Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52015PC0627

Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI privind asigurarea portabilității transfrontaliere a serviciilor de conținut online în cadrul pieței interne

COM/2015/0627 final - 2015/0284 (COD)

No longer in force, Date of end of validity: 14/06/2017

Bruxelles, 9.12.2015

COM(2015) 627 final

2015/0284(COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

privind asigurarea portabilității transfrontaliere a serviciilor de conținut online în cadrul pieței interne

(Text cu relevanță pentru SEE)

{SWD(2015) 270 final}
{SWD(2015) 271 final}


EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

Motivele și obiectivele propunerii

Internetul a devenit unul dintre principalele canale de distribuție a conținutului. În anul 2014, 49 % dintre utilizatorii europeni de internet au accesat muzică, filme și jocuri online 1 și se așteaptă ca acest procent să crească în viitor. Tabletele și smartphone-urile facilitează și mai mult aceste tipuri de utilizări, 51 % dintre persoanele din UE folosind un dispozitiv mobil pentru a se conecta la internet 2 .

Adoptarea rapidă a serviciilor de conținut online și utilizarea tot mai frecventă a dispozitivelor portabile, inclusiv la nivel transfrontalier, fac ca europenii să se aștepte în prezent să utilizeze serviciile de conținut online oriunde s-ar afla în Uniune. Unul dintre principalele obiective ale strategiei Comisiei privind piața unică digitală 3 este permiterea accesului la opere online pentru o gamă mai largă de utilizatori în întreaga UE.

Portabilitatea transfrontalieră se referă la servicii de conținut online la care consumatorii au acces legal sau la conținut pe care l-au achiziționat sau l-au închiriat online în țara lor de reședință și la care doresc să aibă în continuare acces atunci când călătoresc în UE. Cererea consumatorilor pentru portabilitatea transfrontalieră a serviciilor de conținut online este substanțială și este de așteptat să crească 4 . Cu toate acestea, atunci când călătoresc în UE, cetățenii nu se pot adesea bucura o astfel de portabilitate transfrontalieră sau pot face acest lucru numai într-o măsură limitată. Absența portabilității transfrontaliere a serviciilor de conținut online în UE și problemele legate de aceasta sunt rezultatul practicilor de acordare a licențelor ale titularilor de drepturi și/sau al practicile comerciale ale prestatorilor de servicii.

Prezenta propunere vizează înlăturarea obstacolelor din calea portabilității transfrontaliere, astfel încât nevoile utilizatorilor să poată fi satisfăcute într-un mod mai eficace, precum și promovarea inovării în beneficiul consumatorilor, al prestatorilor de servicii și al titularilor de drepturi. Propunerea introduce o abordare comună la nivelul Uniunii, menținând în același timp un nivel ridicat de protecție a titularilor de drepturi. Propunerea contribuie astfel la funcționarea pieței interne ca spațiu fără frontiere interne, în care este asigurată libertatea de a presta și de a beneficia de servicii.

Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică

Strategia privind piața unică digitală include o serie de inițiative având ca obiectiv crearea unei piețe interne pentru conținut și servicii digitale. Prezenta propunere este una dintre primele inițiative din cadrul strategiei. Aceasta va fi urmată de alte inițiative în domeniile identificate în strategie, inclusiv în domeniul drepturilor de autor. Îndepărtarea obstacolelor din calea portabilității transfrontaliere reprezintă un prim pas important, care abordează un obstacol specific aflat în calea accesului transfrontalier la conținut, acces care este important pentru consumatori. O intervenție timpurie cu obiective precise în acest domeniu este de asemenea oportună din punctul de vedere al momentului, în condițiile în care consumatorii se apropie de data la care se va pune capăt tarifelor de roaming pentru persoanele care călătoresc în cadrul UE 5 .

Prezenta propunere are drept scop să stabilească unde are loc, în sensul portabilității transfrontaliere care intră sub incidența prezentei propuneri, actul de exploatare a operelor și a altor obiecte protejate are loc în sensul Directivei 96/9/CE 6 , al Directivei 2001/29/CE 7 , al Directivei 2006/115/CE 8 și al Directivei 2009/24/CE 9 .

Propunerea completează Directiva 2006/123/CE privind serviciile în cadrul pieței interne 10 și Directiva 2000/31/CE privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă 11 .

Prezenta propunere contribuie de asemenea la îmbunătățirea dimensiunii transfrontaliere a serviciilor mass-media audiovizuale și prin urmare completează Directiva 2010/13/UE 12 .

Coerența cu alte politici ale Uniunii

În conformitate cu articolul 167 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea trebuie să țină seama de aspectele culturale în acțiunile sale întreprinse în temeiul tratatelor. Prezenta propunere ar îmbunătăți accesul la conținutul cultural, deoarece ar permite consumatorilor să aibă o experiență mai bună a conținutului prin intermediul unui acces mai ușor în cursul călătoriilor efectuate în UE.

Prezenta propunere contribuie la promovarea intereselor consumatorilor și, prin urmare, este în concordanță cu politicile UE în domeniul protecției consumatorilor și cu articolul 169 din TFUE.

2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

Temei juridic

Prezenta propunere se bazează pe articolul 114 din TFUE. Acest articol conferă UE competența de a adopta măsuri care au ca obiect instituirea și funcționarea pieței interne. Aceasta include libertatea de a presta și de a beneficia de servicii.

Serviciile de conținut online incluse în domeniul de aplicare al propunerii se bazează mai ales pe drepturile de autor și drepturile conexe care au fost armonizate la nivelul Uniunii. UE a armonizat domeniul drepturilor de autor în ceea ce privește drepturile care sunt relevante pentru difuzarea on-line a operelor și a altor obiecte protejate (în special în ceea ce privește drepturile de reproducere, de comunicare către public și de punere la dispoziție).

Prezenta inițiativă se referă la exercitarea acestor drepturi armonizate la nivel transfrontalier în ceea ce privește portabilitatea transfrontalieră a serviciilor de conținut online. Deoarece acest lucru ar afecta drepturile armonizate prin intermediul cadrului UE privind dreptul de autor, inițiativa ar trebui să se bazeze pe articolul 114 din TFUE ca temei juridic, în cazul în care instrumentul propus este un regulament.

Anumite elemente ale serviciilor de conținut online, cum ar fi evenimentele sportive, știrile și dezbaterile politice, nu sunt neapărat protejate prin dreptul de autor. Cu toate acestea, atunci când acest tip de conținut este inclus în transmisiile efectuate prin orice mijloace, inclusiv de către organisme de radiodifuziune și televiziune, titularii de drepturi pot invoca drepturile conexe armonizate la nivelul UE, cum ar fi dreptul de reproducere și dreptul de punere la dispoziția publicului. În plus, transmisiile care au ca obiect evenimentele sportive, știrile și evenimentele de actualitate sunt deseori însoțite de elemente protejate de drepturi de autor, cum ar fi secvențele video de deschidere sau închidere sau muzica de acompaniament. Aceste elemente intră sub incidența cadrului armonizat la nivelul UE. De asemenea, anumite aspecte ale transmisiilor referitoare la evenimente de importanță majoră pentru societate sau de mare interes pentru public au fost armonizate prin Directiva 2010/13/UE. Pentru a le oferi consumatorilor toate avantajele portabilității transfrontaliere, este important să se includă în propunere toate elementele acestor transmisii.

