29.4.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 142/21

(1)

La data de 10 decembrie 2013, Comisia a adoptat o decizie privind o procedură inițiată în temeiul articolului 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În conformitate cu dispozițiile articolului 30 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (1), Comisia publică, prin prezenta, numele părților și conținutul principal al deciziei, inclusiv eventualele sancțiuni impuse, luând în considerare interesul legitim al întreprinderilor de a-și proteja secretele de afaceri.

(2)

Decizia se referă la așa-numitul acord de „copromovare” (denumit în continuare „acordul”) încheiat între filialele neerlandeze ale companiilor farmaceutice Johnson & Johnson și Novartis AG. Acordul prevedea plăți lunare din partea Johnson & Johnson atât timp cât concurentul său (cel puțin) potențial Novartis se abținea de a la intra pe piața din Țările de Jos cu versiunea generică a produsului fentanyl, un analgezic puternic aparținând Johnson & Johnson.

(3)

Decizia se adresează întreprinderii Johnson & Johnson, filialei sale neerlandeze Janssen-Cilag B.V. (denumită în continuare „Janssen-Cilag”), întreprinderii Novartis AG (denumită în continuare „Novartis”) și filialei sale neerlandeze Sandoz B.V. (denumită în continuare „Sandoz”).

(4)

Procedura a fost deschisă la 18 octombrie 2011.

(5)

La 30 ianuarie 2013, comunicarea privind obiecțiunile a fost adoptată și notificată părților.

(6)

Părțile au transmis răspunsurile lor la comunicarea privind obiecțiunile în aprilie 2013 și nu au solicitat nicio audiere.

(7)

Comitetul consultativ privind înțelegerile și pozițiile dominante a emis avize favorabile la 2 și la 6 decembrie 2013.

(8)

Comisia a adoptat decizia la 10 decembrie 2013.

(9)

Johnson & Johnson a dezvoltat fentanyl și l-a comercializat sub diferite forme, începând din anii 1960. În 2005, fentanylul sub formă de plasture transdermic produs de Johnson & Johnson nu mai era protejat în Țările de Jos, iar filiala neerlandeză a întreprinderii Novartis, Sandoz, era pe punctul de lansa versiunea generică a acestuia. De exemplu, produsese deja ambalajul necesar.

(10)

Cu toate acestea, în iulie 2005, în loc să înceapă într-adevăr să comercializeze versiunea generică, Sandoz a încheiat un așa-numit „acord de copromovare” cu Janssen-Cilag, filiala neerlandeză a Johnson & Johnson. Plățile lunare convenite efectuate de Janssen-Cilag către Sandoz depășeau profitul pe care Sandoz preconiza că îl va obține din vânzarea produsului său generic, atât timp cât nicio versiune generică a analgezicului în cauză nu intra pe piața din Țările de Jos. Potrivit documentelor interne, Sandoz urma să se abțină de la a intra pe piața neerlandeză în schimbul „unei părți din câștigurile încasate”. În loc să concureze, Johnson & Johnson și Novartis au convenit să coopereze astfel încât „să nu existe pe piață o versiune generică a plasturelui transdermic și să mențină astfel prețul ridicat actual”.

(11)

În consecință, Sandoz nu și-a lansat produsul în Țările de Jos atât timp cât acordul a fost în vigoare. Acordul a încetat în decembrie 2006, când o companie terță era pe punctul de a lansa o versiune generică a fentanylului sub formă de plasture.

(12)

Comisia a formulat următoarele concluzii. Pe baza analizei contextului economic și juridic, Sandoz era, la moment încheierii acordului cu Janssen-Cilag, un concurent apropiat și (cel puțin) potențial al Janssen-Cilag. Acordul includea un mecanism de neintrare pe piață, prin care Janssen-Cilag ar fi încetat să efectueze plățile lunare către Sandoz, dacă această din urmă întreprindere sau orice parte terță ar fi intrat pe piața neerlandeză. În consecință, Sandoz a rămas în afara pieței din Țările de Jos și nu și-a lansat propriul fentanyl sub formă de plasture transdermic pe întreaga durată a acordului (de la 11 iulie 2005 până la 15 decembrie 2006). Ca urmare a acordului, concurentul generic apropriat și (cel puțin) potențial al Janssen-Cilag a fost exclus de pe piață într-un moment când intrarea sa pe piață reprezenta o amenințare iminentă.

(13)

În plus, pentru perioada menționată, Janssen-Cilag a efectuat plăți lunare către Sandoz în valoare totală de aproximativ 5 milioane EUR. Suma plătită către Sandoz a depășit în mod semnificativ câștigurile pe care însăși această întreprindere estima, la momentul încheierii acordului, că le va înregistra dacă ar lansa propriul fentanyl sub formă de plasture transdermic pe piața din Țările de Jos. Aceste plăți lunare au fost acordate pentru servicii nedefinite de copromovare. În perioada vizată de acordul inițial de copromovare (de la 11 iulie 2005 la 11 iulie 2006), Sandoz a întreprins doar un număr limitat de activități de promovare, iar pentru perioada vizată de actul adițional (de la 11 iulie 2006 la 15 decembrie 2006), nu există dovezi că Sandoz a întreprins vreo activitate de promovare.

(14)

Elementele obiective susmenționate ale analizei au fost confirmate de intențiile părților. Ambele părți au conceput acordul de copromovare astfel încât să se asigure că produsul generic al Sandoz era îndepărtat de pe piață, iar Janssen-Cilag își putea maximiza profiturile în urma comercializării produsului de referință atât timp cât acordul era în vigoare. Janssen-Cilag a împărțit aceste profituri supraconcurențiale cu Sandoz.

(15)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că acordul constituia o restrângere prin obiect a articolului 101 din TFUE.

(16)

Încălcarea a durat cel puțin de la data intrării în vigoare a acordului inițial de copromovare, la 11 iulie 2005, până la încetarea acordului (inclusiv a actului adițional), la 15 decembrie 2006.

(17)

Pentru încălcarea din acest caz au fost aplicate următoarele amenzi: