, de transmitere a petițiilor altor comisii parlamentare pentru investigarea acestora și luarea măsurilor adecvate și cele de realizare a unor vizite la fața locului pentru a aduna informații și a intra în contact cu autoritățile naționale;

160.

reamintește că, în fiecare an, Comisia pentru petiții primește un număr semnificativ de petiții din partea persoanelor cu dizabilități, fapt care demonstrează că milioane de persoane din întreaga Europă se confruntă cu dificultăți cotidiene în ceea ce privește accesul la locuri de muncă, la educație și la mijloacele de transport sau participarea la viața politică, publică și culturală; atrage atenția asupra importanței articolului 29 din UNCRPD privind participarea fără discriminare a persoanelor cu dizabilități la viața politică și publică;

161.

reamintește că petițiile care s-au bucurat de cea mai mare atenție au fost adeseori sprijinite de organizații ale societății civile care reprezintă persoanele cu dizabilități, motiv pentru care este necesar să se promoveze și să se facă cunoscut rolul de protecție și eficiența petițiilor care privesc încălcarea acestor drepturi; salută rolul pe care îl au aceste organizații în promovarea incluziunii sociale și în îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu dizabilități;

162.

ia act de petițiile care descriu cazuri de abuzuri în unele state membre legate de asigurarea unui nivel de subzistență pentru persoanele cu dizabilități, care nu se limitează numai la neplata subvențiilor asigurate prin lege, ci vizează și cazuri cum ar fi cel din petiția nr. 1062/2014 în care autoritățile se pare că au adoptat decizii administrative arbitrare, în baza unor evaluări medicale îndoielnice, pentru a reduce indemnizațiile acordate anterior, ceea ce are ca efect reducerea efectivă a gradului de dizabilitate; invită autoritățile naționale, regionale și locale vizate să fie mai sensibile față de implicațiile unor astfel de acțiuni pentru viața persoanelor afectate și pentru familiile lor și solicită Comisiei să monitorizeze cu atenție diferitele politici și măsuri conexe aplicate în diferitele state membre în ceea ce privește dizabilitățile;

163.

constată că unele dintre statele membre care au ratificat UNCRPD nu au înființat și nici nu au desemnat încă organismele care să pună în aplicare convenția și să monitorizeze respectarea acesteia, astfel cum se prevede la articolul 33; constată că activitatea organismelor care au fost înființate, în special a cadrelor de monitorizare instituite în temeiul articolului 33 alineatul (2), este împiedicată de insuficiența resurselor umane și financiare și de lipsa unui temei juridic solid pentru desemnarea lor;

164.

îndeamnă toate statele membre să aloce cadrelor de monitorizare înființate în temeiul articolului 33 alineatul (2) resurse financiare și umane suficiente și stabile pentru ca aceste cadre să-și poată îndeplini funcțiile; consideră că statele membre ar trebui, de asemenea, să garanteze independența cadrelor de monitorizare, asigurându-se că funcționarea și componența acestora țin seama de Principiile de la Paris privind funcționarea instituțiilor naționale ale drepturilor omului, astfel cum se prevede la articolul 33 alineatul (2), acest lucru putând fi sprijinit prin crearea unui temei juridic oficial, care să stabilească clar rolul și sfera de competență a cadrelor de monitorizare; îndeamnă statele membre care nu au făcut încă acest lucru să desemneze cât mai curând posibil organismele prevăzute la articolul 33 și să le atribuie resursele și mandatele necesare pentru punerea efectivă în aplicare și monitorizarea obligațiilor ce le revin conform UNCRPD;

165.

subliniază că rețeaua UNCRPD trebuie consolidată pentru a coordona în mod adecvat aplicarea UNCRPD la nivel intern, dar și interinstituțional, implicând, totodată, în mod activ și consultând temeinic persoanele cu dizabilități și organizațiile care le reprezintă în toate activitățile și reuniunile sale;

166.

îndeamnă toate instituțiile, agențiile și organele UE să stabilească puncte de contact și subliniază necesitatea unui mecanism orizontal de coordonare interinstituțională la nivelul direcțiilor generale și al instituțiilor UE; solicită ca măsurile necesare să facă parte dintr-o strategie privind punerea în aplicare a UNCRPD;

167.

solicită consolidarea coordonării interinstituționale dintre mecanismele de aplicare ale diferitelor instituții UE;

168.

consideră că este importantă organizarea de către Comisia pentru petiții a unor evenimente specifice, care să se bazeze pe petițiile din domeniul dizabilităților, și subliniază rolul important al dialogului cu diverse părți interesate, precum și al contribuțiilor din partea acestora, inclusiv al dialogului cu alte comisii relevante ale Parlamentului European, membri ai cadrului UE pentru UNCRPD, organizații ale societății civile care reprezintă persoanele cu dizabilități și membri ai mediului academic;

169.

salută faptul că audierea publică intitulată „Protecția drepturilor persoanelor cu dizabilități din perspectiva petițiilor primite”, organizată de către Comisia pentru petiții la 15 octombrie 2015, a îndeplinit standarde înalte de accesibilitate și recomandă ca, în viitor, toate reuniunile comisiilor Parlamentului să fie accesibile persoanelor cu dizabilități;

170.

