This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52014PC0667
Proposal for a REGULATION OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL on protection against dumped imports from countries not members of the European Union (codification)
Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (text codificat)
Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (text codificat)
/* COM/2014/0667 final - 2014/0309 (COD) */
Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (text codificat) /* COM/2014/0667 final - 2014/0309 (COD) */
EXPUNERE DE MOTIVE 1. În contextul unei Europe a
cetăţenilor, Comisia acordă o mare importanţă
simplificării şi clarităţii dreptului Uniunii în scopul de
a-l face mai lizibil şi mai accesibil cetăţeanului, oferindu-i
astfel posibilităţi sporite de a face uz de drepturile specifice care
îi sunt conferite. Dar acest obiectiv nu va putea fi atins atât timp
cât va persista un număr mult prea mare de dispoziţii care, fiind
modificate de nenumărate ori şi adeseori în mod substanţial, se
găsesc dispersate parte în actul originar, parte în actele modificatoare
ulterioare. Astfel, pentru a identifica dispoziţiile în vigoare, este
necesară o muncă de cercetare şi de comparare a unui număr
mare de acte. Prin urmare, claritatea şi transparenţa
dreptului depind şi de codificarea legislaţiei adeseori
modificată. 2. La 1 aprilie 1987, Comisia a dat
instrucţiuni[1] serviciilor sale de a realiza codificarea tuturor actelor cel
mai târziu după a zecea lor modificare,
menţionând că este vorba despre o cerinţă minimală
şi că, în vederea clarităţii şi a bunei
înţelegeri a dispoziţiilor acestora, serviciile responsabile ar
trebui să codifice textele la intervale şi mai scurte. 3. Concluziile preşedinţiei
Consiliului European de la Edinburgh, din decembrie 1992,
au confirmat aceste imperative[2], subliniind importanţa codificării care asigură
o securitate juridică în ceea ce priveşte dreptul aplicabil la un
moment dat în legătură cu o problemă specifică. Codificarea trebuie realizată respectând cu
stricteţe procedura normală de adoptare a actelor Uniunii. Întrucât nici o modificare de substanţă
nu poate fi introdusă în actele care fac obiectul codificării,
Parlamentul European, Consiliul şi Comisia au convenit, prin acordul
interinstituţional din 20 decembrie 1994, că, în vederea adoptării
rapide a actelor codificate, ar putea fi utilizată o procedură
accelerată. 4. Obiectul prezentei propuneri este codificarea
Regulamentului (CE) nr. 1225/2009
al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva
importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care
nu sunt membre ale Comunității Europene[3]. Noul regulament se substituie diverselor acte
care îi sunt încorporate[4]; prezenta propunere păstrează
în totalitate conţinutul actelor astfel codificate şi se
limitează la a le regrupa, aducând numai modificările de
formă cerute de însăşi operaţia de codificare. 5. Prezenta
propunere de codificare a fost elaborată pe baza unei consolidări prealabile, în 22 de limbi oficiale, a textului
Regulamentului (CE) nr. 1225/2009 şi a actelor care l-au modificat, efectuată prin
intermediul unui sistem
informatic, de
către Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii Europene. În cazul
articolelor renumerotate, corelaţia între vechea numerotare şi cea
nouă este prezentată în tabelul de corespondenţă din
anexa II la regulamentul codificat. ê 1225/2009
(adaptat) 2014/0309 (COD) Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN
ŞI AL CONSILIULUI privind protecția împotriva importurilor
care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre
ale Ö Uniunii Õ Europene (text
codificat) PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul Ö privind
funcţionarea Uniunii Europene Õ, în special
articolul Ö 207 alineatul
(2) Õ, având în vedere propunerea Comisiei Europene, după transmiterea proiectului de act
legislativ parlamentelor naţionale, având în vedere avizul Comitetului Economic
şi Social European[5], hotărând în conformitate cu procedura
legislativă ordinară, întrucât: ê 1225/2009
considerentul 1 (adaptat) (1) Regulamentul (CE) nr. Ö 1225/2009 al
Consiliului[6] Õ a fost modificat în mod substanțial de mai multe ori[7]. Din motive de
claritate și de eficiență, ar trebui să se codifice Ö respectivul Õ regulament. ê 1225/2009
considerentul 3 (adaptat) (2) Acordul privind aplicarea
articolului VI din Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994
(denumit în continuare „A cordul antidumping din 1994”) conține norme
detaliate referitoare în special la calcularea marjei de dumping, la
procedurile de deschidere și de desfășurare a Ö examinării Õ, inclusiv la
stabilirea și modul de tratare a faptelor, la instituirea de măsuri
provizorii, la impunerea și perceperea de taxe antidumping, la durata
și reexaminarea măsurilor antidumping și la divulgarea de
informații referitoare la Ö examinările Õ antidumping. (3) Pentru a se asigura aplicarea
adecvată și transparentă a normelor Ö din Acordul
antidumping din 1994 Õ , este necesar
să se transpună în dreptul Ö Uniunii Õ , în măsura
posibilului, termenii Ö acestuia Õ. ê 1225/2009
considerentul 4 (adaptat) è1 Rectificativ,
JO L 7, 12.1.2010, p. 22 (4) La aplicarea a normelor Ö din Acordul
antidumping din 1994 Õ, este esențial,
în vederea menținerii echilibrului între drepturile și
obligațiile è1 instituite
de Ö Acordul General
pentru Tarife și Comerț Õ (GATT), ç Ö ca
Uniunea Õ să țină
seama de interpretarea acestora de către principalii săi parteneri
comerciali. ê 1225/2009
considerentul 5 (adaptat) (5) Este de dorit să se
stabilească norme clare și detaliate privind calcularea valorii
normale. Este necesar să se precizeze în special că această
valoare trebuie să se bazeze în toate cazurile pe vânzările
reprezentative realizate în cadrul operațiunilor comerciale normale în
țara exportatoare. Este necesar să se furnizeze indicații cu
privire la noțiunea de părți considerate ca fiind asociate în
vederea stabilirii dumpingului. Este necesar să se definească
circumstanțele în care vânzările de pe piața internă a
țării exportatoare pot fi considerate vânzări în pierdere
și pot să nu fie luate în considerare și pot să
țină seama de vânzările rămase, de valoarea normală
calculată sau de vânzările către o țară
terță. Este, de asemenea, oportun să se garanteze o repartizare
corectă a cheltuielilor, inclusiv în situațiile demarare, și
să se precizeze definiția noțiunii de demarare, sfera de
aplicare și metoda de repartizare. Este, de asemenea, necesar, pentru a
calcula valoarea normală, să se indice metoda aplicabilă pentru
stabilirea valorilor costurilor de vânzare, a cheltuielilor administrative
și a altor costuri generale, precum și marja de profit care
urmează să fie inclusă în această valoare. ê 1225/2009
considerentul 6 (adaptat) (6) În vederea stabilirii valorii
normale pentru țările care nu au economie de piață, este
prudent să se stabilească normele de procedură pentru a alege
țara terță adecvată cu economie de piață care va
reprezenta punctul de referință în acest sens și, în cazul în
care nu se poate găsi o țară terță adecvată, să
se prevadă că valoarea normală poate fi stabilită pe orice
altă bază rezonabilă. ê 1225/2009 considerentul
7 (adaptat) (7) Este necesar să se
definească prețul de export și să se enumere ajustări Ö care ar
trebui Õ aduse în cazul în
care se estimează că este necesar să se recalculeze acest preț
de export pe baza primului preț de pe piața liberă. ê 1225/2009
considerentul 8 (adaptat) (8) Pentru a asigura o
comparație echitabilă între prețul de export și valoarea
normală este necesar să se enumere factorii care pot afecta
prețurile și posibilitatea de a le compara și să se
stabilească norme specifice privind necesitatea și modalitatea de
operare a acestor ajustări, fiind evident că orice repetare a
ajustărilor trebuie evitată. Este, de asemenea, necesar să se
prevadă că se poate face comparația utilizând prețuri
medii, cu toate că prețurile de export individuale pot fi comparate
cu o valoare normală medie, atunci când prețurile de export
individuale variază între diferiți cumpărători, regiuni sau
perioade. ê 1225/2009
considerentul 9 (adaptat) (9) Este Ö de dorit Õ să se
stabilească orientări clare și detaliate în ceea ce
privește factorii care pot contribui la a stabili dacă importurile
care fac obiectul unui dumping au adus un prejudiciu important sau riscă
să aducă un prejudiciu.. Atunci când se depun eforturi să se
demonstreze că volumul și nivelul prețurilor importurilor în
cauză sunt responsabile de prejudiciul adus unei industrii Ö a Uniunii Õ, este necesar
să se țină seama de efectele altor factori și, în special,
de condițiile de piață dominante din Ö Uniune Õ. ê 1225/2009
considerentul 10 (adaptat) (10) Este necesar să se
definească noțiunea de „industrie Ö a Uniunii Õ”, să se
prevadă că părțile afiliate cu exportatorii pot fi excluse
din această industrie și să se definească noțiunea de
„afiliere”. Este, de asemenea, necesar să se prevadă că o
acțiune antidumping poate fi efectuată în numele producătorilor
dintr-o regiune a Ö Uniunii Õ și să se
stabilească orientările pentru definirea unei astfel de regiuni. ê 1225/2009
considerentul 11 (adaptat) (11) Este necesar să se
stabilească cine este abilitat să depună o plângere antidumping,
precum și măsura în care o astfel de plângere trebuie sprijinită
de către industria Ö Uniunii Õ și să se
precizeze informațiile referitoare la dumping, la prejudiciu și la
legătura de cauzalitate pe care o astfel de plângere trebuie să le
conțină. Este, de asemenea, indicat să se precizeze procedurile
aplicabile la respingerea plângerilor sau la inițierea procedurilor. ê 1225/2009 considerentul
12 (adaptat) (12) Este necesar să se Ö specifice Õ modul în care sunt
notificate părțile Ö interesate Õ cu privire la
informațiile pe care autoritățile le solicită. Ö Părților
interesate ar trebui Õ să li se
ofere posibilități numeroase de a prezenta toate dovezile pertinente
și de a-și apăra interesele. Este, de asemenea, de dorit să
se definească în mod clar normele și procedurile de urmat pe
parcursul Ö examinării Õ și să se
prevadă, în special, că părțile interesate trebuie să
se facă cunoscute, să își prezinte punctul de vedere și
să furnizeze informațiile la termenele stabilite, pentru a se
ține seama de punctul lor de vedere. Este, de asemenea, necesar să se
indice condițiile în care o parte interesată poate avea acces la
informațiile furnizate de alte părți interesate și să
transmită comentarii. Este, de asemenea, oportun să se instituie o
cooperare între statele membre și Comisie în ceea ce privește
culegerea de informații. ê 1225/2009
considerentul 13 (adaptat) (13) Este necesar să se
stabilească condițiile în care pot fi impuse taxele provizorii
și să se prevadă, în special, Ö condițiile
în care Õ aceste taxe pot fi
impuse Ö nu Õ mai devreme de 60 de
zile sau mai târziu de nouă luni de la data inițierii procedurii.
