19.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 303/91

1.1.

Ţinând seama de circumstanţele menţionate în textul avizului, Comitetul acceptă propunerile Comisiei, prin care este amânată cu un an punerea în aplicare în întregime a dispozitivului MiFID II, de la 3 ianuarie 2017 la 3 ianuarie 2018. Comisia invocă, ca motive ale amânării, un număr important de probleme tehnice – și informatice – menționate anterior și faptul că o amânare parțială nu este o soluție simplă, dat fiind că ar genera, la rândul său, o serie de alte aspecte greu de gestionat (între altele, legate de claritatea procesului, de certitudinea juridică, de posibilele denaturări ale pieței și de creșterea costurilor și investițiilor). Comitetul insistă totuși să fie depuse toate eforturile pentru ca punerea în aplicare a MiFID II să nu sufere și alte întârzieri și ca, în actuala perioadă de amânare, să se vegheze ca dispozițiile privind protecția investitorilor să nu fie compromise în practică. În așteptarea noului dispozitiv, este nevoie și ca, acolo unde este necesar, normele MiFID I existente să fie aplicate în continuare.

1.2.

Insistența Comitetului este cu atât mai justificată cu cât, în trecut, a pledat deja (1) în favoarea unor reforme pe piețele financiare și a insistat ca aceste reforme să fie puse rapid în aplicare. Acesta a fost cazul în 2014, în momentul elaborării MiFID II, care reprezintă o versiune revizuită și consolidată a Directivei europene MiFID (2) (MiFID II), adoptată în 2007, și a introducerii Regulamentului MiFIR (3). Pe scurt, MiFID II urmărește sporirea eficienței și transparenței piețelor financiare europene și a protecției investitorilor.

1.3.

În momentul în care a fost consultat cu privire la revizuirea și consolidarea Directivei MiFID, Comitetul s-a exprimat astfel: „Obiectivul principal al directivei este creșterea gradului de transparență și a eficienței tranzacțiilor, dar și limitarea volatilității piețelor, alături de sporirea corectitudinii intermediarilor și deschiderea piețelor europene către o concurență efectivă în ceea ce privește oferta de servicii financiare. CESE susține aceste obiective și consideră că, în ansamblu, propunerea merge în direcția bună” (4). Obiectivele și punerea în aplicare a noilor texte nu trebuie să fie în niciun caz periclitate de această amânare.

2.1.

Reglementarea piețelor financiare a înregistrat un moment de cotitură odată cu adoptarea MiFID I în 2007, al cărei obiectiv final era promovarea unor piețe echitabile și transparente. Directiva a adus îmbunătățiri în primul rând din perspectiva concurenței și a continuării integrării piețelor financiare europene. MiFID I a dus la liberalizarea pieței pentru executarea ordinelor. Concurența dintre platformele de negociere a crescut, iar piața s-a fragmentat. De asemenea, au fost stabilite reguli pentru protejarea investitorilor și pentru integritatea pieței.

2.2.

Ca reacție la criza financiară, s-a simțit nevoia unei supravegheri extinse și mai stricte. În plus, au fost evidențiate lacunele legate de protecția investitorilor și neajunsuri privind funcționarea și transparența piețelor financiare. Pe lângă aceasta, a trebuit să se țină seama de noile evoluții tehnice de pe piață, legate mai ales de tranzacționarea de înaltă frecvență și de cea algoritmică.

2.3.

Ca atare, cadrul actual a fost revizuit și consolidat. Această operațiune a fost efectuată în 2014, prin MiFID II, și asociată cu introducerea MiFIR. Aceste texte au înlocuit MiFID I. MiFID II urmărește sporirea eficienței și transparenței piețelor financiare europene și a protecției investitorilor.

2.4.

MiFID II se aplică la o gamă mai largă de instrumente financiare și garantează că tranzacțiile se desfășoară pe platforme de tranzacționare reglementate. Se îmbunătățesc astfel atât transparența piețelor financiare și controlul acestora, cât și condițiile de concurență în domeniul tranzacționării și al compensării instrumentelor financiare. Normele MiFID revizuite consolidează, de asemenea, protecția investitorilor prin introducerea unor cerințe solide de ordin organizatoric și în materie de conduită profesională.

2.5.

În momentul publicării textelor, în 2014, s-a stabilit că transpunerea noii reglementări în dreptul național (5) va trebui să aibă loc până la 3 iulie 2016 și că textele vor intra în vigoare la 3 ianuarie 2017.

2.6.

Actuala propunere urmărește să amâne cu un an intrarea în vigoare a MiFID II, de la 3 ianuarie 2017 la 3 ianuarie 2018.

2.7.

