22.9.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 316/99

—

având în vedere Directiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman (1) (denumită în continuare „Directiva privind apa potabilă”),

—

având în vedere Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (2) (denumită în continuare „DCA”),

—

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 211/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 privind inițiativa cetățenească (3),

—

având în vedere Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (4),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 noiembrie 2012 intitulată „Plan de salvgardare a resurselor de apă ale Europei”(COM(2012)0673),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 martie 2014 privind inițiativa cetățenească europeană „Apa și salubritatea sunt un drept al omului! Apa este un bun public, nu o marfă!” (COM(2014)0177) (denumită în continuare „comunicarea”),

—

având în vedere Raportul de sinteză al Comisiei privind calitatea apei potabile în UE de analiză a rapoartelor statelor membre pentru perioada 2008-2010 în temeiul Directivei 98/83/CE (COM(2014)0363),

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European privind comunicarea susmenționată a Comisiei din data de 19 martie 2014 (5),

—

având în vedere raportul elaborat de Agenția Europeană de Mediu (AEM) privind „Mediul european – situația actuală și perspective 2015”,

—

având în vedere Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite din 28 iulie 2010 intitulată „Dreptul omului la apă și salubritate” (6), precum și Rezoluția Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite din 18 decembrie 2013 intitulată „Dreptul omului la apă potabilă sigură și la salubrizare” (7),

—

având în vedere toate rezoluțiile privind dreptul omului la apă potabilă sigură și la salubrizare adoptate de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU,

—

având în vedere Rezoluția sa din 9 octombrie 2008 referitoare la rezolvarea problemei deficitului de apă și a secetei în Uniunea Europeană (8),

—

având în vedere Rezoluția sa din 3 iulie 2012 referitoare la punerea în aplicare a legislației UE privind apa, înaintea adoptării unei abordări generale necesare a provocărilor cu care se confruntă Europa în domeniul apei (9),

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2014 referitoare la UE și cadrul de dezvoltare globală pentru perioada de după 2015 (10),

—

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizele Comisiei pentru dezvoltare și Comisiei pentru petiții (A8-0228/2015),

A.

întrucât „Right2Water” (Dreptul la apă) este prima inițiativă cetățenească europeană (ICE) care a întrunit cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 211/2011 privind inițiativa cetățenească și care a fost prezentată Parlamentului după primirea sprijinului a circa 1,9 milioane de cetățeni;

B.

întrucât dreptul omului la apă și la salubrizare include dimensiunile de disponibilitate, accesibilitate, acceptabilitate, prețuri abordabile și calitate;

C.

întrucât aplicarea deplină a dreptului omului la apă și salubrizare, recunoscut de ONU și sprijinit de statele membre ale UE, este esențială pentru viață și întrucât gestionarea adecvată a resurselor de apă joacă un rol crucial în garantarea utilizării durabile a apei și în protejarea capitalului natural al lumii; întrucât efectele combinate ale activității umane și ale schimbărilor climatice conduc la clasificarea întregii regiuni mediteraneene a Europei și a anumitor regiuni din Europa Centrală ca regiuni cu deficit de apă și semi-deșertice;

D.

întrucât, astfel cum se precizează în raportul AEM din 2015 privind situația actuală a mediului, în Europa, procentul pierderilor de apă prin scurgeri la nivelul țevilor este actualmente cuprins între 10 % și 40 %;

E.

întrucât accesul la apă este una dintre cheile realizării dezvoltării durabile; întrucât axarea ajutorului pentru dezvoltare pe îmbunătățirea alimentării cu apă potabilă și a serviciilor de salubrizare este un mod eficient de a urmări obiective fundamentale legate de eradicarea sărăciei, precum și de a promova egalitatea socială, sănătatea publică, securitatea alimentară și creșterea economică;

F.

întrucât cel puțin 748 de milioane de persoane nu au acces durabil la apă potabilă sigură, iar o treime din populația lumii nu are acces la servicii de salubrizare de bază; întrucât, din această cauză, dreptul la sănătate este amenințat și bolile se răspândesc, provocând suferință și moarte și ridicând obstacole majore în calea dezvoltării; întrucât circa 4 000 de copii mor zilnic din cauza unor boli transmise prin apă sau din cauza apei, salubrizării și igienei necorespunzătoare; întrucât lipsa accesului la apă potabilă face mai multe victime în rândul copiilor decât SIDA, malaria și variola la un loc; întrucât se observă totuși o tendință descrescătoare evidentă a acestor cifre și această tendință poate și trebuie să fie accelerată;

G.

întrucât accesul la apă are și o dimensiune de securitate, care necesită o cooperare regională îmbunătățită;

H.

întrucât lipsa accesului la apă și la salubrizare are consecințe în ceea ce privește exercitarea altor drepturi ale omului; întrucât provocările legate de apă afectează în mod disproporționat femeile, dat fiind faptul că în multe țări în curs de dezvoltare acestea sunt în mod tradițional responsabile pentru aprovizionarea cu apă menajeră; întrucât femeile și fetele suferă cel mai mult din cauza lipsei de acces la o salubrizare adecvată și decentă, fapt care le limitează adesea accesul la educație și le face mai vulnerabile la boli;

I.

întrucât bolile transmise prin apă provoacă anual decesul a trei milioane și jumătate de persoane;

J.

întrucât Protocolul opțional la Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, care a intrat în vigoare în 2013, a creat un mecanism de reclamare care permite cetățenilor sau grupurilor de cetățeni să depună reclamații oficiale privind, printre altele, dreptul omului la apă și salubrizare;

K.

întrucât, în țările în curs de dezvoltare și economiile emergente, cererea de apă este tot mai mare în toate sectoarele, în special în sectorul energetic și în cel agricol; întrucât modificările climatice, urbanizarea și evoluțiile demografice pot reprezenta o amenințare serioasă în ceea ce privește disponibilitatea apei în multe țări în curs de dezvoltare, estimându-se că în 2025 aproximativ două treimi din populația globului vor trăi în țări care se confruntă cu problema apei;

L.

întrucât UE este cel mai mare donator din sectorul apei, salubrizării și igienei (WASH), o proporție de 25 % din finanțarea umanitară globală pe care UE o acordă anual fiind dedicată numai sprijinirii parteneriatelor pentru dezvoltare în acest domeniu; întrucât, deși Raportul special din 2012 al Curții de Conturi a Uniunii Europene privind ajutorul pentru dezvoltare acordat de UE pentru alimentarea cu apă potabilă și servicii de salubrizare de bază în țările din regiunea subsahariană a evidențiat necesitatea îmbunătățirii eficacității ajutorului și a durabilității proiectelor sprijinite de UE;

M.

întrucât Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a declarat că „accesul la apă trebuie să fie recunoscut ca un drept fundamental al omului, întrucât apa este esențială pentru viața pe pământ și constituie o resursă care trebuie folosită în comun de omenire”;

N.

întrucât privatizarea utilităților de bază care a avut loc în anii 1990 în Africa Subsahariană a împiedicat, printre altele, realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM) legate de apă și salubrizare, deoarece axarea investitorilor pe recuperarea costurilor a intensificat, printre altele, inegalitățile în furnizarea acestor servicii, în detrimentul gospodăriilor cu venituri mici; întrucât, având în vedere eșecul privatizării sectorului apei, transferul serviciilor de distribuție a apei de la întreprinderile private către autoritățile locale înregistrează o tendință ascendentă în sectorul apei la nivel mondial;

O.

întrucât alimentarea cu apă este un monopol natural și toate veniturile din ciclul de gestionare a apei ar trebui să acopere atât costurile, cât și protecția serviciilor din domeniul alimentării cu apă și îmbunătățirea ciclului de gestionare a apei și ar trebui să fie întotdeauna alocate în acest sens, cu condiția respectării interesului public;

P.

întrucât lipsa apei și salubrizării adecvate afectează în mod grav sănătatea și dezvoltarea socială, în special a copiilor; întrucât contaminarea resurselor de apă reprezintă unul dintre principalii factori care declanșează diareea, a doua cauză majoră a mortalității infantile în țările în curs de dezvoltare, și se află la originea altor boli grave, precum holera, schistosomiaza și trahomul;

Q.

întrucât apa îndeplinește funcții sociale, economice și ecologice, iar gestionarea corectă a ciclului apei în beneficiul tuturor va garanta disponibilitatea continuă și stabilă a acesteia în contextul actual al schimbărilor climatice;

R.

întrucât Europa este deosebit de sensibilă la schimbările climatice și întrucât apa este unul dintre primele sectoare care suferă de pe urma acestora;

S.

întrucât ICE a fost instituit ca mecanism al democrației participative cu scopul de a încuraja dezbaterea la nivelul UE și implicarea directă a cetățenilor în procesul de luare a deciziilor de la nivelul UE și reprezintă o oportunitate excelentă pentru instituțiile UE de a se reangaja față de cetățeni;

T.

întrucât anchetele Eurobarometrului au arătat în mod constant că, în ultimii ani, cetățenii UE au niveluri foarte reduse de încredere în UE,

1.

consideră că ICE reprezintă un mecanism democratic unic, cu un potențial semnificativ de a contribui la reducerea decalajelor dintre mișcările sociale și ale societății civile de la nivel european și național și de a promova democrația participativă la nivelul UE; cu toate acestea, consideră că, pentru a putea dezvolta și mai mult mecanismul democratic, sunt indispensabile o evaluare a experienței trecute și o reformă a inițiativei cetățenești și că acțiunile Comisiei, care pot include, după caz, posibilitatea de a introduce elemente adecvate în revizuirea actelor legislative sau în noile propuneri legislative, trebuie să reflecte mai bine cerințele ICE atunci când acestea intră în domeniul de competență și, în special, când exprimă preocupări din domeniul drepturilor omului;

2.

subliniază că ar trebui asigurată o transparență maximă de către Comisie pe parcursul celor două luni ale etapei de analiză, iar o ICE reușită ar trebui să beneficieze de susținere și consiliere juridică adecvată din partea Comisiei și să fie popularizată în mod adecvat, iar promotorii și susținătorii acesteia ar trebui să dispună de informații complete și actualizate pe parcursul întregului proces al ICE;

3.

insistă asupra punerii în aplicare efective de către Comisie a Regulamentului privind inițiativa cetățenească europeană și asupra înlăturării tuturor sarcinilor administrative cu care se confruntă cetățenii în momentul depunerii sau susținerii unei ICE; îndeamnă Comisia să aibă în vedere punerea în aplicare a unui sistem comun de înregistrare a inițiativelor cetățenești europene pentru toate statele membre;

4.

salută faptul că sprijinul a circa 1,9 milioane de cetățeni ai UE din toate statele membre pentru această ICE este în concordanță cu decizia Comisiei de a exclude apa și serviciile de salubrizare din domeniul de aplicare al directivei privind concesiunile;

5.

îndeamnă Comisia să mențină și să confirme excluderea apei și a serviciilor de salubrizare din domeniul de aplicare al directivei privind concesiunile în cadrul oricărei eventuale revizuiri a acesteia;

6.

consideră regretabil faptul că acestei comunicări îi lipsește ambiția, că aceasta nu răspunde cererilor concrete exprimate în cadrul ICE și că se limitează la reafirmarea angajamentelor existente; subliniază faptul că răspunsul oferit de Comisie la ICE „Dreptul la apă” este insuficient deoarece nu aduce contribuții noi și nu introduce toate măsurile care ar putea contribui la îndeplinirea obiectivelor; solicită Comisiei să realizeze, în ceea ce privește această ICE, o campanie de informare cuprinzătoare cu privire la măsurile deja adoptate în domeniul apei și la modul în care aceste măsuri ar putea contribui la realizarea obiectivelor ICE „Dreptul la apă”;

7.

consideră că multe dintre petițiile privind calitatea apei și gestionarea apei provin din statele membre care nu sunt bine reprezentate în cadrul consultării publice la nivelul UE inițiate în iunie 2014 și, prin urmare, subliniază faptul că ar putea exista incoerențe între rezultatele consultării publice și situația evidențiată în petiții;

8.

își exprimă speranța cu privire la asumarea de către Comisie și de către vicepreședintele responsabil pentru durabilitate, a unui angajament politic explicit de a se adopta măsuri adecvate ca răspuns la preocupările aduse în discuție de această ICE;

9.

reiterează angajamentul Comisiei pentru petiții de a face auzită vocea petiționarilor în ceea ce privește aspectele referitoare la drepturile fundamentale; amintește că petiționarii care au adresat ICE „Dreptul la apă” și-au exprimat acordul cu privire la declararea apei ca drept al omului garantat la nivelul UE;

10.

cere Comisiei ca, în conformitate cu obiectivul principal al ICE „Dreptul la apă”, să prezinte propuneri legislative și, dacă este cazul, o revizuire a DCA, care să recunoască accesul universal și dreptul omului la apă; în plus, sprijină recunoașterea accesului universal la apă potabilă și la salubrizare în cadrul Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

11.

subliniază că, în cazul în care Comisia neglijează inițiativele cetățenești europene care au avut succes și care au beneficiat de sprijin masiv, prezentate în cadrul mecanismului democratic instituit de Tratatul de la Lisabona, UE își va pierde credibilitatea în ochii cetățenilor;

12.

îndeamnă Comisia să introducă acțiuni de informare și de educare la nivelul UE pentru a promova cultura apei ca un bun comun, acțiuni de sensibilizare pentru adoptarea unui comportament individual mai responsabil (în vederea economisirii apei), acțiuni privind elaborarea conștientă a unor politici de gestionare a resurselor naturale, precum și sprijinul pentru o gestionare publică, participativă și transparentă;

13.

consideră necesară elaborarea unor politici privind apa care să încurajeze utilizarea rațională, reciclarea și reutilizarea resurselor de apă, aceste aspecte fiind elemente esențiale ale unei gestiuni integrate; consideră că acest lucru va permite reducerea costurilor, va contribui la conservarea resurselor naturale și va asigura gestionarea corectă a mediului;

14.