Subsidiaritate (pentru competența neexclusivă)

Portabilitatea serviciilor de conținut online este prin natura sa o problemă cu caracter transfrontalier. În plus, întrucât drepturile de autor și drepturile conexe au fost armonizate la nivelul UE, Uniunea este singura care poate să modifice cadrul juridic. Prin urmare, statele membre nu pot interveni prin legislație pentru a asigura portabilitatea transfrontalieră, deci astfel de măsuri pot fi luate numai la nivelul UE.

În ceea ce privește eficacitatea, doar o intervenție a UE poate asigura faptul că, la nivelul Uniunii Europene, condițiile pentru accesul consumatorilor la serviciile de conținut online nu variază. Acțiunea UE va produce, de asemenea, beneficii clare pentru titularii de drepturi și prestatorii de servicii, prin crearea de condiții uniforme pentru portabilitatea transfrontalieră a serviciilor de conținut online în Europa. Aceasta va asigura o mai mare securitate juridică și ar elimina nevoia de a renegocia întreaga rețea de licențe existente în sensul portabilității transfrontaliere.

Proporționalitatea

Propunerea are scopul de a facilita portabilitatea transfrontalieră a serviciilor de conținut online (în cadrul unei prestări în care se identifică locul de prestare, precum și locul de unde serviciul este accesat și utilizat) și impune prestatorului de servicii obligația de a permite portabilitatea transfrontalieră în anumite condiții. Aceasta nu se extinde dincolo de ceea ce este necesar pentru a rezolva problemele identificate, nu afectează în mod substanțial drepturile de acordare a licențelor și, prin urmare, are un efect limitat asupra modelelor de afaceri ale titularilor de drepturi și ale prestatorilor de servicii. Propunerea nu va obliga titularii de drepturi și prestatorii de servicii să renegocieze contractele, deoarece va face inaplicabile orice dispoziții contractuale care contravin obligației de a asigura portabilitatea transfrontalieră.

În plus, propunerea nu impune prestatorilor de servicii costuri disproporționate. Propunerea nu ar impune ca prestatorul de servicii de conținut online să ia vreo măsură care să asigure calitatea livrării acestor servicii în afara statului membru de reședință al abonatului. De asemenea, propunerea nu ar obliga prestatorii de servicii care oferă servicii cu titlu gratuit să asigure portabilitatea transfrontalieră în cazul în care aceștia nu verifică statul membru de reședință al abonatului, deoarece o astfel de cerință ar implica o schimbare majoră a modului în care aceștia își prestează serviciile și ar putea implica costuri disproporționate.

Alegerea instrumentului

Un regulament ar fi direct aplicabil în statele membre și ar intra în vigoare în același timp. Acest instrument ar fi cel mai adecvat pentru atingerea obiectivului de a asigura portabilitatea conținutului online în întreaga UE, ar permite o aplicare uniformă a normelor de portabilitate între statele membre și ar garanta faptul că titularii de drepturi și prestatorii de servicii online din diferite state membre sunt supuși exact acelorași norme.

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, CONSULTĂRI CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI EVALUĂRILE IMPACTULUI

Evaluări ex post/verificări ale adecvării legislației existente

Nu este cazul.

Consultări cu părțile interesate

Între luna decembrie 2013 și luna martie 2014 s-a desfășurat o consultare publică pe scară largă referitoare la revizuirea normelor UE privind drepturile de autor . În răspunsurile la întrebările legate de caracterul teritorial al drepturilor de autor, diferite grupuri de părți interesate au ridicat în mod explicit problema portabilității transfrontaliere. În anul 2013, Comisia a desfășurat un dialog cu părțile interesate pe tema „Licențe pentru Europa” 13 . Un grup de lucru s-a axat în mod specific pe problema portabilității transfrontaliere.

În primele zece luni ale anului 2015, Comisia a purtat discuții extinse cu părțile interesate (consumatori, titulari de drepturi, organizații sportive, stații de emisie, prestatori de servicii online), inclusiv prin intermediul unor ateliere specifice cu părțile interesate, pentru a evalua impactul unei posibile intervenții a UE în acest domeniu, în care s-au discutat, printre altele, opțiunile disponibile.

Rezumând punctele de vedere ale părților interesate cu privire la propunere, consumatorii sunt în general în favoarea îmbunătățirii accesului transfrontalier la conținutul online, inclusiv prin portabilitatea transfrontalieră a serviciilor online; furnizorii de conținut, reprezentanții titularilor de drepturi și prestatorii de servicii nu sunt împotriva portabilității transfrontaliere a serviciilor de conținut online, dar sunt de obicei în favoarea soluțiilor lansate de sectorul de profil și a instrumentelor legislative fără caracter obligatoriu, în detrimentul obligațiilor legale în acest domeniu.

În timp ce un instrument fără caracter obligatoriu, cum ar fi o recomandare care să încurajeze portabilitatea transfrontalieră, ar putea sprijini evoluțiile pieței în acest domeniu, eficacitatea unui astfel de instrument ar putea fi foarte limitată. Aceasta ar depinde de deciziile comerciale luate de diferiții actori de pe piață. Prin urmare, această soluție nu ar conduce la o punere în aplicare omogenă și nu ar fi suficientă pentru a se asigura că tuturor consumatorilor din UE li se oferă aceleași condiții în ceea ce privește portabilitatea serviciilor de conținut online în întreaga Uniune.

Propunerea ține cont de mai multe îngrijorări semnalate de părțile interesate, în special de următoarele cerințe: să nu se impună obligația de a asigura portabilitatea acelor prestatori de servicii care oferă servicii cu titlu gratuit și fără autentificarea statului membru de reședință al consumatorului, să nu se impună obligația ca prestatorii de servicii să furnizeze serviciul în afara frontierelor la aceeași calitate de furnizare ca în statul membru de reședință și să se lase la latitudinea părților acordul cu privire la condițiile de asigurare a faptului că serviciul este livrat în conformitate cu regulamentul.

Obținerea și utilizarea expertizei

În ultimii ani, au fost realizate studii juridice 14 și economice 15 cu privire la diferite aspecte ale normelor existente privind drepturile de autor, inclusiv în ceea ce privește teritorialitatea normele UE aplicate transmisiunilor online.

Alte studii au vizat efectele digitalizării asupra producției și distribuției de conținut, precum și accesul transfrontalier la conținut 16 . Au fost de asemenea realizate studii referitoare la sport 17 .

Evaluarea impactului

Pentru această propunere s-a realizat o evaluare a impactului 18 . La 30 octombrie 2015, Comitetul de analiză a reglementării a emis un aviz favorabil privind evaluarea impactului, cu condiția ca anumite elemente ale raportului să fie îmbunătățite. Versiunea finală a evaluării impactului ține cont de aceste observații.

