21.10.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 389/13

Raportor:

domnul Andrés BARCELÓ DELGADO

Coraportor:

domnul Gerald KREUZER

1.1.

Este greu de acceptat ideea că China funcționează în condiții de economie de piață, dat fiind că ea nu satisface patru dintre cele cinci criterii stabilite prin practica Comisiei și pentru a reflecta regulamentul de bază [Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului].

1.2.

Deși unele surse ajung la concluzii diferite, CESE recunoaște că, prin pierderea instrumentele necesare pentru asigurarea unui comerț liber și echitabil cu China, se vor pierde sute de mii de locuri de muncă, ceea ce este inacceptabil.

1.3.

Pierderile s-ar concentra în anumite regiuni și sectoare care ar fi grav afectate, precum aluminiul, bicicletele, ceramica, electrozii, feroaliajele, sticla, hârtia, panourile solare, oțelul și pneurile. Prin urmare, se recomandă efectuarea unor studii sectoriale și geografice suplimentare.

1.4.

Sectoarele afectate sunt, în principal, cele producătoare sau consumatoare de bunuri intermediare; prin urmare, este puțin probabil ca reducerea măsurilor antidumping să aducă vreun beneficiu consumatorilor.

1.5.

Pe termen scurt, sectoarele industriale consumatoare de produse care fac obiectul unui dumping ar urma să beneficieze de pe urma importurilor subvenționate. Cu toate acestea, pe termen mediu, chiar și ele ar putea fi amenințate, întrucât China promovează și sectoarele din aval, cu valoare adăugată. Rezultatele slabe ale Chinei în domeniul drepturilor de proprietate industrială în acest sens reprezintă, de asemenea, o amenințare.

1.6.

Odată pierdute, locurile de muncă din sectorul industriei sunt rareori recuperate. Dacă persoanele afectate vor reuși să-și găsească un loc de muncă, probabil că vor avea salarii mai mici, în posturi care nu le vor valorifica abilitățile. Înlocuirea locurilor de muncă de calitate din industrie cu locuri de muncă prost plătite și nesigure prezintă riscul de a agrava și mai mult inegalitățile din societatea noastră.

1.7.

Ca atare, CESE consideră că acordarea statutului de economie de piață Chinei ar pune serios în pericol structura industrială a UE și ocuparea forței de muncă în acest sector. Ar fi afectată astfel posibilitatea de a relansa industria europeană prin locuri de muncă stabile și de înaltă calitate și introducerea și diseminarea inovării tehnologice, a cercetării și dezvoltării, forțe motrice esențiale prin care poate fi asigurat caracterul dinamic și durabil al sistemului economic și social european.

1.8.

În acest context, acordarea statutului de economie de piață Chinei ar afecta serios zonele industriale și sistemele locale de producție ale IMM-urilor, ale căror produse vor fi amenințate de practicile de concurență neloială ale Chinei. Astfel s-ar induce riscul de pierdere a producției specializate a IMM-urilor și a locurilor de muncă la scară mică și foarte specializate, care constituie coloana vertebrală a structurii industriale europene.

1.9.

CESE solicită Comisiei Europene, Parlamentului European și Consiliului să promoveze concurența loială pe plan internațional, pentru a proteja astfel în mod activ locurile de muncă amenințate și pentru a stimula generarea de venituri și bogăție în Uniunea Europeană.

1.10.

Pe lângă faptul că se justifică din punct de vedere economic, apărarea acestor locuri de muncă favorizează și durabilitatea socială și ecologică. Relocarea producției din situri de producție eficiente din punctul de vedere al resurselor și energiei, aflate în Europa, într-o economie chineză care se bazează pe cărbune ar contrazice ambițiile noastre referitoare la schimbările climatice și dezvoltarea durabilă. Respectarea drepturilor lucrătorilor și a drepturilor omului rămâne, de asemenea, problematică în China.

1.11.

Această apărare trebuie să respecte legislația europeană și tratatele internaționale. De asemenea, ea ar trebui asigure respectarea acordurilor de către părțile terțe și să ia în considerare negocierile purtate cu parteneri comerciali importanți, cum ar fi SUA. Instrumentele de apărare comercială (IPC) eficiente asigură o concurență loială. Ele sunt necesare pentru viitorul industriei europene și pentru a veni în sprijinul obiectivului de creștere a aportul industriei la PIB până la 20 %.

1.12.