îndeamnă Comisia să descurajeze practicile de acaparare a apelor și de fracturare hidraulică și să le supună unor studii de impact asupra mediului;

15.

reamintește faptul că ONU afirmă că dreptul omului la apă și la salubrizare presupune că fiecare persoană are dreptul la apă pentru uz personal și casnic de bună calitate, în mod sigur, accesibil din punct de vedere fizic, la prețuri accesibile, în cantitate suficientă și de o calitate acceptabilă; subliniază că, în conformitate cu o altă recomandare a ONU, suma plătită pentru serviciile de alimentare cu apă, atunci când aceste servicii se plătesc, ar trebui să reprezinte cel mult 3 % din veniturile unei gospodării;

16.

sprijină activitatea raportorului special al ONU privind dreptul omului la apă potabilă sigură și la salubrizare și subliniază importanța activității sale, precum și a predecesorului său, pentru recunoașterea acestui drept;

17.

regretă faptul că în UE-28 există în continuare peste un milion de persoane care nu beneficiază de acces la alimentarea cu apă potabilă sigură și curată, iar aproape 2 % din populație nu beneficiază de acces la servicii de salubrizare, potrivit Programului mondial de evaluare a apei, și, prin urmare, solicită Comisiei să acționeze fără întârziere;

18.

cere Comisiei să recunoască importanța dreptului omului la apă și la salubrizare, precum și calitatea apei de bun public și valoare fundamentală pentru toți cetățenii UE, și nu o marfă; își exprimă îngrijorarea pentru faptul că, începând din 2008, din cauza crizei economice și financiare și a politicilor de austeritate, care au determinat creșterea sărăciei în Europa și a numărului de gospodării cu venit scăzut, un număr tot mai mare de oameni se confruntă cu dificultăți în a-și plăti factura la apă și că accesibilitatea economică devine o chestiune tot mai îngrijorătoare; respinge măsurile de întrerupere a furnizării apei și debranșare forțată de la sistemul de aprovizionare cu apă și solicită statelor membre să pună imediat capăt tuturor situațiilor de acest fel atunci când se datorează unor factori socioeconomici care intervin în gospodăriile cu venituri reduse; salută faptul că, în unele state membre, sunt utilizate așa-numite „bănci pentru apă” sau cote minime de apă pentru a ajuta persoanele cele mai vulnerabile să facă față costurilor la utilități și pentru a garanta că apa este o componentă inalienabilă a drepturilor fundamentale;

19.

cere Comisiei, date fiind efectele recentei crize economice, să colaboreze cu statele membre și cu autoritățile locale și regionale pentru elaborarea unui studiu referitor la precaritatea aprovizionării cu apă, inclusiv la chestiunile de referitoare la acces și la preț; îndeamnă Comisia să sprijine și să faciliteze cooperarea între operatorii din domeniul alimentării cu apă pentru a-i ajuta pe cei din zone mai puțin dezvoltate și din zone rurale, cu scopul de a sprijini accesul la apă de bună calitate al tuturor cetățenilor din zonele respective;

20.

invită Comisia să identifice zonele în care lipsa apei este o problemă existentă sau potențială și să ajute statele membre, regiunile și zonele în cauză, în special zonele rurale și zonele urbane defavorizate, să încerce să soluționeze în mod adecvat această problemă;

21.

subliniază că presupusa neutralitate a Comisiei privind dreptul de proprietate asupra apei și de gospodărire a apei este în contradicție cu programele de privatizare impuse anumitor state membre de către troică;

22.

recunoaște că, după cum se afirmă în DCA, apa nu este o marfă, ci un bun public vital pentru viața și demnitatea umană și reamintește Comisiei că, potrivit dispozițiilor tratatului, UE trebuie să rămână neutră în ceea ce privește deciziile naționale care reglementează regimul proprietății întreprinderilor din domeniul apei; prin urmare, UE nu ar trebui, în niciun caz, să promoveze privatizarea întreprinderilor din domeniul apei în contextul niciunui program de ajustare economică sau al niciunei alte proceduri a UE de coordonare a politicilor economice; dat fiind faptul că acestea sunt servicii de interes general și deci că sunt în principal de interes public, cere Comisiei să excludă în mod permanent apa, salubrizarea și eliminarea apelor uzate din normele privind piața internă și din orice acord comercial și să furnizeze aceste servicii la prețuri accesibile și cere atât Comisiei, cât și statelor membre să se asigure că aceste servicii sunt gestionate tehnic, financiar, și administrativ în mod eficient, eficace și transparent;

23.

invită statele membre și Comisia să revizuiască guvernanța în domeniul politicii privind apa și să o redefinească pe baza unei participări active, adică transparența procesului decizional și deschiderea față de cetățeni;

24.

este de opinie că, în ceea ce privește reglementarea și controlul, proprietatea publică asupra apei trebuie protejată prin încurajarea modelelor de gestionare publică, transparentă și participativă în cadrul cărora, doar în anumite cazuri, autoritatea care deține proprietatea publică ar putea concesiona unele sarcini de gestionare unor inițiative private, în condiții strict reglementate și garantând în permanență dreptul la resursă și la salubrizare adecvată;

25.

solicită Comisiei și statelor membre să asigure o aprovizionare cu apă universală, de înaltă calitate, la prețuri abordabile și în condiții de muncă echitabile, precum și supusă controalelor democratice;

26.

îndeamnă statele membre să sprijine promovarea educației și a campaniilor de sensibilizare a cetățenilor în vederea conservării și a economisirii resurselor de apă și a asigurării unei mai mari participări civice;

27.

solicită statelor membre să se asigure că nu există discriminare în ceea ce privește accesul la serviciile de alimentare cu apă, garantând că apa este furnizată tuturor, inclusiv grupurilor de utilizatori marginalizați;

28.

cere Comisiei, Băncii Europene de Investiții și statelor membre să sprijine primăriile din UE care nu dispun de capitalul necesar pentru a beneficia de asistență tehnică, de finanțări de la UE și de împrumuturile pe termen lung cu dobândă preferențială disponibile la nivelul UE, în special cu scopul de a întreține și reînnoi infrastructura de aprovizionare cu apă, de a garanta furnizarea unei ape de înaltă calitate și de a extinde serviciile de aprovizionare cu apă și salubrizare la grupurile de populație cele mai vulnerabile, inclusiv la persoanele sărace și la locuitorii din regiunile ultraperiferice și din regiunile îndepărtate; subliniază importanța unei guvernanțe deschise, democratice și participative pentru a se garanta aplicarea, în cadrul gestionării resurselor de apă, a celor mai rentabile soluții din punctul de vedere al costurilor, în beneficiul întregii societăți; solicită Comisiei și statelor membre să asigure transparența resurselor financiare generate de-a lungul ciclului de gestionare a apei;

29.

recunoaște că apa și serviciile de salubrizare sunt servicii de interes general și că apa nu este o marfă, ci un bun public și, prin urmare, apa ar trebui furnizată la prețuri accesibile, respectând dreptul oamenilor la apă de o minimă calitate și prevăzându-se aplicarea unor tarife progresive; solicită statelor membre să garanteze aplicarea pentru serviciile de furnizare a apei și de salubrizare a unui sistem tarifar just, echitabil, transparent și adecvat pentru a garanta accesul tuturor oamenilor la servicii de înaltă calitate, independent de venitul lor;