Versiunea finală a evaluării impactului analizează scenariul de bază (nicio intervenție politică) și trei opțiuni de politică. Opțiunea 1 consta în oferirea de către Comisie de asistență părților interesate, pentru a încuraja prestatorii de servicii de conținut online să asigure portabilitatea transfrontalieră a serviciilor lor în întreaga UE. Opțiunea 2 implica o intervenție a UE prin care să se stabilească faptul că prestarea, accesul și utilizarea unui serviciu de conținut online într-o situație de portabilitate transfrontalieră s-ar considera a avea loc în statul membru de reședință al consumatorului. În plus față de mecanismul de mai sus, opțiunea 3 ar impune prestatorilor de servicii de conținut online obligația de a asigura portabilitatea transfrontalieră a acestor servicii și ar stabili că orice prevedere contractuală de limitare a portabilității transfrontaliere este neexecutorie.

Din perspectiva consumatorilor, a titularilor de drepturi și a prestatorilor de servicii, opțiunea 3 ar fi cea mai eficace pentru atingerea obiectivului identificat. În scenariul de bază și în opțiunea 1, titularii de drepturi din sectorul audiovizual și, într-o mai mică măsură, titularii de drepturi asupra unui conținut sportiv premium ar fi probabil reticenți să permită portabilitatea conținutului lor. În scenariul de referință și în opțiunile 1 și 2, prestatorii de servicii ar continua să fie în măsură să restrângă portabilitatea transfrontalieră și mulți dintre aceștia vor continua să se confrunte cu probleme (restricții contractuale) atunci când doresc să o ofere. Atât titularii de drepturi, cât și prestatorii de servicii ar avea costuri de tranzacționare mai mari pentru a-și renegocia rețelele de acorduri de licențiere. În cadrul acestor opțiuni, tranziția către portabilitatea transfrontalieră ar dura mai mult. De asemenea, aceste opțiuni nu ar garanta servicii omogene pentru consumatori. Numai opțiunea 3 ar asigura în mod eficace oferirea caracteristicii de portabilitate transfrontalieră și îndeplinirea cererii consumatorilor, prin urmare opțiunea 3 a fost considerată cea mai bună opțiune de politică.

Opțiunea preferată ar răspunde așteptărilor consumatorilor. Prestatorii de servicii ar beneficia de mecanismul de stabilire a localizării serviciului în scopuri de portabilitate și ar putea răspunde mai bine nevoilor clienților lor. În ceea ce privește furnizorii de conținut, cele mai afectate, având în vedere modul de licențiere al conținutului, ar fi sectoarele audiovizual și de conținut sportiv premium. Cu toate acestea, deoarece portabilitatea serviciilor de conținut online nu extinde gama de utilizatori ai serviciilor și, ca atare, nu intră în contradicție cu exclusivitatea teritorială a licențelor, se preconizează că impactul asupra sectorului de profil va fi marginal.

Cheltuielile potențiale pot fi împărțite în costuri direct legate de intervenție, și anume costurile suportate de prestatorii de servicii pentru autentificarea statului membru de reședință al abonaților, și costuri care pot apărea, dar sunt legate numai în mod indirect de intervenție, și anume costurile de adaptare a licențelor la noile norme și costurile suportate de prestatorii de servicii pentru adaptarea infrastructurii tehnice. Aceste costuri tehnice legate direct de intervenție ar trebui să nu fie semnificative și ar putea fi absorbite în cheltuielile de rutină suportate de prestatorii de servicii pentru întreținerea produselor software. Este dificil să se estimeze costurile legate de acordurile contractuale , dar propunerea nu va necesita renegocierea contractelor. Propunerea nu stabilește cerințe cu privire la calitatea livrării serviciului în modul de portabilitate transfrontalieră, astfel încât aceasta nu impune niciun fel de costuri în acest sens (prestatorii de servicii vor rămâne liberi să ofere acest lucru în mod voluntar sau să se angajeze în acest sens în contractele încheiate cu consumatorii sau cu titularii de drepturi).

Adecvarea și simplificarea reglementării

Propunerea se aplică în mod egal tuturor întreprinderilor, inclusiv microîntreprinderilor și IMM-urilor. Toate întreprinderile pot beneficia de mecanismul de stabilire a localizării serviciului în scopul portabilității prevăzut în propunere. Exceptarea IMM-urilor de la aceste norme ar putea submina eficiența măsurii, întrucât mulți dintre prestatorii de servicii online sunt IMM-uri. Întrucât propunerea nu implică costuri substanțiale, nu este necesară minimizarea costurilor de asigurare a conformității pentru microîntreprinderi sau IMM-uri.

Propunerea va avea efecte pozitive asupra competitivității, deoarece aceasta va ajuta inovarea în domeniul serviciilor online și va atrage către acestea un număr mai mare de clienți. Propunerea nu va avea niciun impact asupra comerțului internațional.

Propunerea va promova utilizarea online a serviciilor de conținut. Aceasta se referă la mediul online, întrucât acesta este locul din care provine, în principal, cererea de portabilitate. Propunerea va promova inovarea și progresul la nivelul pieței, deoarece se aplică tuturor serviciilor de conținut online, independent de dispozitivele sau tehnologiile utilizate. Prin urmare, propunerea ia în considerare noile evoluții tehnologice și este pregătită pentru mediul digital și internet.

Drepturile fundamentale

Propunerea va avea un impact redus asupra dreptului de autor, în calitate de drept de proprietate, sau asupra libertății de a desfășura o activitate comercială, astfel cum este recunoscută în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (articolele 16 și 17). Măsura ar fi justificată având în vedere libertatea fundamentală de a presta și de a beneficia de servicii transfrontaliere, prevăzută în tratat. Restricționarea libertăților menționate anterior (prin mecanismul de instituire a localizării serviciului în scopul portabilității, prin obligația de a oferi portabilitate transfrontalieră și prin anularea oricărei clauze contractuale contrare acestei obligații) ar fi justificată în raport cu obiectivul de a asigura portabilitatea transfrontalieră a serviciilor de conținut online pe piața internă.

4.IMPLICAȚII BUGETARE

Propunerea nu are niciun impact asupra bugetului Uniunii Europene.

5.ALTE ELEMENTE

Planuri de punere în aplicare și modalități de monitorizare, evaluare și raportare

Procesul de monitorizare a impactului propunerii va cuprinde două etape.

Prima etapă va începe imediat după adoptarea actului legislativ și va continua până data de începere a aplicării sale. Aceasta se va concentra pe modul în care regulamentul este pus în aplicare în statele membre de participanții la piață, pentru a asigura o abordare coerentă. Comisia va organiza reuniuni cu reprezentanții statelor membre și cu părțile interesate relevante pentru a se identifica modalități prin care poate contribui la tranziția spre noile norme.

A doua fază ar începe de la data aplicării regulamentului și ar trebui să se concentreze pe efectele normelor. Această monitorizare va acorda o atenție deosebită impactului asupra IMM-urilor și a consumatorilor.