Este, de asemenea, necesar, din rațiuni administrative, să se
prevadă că aceste taxe pot, în toate cazurile, să fie impuse
direct de către Comisie pentru o perioadă de nouă luni sau
succesiv pentru o perioadă de șase luni și o perioadă de
trei luni. ê 1225/2009
considerentul 14 (adaptat) (14) Este necesar să se
stabilească procedurile care să permită acceptarea
angajamentelor care pun capăt dumpingului și prejudiciului în loc
să fie impuse taxe provizorii sau definitive. Este, de asemenea, oportun
să se precizeze consecințele unei încălcări sau ale unei
retrageri a angajamentelor și să se prevadă că pot fi
impuse taxe provizorii în caz de prezumție de încălcare sau atunci
când este necesară o Ö examinare Õ suplimentară
pentru a aduce completări constatărilor. În cazul acceptării
angajamentelor, este necesar să se vegheze ca angajamentele propuse
și aplicarea lor să nu ducă la un comportament
anticoncurențial. ê 1225/2009
considerentul 15 (adaptat) (15) Este necesar să se
prevadă că Ö examinarea Õ va fi
încheiată, fie că s-au adoptat sau nu măsuri definitive, în
decurs de 12 luni și în cel mult 15 luni de la data deschiderii Ö examinării Õ (16) Ö Examinările Õ ele sau procedurile
trebuie închise atunci când marja de dumping este de minimis sau când
prejudiciul este neglijabil și ca atare este necesar să se
definească Ö aceste
situații Õ. Atunci când trebuie
impuse măsuri, este necesar să se prevadă încheierea Ö examinării Õ și că
nivelul măsurilor trebuie să fie inferior marjei de dumping în cazul
în care această valoare inferioară este suficientă pentru a se
elimina prejudiciul și să se precizeze metoda de calcul al nivelului
măsurilor în cazul eșantionării. ê 1225/2009
considerentul 16 (17) Este necesar să se
prevadă perceperea retroactivă a taxelor provizorii, în cazul în care
se consideră necesar, și să se definească
circumstanțele care pot duce la aplicarea retroactivă a taxelor
pentru a evita ca măsurile definitive care urmează să se aplice
să nu mai aibă substanță. Este, de asemenea, necesar
să se prevadă că taxele pot fi aplicate retroactiv în caz de
încălcare sau de retragere a angajamentelor. ê 1225/2009
considerentul 17 (adaptat) (18) Este necesar să se
prevadă că măsurile încetează să fie aplicabile
după cinci ani, cu excepția cazului în care în urma unei
reexaminări rezultă că trebuie menținute. Este, de
asemenea, necesar să se prevadă, atunci când se prezintă dovezi
suficiente că circumstanțele s-au modificat, reexaminări
intermediare ale situației sau Ö examinările Õ pentru a stabili
dacă se justifică rambursarea taxelor antidumping. Este, în
egală măsură, necesar să se prevadă că, în cazul
în care prețurile de export trebuie recalculate pentru a Ö restabili Õ marja de dumping,
taxele antidumping nu trebuie considerate costuri suportate între import
și revânzare atunci când aceste taxe se regăsesc în prețurile
produselor care fac obiectul măsurilor în Ö Uniune Õ. ê 1225/2009
considerentul 18 (adaptat) (19) Este necesar să se
prevadă în mod expres că prețurile de export și marjele de
dumping trebuie reevaluate atunci când taxele sunt absorbite de către
exportator datorită unui acord de compensare oarecare iar măsurile nu
se regăsesc în prețurile produselor care fac obiectul măsurilor
în Ö Uniune Õ. ê 1225/2009
considerentul 19 (adaptat) è1 Rectificativ,
JO L 7, 12.1.2010, p. 22 (20) Acordul antidumping din 1994
nu conține dispoziții în ceea ce privește circumvenția
măsurilor antidumping, chiar dacă o decizie ministerială
distinctă din cadrul GATT Ö a Õ recunoscut că
circumvenția constituie o problemă și a fost sesizat comitetul
antidumping al GATT în vederea adoptării unei rezoluții. Având în
vedere eșecul de până în prezent al negocierilor multilaterale
și până la elaborarea rezultatului è1 sesizării
comitetului antidumping al Organizației Mondiale a Comerțului
(OMC), ç este necesar ca
legislația Ö Uniunii Õ să
conțină dispoziții pentru a contracara practicile, inclusiv
asamblarea simplă a mărfurilor în Ö Uniune Õ sau într-o
țară terță, al căror obiectiv esențial este de a
permite circumvenția măsurilor antidumping. ê 1225/2009
considerentul 20 (adaptat) è1 Rectificativ,
JO L 7, 12.1.2010, p. 22 (21) Ar fi, de asemenea, de dorit
să se precizeze ce practici constituie o circumvenție a
măsurilor în vigoare. Practicile de circumvenție a măsurilor pot
apărea fie în interiorul, fie în afara Ö Uniunii Õ. Este necesar, prin
urmare, să se prevadă ca scutirile de la plata taxelor extinse è1 prevăzute
pentru importatori să poată fi acordate și ç exportatorilor,
atunci când taxele sunt Ö aplicate Õ pentru a face
față circumvenției care are loc în afara Ö Uniunii Õ. ê 1225/2009
considerentul 21 (22) Este oportun să se
autorizeze suspendarea măsurilor antidumping în cazul unei schimbări
temporare a condițiilor de piață datorită căreia
menținerea lor temporară este inadecvată. ê 1225/2009
considerentul 22 (adaptat) (23) Este necesar să se
prevadă ca importurile care fac obiectul unei Ö examinări Õ să poată
face obiectul unei înregistrări la efectuarea importului, astfel încât
să poată fi aplicate ulterior măsuri împotriva acestor
importuri. ê 1225/2009
considerentul 23 (adaptat) (24) Pentru a garanta aplicarea
corectă a măsurilor, este necesar ca statele membre să
supravegheze și să întocmească rapoarte către Comisie
privind importurile de produse care fac obiectul unor Ö examinări Õ sau ale unor
măsuri și privind valoarea taxelor percepute în temeiul prezentului
regulament. ê 1225/2009
considerentul 26 (25) Este oportun să se
prevadă vizite pentru verificare informațiilor furnizate privind
dumpingul și prejudiciul, aceste vizite depinzând, totuși, de
calitatea răspunsurilor la chestionarele primite. ê 1225/2009
considerentul 27 (adaptat) (26) Este esențial să se
recurgă la eșantionare atunci când numărul părților
sau al tranzacțiilor respective este mare, astfel încât Ö examinările Õ să poată
fi duse la sfârșit în cadrul termenelor stabilite. ê 1225/2009
considerentul 28 (27) Este necesar să se
prevadă că în cazul părților care nu cooperează în mod
satisfăcător se pot utiliza alte informații pentru a stabili
constatările și că aceste informații pot fi mai puțin
favorabile părților respective decât în cazul în care acestea ar fi
cooperat. ê 1225/2009
considerentul 29 (28) Trebuie adoptate
dispoziții în ceea ce privește tratamentul informațiilor
confidențiale pentru a preveni divulgarea de secrete de afaceri. ê 1225/2009
considerentul 30 (adaptat) (29) Este indispensabil să
existe prevederi pentru divulgarea corectă a faptelor și
considerentelor esențiale părților care au dreptul la un astfel
de tratament și ca aceste divulgări, să fie făcute
ținând seama de procesul decizional Ö la nivelul
Uniunii Õ, într-o
perioadă care să le permită părților să își
apere interesele. ê 1225/2009
considerentul 31 (adaptat) (30) Este rezonabil să se
prevadă un sistem administrativ în temeiul căruia să poată
fi prezentate argumente privind conformitatea măsurilor cu interesul Ö Uniunii Õ, inclusiv cu cel al
consumatorilor, să se stabilească termenele în care trebuie furnizate
aceste informații și să se stabilească drepturile la
informare ale părților interesate. ê 37/2014 Art. 1 și
anexa punctul 22 (adaptat) (31) Punerea în aplicare a Ö prezentului
regulament Õ necesită
condiții uniforme pentru adoptarea de măsuri de salvgardare
provizorii și definitive și pentru încheierea unei Ö examinări Õ fără luare
de măsuri. Măsurile respective ar trebui adoptate de către
Comisie în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului[8]. (32) Procedura de consultare ar
trebui utilizată pentru adoptarea de măsuri provizorii, având în
vedere efectele unor asemenea măsuri și logica lor
secvențială în legătură cu adoptarea de măsuri
definitive. Procedura de consultare ar trebui utilizată de asemenea pentru
acceptarea de angajamente, pentru inițierea sau neinițierea de
examinări în perspectiva expirării măsurilor, pentru prelungirea
suspendării măsurilor și pentru reinstituirea de măsuri,
având în vedere efectele unor asemenea măsuri în raport cu măsurile
definitive. În cazul în care o întârziere în impunerea măsurilor ar cauza
prejudicii dificil de remediat, este necesar ca Comisia să fie în
măsură să adopte măsuri provizorii cu aplicare
imediată, ê 1225/2009
(adaptat) è1 Rectificativ,
JO L 7, 12.1.2010, p. 22 è2 1168/2012
Art. 1.1(a) è3 37/2014
Art. 1 și anexa punctul 22 alin. (1) ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT: Articolul 1 Principii 1) Poate fi
supus unei taxe antidumping orice produs care face obiectul unui dumping în
cazul în care punerea sa în liberă circulație în cadrul Ö Uniunii Õ cauzează un
prejudiciu. 2) Se
consideră că un produs face obiectul unui dumping atunci când
prețul său de export către Ö Uniune Õ este mai mic decât
prețul comparabil, practicat în cadrul operațiunilor comerciale
normale, pentru Ö un Õ produs similar în
țara exportatoare. 3) Țara exportatoare este în mod normal