30.

afirmă faptul că apa trebuie să fie considerată un bun economic și social, și nu un simplu element de producție;

31.

reamintește că accesul la apă este esențial pentru agricultură, pentru a se putea exercita dreptul la o alimentație corespunzătoare;

32.

invită Comisia să sprijine cu fermitate eforturile depuse de statele membre în vederea dezvoltării și îmbunătățirii infrastructurilor care oferă acces la serviciile de irigații, canalizare și alimentare cu apă potabilă;

33.

consideră că Directiva privind apa potabilă a avut o contribuție importantă la asigurarea disponibilității unei ape potabile de înaltă calitate în întreaga UE și solicită luarea de către Comisie și statele membre a unor măsuri decisive în vederea obținerii beneficiilor pentru sănătate și mediu care pot decurge din promovarea consumului de apă de la robinet;

34.

reamintește statelor membre responsabilitatea care le revine în ceea ce privește punerea în aplicare a dreptului UE; solicită statelor membre să pună în aplicare pe deplin Directiva UE privind apa potabilă și întreaga legislație conexă; reamintește statelor membre să identifice prioritățile în materie de cheltuieli și să utilizeze pe deplin oportunitățile de obținere a sprijinului financiar din partea UE în sectorul apei prevăzut în noua perioadă de programare financiară (2014-2020), în special acordând prioritate investițiilor, mai ales celor axate pe gestionarea apei;

35.

reamintește concluziile raportului special al Curții de Conturi Europene privind integrarea obiectivelor politicii UE în materie de apă în cadrul politicii agricole comune, în cadrul căruia se precizează că „instrumentele utilizate în prezent de PAC pentru a soluționa problemele cu implicații pentru apă nu au reușit deocamdată să conducă la realizarea unor progrese suficiente în vederea atingerii obiectivelor ambițioase de politică stabilite în ceea ce privește apa”; consideră că o mai bună integrare a politicii din domeniul apei în alte politici, cum ar fi agricultura, este esențială pentru a îmbunătăți calitatea apei în întreaga Europă;

36.

subliniază importanța punerii în aplicare depline și efective a DCA, a Directivei privind apele subterane, a Directivei privind apa potabilă și a Directivei privind tratarea apelor urbane reziduale și consideră esențială îmbunătățirea coordonării procesului de punere în aplicare a acestor directive cu aplicarea directivelor privind mediul marin, biodiversitatea și protecția împotriva inundațiilor; este îngrijorat de faptul că instrumentele politicilor sectoriale ale Uniunii nu contribuie în mod suficient la atingerea standardelor de calitate a mediului pentru substanțele prioritare și la eliminarea treptată a evacuărilor, emisiilor și pierderilor de substanțe periculoase prioritare, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) și cu articolul 16 alineatul (6) din DCA; solicită Comisiei și statelor membre să țină seama de faptul că gestionarea apei trebuie integrată ca element transversal în elaborarea legislației privind alte aspecte cu impact esențial asupra apei, precum energia, agricultura, pescuitul, turismul etc., pentru a preveni poluarea apei cauzată, de exemplu, de depozitele ilegale și nereglementate de deșeuri periculoase sau de activitățile de extragere sau exploatare a resurselor de țiței; reamintește că, în cadrul politicii agricole comune (PAC), ecocondiționalitatea stabilește cerințe legale în materie de gestionare pe baza legislației UE existente privind agricultorii și a normelor privind bunele condiții agricole și de mediu, inclusiv în ceea ce privește apa; reamintește că agricultorii trebuie să respecte aceste norme pentru a putea beneficia de integralitatea plăților acordate prin PAC;

37.

invită statele membre:

38.

consideră că este necesar să se stabilească o ordine prioritară sau o ierarhie pentru utilizarea durabilă a apei; solicită Comisiei să prezinte, după caz, analize și propuneri;

39.

subliniază că statele membre s-au angajat să respecte dreptul omului la apă prin sprijinul pe care l-au manifestat față de declarația ONU și că acest drept este sprijinit de majoritatea cetățenilor și a operatorilor din UE;

40.

subliniază faptul că sprijinul pentru ICE „Dreptul la apă” și pentru obiectivele sale a fost, de asemenea, demonstrat de un număr mare de cetățeni din țări precum Germania, Austria, Belgia, Slovacia, Slovenia, Grecia, Finlanda, Spania, Luxemburg, Italia și Irlanda, care și-au exprimat opiniile cu privire la problema apei, proprietății asupra acesteia și alimentării cu apă;

41.

remarcă faptul că, din 1988, Comisia pentru petiții a primit un număr semnificativ de petiții de la cetățenii UE din multe state membre, care își exprimă preocupările cu privire la alimentarea cu apă, la calitatea apei și la gestionarea apelor reziduale; atrage atenția asupra unui număr mare de factori negativi reclamați de petiționari, cum ar fi depozitele de deșeuri, faptul că autoritățile nu reușesc să controleze în mod eficient calitatea apei, precum și practicile agricole și industriale nereglementare sau ilegale, factori care sunt răspunzători pentru calitatea slabă a apei și care au astfel impact asupra mediului și asupra sănătății umane și animale; consideră că aceste petiții demonstrează un interes real din partea cetățenilor față de punerea în aplicare pe deplin și elaborarea în continuare a unei legislații a UE în domeniul apei care să țină seama de conceptul de durabilitate;

42.

îndeamnă ferm Comisia să ia în serios preocupările și avertismentele exprimate de cetățeni în petiții și să adopte măsuri cu privire la aceasta, având în vedere mai ales nevoia urgentă de soluționare a problemei diminuării resurselor de apă, din cauza utilizării excesive și a schimbărilor climatice, atât timp cât se mai poate încă preveni poluarea și gestionarea defectuoasă; își exprimă preocuparea cu privire la numărul considerabil de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor privind calitatea apei și gestionarea apei;

43.

invită statele membre să își finalizeze planurile de management al bazinelor hidrografice în regim de urgență, ca element principal al punerii în aplicare a Directivei-cadru privind apa, și să le pună în aplicare în mod corespunzător, respectând pe deplin criteriile ecologice prioritare; atrage atenția asupra faptului că anumite state membre se confruntă din ce în ce mai des cu inundații devastatoare, care au un impact grav asupra populației locale; subliniază că planurile de management al bazinelor hidrografice prevăzute de Directiva-cadru privind apa, precum și planurile de gestionare a riscurilor de inundații prevăzute de Directiva privind inundațiile oferă o ocazie importantă de a exploata sinergiile dintre aceste instrumente, contribuind astfel la furnizarea de apă curată în cantități suficiente, simultan cu reducerea riscurilor de inundații; reamintește, în plus, că fiecare stat membru ar trebui să dispună de o pagină web principală pentru a furniza informații privind punerea în aplicare a Directivei-cadru privind apa, facilitând astfel formarea unei imagini de ansamblu privind gestionarea și calitatea apei;

44.