Explicarea detaliată a dispozițiilor specifice ale propunerii

Articolul 1 specifică obiectivul și domeniul de aplicare al propunerii. Propunerea va introduce o abordare comună, menită să garanteze că abonații la serviciile de conținut online din Uniune care sunt prestate în condiții de portabilitate pot beneficia de aceste servicii atunci când se găsesc temporar în alt stat membru (portabilitatea transfrontalieră).

Articolul 2 cuprinde definiții. Aceste definiții trebuie să fie interpretate în mod uniform în UE. Este definit „abonatul”, cu alte cuvinte un consumator care, pe baza unui contract de prestare a unor servicii de conținut online, poate accesa și utiliza astfel de servicii în statul membru în care își are reședința. Un „consumator” este definit ca orice persoană fizică care, în cadrul contractelor care intră sub incidența prezentului Regulament, acționează în scopuri care nu se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, artizanală sau liberală.

De asemenea, articolul 2 prevede definiții pentru termenii de „stat membru de reședință”, „prezent temporar”, „servicii de conținut online” și „portabil”. Un „stat membru de reședință” este statul membru în care abonatul își are reședința obișnuită. „Prezent temporar” înseamnă că un abonat se află într-un alt stat membru decât statul său membru de reședință. Un „serviciu de conținut online” este acoperit de propunere atunci când: (i) serviciul este prestat în mod legal în statul membru de reședință; (ii) serviciul este prestat în sistem portabil; (iii) serviciul este un serviciu mass-media audiovizual în sensul Directivei 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului 19 sau un serviciu al cărui principală caracteristică este furnizarea de acces la opere sau alte obiecte protejate sau la transmisiuni ale organismelor de radiodifuziune și televiziune. În sensul prezentului regulament, prin „portabil” înseamnă ca abonații să poată accesa și utiliza efectiv servicii de conținut online în statul membru de reședință fără o limitare la o anumită locație. Sunt acoperite două scenarii cu privire la serviciile de conținut online: (i) servicii care sunt prestate în schimbul plății (directe sau indirecte) a unei sume de bani; și (ii) servicii care sunt prestate fără plata unei sume de bani, cu condiția ca statul membru de reședință al abonatului să fie verificat de către prestatorul de servicii. Un exemplu de plată indirectă este atunci când abonatul plătește pentru un pachet de servicii care combină un serviciu de telecomunicații și servicii de conținut oferite de un alt prestator de servicii. În cazul în care un abonat primește un serviciu de conținut online fără plata unei sume de bani, prestatorul va fi obligat să permită abonatului să se bucure de portabilitate transfrontalieră numai în cazul în care verifică statul membru de reședință al abonatului. Prin urmare, dacă, de exemplu, un consumator doar acceptă termenele și condițiile unui serviciu de conținut online gratuit, dar nu se înregistrează pe o pagină de internet a unor astfel de servicii (și, prin urmare, prestatorul nu verifică statul membru de reședință al unui astfel de consumator), prestatorul de servicii nu va fi obligat să ofere portabilitate transfrontalieră pentru respectivul serviciu.

Articolul 3 stabilește obligația prestatorului de a permite unui abonat să utilizeze servicii de conținut online în timp ce abonatul se află temporar în alt stat membru. Obligația se aplică aceluiași conținut, accesat pe aceeași gamă și același număr de dispozitive și cu aceeași gamă de funcționalități ca și cele oferite în statul membru de reședință. Cu toate acestea, această obligație nu se extinde la vreuna dintre cerințele de calitate aplicabile prestării acestui serviciu atunci când acesta este oferit în statul membru de reședință. În scenariile de portabilitate transfrontalieră, prestatorul nu este răspunzător în cazul în care calitatea de furnizare a serviciului este inferioară, de exemplu din cauza conexiunii limitate la internet. Cu toate acestea, în cazul în care prestatorul își dă în mod expres acordul să garanteze anumite standarde de calitate pentru livrarea către abonați în timp ce aceștia se află temporar în alte state membre, prestatorul este obligat să respecte acest angajament. De asemenea, prezentul regulament va obliga prestatorul să informeze abonatul cu privire la calitatea prestării de servicii de conținut online atunci când sunt accesate și utilizate într-un alt stat membru decât statul membru de reședință.

Articolul 4 prevede un mecanism care stabilește localizarea serviciului în scopul portabilității: prestarea, precum și accesul la serviciu și utilizarea acestuia de către un abonat care se găsește temporar într-un alt stat membru se consideră că a avut loc exclusiv în statul membru de reședință. Din punctul de vedere al acordării de licențe pentru drepturile de autor și drepturile conexe, aceasta înseamnă că actele relevante privind drepturile de autor, care apar atunci când serviciul este prestat consumatorilor în sistem de portabilitate transfrontalieră, sunt considerate a avea loc numai în statul membru de reședință. Această dispoziție se aplică pentru toate celelalte scopuri legate de prestarea serviciului, precum și de accesul la acesta și la utilizarea serviciului în mod de portabilitate transfrontalieră.

În plus, articolul 5 prevede că orice clauză contractuală care contravine obligației de asigurare a portabilității transfrontaliere, în special cele care limitează fie posibilitățile consumatorului în ceea ce privește portabilitatea transfrontalieră a serviciilor sale de conținut online, fie abilitatea prestatorului de servicii de a le presta, sunt neexecutorii. În plus, orice clauze contractuale contrare mecanismului juridic care permite prestatorilor de servicii să respecte obligația portabilității transfrontaliere vor fi, de asemenea, neexecutabile. Acest lucru este valabil pentru toate acordurile contractuale, inclusiv între titularii de drepturi și prestatorii de servicii, precum și între prestatorii de servicii și clienții acestora. Cu toate acestea, titularii de drepturi pot solicita ca prestatorul de servicii să folosească mijloace pentru a verifica dacă serviciul este prestat în conformitate cu regulamentul. Propunerea prevede, ca garanție, că aceste mijloace trebuie să fie rezonabile și să nu depășească ceea ce este necesar pentru a-și atinge scopul.

Articolul 6 prevede că prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată în cadrul regulamentului se realizează cu respectarea Directivei 95/46/CE și a Directivei 2002/58/CE.

Articolul 7 prevede că regulamentul se aplică, de asemenea, tuturor contractelor încheiate și drepturilor dobândite înainte de data aplicării sale, în cazul în care acestea sunt relevante pentru prestarea serviciului, pentru accesul la acesta și pentru utilizarea serviciului.

Articolul 8 prevede că regulamentul se aplică la șase luni de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

2015/0284 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

privind asigurarea portabilității transfrontaliere a serviciilor de conținut online în cadrul pieței interne

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European 20 ,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor 21 ,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)Deoarece piața internă cuprinde un spațiu fără frontiere interne, care se bazează, printre altele, pe libera circulație a serviciilor și a persoanelor, este necesar să se asigure utilizarea de către consumatori a serviciilor de conținut online care oferă acces la conținuturi cum ar fi muzica, jocurile, filmele sau evenimentele sportive nu numai în statul membru de reședință, ci și atunci când consumatorii sunt temporar prezenți în alte state membre ale Uniunii. Prin urmare, ar trebui să fie eliminate obstacolele care împiedică accesul la astfel de servicii de conținut online în sistem transfrontalier și utilizarea acestora.