țara de origine. Cu toate acestea, poate fi o țară
intermediară, cu excepția cazului în care, de exemplu, produsele
respective numai tranzitează această țară, produsele
respective nu sunt fabricate în această țară sau nu există
preț comparabil pentru aceste produse în această țară. 4) În sensul prezentului regulament, prin
„produs similar” se înțelege un produs identic, și anume
asemănător în toate privințele produsului respectiv sau, în
absența unui astfel de produs, alt produs care, cu toate că nu este
asemănător în toate privințele, prezintă caracteristici
foarte apropiate celor ale produsului respectiv. Articolul 2 Stabilirea existenței dumpingului A. VALOAREA NORMALĂ 1) Valoarea normală se stabilește de
obicei pe baza prețurilor plătite sau care urmează să fie
plătite, în cadrul operațiunilor comerciale normale, de către
cumpărători independenți din țara exportatoare. În cazul în care exportatorul din țara
exportatoare nu produce sau nu comercializează produsul similar, valoarea
normală se stabilește pe baza prețurilor altor comercianți
sau producători. Prețurile practicate între
părți care par a fi asociate sau par să fi încheiat un acord de
compensare nu pot fi considerate prețuri practicate în cadrul
operațiunilor comerciale normale și nu pot fi utilizate pentru a stabili
valoarea normală decât în cazul în care se stabilește că
prețurile în cauză nu sunt afectate de relațiile dintre
părți. Pentru a stabili dacă două
părți sunt asociate, se poate ține seama de definiția
părților afiliate în conformitate cu articolul 143 din
Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei[9]. 2) Vânzările produsului similar destinat
consumului pe piața internă a țării exportatoare se
utilizează în mod normal la stabilirea valorii normale în cazul în care
volumul acestor vânzări reprezintă cel puțin 5 % din volumul
vânzărilor produsului în cauză în Ö Uniune Õ. Cu toate acestea,
se poate utiliza un volum de vânzări mai mic, de exemplu, atunci când
prețurile practicate sunt considerate reprezentative pentru piața
respectivă. 3) În cazul în care nu se efectuează nici
o vânzare a produsului similar în cadrul operațiunilor comerciale normale
sau în cazul în care aceste vânzări sunt insuficiente sau în cazul în
care, din cauza unei situații speciale a pieței, aceste vânzări
nu permit efectuarea unei comparații valabile, valoarea normală a
produsului similar se calculează pe baza costului de producție din
țara de origine, la care se adaugă o sumă rezonabilă pentru
costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale
și pentru profit sau pe baza prețurilor de export, practicate în
cadrul operațiunilor comerciale normale, către o țară
terță adecvată, cu condiția ca aceste prețuri să
fie reprezentative. Se poate considera că există o
situație specială a pieței în ceea ce privește produsul
respectiv în sensul primului paragraf mai ales în cazul în care prețurile
sunt în mod artificial scăzute, când se practică intens barterul sau
când există regimuri de prelucrare necomerciale. 4) Nu se poate considera că
vânzările produsului similar pe piața internă a țării
exportatoare sau vânzările către o terță țară la
prețuri mai mici decât costurile de producție unitare (fixe
și variabile), la care se adaugă costurile de vânzare,
cheltuielile administrative și alte costuri generale, nu au loc în cadrul
operațiunilor comerciale normale din cauza prețului lor și nu
pot fi eliminate din calculul pentru stabilirea valorii normale decât în cazul
în care se stabilește că aceste vânzări se efectuează pe o
perioadă extinsă, în cantități substanțiale și la
prețuri care nu pot acoperi toate costurile într-o perioadă de timp
rezonabilă. În cazul în care prețurile sunt mai mici
decât costurile în momentul vânzării, dar sunt mai mari decât costurile
medii ponderate în perioada efectuării Ö examinării Õ, se consideră
că aceste prețuri pot acoperi costurile într-o perioadă
rezonabilă. Prin „perioadă extinsă” se
înțelege în mod normal un an sau cel puțin șase luni și se
consideră că în această perioadă se efectuează
vânzări substanțiale la prețuri mai mici decât costul unitar, în
cazul în care se stabilește că prețul de vânzare mediu ponderat
este mai mic decât costul unitar mediu ponderat sau că volumul
vânzărilor efectuate la prețuri mai mici decât costul unitar nu
reprezintă mai puțin de 20 % din vânzările luate în
considerare la stabilirea valorii normale. 5) Valoarea cheltuielilor se calculează
în mod normal pe baza registrelor contabile ale părții care face
obiectul Ö examinării Õ ei, cu condiția
ca aceste registre să respecte principiile contabile general acceptate ale
țării respective și să țină seama în mod
rezonabil de cheltuielile de producție și de vânzare ale produsului
respectiv. În cazul în care costurile aferente
producției și vânzării produsului care face obiectul unei Ö examinări Õ nu se reflectă
în mod rezonabil în registrele contabile ale părții în cauză,
acestea sunt ajustate sau stabilite pe baza costurilor altor producători
sau exportatori din aceeași țară sau, în cazul în care aceste
informații nu sunt disponibile sau nu pot fi utilizate, pe baza
oricăror alte informații rezonabile, inclusiv a informațiilor de
pe alte piețe reprezentative. Se iau în considerare elementele de probă
aduse privind repartizarea corectă a costurilor cu condiția să
se demonstreze că această modalitate de repartizare a fost
utilizată în mod constant și în trecut. În absența unei metode
mai potrivite, se preferă un sistem de repartizare a cheltuielilor bazat
pe cifra de afaceri. În cazul în care nu s-a ținut deja seama de acest
lucru la repartizarea cheltuielilor menționată în prezentul paragraf,
cheltuielile se ajustează corespunzător în funcție de elementele
care nu sunt recurente de care beneficiază producția viitoare
și/sau curentă. În cazul în care, într-un interval de timp din
cadrul perioadei necesare pentru acoperirea cheltuielilor, acestea sunt
afectate de utilizarea unor instalații de producție noi care presupun
investiții suplimentare substanțiale și de un procentaj mic de utilizare
a resurselor din cauza operațiunilor de demarare care au loc în decursul
întregii perioade în care se desfășoară Ö examinarea Õ sau într-un interval
de timp din cadrul acesteia, costurile medii pentru perioada de demarare sunt
aplicabile, în temeiul normelor de repartizare menționate anterior, la
sfârșitul acestei etape și sunt incluse la acest nivel, pentru
perioada în cauză, în costurile medii ponderate menționate la
alineatul 4) al doilea paragraf. Durata etapei de demarare se
stabilește în funcție de circumstanțele aferente
producătorului sau exportatorului respectiv, dar nu poate depăși
un interval de timp inițial adecvat din perioada necesară pentru
acoperirea cheltuielilor. Pentru această ajustare a costurilor aplicabile
în decursul perioadei de Ö examinare Õ, informațiile
privind o etapă de demarare care depășește această
perioadă se iau în considerare în măsura în care sunt furnizate
înaintea vizitelor de verificare și în decursul a trei luni de la
începerea Ö examinării Õ. 6) Sumele corespunzătoare costurilor de
vânzare, cheltuielilor administrative și altor costuri generale, precum
și profitul, se stabilesc în funcție de date reale privind
producția și vânzările produsului similar în cadrul
operațiunilor comerciale normale ale exportatorului sau
producătorului care fac obiectul Ö examinării Õ. Atunci când aceste
sume nu pot fi stabilite în acest mod, pot fi determinate pe baza: a) mediei ponderate a sumelor reale
privind producția și vânzările produsului similar pe piața
internă a țării de origine, sume stabilite pentru ceilalți
exportatori sau producători care fac obiectul Ö examinării Õ; b) sumelor reale aferente
producției și vânzărilor, în cadrul unor operațiuni
comerciale normale, din aceeași categorie generală de produse pe
piața internă a țării de origine, pentru exportatorul sau
producătorul respectiv; c) oricărei alte metode
rezonabile, cu condiția ca suma reprezentând profitul stabilită
astfel să nu depășească profitul realizat în mod normal de
alți exportatori sau producători din vânzări de produse din
aceeași categorie generală pe piața internă a
țării de origine. 7) a) În cazul importurilor care provin din
țări care nu au economie de piață[10], valoarea normală
se stabilește pe baza prețului sau a valorii construite într-o
țară terță care are economie de piață sau pe baza
prețului dintr-o astfel de țară terță către alte
țări, inclusiv către Ö Uniune Õ, sau, în cazul în
care aceste lucruri nu sunt posibile, în orice alt mod rezonabil, inclusiv pe
baza prețului plătit efectiv sau care urmează să fie
plătit în Ö Uniune Õ pentru produsul
similar, ajustat în mod corespunzător, în cazul în care este necesar,
pentru ca acesta să includă o marjă de profit rezonabilă. O țară terță cu economie de
piață adecvată se alege în mod rezonabil, ținând seama de
toate informațiile utile disponibile în momentul efectuării alegerii.