ia act de faptul că în unele țări din UE, printre care Spania, Portugalia, Grecia, Irlanda, Germania și Italia, pierderea potențială sau efectivă a proprietății publice asupra serviciilor de alimentare cu apă reprezintă un motiv de îngrijorare major pentru cetățeni; reamintește că alegerea metodei de gospodărire a apei se face în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la articolul 14 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și în Protocolul (nr. 26) privind serviciile de interes general, care subliniază importanța deosebită a serviciilor publice pentru coerența socială și teritorială a Uniunii; reamintește că întreprinderile de aprovizionare cu apă și de canalizare furnizează servicii de interes general și au misiunea generală de garantare a alimentării întregii populații cu apă de înaltă calitate, la prețuri acceptabile din punct de vedere social, reducând la minimum efectele negative asupra mediului ale apelor reziduale;

45.

subliniază că, potrivit principiului subsidiarității, Comisia ar trebui să rămână neutră față de deciziile statelor membre cu privire la proprietatea asupra serviciilor de alimentare cu apă și nu ar trebui să promoveze privatizarea serviciilor de alimentare cu apă, nici pe cale legislativă, nici prin alte mijloace;

46.

reamintește că opțiunea de remunicipalizare a serviciilor de alimentare cu apă ar trebui să fie asigurată și în viitor fără restricții, aceste servicii putând fi gestionate la nivel local, dacă aceasta este alegerea autorităților publice competente; reamintește faptul că apa reprezintă un drept de bază al omului și aceasta ar trebui să fie accesibilă și la prețuri rezonabile pentru toți; subliniază că statele membre au datoria de a se asigura că apa este garantată tuturor, indiferent de operator, garantând în același timp faptul că operatorii furnizează apă potabilă sigură și servicii de salubrizare mai bune;

47.

subliniază că, dat fiind caracterul special al serviciilor de alimentare cu apă și de salubrizare, cum ar fi producția, distribuția și tratarea apei, este imperativ ca aceste servicii să fie eliminate din toate acordurile comerciale pe care UE le negociază sau pe care le are în vedere; îndeamnă Comisia să instituie o excludere obligatorie din punct de vedere juridic pentru serviciile de alimentare cu apă, de salubrizare și de eliminare a apelor uzate din cadrul negocierilor actuale pentru Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP) și pentru Acordul privind comerțul cu servicii; subliniază că toate acordurile comerciale și de investiții viitoare ar trebui să includă clauze cu privire la accesul real la apă potabilă al populației țării terțe vizate de acord, în conformitate cu angajamentele pe termen lung ale Uniunii față de dezvoltarea durabilă și drepturile omului, și că accesul real la apă potabilă al populației țării terțe vizate de acord trebuie să reprezinte o condiție prealabilă pentru orice acorduri viitoare de liber schimb;

48.

reamintește numărul semnificativ de petiții care se opun includerii serviciilor publice esențiale, cum ar fi serviciile de alimentare cu apă și de salubrizare, în negocierile pentru TTIP; invită Comisia să crească nivelul de responsabilitate a furnizorilor de apă;

49.

cere Comisiei să își asume un rol de facilitator pentru a promova cooperarea dintre operatori din sectorul alimentării cu apă, prin intermediul schimbului de bune practici în domeniul reglementării și în alte domenii, precum și prin schimbul de inițiative, învățare reciprocă, experiențe comune și prin sprijinirea de exerciții voluntare de evaluare comparativă; salută apelul din comunicarea Comisiei pentru o mai mare transparență în sectorul apei și recunoaște eforturile depuse până în prezent, însă remarcă faptul că orice exercițiu de evaluare comparativă ar trebui să fie voluntar, date fiind diferențele importante dintre serviciilor de alimentare cu apă și caracteristicile specifice regionale și locale din Europa; în plus, constată că un exercițiu de acest fel care include numai indicatori financiari nu ar trebui considerat echivalent unor măsuri de transparență și că ar trebui incluse și alte criterii cruciale pentru cetățeni, cum ar fi calitatea apei, măsuri de atenuare a problemelor legate de accesibilitatea economică, informații cu privire la procentul din populație care are acces la o alimentare adecvată cu apă și la nivelul participării publice la guvernanța în sectorul apei, în mod comprehensibil atât pentru cetățeni, cât și pentru organismele de reglementare;

50.

subliniază importanța autorităților naționale de reglementare în asigurarea unei concurențe echitabile și deschise între furnizorii de servicii, în facilitarea unei implementări mai rapide a soluțiilor inovatoare și a progreselor tehnologice, în promovarea eficienței și calității serviciilor de alimentare cu apă și în asigurarea protecției intereselor consumatorilor; invită Comisia să sprijine inițiative de cooperare în materie de reglementare pe teritoriul UE, cu scopul de a accelera evaluarea comparativă, învățarea reciprocă și schimbul de cele mai bune practici în domeniul reglementării;

51.

consideră că ar trebui să existe o evaluare a proiectelor și a programelor europene din domeniul apei și salubrizării din perspectiva drepturilor omului, în vederea elaborării de politici, orientări și practici corespunzătoare; invită Comisia să stabilească un sistem de evaluare comparativă (pentru calitatea apei, accesibilitatea economică, durabilitatea, acoperirea etc.) pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor publice de alimentare cu apă și salubrizare la nivelul întregii Uniuni Europene, ca un mod de a oferi cetățenilor mai multe mijloace de acțiune;

52.

reamintește că concesiunile legate de serviciile de alimentare cu apă și salubrizare intră sub incidența principiilor stabilite în tratat și, prin urmare, trebuie să fie atribuite în conformitate cu principiile transparenței, egalității de tratament și nediscriminării;

53.

subliniază că producția, distribuția și tratarea apei și serviciile de salubrizare trebuie să rămână în continuare excluse din Directiva privind concesiunile și dacă au loc eventuale revizuiri ale directivei în viitor;

54.

reamintește Directiva 2006/123/CE privind serviciile în cadrul pieței interne, în cazul căreia a existat o puternică opoziție din partea societății civile în ceea ce privește mai multe aspecte, inclusiv aspectele legate de serviciile de interes economic general, precum serviciile de distribuție a apei și de alimentare cu apă și gestionarea apelor reziduale;

55.

subliniază importanța parteneriatelor de tip public-public și a celor de tip public-privat în schimbul de bune practici pe baza cooperării non-profit dintre operatorii din domeniul alimentării cu apă și salută faptul că, pentru prima dată, Comisia a recunoscut în comunicarea sa importanța parteneriatelor de tip public-public;

56.

salută eforturile încununate de succes ale unor autorități locale de a crește participarea publică la îmbunătățirea serviciilor de alimentare cu apă și la protejarea resurselor de apă și reamintește că instituțiile locale joacă un rol important în procesul decizional legat de gestionarea apei;

57.

solicită Comitetului Regiunilor să se implice mai mult în această inițiativă cetățenească europeană pentru a încuraja implicarea într-o mai mare măsură a autorităților regionale în această chestiune;

58.

reamintește obligația de a garanta accesul la justiție și la informații în domeniul mediului, precum și participarea publică la procesul decizional, astfel cum se prevede în Convenția de la Aarhus; invită, prin urmare, Comisia, statele membre și autoritățile regionale și locale ale acestora să respecte principiile și drepturile consacrate prin Convenția de la Aarhus; reamintește că sensibilizarea cetățenilor cu privire la drepturile proprii este esențială pentru a obține cea mai largă participare posibilă a acestora la procesul decizional; invită, prin urmare, Comisia să inițieze în mod proactiv o campanie prin care să se informeze cetățenii UE cu privire la realizările Convenției de la Aarhus în domeniul transparenței și la instrumentele concrete care le stau deja la dispoziție, precum și să respecte dispozițiile referitoare la instituțiile UE; solicită Comisiei să elaboreze criterii de transparență, responsabilitate și participare, ca mijloc de îmbunătățire a performanței, durabilității și rentabilității serviciilor de alimentare cu apă;

59.