Cât timp China nu îndeplinește cele cinci criterii ale UE pentru a se califica drept economie de piață, Comisia ar trebui să utilizeze o metodologie care nu are caracter standard în cazul anchetelor antidumping și antisubvenții privind importurile din China, în conformitate cu restul prevederilor din secțiunea 15 din Protocolul de aderare a Chinei la OMC.

1.13.

Menținerea industriilor în UE stă la baza existenței unor rețele de cercetare și dezvoltare sănătoase, la rândul lor esențiale pentru dezvoltarea economică viitoare și pentru a găsi răspunsuri la marile provocări ale societății noastre (îmbătrânirea populației, energia, schimbările climatice, sănătatea, mobilitatea).

1.14.

IMM-urile nu dispun de resursele necesare pentru a iniția acțiuni antidumping, nici pentru a colabora pe deplin cu CE în cadrul anchetelor pe care le efectuează. CESE solicită o abordare simplificată pentru sectoarele în care participarea IMM-urilor este relevantă.

1.15.

Dată fiind importanța strategică a acestui subiect, avizul de față reprezintă începutul, și nu sfârșitul implicării CESE. CESE intenționează să se implice în mod constant în acest domeniu și recomandă instituirea unui proiect al CESE privind recunoașterea statutului de economie de piață al Chinei, pentru a permite Comitetului să monitorizeze această chestiune în numele societății civile. Pentru îndeplinirea acestei sarcini ar trebui să se aloce resurse corespunzătoare.

2.1.

În conformitate cu normele OMC, o țară poate impune, pe lângă tarife, taxe antidumping pentru produsele provenite din țări terțe, în cazul în care, în urma unei anchete, se demonstrează că aceste produse sunt introduse în țară la prețuri mai mici decât cele interne, aducând un prejudiciu industriei locale. În decembrie 2001, când China a aderat la OMC, un acord de tranziție pentru aderarea sa i-a permis să fie tratată ca țară cu sistem de economie planificată în cadrul procedurilor antidumping, dacă firmele chineze nu puteau dovedi că funcționează în conformitate cu principiile pieței libere. Statutul actual al Chinei, de țară cu economie planificată, oferă posibilitatea de a utiliza mai curând prețurile unei țări analoge decât prețurile de pe piața internă (care, în țările cu economie planificată, sunt deseori reduse în mod artificial ca urmare a intervenției statului) pentru calcularea marjei de dumping. Utilizarea metodologiilor specifice țărilor cu economie planificată este descrisă în secțiunea 15 a Protocolului de aderare a Chinei la OMC, însă dispoziția 15 alineatul (a) punctul (ii) va expira în decembrie 2016. Acest lucru va obliga Comisia Europeană să modifice metodologia care determină comparabilitatea prețurilor în dosarele antidumping.

2.2.

În prezentul aviz, CESE se concentrează pe impactul pe care îl are asupra industriei din UE și ocupării forței de muncă posibila acordare a statutului de economie de piață Chinei și pe modificarea metodologiei instrumentelor de apărare comercială. Toată această analiză se desfășoară independent de discuțiile juridice, întrucât CESE consideră că acest subiect este extrem de important pentru industria UE și pentru locurile de muncă aferente.

2.3.

Parlamentul European a aprobat, cu o mare majoritate de voturi, o rezoluție solicitând crearea unei metodologii fără caracter standard, care să fie în conformitate cu protocolul de aderare a Chinei, dar să fie totodată în măsură să stabilească în mod efectiv un cadru comercial liber și echitabil.

3.1.

În ceea ce privește economia, CESE constată următoarele:

3.2.

În ultimii 15 ani, China a cunoscut o creștere fără precedent, care a modificat peisajul industrial și comercial la nivel global. Modelul de creștere chinez s-a bazat pe investiții, ele reprezentând 46 % din PIB-ul Chinei în 2015, potrivit FMI. Această cifră depășește ponderea investițiilor din alte economii dezvoltate, cum ar fi UE (19 %) și SUA (20 %).

3.3.

Amploarea și viteza schimbărilor au fost în mare parte orchestrate de stat. CESE recunoaște faptul că China nu este o economie de piață în sensul definit de UE, iar în afara instituției această opinie este general recunoscută. După cum relatează Banca Mondială, „statul a intervenit pe scară largă și în mod direct în alocarea resurselor, prin controale administrative și ale prețurilor, garanții, orientări de credit, deținerea în proporție tot mai mare a instituțiilor financiare (1) și politici de reglementare”.

3.4.