Se ține de asemenea seama de termene și, după caz, se alege o
țară terță cu economie de piață care face
obiectul aceleiași Ö examinări Õ. Părțile care participă la Ö examinare Õ sunt informate de
îndată după începerea anchetei cu privire la țara
terță cu economie de piață respectivă și au la
dispoziție zece zile pentru a-și prezenta comentariile. b) În cazul Ö examinărilor Õ antidumping privind è1 importurile
din Republica Populară Chineză, Vietnam și Kazahstan, precum
și din orice țară care nu are economie de piață ç și care este
membră a OMC la data deschiderii Ö examinării Õ, valoarea
normală se stabilește în conformitate cu alineatele (1)‑6),
în cazul în care se stabilește pe baza unor cereri documentate
corespunzător prezentate de unul sau mai mulți producători care
fac obiectul Ö examinării Õ și în
conformitate cu criteriile și procedurile prevăzute la
litera (c), că în cazul acestui producător sau al acestor
producători prevalează condițiile economiei de piață
în ceea ce privește fabricarea și vânzarea produsului similar
respectiv. În cazul în care nu apare o astfel de situație, se aplică
dispozițiile de la litera (a). c) Cererea prezentată în temeiul
literei (b) trebuie formulată în scris și să conțină
probe suficiente că producătorul își desfășoară
activitatea în condițiile unei economii de piață, și anume
că: –
deciziile întreprinderilor referitoare la
prețuri, costuri și intrări, de exemplu materii prime, costurile
tehnologiei și mâinii de lucru, producție, vânzări și
investiții, se adoptă ținându-se seama de semnalele pieței
care reflectă cererea și oferta și fără o intervenție
semnificativă din partea statului în această privință, iar
costurile principalelor intrări reflectă în mod real valorile
pieței; –
întreprinderile utilizează o singură
serie de registre contabile de bază, care fac obiectul unui audit
independent în conformitate cu standardele internaționale și care
sunt utilizate în toate scopurile; –
costurile de producție și situația
financiară ale întreprinderilor nu fac obiectul nici unei denaturări
importante, determinate de vechiul sistem de economie planificată, mai
ales în ceea ce privește amortizarea activelor, alte reduceri de valoare,
barter sau plăți sub formă de compensare de datorii; –
întreprinderile respective fac obiectul unor legi
privind falimentul și proprietatea care garantează siguranța
juridică și stabilitatea operațiilor întreprinderilor; și –
operațiile de schimb valutar sunt efectuate la
cursul de schimb al pieței. è2 În
mod normal în termen de șapte luni, și în orice caz nu mai târziu de
opt luni de la inițierea procedurii ç, se determină
dacă producătorul îndeplinește sau nu criteriile menționate
anterior, è3 după
industria Uniunii ç a avut ocazia
să își prezinte observațiile. Soluția stabilită
rămâne în vigoare pe tot parcursul Ö examinării Õ. è3 Comisia
informează statele membre cu privire la analiza cererilor prezentate în
temeiul literei (b), realizată de aceasta, în mod normal în termen de 28
de săptămâni de la data deschiderii Ö examinării Õ. ç ê 1168/2012 Art. 1.1(b) d) În cazul în care Comisia și-a
limitat examinarea în conformitate cu articolul 17, o determinare în
conformitate cu literele (b) și (c) din prezentul alineat se
limitează la părțile incluse în examinare și la orice
producător care beneficiază de un tratament individual în
conformitate cu articolul 17 alineatul (3). ê 1225/2009
(adaptat) B. PREȚUL DE EXPORT 8) Prețul de export este prețul
plătit efectiv sau care urmează să fie plătit pentru
produsul vândut la export din țara exportatoare către Ö Uniune Õ. 9) Atunci când nu există un preț de
export stabilit sau când prețul de export nu pare a fi fiabil din cauza
existenței unei asocieri sau a unui acord de compensare între exportator
și importator sau un terț, prețul de export poate fi construit
pe baza prețului cu care produsele importate sunt revândute pentru prima
oară unui cumpărător independent sau, în cazul în care produsele
nu sunt revândute unui cumpărător independent sau nu sunt revândute
în starea în care erau când au fost importate, prin orice altă modalitate
rezonabilă. În astfel de cazuri, se operează
ajustări pentru a se ține seama de toate cheltuielile, inclusiv de
taxe și de impozite, care survin între import și revânzare, precum
și de o marjă de profit, pentru a stabili un preț de export
fiabil la nivelul frontierei Ö Uniunii Õ . Costurile care se iau în calcul la operarea
unei ajustări le includ pe cele suportate în mod normal de un importator,
dar plătite de orice parte care își desfășoară
activitatea în interiorul sau în afara Ö Uniunii Õ și care pare
să fie asociată sau să fi încheiat un acord de compensare cu
importatorul sau cu exportatorul, în special următoarele elemente:
transportul obișnuit, asigurarea, manipularea, încărcarea și
costurile suplimentare; taxe vamale, taxe antidumping și alte taxe
plătibile în țara importatoare pentru import sau pentru vânzarea de
mărfuri, precum și o marjă rezonabilă pentru costurile de
vânzare, cheltuielile administrative, alte costuri generale și profitul. C. COMPARAȚIE 10) Se efectuează o comparație
echitabilă între prețul de export și valoarea normală.
Această comparație se face în aceeași etapă a procesului
comercial pentru vânzări efectuate la date cât mai apropiate posibil
și ținând seama în mod corespunzător de alte diferențe care
afectează comparabilitatea prețurilor. În cazul în care valoarea
normală și prețul de export, stabilite, nu pot fi comparate
astfel, se ține seama în fiecare caz, sub formă de ajustări, de
diferențele constatate la factorii care se pretinde și se
demonstrează că afectează prețurile și, prin urmare,
comparabilitatea acestora. Se evită repetarea ajustărilor, mai ales
în cazul în care este vorba de diferențe privind reducerile de
prețuri, rabaturile, cantitățile sau etapele
comercializării. În cazul în care sunt întrunite condițiile
specificate, factorii care pot determina efectuarea de ajustări sunt următorii: a) caracteristicile fizice Se efectuează o ajustare în cazul în care
există diferențe între caracteristicile fizice ale produsului
respectiv. Valoarea ajustării corespunde unei estimări rezonabile a
valorii diferenței pe piață. b) impozitare la import și
impozite indirecte Valoarea normală se ajustează cu o
valoare corespunzătoare impozitării la import și impozitelor
indirecte suportate de produsul similar și de materialele care intră
în componența acestuia, atunci când produsul este destinat consumului în
țara exportatoare și care nu sunt percepute sau care sunt rambursate
atunci când produsul este exportat către Ö Uniune Õ. c) reduceri de prețuri,
rabaturi și cantități Se operează o ajustare pe baza
diferențelor la reducerile de prețuri și la rabaturi, inclusiv
la cele acordate pe baza diferențelor cantitative, în cazul în care aceste
diferențe sunt cuantificate corect și legate direct de vânzările
respective. Se poate opera o ajustare și pe baza reducerilor de
prețuri și a rabaturilor între care există diferențe, în
cazul în care cererea se bazează pe o practică efectuată
constant în perioadele anterioare, inclusiv pe un angajament de a respecta
condițiile cerute pentru obținerea reducerii de prețuri sau a
rabatului. d) etapa comercială i) O ajustare pe baza diferențelor
dintre etapele comerciale, inclusiv a diferențelor care pot rezulta din
FEO (Fabricanții de Echipamente de Origine), se efectuează atunci
când, pentru circuitele de distribuție pe cele două piețe, se stabilește
că prețul de export, inclusiv prețul de export construit, este
practicat într-o etapă comercială diferită în raport cu valoarea
normală și că diferența a afectat comparabilitatea
prețurilor, acest lucru fiind dovedit prin existența unor
diferențe constante și nete în funcțiile și prețurile
practicate de comercianți corespunzătoare diferitelor etape
comerciale pe piața internă a țării exportatoare. Valoarea
ajustării se stabilește în funcție de valoarea de
piață a diferenței. ii) Cu toate acestea, în condiții care
nu sunt prevăzute la punctul (i), poate fi făcută o ajustare
specială atunci când o diferență de etapă comercială
existentă nu poate fi cuantificată din cauza absenței etapelor comerciale
pertinente pe piața internă a țărilor exportatoare sau
atunci când se stabilește clar că anumite funcții sunt aferente
unor etape comerciale altele decât cea utilizată pentru comparație. e) transport, asigurare, manipulare,
încărcare și costuri auxiliare Se operează o ajustare pe baza
diferențelor dintre costurile care au un raport direct cu produsul în
cauză și care au fost indicate pentru transportul produsului în
cauză de la sediile exportatorului până la un cumpărător
independent, în cazul în care aceste costuri sunt incluse în prețurile
practicate. Aceste costuri cuprind transportul, asigurarea, manipularea,
încărcare și costurile auxiliare. f) ambalare Se operează o ajustare pe baza
diferențelor dintre costurile de ambalare care au o legătură
directă cu produsul în cauză. g) credit Se operează o ajustare pe baza
diferențelor dintre costul oricărui credit acordat pentru
vânzările în cauză, cu condiția ca acest factor să fie luat
în considerare la stabilirea prețurilor practicate. h) costuri post vânzare Se operează o ajustare pe baza
diferențelor dintre costurile directe legate de furnizarea de
asigurări, de garanții, de asistență tehnică și
de servicii prevăzute de lege și/sau de contractul de vânzare. i) comisioane Se operează o ajustare pe baza
diferențelor dintre comisioanele percepute pentru vânzările în
cauză. Termenul „comisioane” include și marja
încasată de un operator comercial al produsului sau al produsului similar,
în cazul în care funcțiile unui astfel de operator comercial pot fi
asimilate celor ale unui agent care lucrează pe bază de comisioane. j) conversiunea monedelor În cazul în care compararea prețurilor
necesită o conversiune a monedelor, aceasta trebuie efectuată
utilizând cursul de schimb în vigoare la data vânzării, cu condiția
ca, atunci când o vânzare de monedă străină pe piețele tranzacțiilor
la termen este legată direct de vânzarea la export respectivă, se
utilizează cursul de schimb practicat pentru vânzarea la termen. În mod
obișnuit, data efectuării vânzării trebuie să fie cea care
figurează pe factură, dar poate fi utilizată data contractului,
a comenzii sau a confirmării comenzii în cazul în care este mai
adecvată pentru a stabili condițiile materiale ale vânzării.