îndeamnă statele membre și autoritățile locale și regionale să se îndrepte spre un veritabil acord social privind apă, cu scopul de a garanta disponibilitatea, stabilitatea și gestionarea sigură a resursei, în special prin adoptarea unor politici cum ar fi înființarea unor fonduri de solidaritate privind apa și a altor mecanisme de acțiune socială, pentru a sprijini persoanele care nu își pot permite accesul la servicii de alimentare cu apă și salubrizare, astfel încât să se îndeplinească cerințele în materie de siguranță a aprovizionării și să nu se pericliteze dreptul omului la apă; încurajează toate statele membre să introducă mecanisme de acțiune socială, precum cele care există deja în unele țări ale UE, pentru a asigura aprovizionarea cu apă potabilă a cetățenilor care se confruntă cu adevărate dificultăți;

60.

invită Comisia să organizeze schimburi de experiență între statele membre în ceea ce privește aspectele sociale ale politicii privind apa;

61.

condamnă faptul că, în unele state membre, refuzul de a furniza servicii de alimentare cu apă și salubrizare către comunități dezavantajate și vulnerabile este folosit în mod coercitiv; reamintește că, în unele state membre, desființarea fântânilor publice de către autorități a îngreunat accesul la apă al grupurilor celor mai vulnerabile;

62.

ia act de faptul că statele membre ar trebui să acorde o atenție specială nevoilor grupurilor vulnerabile ale societății și să asigure accesibilitatea apei de calitate și pentru nevoiași;

63.

invită toate statele membre să instituie o funcție de avocat al poporului pentru serviciile din domeniul apei, pentru a garanta că aspectele referitoare la apă, cum ar fi reclamațiile și sugestiile legate de calitatea serviciilor de alimentare cu apă și accesul la acestea, pot fi tratate de un organism independent;

64.

încurajează întreprinderile din domeniul apei să reinvestească veniturile economice provenite din ciclul de gestionare a apei în menținerea și îmbunătățirea serviciilor de alimentare cu apă și în protejarea resurselor de apă; afirmă că principiul recuperării costurilor în ceea ce privește serviciile de alimentare cu apă implică costuri ecologice și în resurse și respectarea principiilor corectitudinii și transparenței și a dreptului omului la apă, precum și obligația statelor membre de a recupera costurile cu serviciile de alimentare cu apă în mod optim, atât timp cât aceasta nu contravine scopurilor și îndeplinirii obiectivelor prevăzute de DCA; recomandă încetarea practicilor de deturnare a resurselor economice din sectorul apei pentru a finanța alte politici, inclusiv atunci când facturile la apă includ taxe de concesiune care nu au fost stabilite pentru infrastructura de alimentare cu apă; reamintește starea îngrijorătoare a infrastructurii din unele state membre, unde apa se irosește din cauza scurgerilor cauzate de rețelele de distribuție necorespunzătoare și învechite și îndeamnă statele membre să crească investițiile pentru îmbunătățirea infrastructurii și a altor servicii de alimentare cu apă, ca o premiză pentru garantarea dreptului oamenilor la apă în viitor;

65.

invită Comisia să se asigure că autoritățile competente pun la dispoziția cetățenilor interesați toate informațiile privind calitatea și gestionarea apei, într-o formă ușor accesibilă și inteligibilă, și că cetățenii sunt pe deplin informați și consultați în timp util cu privire la toate proiectele de gestionare a apei; remarcă, în plus, că în cadrul consultării publice lansate de Comisie, 80 % dintre participanți consideră esențial să se crească transparența monitorizării calității apei;

66.

invită Comisia să monitorizeze cu atenție utilizarea finanțării directe și indirecte din partea UE pentru proiectele de gestionare a apei și să se asigure că această finanțare este utilizată doar pentru proiectele pentru care este prevăzută, având în vedere faptul că accesul la apă este esențial pentru reducerea disparităților dintre cetățenii UE și pentru consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale la nivelul UE; invită, în acest sens, Curtea de Conturi să verifice îndeplinirea în mod corespunzător a criteriilor de eficacitate și sustenabilitate;

67.

invită Comisia să ia în considerare actuala lipsă de investiții pentru o gestionare echilibrată a apei, ținând seama de faptul că apa este unul dintre bunurile comune ale cetățenilor europeni;

68.

prin urmare, cere o mai mare transparență în rândul operatorilor din sectorul alimentării cu apă, în special prin dezvoltarea unui cod privat și a unui cod public de guvernanță pentru întreprinderile din domeniul apei din UE; consideră că acest cod ar trebui să aibă la bază principiul eficienței și ar trebui să facă întotdeauna obiectul prevederilor economice și al prevederilor legate de mediu, infrastructură și participarea publică, menționate în DCA; solicită, de asemenea, înființarea unei autorități naționale de reglementare;

69.

invită Comisia să respecte principiul subsidiarității și competențele și responsabilitățile legate de apă, în ceea ce privește atât diferitele niveluri de guvernanță, cât și asociațiile locale din sectorul alimentării cu apă care gestionează serviciile de alimentare cu apă (izvoarele și întreținerea acestora);

70.

regretă faptul că Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale încă nu se aplică pe deplin în statele membre; solicită alocarea prioritară a unor resurse financiare ale Uniunii către domenii în care nu se respectă legislația UE privind mediul, inclusiv cu privire la tratarea apelor reziduale; remarcă faptul că ratele de conformitate s-au dovedit a fi mai ridicate în cazurile în care au fost recuperate costurile și s-a respectat principiul „poluatorul plătește” și invită Comisia să revizuiască gradul de adecvare al instrumentelor folosite în prezent pentru atingerea unui nivel ridicat de protejare și îmbunătățire a calității mediului;

71.

subliniază că, în cazul apei, sectorul de servicii are un potențial imens de creare de locuri de muncă prin integrarea mediului și de susținere a inovării prin transferul tehnologic între sectoare și prin cercetare, dezvoltare și inovare aplicate întregului ciclu al alimentării cu apă; solicită, prin urmare, să se acorde o atenție deosebită stimulării folosirii sustenabile a apei ca sursă regenerabilă de energie;

72.

încurajează Comisia să pregătească un cadru legislativ european pentru refolosirea efluenților tratați, în special pentru a proteja activitățile și zonele sensibile; invită, de asemenea, Comisia să promoveze schimbul de experiență dintre agențiile din domeniul sănătății din diferite state membre;

73.