salută utilizarea scrierii Braille pentru comunicarea cu petiționarii și încurajează toate instituțiile UE să folosească limbajul semnelor, formate easy-to-read și scrierea Braille în cadrul comunicării lor cu cetățenii, pentru a continua și a consolida măsurile de includere a cetățenilor în instituțiile și proiectele europene;

171.

solicită statelor membre și instituțiilor UE să se asigure că oportunitățile de participare la procesele de consultare a publicului sunt făcute cunoscute în mod clar și pe scară largă prin intermediul mijloacelor de comunicare accesibile persoanelor cu dizabilități care folosesc limbaje precum alfabetul Braille sau versiunile easy-to-read;

172.

invită statele membre și instituțiile UE să aducă la cunoștință în mod clar și pe larg oportunitățile de participare la procesele consultative, folosind modalități de comunicare accesibile, să asigure posibilitatea efectuării de contribuții în alte formate, cum ar fi Braille sau formatele easy-to-read, precum și accesibilitatea deplină pentru persoanele cu dizabilități, inclusiv pentru persoanele cu handicap intelectual și cognitiv, a audierilor publice și a reuniunilor în care se discută propunerile de legi și de politici;

173.

subliniază necesitatea de a facilita participarea și libertatea de exprimare efectivă a persoanelor cu handicap la evenimente și reuniuni publice găzduite de instituții sau organizate în incintele lor, punând la dispoziție subtitrări complexe și interpretare în limbajul semnelor, documente în limbaj Braille și în formate easy-to-read;

174.

solicită Consiliului superior al Școlilor Europene, inclusiv Comisiei, să asigure în școlile europene o educație de calitate, favorabilă incluziunii, în conformitate cu cerințele UNCRPD în ceea ce privește evaluările multidisciplinare, includerea copiilor cu dizabilități și punerea la dispoziție a unor amenajări corespunzătoare, garantând participarea părinților cu dizabilități;

175.

invită instituțiile să susțină și să promoveze activitatea Agenției europene pentru educația incluzivă și pentru nevoi speciale;

176.

solicită UE să revizuiască normele privind Sistemul comun de asigurări de sănătate, sistemul de pensii și măsurile de securitate și protecție socială legate de dizabilități, pentru a garanta nediscriminarea și acordarea de oportunități egale persoanelor cu dizabilități, printre altele prin recunoașterea faptului că nevoile de sănătate legate de dizabilități nu sunt echivalente unor boli și prin promovarea traiului și muncii independente prin rambursarea completă a costurilor suplimentare ale dotărilor sau serviciilor necesare pentru desfășurarea activității profesionale (de exemplu, imprimantă Braille, aparate auditive, interpretare în limbajul semnelor, servicii de subtitrare etc.);

177.

îndeamnă instituțiile, agențiile și organismele să se asigure că statutele funcționarilor în vigoare sunt puse în aplicare integral și eficient, în conformitate cu UNCRPD, și că normele interne și dispozițiile de aplicare sunt dezvoltate prin aplicarea deplină a dispozițiilor UNCRPD, în cadrul unui proces deschis, care acordă atenția cuvenită persoanelor cu dizabilități, pentru a da curs observațiilor finale;

178.

solicită asigurarea unor amenajări corespunzătoare, bazate pe necesități și compatibile cu UNCRPD, pentru persoanele cu dizabilități sau persoanele care au membri de familie cu dizabilități și care lucrează la instituțiile europene, acordând o atenție deosebită nevoilor părinților cu dizabilități;

179.

îndeamnă instituțiile să adopte politici cuprinzătoare de recrutare, păstrare și promovare, care să includă măsuri pozitive temporare, pentru a crește în mod activ și substanțial numărul funcționarilor sau personalului și stagiarilor cu dizabilități, inclusiv cu dizabilități psihosociale și intelectuale, în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2000/78/CE;

180.

recomandă ca, în consultare cu organizațiile care reprezintă persoanele cu dizabilități, să se elaboreze module cuprinzătoare de formare a personalului cu privire la CNUDPH, punând accentul pe personalul din prima linie, pe cel de conducere și pe cel responsabil de achizițiile publice;

181.

îndeamnă instituțiile UE să asigure accesibilitatea conținuturilor și aplicațiilor aflate pe internet, inclusiv pe intranet, precum și a tuturor documentelor și a conținuturilor audiovizuale esențiale, asigurând, totodată, accesibilitatea fizică a clădirilor acestora;

182.

invită Comisia să coopereze strâns cu alte instituții, organisme și agenții ale UE, precum și cu statele membre, în vederea coordonării măsurilor de punere în practică efectivă și sistematică a observațiilor finale, eventual prin intermediul unei strategii privind aplicarea UNCRPD;

183.

solicită UE și statelor membre să asigure consultarea și participarea structurată și sistematică a organizațiilor care reprezintă persoanele cu dizabilități atunci când iau măsuri pentru a pune în aplicare observațiile finale;

184.

consideră, în ceea ce privește articolul 35 din UNCRPD, care obligă statele membre semnatare ale convenției să prezinte un raport inițial și rapoarte ulterioare privind modul în care pun în aplicare convenția, că este necesar ca aceste rapoarte să fie prezentate o dată la patru ani și să fie elaborate cu participarea organizațiilor persoanelor cu dizabilități;

185.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.