Fluctuațiile cursului de schimb nu se iau în considerare și
exportatorilor li se acordă șaizeci de zile pentru a ține seama
de o modificare de durată a cursului de schimb în perioada efectuării
Ö examinării Õ. k) alți factori Se poate opera o ajustare și pe baza
diferențelor aferente altor factori care nu sunt prevăzuți la
literele (a)-(j), în cazul în care se demonstrează că aceste
diferențe afectează comparabilitatea prețurilor, astfel cum se
cere în prezentul alineat, și în special că în mod sistematic
cumpărătorii plătesc prețuri diferite pe piața
internă din cauza lor. D. MARJA DE DUMPING 11) Sub rezerva dispozițiilor pertinente
care reglementează compararea echitabilă, existența marjelor de
dumping în cursul perioadei de Ö examinare Õ se stabilește
în mod normal pe baza unei comparații între o valoare normală medie
ponderată cu media ponderată a prețurilor tuturor exporturilor
către Ö Uniune Õ sau pe baza unei
comparații între valorile normale individuale și prețurile de
export individuale către Ö Uniune Õ, tranzacție cu
tranzacție. Cu toate acestea, o valoare normală stabilită pe
baza unei medii ponderate poate fi comparată cu prețurile tuturor
exporturilor individuale către Ö Uniune Õ în cazul în care
configurația de export diferă semnificativ între diferiții
cumpărători, diferitele regiuni sau perioade și în cazul în care
metodele specificate în prima teză a prezentului alineat nu permit
reflectarea amplorii reale a dumpingului practicat. Prezentul alineat nu
exclude recurgerea la eșantionare în conformitate cu articolul 17. 12) Marja de dumping reprezintă suma cu
care valoarea normală depășește prețul de export. În
cazul în care marjele de dumping variază, se poate stabili o marjă de
dumping medie ponderată. Articolul 3 Stabilirea existenței unui
prejudiciu 1) În sensul prezentului regulament, prin
termenul „prejudiciu” se înțelege, în cazul în care nu se specifică
altfel, un prejudiciu important adus unei industrii Ö a Uniunii Õ, amenințarea cu
un prejudiciu important adus unei industrii Ö a
Uniunii Õ sau o întârziere
semnificativă în crearea unei industrii Ö a
Uniunii Õ și se
interpretează în conformitate cu dispozițiile prezentului articol. 2) Stabilirea existenței unui prejudiciu
se bazează pe elemente de probă pozitive și implică o
examinare obiectivă: a) a volumului importurilor care fac
obiectul unui dumping și a efectului acestor importuri asupra
prețului produselor similare pe piața Ö Uniunii Õ și b) a efectului acestor importuri asupra
industriei Ö Uniunii Õ . 3) În ceea ce privește volumul
importurilor care fac obiectul unui dumping, se analizează dacă a
avut loc o creștere substanțială a importurilor care fac
obiectul unui dumping, fie în cantități absolute, fie în raport cu
producția sau cu consumul în Ö Uniune Õ. În ceea ce
privește efectul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra
prețurilor se analizează dacă a existat, în cazul importurilor
care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor, o subcotare
semnificativă a prețului în raport cu prețul unui produs similar
din industria Ö Uniunii Õ sau dacă aceste
importuri au ca efect, în alt mod, diminuarea semnificativă a
prețurilor sau împiedicarea în mod semnificativ a creșterii
prețurilor care, altfel, s-ar fi produs. Unul sau mai mulți dintre
acești factori nu constituie neapărat o bază decisivă de
orientare. 4) În cazul în
care importurile unui produs provenite din mai multe țări fac
simultan obiectul unor Ö examinări Õ antidumping,
efectele acestor importuri nu pot face obiectul unei evaluări cumulative
decât în cazul în care: a) marja
de dumping stabilită în raport cu importurile provenite din fiecare
țară este superioară nivelului de minimis în sensul
articolului 9 alineatul (3) și în cazul în care volumul importurilor
provenite din fiecare țară nu este neglijabil; și b) o evaluare cumulativă a
efectelor importurilor este adecvată, având în vedere condițiile de
concurență între produsele importate și concurența între
produsele importate și produsul similar Ö din
Uniune Õ . 5) Examinarea efectului importurilor care fac
obiectul unui dumping asupra industriei Ö Uniunii Õ respective
implică o evaluare a tuturor factorilor și indicilor economici
pertinenți care influențează situația acestei industrii,
inclusiv faptul că o industrie nu a surmontat în totalitate efectele
practicilor de dumping sau de subvenționare din trecut, importanța
marjei de dumping efective, diminuarea efectivă și
potențială a vânzărilor, a profiturilor, a producției, a
segmentului de piață, a productivității, a randamentului
investițiilor sau a utilizării capacităților; factorii care
influențează prețurile în Ö Uniune Õ, efectele negative
efective și potențiale asupra fluxului numerarului, asupra
stocurilor, asupra ocupării forței de muncă, asupra salariilor,
asupra creșterii economice, asupra capacității de a mobiliza
capitaluri sau investiții. Această listă nu este exhaustivă
și unul sau mai mulți dintre acești factori nu constituie neapărat
o bază decisivă de orientare. 6) Trebuie demonstrat cu ajutorul tuturor
elementelor doveditoare pertinente prezentate în legătură cu
alineatul (2) că importurile care fac obiectul unui dumping
cauzează un prejudiciu în sensul prezentului regulament. Concret, acest
lucru implică demonstrarea faptului că volumul și/sau nivelurile
prețurilor menționate la alineatul (3) au un impact asupra
industriei Ö Uniunii Õ în sensul
alineatului (5) și că acest impact este de asemenea natură încât
poate fi considerat important. 7) Factorii cunoscuți, alții decât
importurile care fac obiectul unui dumping și care aduc în același
timp un prejudiciu industriei Ö Uniunii Õ, se
analizează, de asemenea, de așa manieră încât prejudiciul adus
de acești alți factori să nu fie atribuit importurilor care fac
obiectul unui dumping în sensul alineatului (6). Factorii care pot fi
considerați ca pertinenți în acest sens includ volumul și
prețul importurilor care nu sunt vândute la prețuri de dumping, scăderea
cererii sau modificările configurației Ö Uniunii Õ, practicile
comerciale restrictive ale producătorilor din țări terțe
și membre ale Ö Uniunii Õ și
concurența între acești producători, evoluția
tehnologiilor, precum și rezultatele la export și productivitatea
industriei Ö Uniunii Õ. 8) Efectul importurilor care fac obiectul unui
dumping este evaluat în raport cu producția produsului similar Ö în Uniune Õ atunci când datele
disponibile permit identificarea acestei producții separat pe baza unor
criterii precum procedeele de producție, vânzările și
profiturile producătorilor. În cazul în care această producție
nu poate fi identificată separat, efectele importurilor care fac obiectul
unui dumping se evaluează prin examinarea producției celui mai
restrâns grup sau a celei mai restrânse game de produse care include produsul
similar, pentru care pot fi furnizate informațiile necesare. 9) Stabilirea existenței
amenințării cu prejudiciul important se bazează pe fapte, nu
doar pe presupuneri, conjuncturi sau posibilități îndepărtate.