îndeamnă Comisia să se asigure, în cadrul oricărei revizuiri a DCA, că realizarea unor evaluări cantitative ale problemelor privind accesibilitatea apei devine o cerință obligatorie a exercițiilor de raportare ale statelor membre în ceea ce privește punerea în aplicare a DCA;

74.

solicită Comisiei să analizeze dacă este posibil ca Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound) să monitorizeze toate chestiunile legate de accesibilitatea apei din cele 28 de state membre și să prezinte rapoarte în acest sens;

75.

reamintește că se preconizează că buna gestionare a apei va reprezenta un obiectiv prioritar pentru deceniile următoare, din punct de vedere ecologic și din punctul de vedere al mediului, întrucât aceasta satisface unele necesități în materie de energie și agricultură și răspunde unor imperative de natură economică și socială;

76.

reamintește că, prin facturile la apă, cetățenii UE plătesc costul purificării și tratării apei și subliniază că aplicarea de politici care combină și conciliază în mod eficient obiectivele de protejare a resurselor de apă cu reducerea costurilor, cum ar fi abordările axate pe „controlul la sursă” sunt mai eficiente și preferabile din perspectivă financiară; reamintește că, potrivit raportului AEM din 2015 privind situația actuală a mediului, peste 40 % din râuri și din apele de coastă sunt afectate de o poluare difuză cauzată de agricultură, în vreme ce 20 % – 25 % dintre acestea sunt afectate de poluarea generată de surse precum structurile industriale, sistemele de canalizare și rețelele de gestionare a apelor reziduale; subliniază importanța aplicării eficiente a DCA și a Directivei privind apa potabilă, importanța unei mai bune coordonări a acestei aplicări, a unui grad mai ridicat de coerență la elaborarea legislației și a unor măsuri mai proactive de economisire a resurselor de apă și de creștere substanțială a eficienței utilizării apei în toate sectoarele (sectoare industriale, gospodării, agricultură, rețele de distribuție); amintește că asigurarea unei protecții sustenabile a zonelor naturale, precum ecosistemele de apă dulce, este, de asemenea, esențială pentru dezvoltare și crucială pentru furnizarea de apă potabilă și pentru reducerea costurilor pentru cetățeni și pentru operatori;

77.

subliniază că politicile de dezvoltare ale UE ar trebui să integreze complet accesul universal la apă și salubrizare prin promovarea parteneriatelor de tip public-public și public-privat, pe baza solidarității dintre operatorii și lucrătorii din domeniul alimentării cu apă din diferite țări și să facă uz de o gamă de instrumente pentru a promova cele mai bune practici prin partajarea de cunoștințe, precum și de programe de dezvoltare și cooperare în acest sector; reamintește că politicile de dezvoltare ale statelor membre ar trebui să recunoască dimensiunea legată de drepturile omului a accesului la apă potabilă sigură și la salubrizare și că o abordare bazată pe drepturi implică susținerea cadrelor legislative și finanțarea și întărirea vocii societății civile pentru a respecta cu adevărat drepturile respective;

78.

reafirmă faptul că accesul la apă potabilă în cantitate suficientă și de o calitate satisfăcătoare constituie un drept de bază al omului și consideră că guvernele naționale au datoria de a îndeplini această obligație;

79.

subliniază, potrivit legislației UE în vigoare și cerințelor sale, rolul important al evaluării regulate a calității, purității și siguranței apei și ale resurselor de apă din UE și din afara granițelor acesteia;

80.

subliniază că în alocarea fondurilor UE și în programarea asistenței ar trebui să se acorde o înaltă prioritate asistenței pentru accesul la apă potabilă sigură și salubrizare; invită Comisia să asigure o susținere financiară adecvată pentru demersurile de dezvoltare a capacității în sectorul alimentării cu apă, folosind platformele și inițiativele internaționale existente și cooperând cu acestea;

81.

insistă asupra faptului că sectorului privind apa, salubrizarea și igiena (WASH) din țările în curs de dezvoltare ar trebui să i se acorde o înaltă prioritate în cadrul asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD) și al bugetelor naționale; reamintește că gestionarea apei reprezintă o responsabilitate colectivă; privilegiază deschiderea față de diferitele modalități de acordare a ajutorului, dar și respectarea cu strictețe a principiilor de eficacitate în materie de dezvoltare, menținerea coerenței strategiilor de dezvoltare și a concentrării constante pe eradicarea sărăciei și maximizarea impactului dezvoltării; în acest sens, sprijină implicarea comunităților locale în realizarea de proiecte în țările în curs de dezvoltare, precum și principiul proprietății comunității;

82.

subliniază faptul că, deși se fac progrese către atingerea obiectivului de dezvoltare al mileniului privind apa potabilă sigură, 748 de milioane de persoane în lume nu au acces la o aprovizionare bună cu apă și se estimează că cel puțin 1,8 miliarde de oameni beau apă contaminată cu fecale, iar obiectivul privind salubrizarea este departe de a fi atins;

83.

reamintește că asigurarea gestionării durabile a apelor subterane este esențială pentru reducerea sărăciei și prosperitatea generală, întrucât apele subterane pot reprezenta o sursă îmbunătățită de apă potabilă pentru milioane de persoane afectate de sărăcie din mediul urban și din mediul rural;

84.

invită Comisia să introducă apa pe agenda schimbării, împreună cu agricultura durabilă;

85.

consideră că apa ar trebui să se afle în centrul activității de pregătire a celor două evenimente internaționale importante din 2015, și anume Summitul privind agenda pentru perioada de după 2015 și COP 21 privind clima; în acest sens, sprijină ferm includerea unor obiective ambițioase și de anvergură privind apa și salubrizarea, cum ar fi obiectivul de dezvoltare durabilă 6 (ODD) privind asigurarea disponibilității și gestionării durabile a apei și salubrizării pentru toți până în 2030, care să fie adoptat în septembrie 2015; afirmă că eliminarea sărăciei prin procesul de după 2015 este posibilă numai dacă ne asigurăm că toți oamenii, de peste tot, au acces la apă curată, la o salubrizare de bază și la igienă; subliniază că realizarea tuturor obiectivelor de dezvoltare durabilă necesită mobilizarea unor fonduri pentru dezvoltare mult mai importante decât cele puse în prezent la dispoziție, atât din țările dezvoltate, cât și din țările în curs de dezvoltare; solicită crearea unui mecanism de monitorizare globală pentru urmărirea progresului înregistrat în asigurarea accesului universal la apă potabilă, utilizarea durabilă și dezvoltarea resurselor de apă și consolidarea unei guvernanțe echitabile, participative și responsabile a apei în toate țările; solicită Comisiei să se asigure că ajutorul este cheltuit în mod eficace și că este mai bine direcționat către sectorul WASH, în perspectiva agendei de dezvoltare pentru perioada de după 2015;

86.

subliniază riscul crescut al împuținării resurselor de apă din cauza schimbărilor climatice; solicită Comisiei și statelor membre să includă pe ordinea de zi a COP21 gestionarea strategică a resurselor de apă și planuri de adaptare pe termen lung, pentru a integra în viitorul acord global privind clima o abordare privind apa rezistentă la schimbările climatice; subliniază că o infrastructură din domeniul aprovizionării cu apă rezistentă la schimbările climatice este esențială pentru dezvoltare și reducerea sărăciei; reamintește că, fără o serie de eforturi continue de atenuare a consecințelor schimbărilor climatice și o îmbunătățire a gestionării resurselor de apă, ar putea fi periclitate progresele spre îndeplinirea obiectivelor de reducere a sărăciei și a Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, precum și dezvoltarea durabilă cu toate dimensiunile sale economice, sociale și de mediu;