Există numeroase exemple de excese în ceea ce privește dezvoltarea Chinei. Țara a consumat 6,6 miliarde de tone de ciment între 2011 și 2013, adică mai mult decât SUA de-a lungul întregului secol XX (4,4 miliarde). Acest lucru înseamnă că, în trei ani, China a folosit cimentul necesar pentru a se construi în întreaga SUA timp de un secol. Pe lângă utilizarea ineficientă a resurselor, a fost creată o capacitate industrială uriașă pentru a produce o astfel de cantitate de materiale într-o perioadă foarte scurtă.

3.5.

China a început să își schimbe modelul către o creștere a consumului și o dezvoltare orientată către servicii. Economia ei se confruntă cu o încetinire a creșterii, ceea ce înseamnă că o parte semnificativă a producției industriei grele din China nu va găsi clienți în China.

3.6.

Camera Europeană de Comerț din China raportează că se înregistrează deja o capacitate excedentară semnificativă în cazul unor producții precum oțelul brut, aluminiul, cimentul, produsele chimice, construcțiile navale, rafinarea, sticla plană, hârtia și cartonul. Guvernul chinez recunoaște acest lucru și, ca atare, a decis să reducă capacitatea de producție de oțel brut cu 100 până la 150 de milioane de tone până în 2020 (2), iar producția de cărbune cu 500 de milioane de tone în aceeași perioadă (3).

3.7.

Dincolo de aceste intenții, reducerea capacității totale va fi o misiune pe termen lung. Unitățile de producție închise în ultimii zece ani au fost înlocuite cu unele moderne, mai productive, ceea ce n-a făcut decât să amplifice problema. Cererea de bunuri intermediare din partea gospodăriilor nu va înlocui niciodată cererea industriei.

3.8.

UE a fost nevoită să treacă printr-un proces lung și dificil pentru a soluționa această problemă în anii ’80 și ’90, și nici în cazul Chinei nu există vreo soluție simplă și rapidă.

3.9.

Prin urmare, capacitatea excedentară, cumulată cu cererea internă slabă, duce la un exces de producție care încearcă ulterior să-și găsească drumul către piețele internaționale.

3.10.

CESE atrage atenția asupra datelor referitoare la exporturile chineze.

3.10.1.

Potrivit OMC, China este cel mai mare exportator de produse prelucrate din întreaga lume, având o pondere de 18 %. Această cotă a crescut cu 20 % din 2010 și până în prezent. În 2014, exporturile chineze au crescut cu 6 %, în timp ce, în restul lumii, exporturile au crescut cu 3,5 %. Dacă analizăm perioada 2010-2014, creșterea a fost de 49 % pentru China, adică de două ori mai mult decât în celelalte țări.

3.10.2.

Datele provenite de la Biroul Național de Statistică al Chinei arată că produsele cu cea mai mare creștere în 2014 au fost zincul și aliajele de zinc (+2 360 %), bumbacul (+ 100 %), cocsul (+ 82 %), diodele și alți semiconductori (+ 61 %) și oțelul laminat (+ 50 %). Începând cu 2010, exporturile de bumbac, oțel laminat, diode și alți semiconductori s-au dublat, în timp ce vânzările de cocs, zinc și aliaje de zinc s-au triplat ca volum.

3.10.3.

Se așteaptă ca această tendință de creștere a exporturilor să continue în următorii câțiva ani, întrucât previziunile indică o contracție a cererii interne din China. În cazul în care instrumentele de apărare comercială europene sunt semnificativ mai slabe decât cele ale partenerilor noștri comerciali, exporturile actuale din China către țările semnatare ale Acordului Nord-American de Liber-Schimb sau Japonia ar putea fi deviate către UE.

3.10.4.

Acest model de creștere bazată pe export a creat un deficit uriaș de 137 de miliarde EUR (față de 48,8 miliarde EUR în 2000) în balanța comercială pentru bunuri a UE, importurile UE din China fiind de două ori mai mari decât exporturile sale către China.

3.10.5.

În acest context, China a lansat inițiativa One Belt One Road (OBOR), menită să creeze o infrastructură de transport (feroviar, rutier și maritim) a zonei eurasiatice, cu obiectivul principal de a facilita accesul propriilor firme, în condiții de concurență neloială, la piețele eurasiatice participante la inițiativă și de a utiliza aceste piețe ca debușee pentru sectoarele cu supraproducție. Acordarea statutului de economie de piață ar reprezenta un risc considerabil pentru întreprinderile europene bazate în state membre ale UE care participă la inițiativa OBOR.

3.11.

Date privind practicile de dumping

3.11.1.

Această creștere bruscă a exporturilor chineze a fost obținută parțial prin intermediul unor practici neloiale, astfel cum reiese din numeroasele cazuri de dumping denunțate în conformitate cu normele OMC.

3.11.2.

China este partenerul comercial cel mai afectat de măsurile antidumping. Ea a fost ținta a 34 % dintre investigațiile comerciale, cu impunerea a 667 de măsuri. Numai în 2015, împotriva Chinei erau în vigoare sau au fost inițiate 76 de măsuri antidumping.

3.11.3.

67 % dintre măsurile antidumping adoptate împotriva Chinei au vizat industrii precum articolele textile și de îmbrăcăminte, ceramica și sticla, metalele comune, materialele plastice, utilajele și echipamentele electrice și produsele petrochimice. Anul trecut, 79 % dintre măsurile impuse Chinei au vizat aceste sectoare.

3.11.4.

UE este unul dintre cei mai activi participanți în comerțul mondial, reprezentând 15,8 % din comerțul total, dar împotriva sa au fost adoptate numai 133 de măsuri antidumping. Aceasta echivalează cu 7 % dintre cazurile de la nivel mondial. China, în schimb, este ținta a 47 % dintre aceste măsuri, iar în 2015 a fost sancționată în trei cazuri.

4.1.1.

Din punct de vedere teoretic, acordarea statutului de economie de piață Chinei ar avea efecte negative asupra bunăstării UE. Liberalizarea comerțului are o importanță crucială pentru UE. Efectele de rețea ale acestei liberalizări sunt pozitive, chiar dacă există întotdeauna sectoare pe care le afectează negativ.

4.1.2.

În acest caz, CESE subliniază faptul că nu este vorba despre un proces de negociere cu eliminarea barierelor de ambele părți. China nu ar oferi nimic în schimb, în timp ce UE ar reduce unilateral capacitatea sa de compensare a denaturării concurenței cauzate de sprijinul neloial acordat de administrația centrală și locală a Chinei.

4.1.3.

CESE a constatat că numeroase locuri de muncă din sectorul industrial au fost deja transferate în străinătate. În intervalul 2000-2014, industriile europene au pierdut 6,7 milioane de lucrători, adică 12 % din numărul inițial de 56,3 milioane. În aceeași perioadă, indicele volumului importurilor a crescut cu 144 %. Cercetările realizate în SUA, al căror sector industrial este mult mai mic decât cel din UE, arată că, între 1999 și 2011, s-au pierdut aproximativ 985 000 de locuri de muncă în industrie, ca urmare a importurilor crescute din China (4).

4.1.4.

S-au înregistrat pierderi de locuri de muncă nu numai în industriile de bază, ci și în industriile inovatoare. Industria de telefonie mobilă de înaltă tehnologie a dispărut. Într-o industrie esențială pentru viitorul nostru, cum este cea a panourilor fotovoltaice, 34 de producători au intrat în faliment între 2010 și 2012, doi au renunțat la activitățile din sectorul energiei solare, cinci au închis total sau parțial producția, iar trei au fost preluați de către investitori chinezi (5).

4.1.5.

Sectoarele care prezintă o importanță strategică în planurile cincinale ale Chinei sunt puternic amenințate: aluminiul, producția de biciclete și piesele de schimb, ceramica, sticla, piesele pentru autovehicule, hârtia și produsele din hârtie și oțel.

4.1.6.

Au fost efectuate evaluări ale impactului de către diverse instituții. Comisia Europeană a comandat un studiu, însă acesta nu a fost publicat; prin urmare, CESE nu a putut analiza poziția Comisiei asupra acestei chestiuni urgente.

4.1.7.

Institutul de politici economice a analizat prejudiciul pentru UE, estimând că sunt amenințate între 1,7 și 3,5 milioane de locuri de muncă din UE. Această estimare se bazează pe un model input-output care ia în considerare pierderile directe (generate direct de o creștere a importurilor), pierderile indirecte (industriile de aprovizionare și de prelucrare pentru cei afectați în mod direct), precum și pierderile generate de reducerea cheltuielilor secundare (derivate din reducerea veniturilor și a cheltuielilor casnice). Principalul dezavantaj al acestui studiu este faptul că ia în considerare efectele fiecărui import din China, chiar și pe cele din sectoare care sunt departe de a fi afectate.

4.1.8.

Dacă sunt luate în considerare numai industriile cu măsuri antidumping, pierderile directe și indirecte de locuri de muncă s-ar situa între 0,5 și 0,9 milioane. Potrivit raportului, ocuparea totală și directă a forței de muncă generată de industriile vulnerabile la creșterile bruște ale importurilor de produse care fac obiectul unui dumping este de 2,7 milioane.

4.1.9.

Studiul nu calculează efectul reducerii cheltuielilor secundare exclusiv în aceste sectoare. Raportul arată, însă, că locurile de muncă amenințate din industriile afectate de antidumping reprezintă 60 % dintre locurile de muncă din industriile prelucrătoare. Dacă, pe baza aceleiași cifre, analizăm efectele indirecte și de reducere a cheltuielilor secundare, pierderile de locuri de muncă s-ar putea situa între 1,1 și 2,1 milioane.

4.1.10.

Un al doilea raport reflectă trei studii comandate de asociațiile producătorilor de oțel din țările semnatare ale Acordului Nord-American de Liber-Schimb cu privire la efectele economice probabile pe care acordarea statutului de economie de piață Chinei le va avea asupra țărilor lor. Concluzia raportului este că, dacă toate cele trei țări semnatare ale Acordului Nord – American de Liber-Schimb ar atribui statutul de economie de piață Chinei, scăderea cererii de forță de muncă ar fi de 15 până la 32 de miliarde USD, efectele cele mai substanțiale înregistrându-se în SUA. Aceasta se traduce printr-o scădere a numărului de locuri de muncă cu aproximativ 0,4-0,6 milioane.

4.1.11.

Ambele studii au la bază modele de echilibru macroeconomic general. Cu toate acestea, dacă studiile de acest gen ar fi efectuate separat pe regiuni economice precum UE și țările semnatare ale Acordului Nord-American de Liber-Schimb, CESE consideră că acordarea unilaterală a statutului de economie de piață Chinei ar duce aproape sigur la o scădere directă a bunăstării, proporțională cu pierderea a cel puțin câteva sute de mii de locuri de muncă, aproape un milion de persoane fiind probabil nevoite să-și găsească un alt mod de a-și câștiga traiul.

4.1.12.

Pentru a estima probabilitatea producerii acestor pierderi, CESE atrage atenția asupra câtorva consecințe relevante:

4.1.13.

În ceea ce privește geografia, CESE reamintește că repartizarea geografică a locurilor de muncă care ar putea fi pierdute este neuniformă. Concentrarea pierderilor de locuri de muncă în anumite zone poate duce la situații critice în regiunile respective, chiar dacă este probabil ca alte regiuni din Uniune să nu fie foarte afectate. Țările cele mai afectate ar putea pierde până la 2,7 % din forța lor de muncă.

4.1.14.

În multe cazuri, persoanele afectate lucrează în instalații industriale importante, puternic conectate la structura economică și industrială existentă. Recent s-au înregistrat pierderi considerabile în sectoare cum ar fi industria oțelului, unde mai multe mii de locuri de muncă depind de o singură întreprindere, fapt care a avut un impact social dramatic asupra comunităților respective.

4.1.15.

CESE subliniază, de asemenea, calitatea locurilor de muncă din industrie: locurile de muncă din producție sunt mai stabile și mai bine plătite, în medie, decât locurile de muncă din alte sectoare ale economiei. Comisia Europeană a subliniat, în 2014 (6), că veniturile lunare ale lucrătorilor din sectorul de producție sunt cu 5 % mai mari decât media generală a UE. În SUA, salariile săptămânale în industria de producție sunt cu 8 % mai mari decât salariile din alte sectoare. Aceste câștiguri mai mari sunt rezultatul unei productivități crescute.

4.1.16.

Industria oferă locuri de muncă de calitate muncitorilor calificați și semicalificați, cărora le-ar veni foarte greu să-și găsească un alt loc de muncă în aceleași condiții. Ca atare, diminuarea rolului industriei contribuie la agravarea inegalităților din societatea noastră.

4.1.17.

Potrivit datelor anchetei Eurofound privind condițiile de muncă, munca cu fracțiune de normă este considerabil mai puțin răspândită în industria prelucrătoare (12 %), comparativ cu media UE28 (24 %). Programul de lucru în industria prelucrătoare tinde, de asemenea, să fie mai regulat, iar programele atipice sunt considerabil mai rar întâlnite în acest sector decât în ansamblul economiei UE (7).

4.1.18.