Această amânare se datorează, printre altele, problemelor cu care Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (ESMA) (6), autoritățile naționale competente și părțile interesate se confruntă în punerea în aplicare la nivel tehnic. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că MiFID II este extrem de complexă și presupune un număr semnificativ de măsuri de punere în aplicare, inclusiv în ceea ce privește obligațiile de raportare. Structurile necesare trebuie create aproape în întregime, iar acest lucru cere mai mult timp decât s-a preconizat inițial.

3.1.

În momentul publicării MiFID II, intenția era să fie transpus în legislația statelor membre până la 3 iulie 2016, urmând ca intrarea în vigoare să aibă loc la 3 ianuarie 2017.

3.2.

Pentru a-și atinge obiectivele, MiFID II prevede, între altele, un sistem extins de colectare a datelor. În vederea colectării datelor într-un mod eficient și armonizat, trebuie să se dezvolte o nouă infrastructură de colectare a datelor. În acest scop, ESMA, împreună cu autoritățile naționale competente, trebuie să instituie un sistem de date de referință privind instrumentele financiare (denumit în continuare „FIRDS”), care să acopere întregul spectru de instrumente financiare cuprinse în domeniul de aplicare extins al MiFID II. În îndeplinirea acestei sarcini, FIRDS va trebui să stabilească conexiuni ale fluxurilor de date între ESMA, ANC-uri și aproximativ 300 de locuri de tranzacționare din întreaga Uniune Europeană. Din informațiile disponibile, rezultă că cele mai multe sisteme informatice noi care stau la baza FIRDS vor fi dezvoltate de la zero, pe baza unor parametri noi (7).

3.3.

Potrivit Comisiei, având în vedere complexitatea noului cadru și necesitatea unui număr foarte mare de acte delegate și de punere în aplicare, data de aplicabilitate a MiFIR a fost amânată cu 30 de luni de la data intrării în vigoare. În pofida termenului mai sus menționat, neobișnuit de lung, părțile interesate, cum ar fi platformele de tranzacționare, ANC-urile și ESMA, afirmă că nu sunt în măsură să garanteze că infrastructurile de date necesare vor fi instituite și vor fi operaționale până la data de 3 ianuarie 2017. Încă înainte de sfârșitul anului 2015, mai ales ESMA a informat Comisia că o întârziere în implementarea tehnică a MiFID II este inevitabilă, invocând volumul și complexitatea datelor care trebuie colectate și prelucrate pentru ca noul cadru să devină operațional, cel puțin în anumite cazuri (8), precum și faptul că lipsa infrastructurii de colectare a datelor afectează întregul domeniu de aplicare al MIFID II (9).

3.4.

Comisia a acceptat existența acestei situații și, ca atare, a luat în considerare două posibilități, de a amâna MiFID II în întregime sau în parte. Se pare, însă, că, pentru Comisie, o amânare parțială nu este simplă și ar da naștere, în orice caz, unei serii de probleme noi și importante. Acestea ar fi legate, între altele, de riscul apariției confuziilor, de necesitatea elaborării unor reguli imediat executabile și de alte probleme, precum și de instituirea unor dispoziții tranzitorii care, la rândul lor, ar genera alte noi probleme și ar duce la riscul unor noi întârzieri. Pe lângă acestea, ar trebui să se țină seama și de aspecte de eficiență din perspectiva costurilor.

3.5.

Comisia, invocând problemele tehnice – și informatice – existente și pretinzând că o intrare în vigoare parțială nu este simplă și că ar trebui să se depună toate eforturile pentru a se evita întârzieri suplimentare, care nu pot fi excluse în această eventualitate, pledează pentru propunerea de amânare cu un an a MiFID, considerând că este opțiunea cea mai rezonabilă și mai acceptabilă.

3.6.

CESE nu poate decât să regrete că Comisia nu a reacționat imediat atunci când a primit – încă din 2015 – primele informații privind întârzierea implementării tehnice a Directivei MiFID II și că nu a luat inițiative de remediere sau pentru a găsi o altă soluție la probleme, ceea ce ar fi permis îmbunătățirea condițiilor de funcționare a piețelor financiare și consolidarea protecției investitorilor.

3.7.

Chiar dacă este nevoit să accepte că, în condițiile actuale, opțiunea amânării reprezintă răul cel mai mic, CESE consideră că această amânare nu trebuie să aibă loc decât o dată, fiind necesar să se depună toate eforturile pentru evitarea altor întârzieri în punerea în aplicare a MiFID II. De asemenea, trebuie să se garanteze că, în perioada rămasă până la intrarea în vigoare – la 3 ianuarie 2018 – a noii reglementări MiFID II, nu vor fi periclitate în practică dispozițiile referitoare la protecția investitorilor care sunt menționate și care, ca atare, nu sunt afectate de dificultățile actuale. În așteptarea noului dispozitiv, este nevoie și ca, acolo unde este necesar, normele MiFID I existente să fie aplicate fără a fi modificate.