(2)Dezvoltarea tehnologică, care a dus la o proliferare a dispozitivelor portabile precum tabletele și telefoanele inteligente, facilitează din ce în ce mai mult utilizarea serviciilor de conținut online, oferind acces la acestea indiferent de localizarea consumatorilor. Crește tot mai rapid dorința consumatorilor de a avea acces la conținut și servicii online inovatoare nu doar în țara lor de origine, ci și atunci când sunt temporar prezenți în alt stat membru al Uniunii.

(3)Consumatorii încheie din ce în ce mai mult contracte cu prestatorii de servicii pentru prestarea de servicii de conținut online. Cu toate acestea, consumatorii care sunt prezenți temporar în alt stat membru al Uniunii nu pot adesea accesa și utiliza serviciile de conținut online la care au dobândit dreptul de utilizare în țara lor de origine.

(4)Există o serie de bariere care împiedică prestarea acestor servicii către consumatorii aflați temporar în alt stat membru. Anumite servicii online includ tipuri de conținut cum ar fi muzica, jocurile sau filmele care sunt protejate prin drepturi de autor și/sau drepturi conexe conform dreptului Uniunii. Obstacolele în calea portabilității transfrontaliere a serviciilor de conținut online sunt în mod special generate de faptul că drepturile de transmitere a tipurilor de conținut protejate de drepturi de autor și/sau drepturi conexe, cum ar fi operele audiovizuale, sunt adesea acordate prin licențe teritoriale, precum și de faptul că prestatorii de servicii online pot alege să deservească numai anumite piețe.

(5)Același lucru este valabil și pentru alte tipuri de conținut, precum evenimentele sportive, care nu sunt protejate prin drepturi de autor și/sau drepturi conexe în temeiul dreptului Uniunii, dar care pot fi protejate prin drepturi de autor, drepturi conexe sau pe baza unei legislații specifice, adoptată în temeiul legislației naționale, și care sunt, de asemenea, deseori licențiate de către organizatorii de astfel de evenimente sau oferite de către prestatorii de servicii online pe criterii teritoriale. Transmisia unui astfel de conținut de către organismele de radiodifuziune și televiziune ar fi protejată prin drepturile conexe care au fost armonizate la nivelul Uniunii. În plus, transmisiile unui astfel de conținut includ adeseori elemente protejate prin drepturi de autor, precum muzică, secvențele de deschidere sau închidere sau elemente grafice. Pe lângă aceasta, în scopul realizării de reportaje scurte de știri, anumite aspecte ale acestor transmisii legate de evenimente de importanță majoră pentru societate sau evenimente de mare interes pentru public au fost armonizate prin Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului 22 . În cele din urmă, serviciile mass-media audiovizuale, în sensul Directivei 2010/13/UE, includ serviciile care asigură accesul la conținut, cum ar fi evenimentele sportive, știri și evenimente de actualitate.

(6)Prin urmare, din ce în ce mai frecvent, serviciile de conținut online sunt comercializate în cadrul unui pachet în care conținutul care nu este protejat prin drepturi de autor și/sau drepturi conexe nu este separabil de conținutul care este protejat prin drepturi de autor și/sau drepturi conexe, fără restrângerea semnificativă a valorii serviciului prestat consumatorilor. Acesta este mai ales cazul conținutului de calitate („premium”) precum evenimente sportive sau alte evenimente de interes semnificativ pentru consumatori. Pentru a le permite prestatorilor de servicii să le ofere consumatorilor acces complet la serviciile de conținut online, este indispensabil ca prezentul regulament să includă în domeniul său de aplicare și acest tip de conținut utilizat de serviciile de conținut online și, prin urmare, ca acesta să se aplice serviciilor mass-media audiovizuale în sensul Directivei 2010/13/UE, precum și integralității transmisiunilor efectuate de organismele de radiodifuziune și televiziune.

(7)Drepturile de autor asupra operelor și a altor elemente protejate sunt armonizate, printre altele, de Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului 23 , Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului 24 , Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului 25 și Directiva 2009/24 a Parlamentului European și a Consiliului 26 .

(8)Prin urmare, prestatorii de servicii de conținut online care utilizează opere sau alte obiecte protejate, precum cărți, producții audiovizuale, înregistrări muzicale sau emisiuni trebuie să obțină drepturile de utilizare a acestui conținut în teritoriile relevante.

(9)Transmiterea de către prestatorul de servicii online a unui conținut protejat prin drepturi de autor și drepturi conexe necesită o autorizație din partea titularilor drepturilor respective, cum ar fi autorii, artiștii interpreți sau executanți, producătorii și organismele de radiodifuziune sau de televiziune, pentru conținutul care ar urma să fie inclus în transmitere. Același lucru este valabil și în cazul în care o astfel de transmitere este realizată în scopul de a permite consumatorilor să efectueze o descărcare în vederea utilizării unui serviciu de conținut online.

(10)Dobândirea unei licențe pentru drepturile relevante nu este întotdeauna posibilă, mai ales atunci când drepturile asupra conținutului sunt acordate pe bază de licență exclusivă. Pentru a garanta exclusivitatea teritorială, prestatorii de servicii online se angajează adesea, în cadrul contractelor de licență cu titularii drepturilor, inclusiv cu organismele de radiodifuziune și televiziune sau organizatorii de evenimente, să prevină accesul la serviciu și utilizarea acestuia de către abonații lor în afara teritoriului pentru care prestatorul de servicii deține licență. Aceste restricții contractuale impuse prestatorilor de servicii fac necesară luarea de către aceștia a unor măsuri precum interzicerea accesului la serviciile lor de la adrese IP situate în afara teritoriului în cauză. Prin urmare, unul dintre obstacolele în calea portabilității transfrontaliere de servicii de conținut online se regăsește în contractele încheiate între prestatorii de servicii online și abonații acestora, care reflectă, la rândul lor, clauzele de limitare teritorială incluse în contractele încheiate între respectivii prestatori de servicii și titularii de drepturi.

(11)În plus, Curtea a hotărât în cauzele conexate C-403/08 și C-429/08, Football Association Premier League și alții, EU:C:2011:631, că anumite restricții în ceea ce privește prestarea de servicii nu pot fi justificate în raport cu obiectivul de protecție a drepturilor de proprietate intelectuală.

(12)Prin urmare, obiectivul urmărit de prezentul regulament constă în adaptarea cadrului juridic, astfel încât să se asigure faptul că acordarea de licențe de drepturi nu mai face să apară bariere în calea portabilității transfrontaliere a serviciilor de conținut online în cadrul Uniunii și că portabilitatea transfrontalieră poate fi asigurată.