Modificarea condițiilor care ar crea o situație în care dumpingul ar
cauza un prejudiciu trebuie să fie previzibilă în mod clar și
iminentă. Pentru a stabili existența
amenințării cu prejudiciul important, este necesar să se
examineze, printre altele, factori precum: a) o rată semnificativă de
creștere a importurilor care fac obiectul unui dumping pe piața Ö Uniunii Õ, care denotă
probabilitatea unei creșteri substanțiale a importurilor; b) capacitatea suficientă și
liber disponibilă a exportatorului sau creșterea iminentă
și semnificativă a capacității exportatorului, care
denotă probabilitatea unei creșteri substanțiale a exporturilor
care fac obiectul unui dumping către Ö Uniune Õ, având în vedere
existența altor piețe de export care pot absorbi exporturile
suplimentare; c) intrarea importurilor la
prețuri care pot determina scăderea substanțială a
prețurilor sau pot împiedica creșterea prețurilor și care
pot duce probabil la o creștere a cererii de noi importuri; d) stocurile produsului care face
obiectul Ö examinării Õ. Nici unul dintre acești factori nu
constituie în mod necesar o bază de orientare decisivă, dar
totalitatea factorilor luați în considerare trebuie să conducă
la concluzia că sunt iminente alte exporturi care fac obiectul unui
dumping și că se va produce un prejudiciu important în cazul în care
nu se iau măsuri de protecție. Articolul 4 Definiția industriei Ö Uniunii Õ 1) În sensul prezentului regulament, se
înțelege prin „industrie Ö a Uniunii Õ” totalitatea
producătorilor de produse similare Ö din cadrul
Uniunii Õ sau cei dintre ei
ale căror producții comune constituie un procent semnificativ în
sensul articolului 5 alineatul (4) din producția totală Ö din
Uniune Õ a acestor produse;
cu excepția: a) în cazul în care producătorii
sunt afiliați cu exportatorii sau cu importatorii sau sunt ei
înșiși importatori ai produsului care se presupune că face
obiectul unui dumping, expresia „industrie Öa Uniunii Õ ” poate fi interpretată
ca desemnând restul producătorilor; b) în condiții excepționale,
teritoriul Ö Uniunii Õ poate fi
împărțit, în ceea ce privește producția în cauză, în
două sau mai multe piețe concurente și se poate considera
că producătorii din interiorul fiecărei piețe constituie o
industrie distinctă în cazul în care: i) producătorii din interiorul unei
astfel de piețe vând în totalitate sau aproape în totalitate
producția produsului în cauză pe această piață,
și ii) cererea pe această piață
nu este satisfăcută într-o măsură semnificativă de
către producătorii produsului în cauză stabiliți în
altă parte a Ö Uniunii Õ. În aceste circumstanțe, se poate concluziona
că există un prejudiciu chiar dacă nu este afectată o
proporție importantă a întregii industrii Ö a
Uniunii Õ , cu condiția
ca importurile care fac obiectul unui dumping să se concentreze pe
această piață izolată și ca, în afară de aceasta,
importurile care fac obiectul unui dumping să aducă un prejudiciu
producătorilor producției totale sau aproape totale din interiorul
acestei piețe. 2) În sensul alineatului (1), se
consideră că producătorii sunt afiliați cu exportatorii sau
cu importatorii numai dacă: a) în cazul în care unul dintre ei îl
controlează în mod direct sau indirect pe celălalt; sau b) în cazul în care ambii sunt
controlați în mod direct sau indirect de un terț; sau c) în cazul în care ei controlează
împreună, în mod direct sau indirect, un terț, cu condiția
să existe motive pentru a se crede sau a se bănui că efectul
legăturii este de așa natură încât producătorul în
cauză se comportă diferit față de producătorii
neafiliați. În sensul prezentului alineat, se
consideră că unul îl controlează pe celălalt atunci când
este, de drept sau de fapt, în măsură să exercite asupra
acestuia o putere de constrângere sau de direcționare. 3) În cazul în care prin industrie Ö a Uniunii Õ se înțeleg
producătorii dintr-o anumită regiune, exportatorilor li se
acordă posibilitatea de a oferi angajamente în conformitate cu
articolul 8 pentru regiunea în cauză. Într-un asemenea caz și în
momentul evaluării interesului Ö Uniunii Õ în ceea ce
privește măsurile, trebuie acordată o atenție specială
interesului regiunii. În cazul în care nu se oferă prompt un angajament
convenabil sau în cazul în care se aplică situațiile prevăzute
la articolul 8 alineatele (9) și (10), poate fi impusă
pentru întreaga Ö Uniune Õ o taxă
provizorie sau definitivă. În aceste cazuri, taxele pot fi limitate la
anumite produse sau anumiți exportatori, în măsura în care acest
lucru este posibil. 4) Dispozițiile articolului 3
alineatul (8) se aplică prezentului articol. Articolul 5 Deschiderea procedurii 1) Sub rezerva dispozițiilor alineatului
6, se deschide o Ö examinare Õ care vizează
stabilirea existenței, gradului și efectului oricărui presupus
dumping în urma înaintării în scris a unei plângeri de către orice
persoană fizică sau juridică sau de către orice
asociație care nu are personalitate juridică, care
acționează în numele industriei Ö Uniunii Õ. Plângerea poate fi adresată Comisiei sau
unui stat membru care o transmite acesteia. Comisia trimite statelor membre o
copie a oricărei plângeri primite. Se consideră că plângerea a
fost depusă în prima zi lucrătoare de după ziua primirii
acesteia la Comisie prin scrisoare recomandată sau de după cea în
care a fost emisă confirmarea de primire de către Comisie. În cazul în care, în absența unei
plângeri, un stat membru este în posesia unor elemente de probă suficiente
referitoare la un dumping și la un prejudiciu pentru industria Ö Uniunii Õ care rezultă
din acesta, le comunică de îndată Comisiei. 2) O plângere în sensul alineatului (1)
trebuie să conțină elemente de probă privind existența
unui dumping, a unui prejudiciu și a unei legături de cauzalitate
între importurile care se presupune că fac obiectul unui dumping și
presupusul prejudiciu presupus în cauză. Plângerea trebuie să
conțină informațiile pe care reclamantul le poate obține în
mod rezonabil despre următoarele puncte: a) identitatea reclamantului și o
descriere a volumului și a valorii producției produsului similar Ö la nivelul
Uniunii Õ efectuată de
către reclamant. Atunci când o plângere este prezentată în scris în
numele industriei Ö Uniunii Õ , aceasta
precizează industria în numele căreia este înaintată și se
prezintă o listă a tuturor producătorilor Ödin cadrul
Uniunii Õ cunoscuți ai
produsului similar (sau a asociaților de producători Ö din cadrul
Uniunii Õ ai produsului
similar) și, în măsura posibilului, o descriere a volumului și a
valorii producției a produsului similar Ö la nivelul
Uniunii Õ atribuite acestor
producători; b) o descriere completă a
produsului care se presupune că face obiectul unui dumping, numele
țării sau țărilor de origine sau exportatoare în
cauză, identitatea fiecărui exportator sau producător
străin cunoscut și o listă a persoanelor care se știe
că importă produsul în cauză; c) prețurile la care este vândut
produsul în cauză pentru a fi destinat consumului pe piața
internă a țării sau a țărilor de origine sau
exportatoare (sau, după caz, prețurile la care este vândut produsul
din țara sau țările de origine sau exportatoare către una
sau mai multe țări terțe sau privind valoarea construită a
produsului) și prețurile de export sau, după caz, privind
prețurile la care produsul este revândut pentru prima dată unui
cumpărător independent din Ö Uniune Õ; d) evoluția volumului importurilor
care se presupune că fac obiectul unui dumping, efectul acestor importuri
asupra prețurilor produsului similar pe piața Ö Uniunii Õ și efectul
acestor importuri asupra industriei Ö Uniunii Õ, demonstrat prin
factori și indici pertinenți care influențează
situația acestei industrii, cum ar fi cei enumerați la
articolul 3 alineatele (3) și (5). 3) Comisia examinează, în măsura
posibilului, exactitatea și caracterul concludent ale elementelor de
probă furnizate în plângere pentru a stabili dacă există
elemente de probă suficiente pentru a justifica deschiderea unei Ö examinări Õ. 4) Nu se deschide o Ö examinare Õ, în conformitate cu
alineatul (1), decât în cazul în care s-a stabilit, pe baza unei
examinări a gradului de susținere sau de opoziție a
producătorilor produsului similar Ö din cadrul
Uniunii Õ față de
plângerea formulată, că plângerea a fost depusă de industria Ö Uniunii Õ sau în numele
acesteia. Se consideră că plângerea a fost depusă de industria Ö Uniunii Õ sau în numele
acesteia în cazul în care ea este susținută de producători Ö din cadrul
Uniunii Õ ale căror
producții reprezintă în total mai mult de 50 % din
producția totală a produsului similar realizată de industria Ö Uniunii Õ care își
exprimă susținerea sau opoziția față de plângere. Cu
toate acestea, nu se deschide o Ö examinare Õ în cazul în care
producătorii Ö din cadrul
Uniunii Õ care susțin în
mod expres plângerea reprezintă mai puțin de 25 % din
producția totală a produsului similar realizată de industria Ö Uniunii Õ . 5) Autoritățile evită să
facă publică o cerere de deschidere a unei Ö examinări Õ, cu excepția
cazului în care a fost luată o decizie de deschidere a acesteia. Cu toate
acestea, după primirea unei plângeri documentate în mod corespunzător
și înainte de a proceda la deschiderea Ö examinării Õ,
autoritățile înștiințează guvernul țării
exportatoare în cauză. ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 22 alin. (2) (adaptat) 6) Dacă, în situații speciale, Ö Comisia Õ decide deschiderea
unei Ö examinări Õ fără
să se fi primit o plângere în scris în acest sens din partea sau în numele
unei industrii a Uniunii, decizia se ia în baza unor elemente de probă
suficiente cu privire la existența unui dumping, a unui prejudiciu și
a unei legături de cauzalitate în sensul alineatului (2), care
justifică deschiderea unei Ö examinări Õ. Comisia
furnizează informații statelor membre de îndată ce a determinat
nevoia de a iniția o astfel de Ö examinare Õ. ê 1225/2009
(adaptat) 7) Elementele de probă privind dumpingul
și prejudiciul sunt examinate în același timp pentru a decide
dacă se va deschide sau nu o Ö examinare Õ. O plângere este
respinsă atunci când elementele de probă privind dumpingul sau
prejudiciul sunt insuficiente pentru a justifica declanșarea procedurilor.