CESE ar dori, de asemenea, să evite riscul deteriorării ecosistemului de cunoștințe: industria prelucrătoare este de departe sectorul cu cea mai mare cerere de activități de cercetare și dezvoltare, existând tendința tot mai marcată ca aceste activități să fie oferite de întreprinderi de servicii axate pe inovare (8). Conform unui studiu ECSIP, conținutul mediu de servicii al bunurilor produse în UE ajunge la aproape 40 % din valoarea totală a bunurilor finale produse. Cea mai mare parte a acestor servicii sunt servicii de distribuție (15 %), transport și comunicații (8 %), precum și servicii comerciale, a căror pondere variază de la mai puțin de 10 % până la 20 % sau chiar și mai mult de la un stat UE la altul. Această ultimă categorie include servicii cum ar fi cercetarea și dezvoltarea, publicitatea și cercetarea de piață, activitățile de inginerie și serviciile TIC.

4.1.19.

CESE a emis deja avize cu privire la relevanța promovării unor standarde de reglementare mai stricte în materie de proprietate intelectuală, ca urmare a lipsei de conformitate a anumitor țări. Acest lucru nu ar trebui trecut cu vederea la conceperea politicii comerciale a UE.

4.2.1.

Evaluarea impactului acordării unilaterale a statului de economie de piață Chinei trebuie să ia în considerare beneficiile potențiale pentru alte sectoare, în special pentru consumatorii de produse în domeniul cărora China are – sau intenționează să aibă – o activitate prelucrătoare puternică.

4.2.2.

Multe dintre industriile afectate până în prezent sunt producătoare de bunuri intermediare, adică bunuri care sunt transformate și combinate sub formă de produse finale.

4.2.3.

Producția industrială globală nu a revenit încă la nivelurile anterioare crizei financiare. Astfel, există capacități industriale excedentare semnificative iar clienții produselor chinezești care fac obiectul unor măsuri antidumping vor putea să se aprovizioneze din țări terțe fără o pierdere semnificativă a competitivității.

4.2.4.

În cazul în care Chinei i se permite să își majoreze cota de piață în mod neloial și să dobândească o poziție dominantă de tip oligopol, ea se va folosi fără îndoială ulterior de acest lucru pentru a crește din nou prețurile, afectând negativ industriile de consum din UE. China acționează deja în acest mod pentru a stimula industriile locale. Parlamentul European (9) prezintă dovezi ale unor măsuri de restricționare a comerțului cu resurse naturale care ar putea încălca normele OMC. În 2009, China a introdus Planul său de dezvoltare a pământurilor rare pentru perioada 2009-2015, impunând cote de export de 35 000 de tone pe an. În anul următor, prețurile pământurilor rare din China s-au triplat. Un alt exemplu poate fi identificat pe piața produselor electronice, unde China impozitează exportul de piese într-o măsură mai mare decât exportul de produse finite, cu scopul de a proteja sectorul local de asamblare.

4.2.5.

Aceste exemple arată că politica chineză promovează industriile cu un conținut mai mare de valoare adăugată. Fără capacitatea de a înainta cazuri antidumping, sectoare cum ar fi sectorul producător de echipamente sau cel producător de automobile vor ajunge să fie expuse unei concurențe neloiale. China are, de asemenea, un istoric de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală, prin urmare nici măcar brevetele nu s-ar dovedi de mare folos pentru menținerea industriilor inovatoare în interiorul granițelor UE.

4.2.6.

Pe termen lung, acordarea statutului de economie de piață Chinei ar afecta, de asemenea, întregul lanț valoric industrial din cauza impactului negativ asupra inovării. Există o credință larg răspândită în UE, conform căreia inovarea este singura modalitate prin care societățile noastre pot ține piept concurenților care se bazează exclusiv pe costuri. Cu toate acestea, inovarea nu mai are loc în laboratoare izolate. În schimb, un studiu realizat de KPMG a constatat că 85 % dintre respondenții din industria mondială a metalelor consideră că, pentru organizațiile lor, viitorul inovării este reprezentat de parteneriate. Peste trei sferturi dintre ei declară că sunt deja implicați în modele de afaceri mai colaborative cu furnizorii și clienții lor. Prin urmare, este imposibil să ne imaginăm că, în viitor, industriile inovatoare nu vor face parte din rețelele de cunoștințe.

4.3.1.

Pe termen lung – și indiferent de evoluția sectoarelor individuale – bunăstarea în UE va crește durabil doar printr-o consolidare temeinică a venitului disponibil. Politicile actuale ale Comisiei care favorizează locurile de muncă și investițiile recunosc acest fapt și ar trebui să fie luate în considerare atunci când se iau decizii pentru soluționarea acestei probleme.