(13)Prezentul regulament ar trebui, așadar, să se aplice serviciilor de conținut online pe care un prestator de servicii, după ce a obținut drepturile relevante de la titularii de drepturi pe un anumit teritoriu, le oferă abonaților săi pe baza unui contract, prin orice mijloace, inclusiv prin streaming, descărcare sau orice altă tehnică care permite utilizarea acestui conținut. Cererea de înregistrare pentru a primi alerte de conținut sau simpla acceptare a cookie-urilor HTML nu ar trebui să fie considerate drept contract pentru prestarea de servicii de conținut online în sensul prezentului regulament.

(14)Un serviciu online care nu este un serviciu mass-media audiovizual în sensul Directivei 2010/13/UE și care utilizează opere, alte obiecte protejate sau transmisii ale unor organisme de radiodifuziune și televiziune doar într-un mod accesoriu nu ar trebui să fie reglementat de prezentul regulament. Astfel de servicii includ site-uri care utilizează doar în mod accesoriu opere sau alte obiecte protejate, precum elemente grafice sau muzică utilizate drept fundal, atunci când scopul principal al acestor site-uri este, de exemplu, vânzarea de bunuri.

(15)Prezentul regulament ar trebui să se aplice numai serviciilor de conținut online pe care consumatorii le pot accesa și utiliza efectiv în statul membru în care aceștia își au reședința în mod obișnuit, fără a fi limitate la o anumită locație, întrucât nu este adecvat să li se solicite prestatorilor de servicii care nu oferă servicii portabile din țara lor de origine să facă acest lucru la nivel transfrontalier.

(16)Prezentul regulament ar trebui să se aplice serviciilor de conținut online care sunt prestate contra plății unei sume de bani. Prestatorii acestui tip de servicii sunt în măsură să verifice statul membru de reședință al abonaților. Dreptul de a utiliza un serviciu de conținut online ar trebui să fie considerat ca fiind dobândit în schimbul plății unei sume de bani indiferent dacă plata respectivă este efectuată direct către prestatorul de servicii de conținut online sau către o altă parte, precum un prestator care oferă un pachet care combină un serviciu de telecomunicații și un serviciu de conținut online operat de un alt prestator.

(17)Serviciile de conținut online prestate fără plata unei sume de bani sunt, de asemenea, incluse în domeniul de aplicare al prezentului regulament în măsura în care prestatorii verifică statul membru de reședință al abonaților. Serviciile de conținut online care sunt prestate fără plata unei sume de bani și ai căror prestatori nu verifică statul membru de reședință al abonaților lor ar trebui să nu fie incluse în domeniul de aplicare al prezentului regulament, deoarece includerea lor ar implica o schimbare majoră în modul în care aceste servicii sunt prestate, precum și costuri disproporționate. În ceea ce privește verificarea statului membru de reședință al abonatului, ar trebui să se țină cont de informații precum plata unei taxe de licență pentru alte servicii prestate în statul membru de reședință, existența unui contract pentru conexiunea internet sau telefon, adresa IP sau alte mijloace de autentificare, dacă acestea permit prestatorului să aibă indicații suficiente cu privire la statul membru de reședință al abonaților săi.

(18)Pentru a asigura portabilitatea transfrontalieră a serviciilor de conținut online, este necesar să se impună ca prestatorii de servicii online să le permită abonaților lor să utilizeze serviciul în statul membru în care sunt prezenți temporar, oferindu-le acces la același conținut, pe aceeași gamă și număr de dispozitive, pentru același număr de utilizatori și cu aceleași funcționalități ca și cele oferite în statul membru de reședință. Această obligație este imperativă și, prin urmare, părțile nu o pot exclude, nu pot deroga de la aceasta și nu pot modifica efectele acesteia. Orice acțiune a unui prestator de servicii care ar împiedica accesul de către abonat la serviciu sau utilizarea acestuia în timp ce se află temporar într-un stat membru, de exemplu, restricții în ceea ce privește funcționalitățile sau calitatea prestării, ar fi echivalente cu o eludare a obligației de a permite portabilitatea transfrontalieră a serviciilor de conținut online și, prin urmare, ar fi contrară prezentului regulament.

(19)Obligația ca prestarea de servicii de conținut online către abonații aflați temporar în alte state membre decât statul lor membru de reședință să se efectueze la aceeași calitate ca în statul membru de reședință ar putea avea ca rezultat costuri ridicate pentru prestatorii de servicii și, astfel, în ultimă instanță, pentru abonați. Prin urmare, nu este adecvat ca prezentul regulament să impună obligația ca prestatorul unui serviciu de conținut online să ia măsuri pentru a asigura calitatea prestării acestui tip de servicii la o calitate superioară celei disponibile prin intermediul modului de acces online local ales de către un abonat în timp ce se află temporar în alt stat membru. În astfel de cazuri, prestatorul nu este răspunzător în cazul în care calitatea de livrare a serviciului este mai scăzută. Cu toate acestea, în cazul în care prestatorul își dă în mod expres acordul să garanteze anumite standarde de calitate pentru livrarea către abonați în timp ce aceștia se află temporar în alte state membre, prestatorul este obligat să respecte acest angajament.

(20)Pentru a se asigura că prestatorii de servicii de conținut online respectă obligația de asigurare a portabilității transfrontaliere a serviciilor lor fără să dobândească drepturile relevante în alt stat membru, este necesar să se prevadă că prestatorii de servicii care oferă în mod legal servicii de conținut online portabile în statul membru de reședință au întotdeauna dreptul să ofere aceste servicii respectivilor abonați și atunci când aceștia se află temporar într-un alt stat membru. Acest lucru ar trebui realizat prin stipularea faptului că prestarea, accesarea și utilizarea unor astfel de servicii de conținut online ar trebui considerate a fi efectuate în statul membru de reședință al abonatului.

(21)În cazul acordării de licențe pentru drepturile de autor și drepturile conexe, aceasta înseamnă că actele relevante de reproducere, de comunicare către public și de punere la dispoziție a operelor și a altor obiecte protejate, precum și actele de extragere sau reutilizare din baze de date protejate prin drepturi sui generis care se produc când serviciul este oferit abonaților atunci când aceștia se află temporar într-un stat membru altul decât statul membru de reședință trebuie considerate a avea loc în statul membru de reședință al abonaților. Ar trebui, prin urmare, să se considere că prestatorii de servicii efectuează aceste acte pe baza autorizațiilor respective din partea titularilor de drepturi în cauză pentru statul membru de reședință al acestor abonați. Ori de câte ori prestatorii de servicii pot efectua acte de comunicare publică sau de reproducere în statul membru al abonatului, pe baza unei autorizații din partea titularilor de drepturi în cauză, un abonat aflat temporar într-un alt stat membru decât statul său membru de reședință ar trebui să aibă posibilitatea de a accesa și utiliza serviciul și, dacă este necesar, să efectueze orice acte de reproducere, precum descărcarea, la care ar avea dreptul în propriul stat membru de reședință. Prestarea de servicii de conținut online de către un prestator de servicii către un abonat aflat temporar într-un alt stat membru decât statul său membru de reședință și utilizarea serviciului de către un astfel de abonat în conformitate cu prezentul regulament nu ar trebui să constituie o încălcare a drepturilor de autor și a drepturilor conexe sau orice alte drepturi corespunzătoare pentru utilizarea conținutului care face parte din serviciu.