Nu trebuie inițiată o procedură împotriva țărilor ale
căror importuri reprezintă un segment al pieței mai mic de
1 %, cu excepția cazului în care, împreună, aceste
țări reprezintă 3 % sau mai mult din consumul Ö la nivelul
Uniunii Õ . 8) Plângerea poate fi retrasă înainte de
deschiderea Ö examinării Õ, caz în care se
consideră că nu a fost depusă. ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 22 alin. (2) (adaptat) 9) În cazul în care se constată că există
elemente de probă suficiente pentru a justifica deschiderea unei
proceduri, Comisia deschide procedura în termen de 45 de zile de la data
depunerii plângerii și anunță acest lucru în Jurnalul Oficial
al Uniunii Europene. Atunci când probele prezentate sunt insuficiente,
reclamantul trebuie să fie informat de acest lucru în termen de 45 de zile
de la data la care plângerea a fost depusă la Comisie. Comisia
informează statele membre cu privire la analiza informațiilor
realizată de aceasta, în mod normal în termen de 21 de zile de la data
depunerii plângerii la Comisie. ê 1225/2009
(adaptat) è1 37/2014
Art. 1 și anexa punctul 22 alin. (3) (adaptat) 10) În avizul de declanșare a procedurii
se anunță deschiderea unei Ö examinări Õ, se indică
produsul și țările în cauză, se prezintă un rezumat al
informațiilor primite și se prevede că orice informație
utilă trebuie comunicată Comisiei. Se stabilește termenul în care
părțile interesate se pot face cunoscute, își pot prezenta
punctul de vedere în scris și pot comunica informații în cazul în
care aceste puncte de vedere și informații trebuie luate în
considerare în cursul Ö examinării Õ. Se precizează,
de asemenea, termenul în care părțile interesate pot cere să fie
audiate de către Comisie în conformitate cu articolul 6
alineatul (5). 11) Comisia informează exportatorii,
importatorii, asociațiile reprezentative ale importatorilor sau
exportatorilor despre care are cunoștință că sunt
interesate, precum și reprezentanții țării exportatoare
și reclamanții cu privire la declanșarea procedurii și,
având grijă să protejeze informațiile confidențiale,
transmite exportatorilor cunoscuți, autorităților
țării exportatoare și, la cerere, celorlalte părți
interesate textul integral al plângerii scrise primite în conformitate cu
alineatul (1). În cazul în care numărul exportatorilor în cauză
este deosebit de mare, este necesar ca mai degrabă textul integral al plângerii
scrise să fie trimis numai autorităților din țara
exportatoare sau asociației profesionale în cauză. 12) O Ö examinare Õ antidumping nu
reprezintă un obstacol în calea operațiunilor de vămuire. Articolul 6 Ö Examinarea Õ 1) În urma inițierii procedurii, Comisia,
în cooperare cu statele membre, începe Ö examinarea Õ la nivelul Ö Uniunii Õ. Această Ö examinare Õ are ca obiect atât
dumpingul, cât și prejudiciul și acestea vor fi investigate în mod
simultan. Pentru a realiza o determinare
reprezentativă, se alege o perioadă de Ö examinare Õ care, în cazul
dumpingului, acoperă în mod normal o perioadă de cel puțin
șase luni imediat anterioară inițierii procedurii. Informațiile referitoare la o
perioadă posterioară perioadei desfășurării Ö examinării Õ nu se iau în mod
normal în considerare. 2) Destinatarii chestionarelor utilizate
într-o Ö examinare Õ antidumping au la
dispoziție cel puțin 30 de zile pentru a răspunde. Termenul
pentru exportatori curge de la data primirii chestionarului, care se
consideră primit la o săptămână de la data la care a fost
trimis exportatorului sau reprezentantului diplomatic indicat al
țării exportatoare. Se poate acorda o prelungire de 30 de zile a
termenului, ținându-se seama de termenul stabilit pentru Ö examinare Õ și sub rezerva
ca partea în cauză să ofere un motiv întemeiat, în sensul
existenței unor circumstanțe speciale, pentru a beneficia de o astfel
de prelungire. 3) Comisia poate cere statelor membre să
îi furnizeze informații, caz în care statele membre iau toate
măsurile necesare pentru a da curs acestor cereri. Statele membre comunică Comisiei
informațiile cerute, precum și totalitatea verificărilor,
controalelor sau Ö examinărilor Õ efectuate. În cazul în care aceste informații sunt
de interes general sau transmiterea lor a fost cerută de către un
stat membru, Comisia le transmite statelor membre, cu condiția să nu
aibă caracter confidențial, caz în care transmite un rezumat
neconfidențial. 4) Comisia poate cere statelor membre să
efectueze toate verificările și controalele necesare, mai ales ale
importatorilor, ale operatorilor comerciali și ale producătorilor Ö din cadrul
Uniunii Õ, și să
efectueze Ö examinări Õ în țările
terțe, sub rezerva acordului întreprinderilor în cauză și a
lipsei opoziției din partea guvernului țării în cauză, care
este înștiințat în mod oficial. Statele membre iau toate măsurile
necesare pentru a da curs cererilor Comisiei. Oficiali ai Comisiei pot, la cererea acesteia
sau a unui stat membru, să-i asiste pe oficialii statelor membre în
exercițiul funcțiunii. 5) Părțile interesate care s-au
făcut cunoscute în conformitate cu articolul 5 alineatul (10)
sunt audiate în cazul în care au făcut o cerere scrisă în termenul
stabilit în avizul publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,
demonstrând că sunt efectiv părți interesate care pot fi
afectate de rezultatul procedurii și că există motive speciale
pentru a fi audiate. 6) La cerere, importatorilor, exportatorilor,
reprezentanților guvernului țării exportatoare și
reclamanților care s-au făcut cunoscuți în conformitate cu
articolul 5 alineatul (10) li se oferă posibilitatea de a
întâlni părțile care au interese contrare pentru a permite
confruntarea tezelor opuse și a eventualelor întâmpinări. Atunci când se oferă astfel de
posibilități, trebuie să se țină seama de
păstrarea caracterului confidențial al informațiilor și de
interesele părților. Nici o parte nu este obligată să
asiste la o întâlnire și absența unei părți nu aduce
prejudicii cauzei sale. Informațiile furnizate oral în temeiul
prezentului alineat se iau în considerare în măsura în care sunt
confirmate ulterior în scris. 7) Reclamanții, importatorii și
exportatorii, asociațiile lor reprezentative, utilizatorii și
asociațiile de consumatori care s-au făcut cunoscuți în
conformitate cu articolul 5 alineatul (10), precum și
reprezentanții țărilor exportatoare pot, prin cerere
scrisă, să ia cunoștință de toate informațiile
furnizate de oricare parte implicată în Ö examinare Õ, cu excepția
documentelor interne întocmite de autoritățile Ö Uniunii Õ sau ale statelor
sale membre, cu condiția ca aceste informații să fie pertinente
pentru apărarea intereselor lor, să nu fie confidențiale în
sensul articolului 19 și să fie utilizate în Ö examinare Õ. Aceste părți pot răspunde
acestor informații și comentariile lor trebuie luate în considerare
în măsura în care ele sunt suficient de bine documentate. 8) Cu excepția circumstanțelor
prevăzute la articolul 18, exactitatea informațiilor furnizate
de părțile interesate și pe care se bazează
constatările trebuie verificate în măsura posibilului. 9) În cazul procedurilor inițiate în
temeiul articolului 5 alineatul (9), o Ö examinare Õ se încheie, în cazul
în care este posibil, în termen de un an. Oricum, Ö examinările Õ se încheie, în toate
cazurile, în termen de cincisprezece luni de la deschiderea lor, în
conformitate cu constatările adoptate în conformitate cu articolul 8
în ceea ce privește angajamentele și cu cele adoptate în conformitate
cu articolul 9 în ceea ce privește acțiunea definitivă. Articolul 7 Măsuri provizorii 1) Se pot impune taxe provizorii în cazul în
care: a) a fost deschisă o Ö examinare Õ în conformitate cu
articolul 5; b) a fost publicat un aviz în acest
sens, în cazul în care părților interesate li s-au oferit è1 o
posibilitate adecvată ç de a da
informații și de a formula observații în conformitate cu
articolul 5 alineatul (10); în cazul în care c) o examinare preliminară
pozitivă a stabilit existența unui dumping și a unui prejudiciu
care rezultă în urma acestuia pentru industria Ö Uniunii Õ; și d) interesul Ö Uniunii Õ necesită o
acțiune în vederea împiedicării producerii unui astfel de prejudiciu.