87.

observă cu îngrijorare că lipsa accesului la apă și salubrizare în țările în curs de dezvoltare poate avea un efect disproporționat asupra fetelor și a femeilor, în special asupra celor care au vârsta de școlarizare, în cazul cărora absenteismul și ratele de abandon școlar sunt legate de lipsa condițiilor de salubritate adecvate, sigure și accesibile;

88.

solicită ca Uniunea și statele membre să aloce fonduri pentru a reflecta recomandările Raportorului special al ONU privind dreptul oamenilor la apă potabilă sigură și la salubrizare, în special cu privire la facilitarea infrastructurii la scară redusă și la alocarea mai multor fonduri pentru funcționare și întreținere, consolidarea capacității și sensibilizarea populației;

89.

ia act cu îngrijorare de faptul că, potrivit raportorului special al ONU privind dreptul omului la apă potabilă sigură și la salubrizare, persoanele care locuiesc în cartierele mărginașe trebuie să plătească în general mai mult față de cele care locuiesc în zone rezidențiale normale și primesc în schimb servicii nereglementate și de proastă calitate; solicită țărilor în curs de dezvoltare să acorde prioritate creditelor bugetare destinate serviciilor pentru persoanele defavorizate și izolate;

90.

amintește că Organizația Mondială a Sănătății a afirmat că, inițial, fără a se aplica cele mai actuale și inovatoare tehnologii de tratare și economisire a apei, o cantitate cuprinsă între 100 și 200 de litri de apă de persoană pe zi este optimă, dar a remarcat că, pentru îndeplinirea nevoilor de bază și pentru a se limita problemele de sănătate, sunt necesari între 50 și 100 de litri; subliniază că, potrivit drepturilor fundamentale ale omului recunoscute, stabilirea unei cote minime pe persoană este indispensabilă pentru a satisface nevoile de bază ale populației cu privire la alimentarea cu apă;

91.

subliniază că accesul la apă menit să satisfacă nevoile de bază ar trebui să constituie un drept fundamental indiscutabil al omului, care să fie susținut implicit și explicit prin dreptul internațional și prin declarații și practici la nivel de stat;

92.

solicită guvernelor, organizațiilor umanitare internaționale, organizațiilor neguvernamentale și comunităților locale să acționeze pentru a asigura satisfacerea nevoii de apă a tuturor persoanelor și pentru a garanta faptul că apa este un drept al omului;

93.

invită statele membre să introducă, în conformitate cu orientările Organizației Mondiale a Sănătății, o politică de stabilire a prețurilor care să respecte dreptul oamenilor la o cantitate de apă minimă pentru traiul zilnic și care să reducă risipa, care să prevadă aplicarea unei taxe progresive proporționale cu cantitatea de apă folosită;

94.

încurajează luarea unor măsuri prin care să se asigure utilizarea rațională a apei, pentru a evita risipa;

95.

laudă acțiunile unor operatori din domeniul serviciilor de alimentare cu apă, care alocă un procent din cifra lor de afaceri anuală parteneriatelor din domeniul apei cu țările în curs de dezvoltare și încurajează statele membre și UE să creeze cadrul legal necesar pentru stabilirea unor astfel de parteneriate;

96.

solicită monitorizarea eficientă a proiectelor derulate cu ajutor extern; subliniază necesitatea monitorizării strategiilor de finanțare și a bugetelor pentru a se asigura că fondurile alocate vizează disparitățile și inegalitățile existente în ceea ce privește accesul la apă și respectarea principiilor de drepturile omului referitoare la nediscriminare, acces la informație și participare;

97.

invită Comisia ca, în cadrul Planului de investiții pentru Europa, să acorde prioritate reînnoirii rețelelor învechite de alimentare cu apă potabilă, introducând aceste proiecte în lista proiectelor Uniunii; subliniază efectul de levier pe care aceste proiecte l-ar avea asupra forței de muncă ce nu poate fi relocată, contribuind astfel la stimularea economiei verzi din Europa;

98.

invită Comisia să promoveze schimbul de cunoștințe pentru ca statele membre să realizeze studii legate de starea rețelelor, ceea ce ar permite demararea lucrărilor de modernizare în vederea stopării risipei;

99.

solicită creșterea transparenței pentru a informa mai bine consumatorii cu privire la chestiunile legate de alimentarea cu apă și pentru a contribui la o gestionare mai eficientă a resurselor de apă: încurajează, în acest sens, Comisia să continue să colaboreze cu statele membre pentru a face schimb de experiențe acumulate la nivel național cu privire la crearea unor sisteme de informații privind apa;

100.

invită Comisia să analizeze în ce măsură este oportună extinderea la nivel european a instrumentelor de ajutor financiar din sectorul cooperării internaționale la sectorul alimentării cu apă și al salubrizării;

101.

subliniază că o gestionare eficientă și echitabilă a resurselor de apă se bazează pe capacitatea administrațiilor locale de a furniza servicii; solicită, prin urmare, UE să continue să sprijine consolidarea guvernanței din domeniul apei și a infrastructurii de distribuție a apei în țările în curs de dezvoltare, încercând totodată să satisfacă mai ales nevoile populațiilor vulnerabile din mediul rural;

102.

susține Platforma mondială pentru solidaritate în domeniul apei lansată de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), care urmărește implicarea autorităților locale în găsirea de soluții la provocările legate de apă; salută, de asemenea, „solidaritatea de 1 % pentru apă și salubrizare” și alte inițiative luate de cetățeni și de autoritățile din unele state membre pentru a sprijini proiecte în țările în curs de dezvoltare cu fonduri provenite din taxele pe consum; constată că mai multe societăți de distribuție a apei au pus în practică astfel de inițiative; își reiterează apelul adresat Comisiei de a încuraja demersurile de solidaritate din acest domeniu și din alte domenii, de exemplu prin diseminarea de informații, facilitarea parteneriatelor și schimburile de experiență și printr-un eventual parteneriat între Comisie și statele membre, cu acordarea de către UE a unei finanțări suplimentare pentru proiectele implementate prin intermediul acestei inițiative; încurajează, în special, promovarea parteneriatelor de tip public-public în domeniul serviciilor de distribuție a apei în țările în curs de dezvoltare, în conformitate cu Alianța mondială a parteneriatelor între operatorii din sectorul apei coordonată de UN-Habitat;

103.

solicită Comisiei să relanseze instrumentul „Facilitatea pentru apă”, care s-a dovedit eficient în încurajarea îmbunătățirii accesului la serviciile de distribuție a apei din țările în curs de dezvoltare, prin promovarea unor măsuri de consolidare a capacităților pentru comunitățile locale;

104.

salută existența în Europa a unui sprijin considerabil pentru rezoluția ONU referitoare la recunoașterea accesului la apă curată și salubrizare ca drept al omului;

105.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.