(22)Prestatorii de servicii nu ar trebui să fie răspunzători pentru încălcarea unei prevederi contractuale care intră în contradicție cu obligația de a permite abonaților să utilizeze serviciul în statul membru în care sunt prezenți temporar. Prin urmare, clauzele din contracte destinate să interzică sau să limiteze portabilitatea transfrontalieră a serviciilor de conținut online ar trebui să fie neexecutorii.

(23)Prestatorii de servicii ar trebui să se asigure că abonații lor sunt informați în mod adecvat în ceea ce privește condițiile în care pot beneficia de servicii de conținut online în alte state membre decât statul membru de reședință al abonaților. Regulamentul le permite titularilor de drepturi să impună ca prestatorul de servicii să utilizeze mijloace eficace pentru a verifica că serviciul de conținut online este oferit în conformitate cu prezentul regulament. Cu toate acestea, este necesar să se asigure că mijloacele necesare sunt rezonabile și nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea acestui scop. Exemple de măsuri tehnice și organizatorice necesare pot include prelevarea de mostre de adrese IP, în locul monitorizării constante a locației, comunicarea de informații transparente către persoanele fizice cu privire la metodele folosite pentru verificare și la scopurile acesteia, precum și măsuri de securitate adecvate. Având în vedere că pentru verificare ceea ce contează nu este locația, ci statul membru din care abonatul accesează serviciul în cauză, datele de localizare exactă nu ar trebui să fie colectate și prelucrate în acest scop. În mod similar, în cazul în care autentificarea unui abonat este suficientă pentru prestarea serviciului oferit, identificarea abonatului nu ar trebui să fie obligatorie.

(24)Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În consecință, prezentul regulament ar trebui interpretat și aplicat în conformitate cu aceste drepturi și principii, în special dreptul la respectarea vieții private și de familie, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, libertatea de expresie și libertatea de a desfășura o activitate comercială. Orice prelucrare a datelor cu caracter personal efectuată în temeiul prezentului regulament ar trebui să se realizeze cu respectarea drepturile fundamentale, inclusiv dreptul la respectarea vieții private și de familie și dreptul la protecția datelor cu caracter personal, în conformitate cu articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și trebuie să fie în conformitate cu Directivele 95/46/CE 27 și 2002/58/CE 28 . În particular, prestatorii de servicii trebuie să se asigure că orice prelucrare a datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament este necesară și proporțională având în vedere obiectivul relevant.

(25)Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere aplicării normelor în materie de concurență, în special a articolelor 101 și 102 din tratat. Normele prevăzute în prezentul regulament nu ar trebui să fie utilizate pentru a restrânge concurența într-un mod care să contravină tratatului.

(26)Contractele pe baza cărora se licențiază conținutul sunt încheiate de obicei pentru o perioadă relativ lungă de timp. În consecință, în scopul de a se asigura că toți consumatorii care își au reședința în Uniune pot beneficia de portabilitatea transfrontalieră a serviciilor de conținut online de pe poziții de egalitate din punctul de vedere al timpului și fără nicio întârziere nejustificată, prezentul regulament ar trebui să se aplice și în cazul contractelor încheiate și drepturilor dobândite înainte de data aplicării sale, în cazul în care acestea sunt relevante pentru portabilitatea transfrontalieră a unui serviciu de conținut online prestat după această dată. Acest lucru este necesar și pentru a asigura condiții de concurență echitabile pentru prestatorii de servicii care își desfășoară activitatea pe piața internă, prin faptul că li se permite prestatorilor care au încheiat contracte cu titularii de drepturi pentru o perioadă îndelungată de timp să le ofere abonaților portabilitatea transfrontalieră, independent de posibilitatea prestatorului de a renegocia astfel de contracte. În plus, această dispoziție ar trebui să asigure faptul că, atunci când iau măsurile necesare pentru portabilitatea transfrontalieră a serviciilor lor, prestatorii de servicii vor fi în măsură să ofere această portabilitate pentru întregul lor conținut online. În fine, dispoziția ar trebui, de asemenea, să permită titularilor de drepturi să nu fie nevoiți să își renegocieze contractele existente de licențiere pentru a permite oferirea de către prestatori a portabilității transfrontaliere a serviciilor.

(27)Deoarece regulamentul se va aplica, drept urmare, anumitor contracte și drepturi dobândite înainte de data aplicării sale, este, de asemenea, oportun să se prevadă o perioadă rezonabilă între data intrării în vigoare a prezentului regulament și data punerii sale în aplicare, care să le permită titularilor de drepturi și prestatorilor de servicii să ia măsurile necesare pentru a se adapta la noua situație, precum și să permită prestatorilor de servicii să modifice condițiile de utilizare a serviciilor lor.

(28)În vederea atingerii obiectivului de asigurare a portabilității transfrontaliere a serviciilor de conținut online în cadrul Uniunii, este oportun să se adopte un regulament, care se aplică în mod direct în statele membre. Acest lucru este necesar pentru a garanta o aplicare uniformă a normelor portabilității transfrontaliere între statele membre, precum și intrarea lor în vigoare în același timp cu privire la toate serviciile de conținut online. Numai un regulament garantează gradul de securitate juridică care este necesar pentru a le permite consumatorilor să beneficieze pe deplin de portabilitatea în întreaga Uniune.

(29)Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume adaptarea cadrului juridic astfel încât portabilitatea transfrontalieră a serviciilor de conținut online să fie oferită în cadrul Uniunii, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului său. Prin urmare, prezentul regulament nu afectează în mod substanțial modul în care sunt licențiate drepturile și nu obligă titularii de drepturi și prestatorii de servicii să renegocieze contractele. În plus, prezentul regulament nu impune ca prestatorul să ia măsuri pentru a asigura calitatea livrării de servicii de conținut online în afara statului membru de reședință al abonatului. În fine, prezentul regulament nu se aplică pentru prestatorii de servicii care oferă servicii fără plată și care nu verifică statul membru de reședință al abonatului. Prin urmare, acesta nu impune costuri disproporționate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1
Obiectiv și domeniu de aplicare

Prezentul regulament introduce o abordare comună menită să garanteze că abonații la serviciile de conținut online din Uniune pot accesa și utiliza aceste servicii atunci când sunt prezenți temporar pe teritoriul unui stat membru.

