18.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 300/21

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Libia, în special cea din 15 septembrie 2011 (1), cea din 22 noiembrie 2012 (2) și cea din 18 septembrie 2014 (3),

—

având în vedere declarațiile recente referitoare la Libia, printre care cele din 16 și 30 decembrie 2014 și din 10 ianuarie 2015, ale Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini,

—

având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 15 august, 30 august 2014, 20 octombrie 2014, 17 și 18 noiembrie 2014 și 15 decembrie 2014,

—

având în vedere declarația comună referitoare la Libia a guvernelor Franței, Germaniei, Italiei, Spaniei, Marii Britanii și SUA din 11 ianuarie 2015,

—

având în vedere Rezoluțiile 1970, 1973 (2011) și 2174 din 27 august 2014 ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite,

—

având în vedere raportul Misiunii de sprijin a ONU în Libia (UNSMIL) publicat la 4 septembrie 2014 și actualizat la 27 decembrie 2014, intitulat „Trecerea în revistă a cazurilor de încălcare a drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar în cursul violențelor din Libia”,

—

având în vedere Convențiile de la Geneva din 1949 și protocoalele adiționale la acestea din 1977, precum și obligația părților la conflictele armate de a respecta dreptul internațional umanitar și de a impune respectarea lui în orice situație,

—

având în vedere Decizia Consiliului 2013/233/PESC din 22 mai 2013 de creare a Misiunii de asistență a Uniunii Europene pentru gestionarea integrată a frontierelor în Libia (EUBAM Libia),

—

având în vedere pachetul PEV privind Libia din septembrie 2014,

—

având în vedere Summitul țărilor din regiunea Sahel, care a avut loc în Mauritania la 19 decembrie 2014 și la care au participat lideri din Mauritania, Mali, Niger, Ciad și Burkina Faso,

—

având în vedere comunicatul comun din 22 septembrie 2014 emis de 13 state (4), în care acestea își iau angajamentul de a duce o politică de neamestec în afacerile Libiei,

—

având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât cetățenii libieni au ieșit în stradă în februarie 2011 pentru a-și cere drepturile politice, dar au fost reprimați în mod brutal de autorități, situație ce a declanșat un conflict civil ce a durat nouă luni și a condus la răsturnarea regimului Gaddafi;

B.

întrucât în iunie 2014 au avut loc pentru a treia oară alegeri generale libere și democratice pentru Camera Reprezentaților, care să înlocuiască Congresul Național General, ales în iulie 2012;

C.

întrucât, în ciuda faptului că, în iunie 2014, au avut loc alegeri parlamentare naționale, aspirațiile pe care poporul libian și le-a format după căderea regimului colonelului Gaddafi nu s-au putut realiza, ca urmare a violenței și a disensiunilor politice, situația ce capătă proporțiile unui război civil generalizat; întrucât în orașele Tripoli și Tobruk funcționează de mai multe luni guverne și parlamente rivale;

D.

întrucât în Libia continuă să aibă loc lupte politice interne care au degenerat într-un conflict violent pentru putere între două guverne rivale, având sedii diferite, și între numeroase facțiuni aflate în competiție, ce reprezintă forțe naționaliste, islamiste, tribale și regionaliste, provocând suferință în rândul civililor, victime, strămutări în masă și o criză umanitară din ce în ce mai gravă;

E.

întrucât, potrivit relatărilor, ambele părți au încălcat sub diverse forme drepturile omului și dreptul umanitar internațional și au comis o gamă variată de abuzuri legate de acestea; întrucât UNSMIL estimează că cel puțin 400 000 de libieni au fost strămutați pe plan intern de cel mai recent val de confruntări și alte 150 000 de persoane, inclusiv mulți lucrători migranți, au părăsit țara; întrucât personalul umanitar și diplomații străini, inclusiv personalul UNSMIL și UE, au fost evacuați din Libia; întrucât afluxul masiv de refugiați libieni în țara vecină Tunisia necesită mobilizarea a numeroase dintre capacitățile sale și afectează stabilitatea țării; întrucât se estimează că peste un milion de libieni locuiesc deja în Tunisia;

F.

întrucât, la 23 decembrie 2014, Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Zeid Ra’ad al-Hussein, a declarat că bombardamentele la întâmplare ce vizează civilii în Libia ar putea conduce la urmăriri în justiție pentru crime de război;

G.

întrucât Reprezentantul special al ONU, Bernardino León, a făcut numeroase demersuri pentru a media discuții între cele două facțiuni rivale și pentru a lansa un dialog național în vederea unui proces de reconciliere și a formării unui guvern de unitate națională; întrucât prima rundă de dezbateri a avut loc la Ghadames la 29 septembrie 2014 și a continuat la Tripoli la 11 octombrie 2014, însă o a doua rundă, programată inițial pentru 5 ianuarie 2015 a fost amânată ca urmare a dezacordului exprimat de ambele părți; întrucât, potrivit UNSMIL, părțile libiene au fost de acord să poarte o nouă rundă de negocieri la Geneva, probabil la 14 ianuarie 2015; întrucât, până în prezent, ambele tabere s-au dovedit fie a nu fi dispuse, fie a fi incapabile să ajungă la un compromis;

H.

întrucât trimisul special al ONU pentru regiunea Sahelului, Hiroute Guebre Sellassie, a avertizat Consiliul de Securitate al ONU că criza libiană riscă să destabilizeze întreaga regiune în viitorul apropiat și a declarat că rețelele teroriste și criminale din Libia cooperează din ce în ce mai îndeaproape cu cele din Mali și din nordul Nigeriei, fiind implicate în vânzarea de arme și în comerțul ilegal, de exemplu în traficul de droguri;

I.

întrucât unitatea statului libian se află în pericol și există un risc real de separare în cel puțin trei regiuni (Fezzan, Cyrenaica și Tripolitania) dacă nu se ajunge la o soluție de compromis, însoțită de un proces de reconciliere;

J.

întrucât confruntările recente au facilitat instalarea și extinderea în țară a grupărilor teroriste, cum ar fi Statul Islamic; întrucât, dacă această situație persistă, ar putea deveni o amenințare majoră la adresa securității regiunii și a UE; întrucât ramura din estul Libiei a Statului Islamic (IS) a anunțat la 8 ianuarie 2015 că i-a executat pe reporterul Sofiene Chourabi și pe cameramanul Nadhir Ktari;

K.

întrucât, la 4 ianuarie 2015, avioane de război aparținând forțelor loiale guvernului recunoscut pe plan internațional au bombardat un tanc petrolier sub pavilion grec aflat în zona militară a portului Derna, provocând moartea a doi membri ai echipajului, un grec și un român, și rănind alți doi; întrucât portul este controlat de militanți islamiști și a fost atacat de mai multe ori anul trecut;

L.

întrucât, potrivit unei declarații oficiale a guvernului din 3 ianuarie 2015, milițiile Statului Islamic au ucis 14 soldați ai armatei libiene, iar guvernul Libiei a solicitat comunității internaționale să ridice embargoul asupra armelor impus țării, astfel încât armata să poată lupta împotriva acestor miliții, pe care le-a calificat drept teroriste;

M.

întrucât Statul Islamic antrenează luptători în Libia și și-a înființat o filială în partea de est a țării; întrucât, la 30 decembrie 2014, teroriștii au detonat o mașină capcană în Tobruk, vizând Camera Reprezentanților, aflată în sesiune; întrucât se pare că reprezentanți ai Al-Qaida în Maghrebul islamic au instalat centre logistice în periferia sudică a Libiei; întrucât, potrivit unei declarații oficiale a guvernului, la 3 ianuarie 2015 milițiile Statului Islamic au executat 14 soldați ai armatei libiene;

N.

întrucât, la 28 decembrie 2014, comandantul milițiilor, generalul Heftar, a condus atacurile aeriene asupra orașului Misrata, un bastion al miliției islamiste „Libya Dawn”, în ceea ce este considerat a fi un act de răzbunare pentru atacul milițiilor islamiste din 25 decembrie 2014 asupra celui mai mare terminal petrolier din Libia, situat la Sidra, precum și asupra soldaților armatei libiene din Sirt, soldat cu moartea a 22 dintre ei;

O.

întrucât, în cel mai recent dintr-un număr tot mai mare de atacuri asupra creștinilor și a altor minorități religioase din Libia, circa 20 de egipteni creștini copți au fost răpiți de către militanți ai Ansar al-Sharia din Sirt, oraș aflat sub controlul milițiilor; întrucât numărul cazurilor de arestări, răpiri, tortură și execuții ale celor suspectați a fi luptători de oricare dintre părți a crescut, de asemenea, în permanență;

P.

întrucât, conform unor relatări, sute de migranți și refugiați care fug din calea violențelor din Libia au decedat în timp ce încercau să traverseze Marea Mediterană către Europa, ceea ce a dus la o criză gravă a refugiaților în Italia și Malta; întrucât Libia este un punct principal de plecare pentru migranții care încearcă să ajungă în Europa;

Q.

întrucât, la 6 noiembrie 2014, Curtea Supremă a Libiei a hotărât că alegerile parlamentare din iunie, pe baza cărora a fost instituită Camera Reprezentanților recunoscută la nivel internațional cu sediul la Tobruk, sunt ilegale;

R.

întrucât Camera Reprezentanților a respins hotărârea curții, pe motiv că hotărârea nu intră în mandatul curții și că a fost adoptată ca urmare a presiunilor milițiilor islamiste din Tripoli, și întrucât Camera Reprezentanților continuă să își desfășoare activitatea;

S.

întrucât Rezoluția nr. 2174 (2014) a Consiliului de Securitate al ONU autorizează aplicarea de interdicții de călătorie și înghețarea activelor „persoanelor și entităților identificate de Comitet ca fiind implicate în alte acțiuni ce pun în pericol pacea, stabilitatea ori securitatea în Libia, care sprijină astfel de acțiuni sau care împiedică ori subminează finalizarea cu succes a tranziției sale politice”;

T.

întrucât un element crucial al conflictului este reprezentat de controlul și administrarea Societății naționale a petrolului; întrucât ambele părți implicate în conflict au numit propriul ministru al petrolului cu scopul de a-și apropria veniturile obținute din petrol; întrucât 95 % din veniturile de stat ale Libiei și 65 % din PIB-ul țării provin din petrol; întrucât Libia dispune de cele mai mari rezerve de petrol din Africa și rezervele sale sunt pe locul cinci ca mărime în lume,

1.

condamnă cu fermitate escaladarea rapidă a violențelor din Libia, îndeosebi atacurilor asupra civililor, care subminează într-o foarte mare măsură soluționarea pașnică a conflictului în viitor; sprijină cu fermitate negocierile mediate de ONU la Geneva și solicită tuturor părților implicate în conflict ca, pentru a crea un cadru favorabil, să convină asupra încetării operațiunilor militare, astfel cum a propus Reprezentantul special al ONU, Bernardino León;

2.

invită toate părțile implicate în conflictul violent să respecte o încetare a focului necondiționată, să se abțină de la acțiuni care creează noi diviziuni și polarizare, să declare public că nu vor tolera astfel de acțiuni și să participe, fără a impune condiții prealabile, la eforturile depuse de Reprezentantul special al ONU pentru Libia, Bernardino León, pentru a determina grupările rivale să se angajeze într-un dialog politic la nivel național favorabil integrării; insistă asupra acordării unei atenții deosebite implicării femeilor și a minorităților în acest proces; reamintește că nu există o soluție militară la acest conflict;

3.

își reafirmă sprijinul ferm și deplin pentru Misiunea de sprijin a ONU în Libia; salută călduros eforturile neobosite depuse de Reprezentantul special al ONU pentru Libia, Bernardino León, pentru a face posibil acest dialog politic; salută faptul că, în următoarele zile, la Geneva, este planificată să aibă loc o nouă rundă de negocieri politice;

4.

invită UE să sprijine eforturile sale prin aplicarea fără întârziere a sancțiunilor impuse chiar de ea, și anume înghețarea activelor și interdicția de călătorie în cazul celor care au comis acte de violență armată, abuzuri la adresa drepturilor omului sau încălcări ale acestora și al indivizilor care au boicotat negocierile sub egida ONU;

5.

își reiterează sprijinul pentru Camera Reprezentanților din Tobruk, drept singura instituție legitimă aleasă în cadrul alegerilor din iunie 2014; reiterează solicitările adresate Camerei Reprezentanților alese și guvernului în exercițiu să își îndeplinească sarcinile respectând statul de drept și drepturile omului, în spiritul incluziunii și în interesul țării și astfel încât să protejeze drepturile tuturor cetățenilor libieni, inclusiv ale minorităților religioase și etnice;

6.

este profund îngrijorat de prezența tot mai puternică a grupurilor teroriste care au legături cu Al-Qaida, a milițiilor Statului Islamic și a altor organizații și mișcări extremiste în Libia; consideră că regiunea riscă să sfârșească într-un haos distructiv, similar situației actuale din Siria și Irak; consideră că aceste grupuri reprezintă o amenințare majoră pentru stabilitatea și securitatea întregii regiuni și, de asemenea, pentru securitatea Europei; reafirmă necesitatea de a combate amenințările la adresa păcii și securității pe care le reprezintă atacurile teroriste, prin toate mijloacele și în conformitate cu Carta ONU și dreptul internațional, inclusiv dreptul internațional umanitar și dreptul internațional aplicabil în materie de drepturile omului și refugiați;

7.

solicită UE și comunității internaționale să continue să sprijine eforturile de combatere a terorismului în limitele impuse de dreptul internațional, să împiedice răspândirea în continuare a acestuia și crearea de noi baze teroriste în Libia;

8.

subliniază impactul destabilizator al conflictului libian asupra altor țări din regiunea Sahel, precum și al securității Europei; solicită țărilor învecinate și actorilor regionali, în special Egiptului, Qatarului, Arabiei Saudite, Turciei și EAU să se abțină de la orice acțiuni de natură să cauzeze agravarea disensiunilor existente și să submineze tranziția democratică a Libiei și, pe de altă parte, invită actorii sus-menționați să sprijine pe deplin procesul de la Ghadames, coordonat de ONU; reamintește faptul că persoanele care intervin în mod activ pentru a crea obstacole în calea identificării unei soluții politice bazate pe consens încalcă rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU privind Libia și trebuie să își asume consecințele acțiunilor lor;

9.

salută declarațiile recente ale Uniunii Africane din 3 decembrie 2014 și ale Ligii Statelor Arabe din 5 ianuarie 2015 și angajamentul public de a sprijini procesul coordonat de ONU;

10.

subliniază nevoia ca cele 28 de state membre să desfășoare o acțiune comună și coordonată, sub supravegherea Înaltului Reprezentant; solicită Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă să coordoneze acțiunile statelor membre și să-și concentreze sprijinul pe consolidarea statului și a instituțiilor și, împreună cu statele membre, ONU, NATO și partenerii regionali, să participe la crearea unor forțe de securitate eficace (militare și polițienești) sub comandă și control național, care să poată asigura pacea și ordinea în țară, precum și să sprijine inițierea procesului de încetare a focului și elaborarea unui mecanism de monitorizare a acestuia; subliniază că UE ar trebui să acorde, de asemenea, prioritate sprijinirii reformei din sistemul juridic libian, precum și altor domenii esențiale pentru un stat democratic;

11.

reamintește angajamentul ferm al UE în ceea ce privește protejarea unității și a integrității teritoriale a Libiei, precum și nevoia de a preveni propagarea terorismului; reamintește, în acest context, Rezoluția nr. 2174 a Consiliului de Securitate al ONU, adoptată la 27 august 2014, care extinde sancțiunile internaționale impuse deja Libiei pentru a include responsabilitatea penală a persoanelor care comit sau sprijină acte ce „pun în pericol pacea, stabilitatea sau securitatea în Libia sau care obstrucționează sau subminează finalizarea cu succes a tranziției sale politice”; invită UE să aibă în vedere alte acțiuni în acest sens, inclusiv măsuri restrictive;

12.

subliniază nevoia de a asigura tragerea la răspundere a celor care se fac vinovați de încălcarea drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar; evidențiază declarația UNSMIL potrivit căreia multe dintre încălcările și abuzurile comise în Libia sunt de competența CPI și solicită ca aceasta din urmă să primească resursele politice, logistice și financiare adecvate care să îi permită să investigheze aceste infracțiuni; consideră că consolidarea mecanismelor de responsabilizare la nivel internațional pot convinge milițiile să nu mai comită alte abuzuri și încălcări; solicită să se aibă în vedere instituirea unei Comisii de anchetă a ONU sau a unui mecanism similar pentru a investiga cazurile de încălcare a drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar;

13.

își exprimă solidaritatea cu poporul libian; consideră că Uniunea Europeană trebuie să acorde sprijin poporului libian pentru ca aspirațiile acestuia de edificare a unui stat democratic, stabil și prosper să devină realitate, în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul politicilor de vecinătate cu privire la zona sudică a Mediteranei; solicită UE și comunității internaționale să acorde în continuare sprijin umanitar, financiar și politic pentru a face posibilă soluționarea situației umanitare din Libia și a răspunde provocării reprezentate de populația strămutată intern și de refugiați, precum și de întreruperea accesului civililor la serviciile de bază;

14.

solicită tuturor părților din Libia să garanteze securitatea și libertatea creștinilor și a altor grupuri religioase minoritare care se confruntă cu discriminări și persecutări în creștere și sunt prinși la mijloc; solicită UE și statelor sale membre să asigure că acordurile bilaterale viitoare includ mecanisme concrete de monitorizare pentru protecția drepturilor omului ale minorităților religioase;

15.

insistă asupra asigurării neutralității instituțiilor libiene cheie, în special a Băncii centrale, a Societății naționale a petrolului și a fondului suveran de investiții, instituții autorizate de ONU să obțină venituri din petrol din străinătate;

16.

salută ospitalitatea demonstrată de Tunisia față de cei aproximativ 1,5 milioane de cetățeni libieni refugiați din calea violențelor din propria țară; solicită UE să furnizeze sprijin financiar și logistic guvernului tunisian pentru a face față acestei situații;

17.

solicită întreprinderilor internaționale ca, înainte de a încheia orice tranzacție care implică petrol libian, ce aparține poporului libian, să se asigure că aceste tranzacții nu finanțează, în mod direct sau indirect, milițiile beligerante; solicită, încă o dată, întreprinderilor internaționale implicate în Libia să dezvăluie operațiunile financiare pe care le-au efectuat în sectorul energetic;

18.

este în continuare îngrijorat de proliferarea armamentului, munițiilor, explozivelor și a traficului de arme în Libia, situație ce prezintă riscuri pentru populație, pentru stabilitatea Libiei și cea a regiunii;

19.

își reiterează solicitarea adresată Înaltului Reprezentant de a revizui mandatul Misiunii de asistență a Uniunii Europene pentru gestionarea frontierelor (EUBAM) în Libia, misiune care nu este activă în prezent și care staționează în Tunisia, pentru a ține seama de schimbările dramatice care au intervenit în această țară, precum și pentru a institui o misiune a politicii de securitate și apărare comune (PSAC) coordonată în mod corespunzător, care să acționeze în cooperare cu ONU și cu partenerii regionali, în cazul în care se ajunge la un acord politic; consideră că misiunea PSAC ar trebui să aibă drept obiectiv sprijinirea implementării unui acord politic, acordând prioritate unor aspecte precum reforma sectorului securității (RSS) și facilitarea dezarmării, demobilizării și reintegrării (DDR) și ar trebui, de asemenea, să răspundă altor nevoi urgente în materie de guvernanță; consideră, totodată, că misiunea PSAC ar trebui să fie pregătită să participe la o acțiune de stabilizare a Libiei, mandatată și coordonată de CSONU, în condițiile în care permanentizarea conflictului din Libia este asociată cu o instabilitate tot mai accentuată și constituie o amenințare gravă la adresa securității Europei;

20.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la soarta migranților, a solicitanților de azil și a refugiaților în Libia, a căror situație, deja precară, se deteriorează în continuare; solicită UE și statelor sale membre să sprijine efectiv Italia în eforturile sale lăudabile de combatere a creșterii exponențiale a fluxurilor de migranți și refugiați din Africa de Nord, în special din Libia;

21.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Guvernului libian și Camerei Reprezentanților, Secretarului General al ONU, Ligii Arabe și Uniunii Africane.