Articolul 2
Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(a)„abonat” înseamnă orice consumator care, pe baza unui contract de prestare a unor servicii de conținut online încheiat cu un prestator, poate accesa și utiliza astfel de servicii în statul membru de reședință;

(b)„consumator” înseamnă orice persoană fizică care, în cadrul contractelor care intră sub incidența prezentului regulament, acționează în scopuri care nu se încadrează în activitatea sa comercială, industrială, artizanală sau liberală;

(c)„statul membru de reședință” este statul membru în care abonatul își are reședința obișnuită;

(d)„prezent temporar” înseamnă prezența unui abonat într-un alt stat membru decât statul membru de reședință;

(e)„serviciu de conținut online” înseamnă un serviciu, astfel cum este definit la articolele 56 și 57 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pe care un prestator de servicii îl oferă online în mod legal în statul membru de reședință în mod portabil și care este un serviciu mass-media audiovizual în sensul Directivei 2010/13/UE sau un serviciu a cărui principală caracteristică este oferirea de acces la opere și alte obiecte protejate sau la transmisiuni realizate de organisme de radiodifuziune și televiziune, precum și oferirea posibilității utilizării acestora, într-o manieră lineară sau la cerere,

care este prestat unui abonat conform unor termene convenite de comun acord, fie:

(1)în schimbul plății unei sume de bani, fie

(2)fără plata unei sume de bani, cu condiția ca statul membru de reședință al abonatului să fie verificat de către prestator;

(f)„portabil” înseamnă că abonații pot accesa și utiliza efectiv servicii de conținut online în statul membru de reședință fără a fi limitați la o anumită locație.

Articolul 3
Obligația de a permite portabilitatea transfrontalieră a serviciilor de conținut online

(1)Prestatorul unui serviciu de conținut online are obligația de a permite unui abonat care se află temporar într-un stat membru să acceseze și utilizeze serviciul de conținut online.

(2)Obligația prevăzută la alineatul (1) nu se extinde asupra niciunor cerințe în materie de calitate aplicabile prestării unui serviciu de conținut online pe care prestatorul trebuie să le respecte atunci când oferă acest serviciu în statul membru de reședință, cu excepția cazului în care prestatorul s-a angajat în mod expres în această direcție.

(3)Prestatorul unui serviciu de conținut online informează abonatul în legătură cu calitatea livrării serviciului de conținut online prestat în conformitate cu alineatul (1).

Articolul 4
Localizarea prestării, a accesului la serviciile de conținut online și a utilizării acestora

Se consideră că prestarea unui serviciu de conținut online către un abonat, precum și accesul la acest serviciu și utilizarea acestuia de către abonatul în cauză în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) au avut loc exclusiv în statul membru de reședință, inclusiv în sensul Directivei 96/9/CE, al Directivei 2001/29/CE, al Directivei 2006/115/CE, al Directivei 2009/24 și al Directivei 2010/13/UE.

Articolul 5
Prevederi contractuale

(1)Orice prevedere contractuală care contravine articolului 3 alineatul (1) și articolului 4, inclusiv cele încheiate între titularii drepturilor de autor și ai drepturilor conexe, deținătorii oricăror alte drepturi relevante pentru utilizarea conținutului din serviciile de conținut online și prestatorii de servicii, precum și cele încheiate între prestatorii de servicii și utilizatori, , este neexecutorie.

(2)Fără a aduce atingere alineatului (1), titularii drepturilor de autor și ai drepturilor conexe sau deținătorii oricăror alte drepturi asupra conținutului serviciilor de conținut online pot solicita ca prestatorul de servicii să utilizeze mijloace eficace pentru a verifica dacă serviciul de conținut online este prestat în conformitate cu articolul 3 alineatul (1), cu condiția ca mijloacele necesare să fie rezonabile și să nu depășească ceea ce este necesar pentru a-și atinge scopul.

Articolul 6
Protecția datelor cu caracter personal

Prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată în cadrul prezentului regulament, în special în scopul verificării prevăzute la articolul 5 alineatul (2), se va realiza în conformitate cu Directivele 95/46/CE și 2002/58/CE.

Articolul 7
Aplicarea în cazul contractele existente și al drepturilor dobândite

Prezentul regulament se aplică, de asemenea, contractelor încheiate și drepturilor dobândite înainte de data aplicării sale în cazul în care acestea sunt relevante pentru prestarea unui serviciu de conținut online, accesul la acesta și utilizarea acestuia în conformitate cu articolul 3 după această dată.

Articolul 8
Prevederi finale

(1)Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)Acesta se aplică începând cu [data: șase luni de la data publicării].

Prezentul Regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European    Pentru Consiliu

Președintele    Președintele

(1) Eurostat, „Sondaj comunitar privind utilizarea TIC în gospodării și de către persoanele fizice”), 2014.
(2) Eurostat, „Statistici privind societatea informațională — gospodării și persoane fizice”.
(3) COM(2015) 192 final
(4) Potrivit unui sondaj recent, 33 % dintre respondenți (o cifră care urcă la 65 % în categoria de vârstă 15­24 de ani) care nu au în prezent un abonament pentru accesarea conținuturilor au declarat că, dacă ar încheia un astfel de abonament, ar considera important să îl poată accesa în timp ce călătoresc sau locuiesc temporar într-un alt stat membru („Flash Eurobarometru 411 — accesul transfrontalier la conținutul online”, august 2015).
(5) http://europa.eu/rapid/press-release_IP-15-5265_en.htm  
(6) Directiva 96/9/CE privind protecția juridică a bazelor de date (JO L 077, 27.03.1996, p. 20-28.
(7) Directiva 2001/29/CE privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională, JO L 167, 22.6.2001, p. 10–19.
(8) Directiva 2006/115/CE privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale, JO L 376, 27.12.2006, p. 28–35.
(9) Directiva 2009/24/CE privind protecția juridică a programelor pentru calculator (JO L 111, 5.5.2009, p. 16–22.
(10) JO L 376, 27.12.2006, p. 36–68.
(11) JO L 178, 17.07.2000, p. 1-16.
(12) JO L 95, 15.4.2010, p. 1–24.
(13) A se vedea https://ec.europa.eu/licences-for-europe-dialogue/en/content/about-site
(14) http://ec.europa.eu/internal_market/copyright/docs/studies/131216_study_en.pdf
(15) http://ec.europa.eu/internal_market/copyright/docs/studies/1403_study1_en.pdf
(16) http://is.jrc.ec.europa.eu/pages/ISG/DigEcocopyrights.html ; http://ec.europa.eu/sport/news/2014/docs/study-sor2014-final-report-gc-compatible_en.pdf
(17) http://ec.europa.eu/sport/library/studies/study-contribution-spors-economic-growth-final-rpt.pdf  
(18) SWD(2015) 271, SEC(2015) 484.
(19) Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale JO L 95, 15.4.2010, p. 1­24.
(20) JO C, , p. .
(21) JO C, , p. .
(22) Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale JO L 95, 15.4.2010, p. 1­24.
(23) Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecția juridică a bazelor de date JO L 077, 27,03,1996, p. 20-28.
(24) Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională, JO L 167, 22.6.2001, p. 10–19.
(25) Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale, JO L 376, 27.12.2006, p. 28–35.
(26) Directiva 2009/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind protecția juridică a programelor pentru calculator JO L 111, 5.5.2009, p. 16-22.
(27) Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date JO L 281, 23.11.1995, p. 31-50.
(28) Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO L 201, 31.7.2002, p. 37), cu modificările aduse de Directivele 2006/24/CE și 2009/136/CE.
Top