Taxele provizorii trebuie impuse cel devreme
în termen de 60 de zile și cel târziu în termen de nouă luni de la
declanșarea procedurii. 2) Valoarea taxei antidumping provizorii nu
trebuie să depășească marja de dumping stabilită
provizoriu și trebuie să fie mai mică decât această
marjă în cazul în care o taxă mai mică este suficientă
pentru a elimina prejudiciul suferit de industria Ö Uniunii Õ. 3) Taxele provizorii se acoperă printr-o
garanție și punerea în liberă circulație a produselor
respective pe teritoriul Ö Uniunii Õ este
condiționată de constituirea acestei garanții. ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 22 alin. (3) (adaptat) 4) Comisia adoptă măsuri provizorii
în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 alineatul (4). ê 1225/2009 5) Atunci când un stat membru solicită
acțiunea imediată a Comisiei și când sunt întrunite
condițiile prevăzute la alineatul (1), Comisia decide, în termen
de maxim cinci zile lucrătoare de la primirea cererii, dacă este
necesar să se impună o taxă antidumping provizorie. 6) Se pot impune taxe provizorii pe o
perioadă de șase luni și prelungite cu o perioadă de trei
luni sau acestea pot fi impuse pe o perioadă de nouă luni. Cu toate
acestea, ele nu pot fi prelungite sau impuse pentru o perioadă de nouă
luni decât în cazul în care exportatorii care reprezintă un procentaj
semnificativ al tranzacțiilor comerciale în cauză o cer sau în cazul
în care, în urma unei declarații de intenție a Comisiei, nu
formulează o obiecție. Articolul 8 Angajamente ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 22 alin. (4) (adaptat) 1) Cu condiția ca în urma unei
examinări preliminare pozitive să se fi constatat existența unui
dumping și a unui prejudiciu, Comisia poate, în conformitate cu procedura
de consiliere menționată la articolul 15 alineatul (2), să
accepte oferte prin care exportatorii se angajează în mod voluntar și
într-o manieră satisfăcătoare să-și revizuiască
prețurile sau să nu mai exporte la prețuri de dumping, în cazul
în care aceasta este convinsă că prejudiciul cauzat de dumping este
astfel eliminat. În acest caz și atât timp cât aceste
angajamente rămân în vigoare, taxele provizorii instituite de Comisie în
temeiul articolului 7 alineatul (1) sau taxele definitive instituite în temeiul
articolului 9 alineatul (4), după caz, nu se aplică importurilor
produsului în cauză fabricat de întreprinderile prevăzute în decizia
Comisiei privind acceptarea angajamentelor, astfel cum a fost modificată
ulterior. Majorările de preț efectuate în
temeiul acestor angajamente nu sunt mai mari decât este necesar pentru a se
elimina marja de dumping și trebuie să fie mai scăzute decât
marja de dumping, în cazul în care sunt suficiente pentru a elimina prejudiciul
cauzat industriei din Uniune. ê 1225/2009 (adaptat) 2) Comisia poate sugera angajamente, dar nici
un exportator nu este obligat să le accepte. Faptul că exportatorii
nu oferă astfel de angajamente sau nu acceptă o invitație de a
le accepta nu afectează în nici un mod examinarea cazului. Cu toate acestea, se poate stabili că
amenințarea cu prejudiciu este mai probabilă în cazul în care
importurile care fac obiectul unui dumping continuă. Nu se cer sau nu se
acceptă angajamente din partea exportatorilor decât în cazul în care existența
unui dumping sau a unui prejudiciu care rezultă din acesta a făcut
obiectul unei examinări preliminare pozitive. Cu excepția cazurilor excepționale,
nu poate fi oferit nici un angajament după încheierea perioadei în cursul
căreia pot fi prezentate observații în temeiul articolului 20
alineatul (5). 3) Angajamentele oferite nu sunt în mod
necesar acceptate în cazul în care acceptarea lor este considerată
nerealistă, de exemplu în cazul în care numărul de exportatori
efectivi sau potențiali este prea mare sau din alte motive, inclusiv din
motive de politică generală. Exportatorul în cauză poate fi
informat în legătură cu motivele pentru care se are în vedere
propunerea de respingere a ofertei de angajament și i se poate oferi
posibilitatea de a-și prezenta comentariile cu privire la acest subiect.
Motivele respingerii se indică în decizia definitivă. 4) Părțile care oferă un
angajament sunt obligate să furnizeze o versiune neconfidențială
a acestui angajament, astfel încât acesta să poată fi comunicat
părților implicate în Ö examinare Õ. ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 22 alin. (4) (adaptat) 5) În cazul în care angajamente sunt
acceptate, Ö examinarea Õ se încheie. Comisia
încheie Ö examinarea Õ în conformitate cu
procedura de examinare prevăzută la articolul 15 alineatul (3). ê 1225/2009
(adaptat) 6) În cazul acceptării unui angajament,
în mod normal se încheie Ö examinarea Õ privind dumpingul
și prejudiciul. În acest caz, dacă analiza privind existența
unui dumping sau a unui prejudiciu este negativă, angajamentul devine
caduc în mod automat, cu excepția cazului în care concluzia unei astfel de
analize se datorează în mare parte existenței unui angajament. În
acest caz, se poate cere ca angajamentul să fie menținut o
perioadă rezonabilă. În cazul unei concluzii pozitive privind
existența unui dumping și a unui prejudiciu, angajamentul este
menținut în conformitate cu termenii săi și cu dispozițiile
prezentului regulament. 7) Comisia trebuie să ceară
oricărui exportator de la care s-a acceptat un angajament să
furnizeze periodic informații privind îndeplinirea angajamentului
respectiv și să autorizeze verificarea informațiilor pertinente.
Refuzul de a respecta aceste obligații este considerat o încălcare a
angajamentului. 8) În cazul în care se acceptă
angajamente din partea anumitor exportatori în decursul unei Ö examinări Õ, se consideră,
în sensul articolului 11, că aceste angajamente intră în vigoare la
data la care Ö examinarea Õ este închisă
pentru țara exportatoare. ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 22 alin. (4) (adaptat) 9) În caz de încălcare sau de retragere a
unui angajament de către una dintre părți sau în caz de
retragere a acceptării angajamentului de către Comisie, acceptarea
angajamentului se retrage printr-o decizie sau printr-un regulament al
Comisiei, după caz, iar taxa provizorie instituită de Comisie în
conformitate cu articolul 7 sau taxa definitivă instituită în
conformitate cu articolul 9 alineatul (4) se aplică automat, cu
condiția ca exportatorul în cauză să fi avut posibilitatea
să-și prezinte observațiile, cu excepția cazului în care
și-a retras chiar el angajamentul. Comisia furnizează informații
statelor membre odată ce decide să retragă un angajament. ê 1225/2009 Orice parte interesată sau orice stat
membru poate furniza informații care să conțină elemente ce
atestă la prima vedere existența unei încălcări a unui
angajament. Evaluarea ulterioară efectuată pentru a stabili dacă
a avut sau nu loc o încălcare a angajamentului se încheie, în mod normal,
în termen de șase luni, dar în nici un caz în mai mult de nouă luni
de la prezentarea unei cereri argumentate corespunzător. Comisia poate cere ajutorul
autorităților competente din statele membre în vederea
monitorizării angajamentelor. ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 22 alin. (4) (adaptat) 10) Se poate institui o taxă provizorie
în conformitate cu articolul 7, pe baza celor mai bune informații
disponibile, în cazul în care există motive să se creadă că
un angajament este încălcat sau, în cazul încălcării sau
retragerii angajamentului, atunci când Ö examinarea Õ care a avut ca
rezultat acest angajament nu a fost încheiată. ê 1225/2009
(adaptat) Articolul 9 Încheierea procedurii fără
instituirea de măsuri; impunerea de taxe definitive 1) În cazul în care o plângere este
retrasă, procedura poate fi încheiată, cu excepția cazului în
care încheierea ei nu este în interesul Ö Uniunii Õ. ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 22 alin. (5) (adaptat) 2) Atunci când nu sunt necesare măsuri de
protecție, Ö examinarea Õ sau procedura se
încheie. Comisia încheie Ö examinarea Õ în conformitate cu
procedura de examinare menționată la articolul 15 alineatul (3). ê 1225/2009
(adaptat) 3) În cazul procedurilor inițiate în
conformitate cu dispozițiile articolului 5 alineatul (9), prejudiciul
este în mod normal considerat neglijabil atunci când importurile în cauză
reprezintă mai puțin decât volumele specificate în articolul 5
alineatul (7). Aceste proceduri se încheie de îndată ce se
stabilește că marja de dumping, exprimată în procente din
prețurile de export, este mai mică de 2 %, numai Ö examinarea Õ fiind închisă
atunci când marja este mai mică de 2 % pentru exportatorii
individuali și aceștia rămânând supuși procedurii și
putând face obiectul unei noi Ö examinări Õ cu ocazia
oricărei reexaminări ulterioare efectuate pentru țara
respectivă în temeiul articolului 11. ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 22 alin. (5) (adaptat) 4) În cazul în care din constatarea
definitivă a faptelor reiese că există dumping care a cauzat un
prejudiciu și că interesul Uniunii necesită măsuri în
conformitate cu articolul 21, Comisia impune o taxă antidumping
definitivă, în conformitate cu procedura de examinare prevăzută
la articolul 15 alineatul (3). În cazul în care sunt în vigoare taxe
provizorii, Comisia inițiază această procedură cu cel
puțin o lună înaintea expirării acestor taxe. Cuantumul taxei antidumping nu
depășește marja de dumping stabilită dar ar trebui să
fie mai mică decât această marjă în cazul în care această
taxă mai mică ar fi suficientă pentru a elimina prejudiciul adus
industriei din Uniune. ê 765/2012 Art. 1 5) Se impune o taxă antidumping a
cărei valoare este adecvată fiecărui caz, în mod
nediscriminatoriu, la importurile unui produs, indiferent din ce sursă
provin, despre care s-a constatat că fac obiectul unui dumping și
produc un prejudiciu, cu excepția importurilor care provin din surse
pentru care a fost acceptat un angajament stabilit în conformitate cu prezentul
regulament. Regulamentul de impunere a măsurilor
antidumping precizează valoarea taxei impuse fiecărui furnizor sau,
în cazul în care acest lucru nu este posibil, valoarea taxei impuse
țării furnizoare în cauză. Furnizorii care sunt distincți
din punct de vedere juridic de alți furnizori sau de stat pot,
totuși, să fie considerați ca entitate unică în scopul
stabilirii taxei. Pentru aplicarea prezentului paragraf, se poate ține
seama de factori precum existența unor legături la nivel de
structură sau la nivel de societate între furnizori și stat sau între
furnizori, controlul sau influența semnificativă a statului în ceea
ce privește stabilirea prețurilor și a producției sau
structura economică din țara furnizoare. ê 1225/2009
(adaptat) è1 1168/2012
Art. 1 punctul 2 è2 37/2014
Art. 1 și anexa punctul 22 alin. (6) è3 37/2014 Art. 1 și anexa punctul 22 alin. (7) 6) è1 În
cazul în care examinarea este limitată de către Comisie în
conformitate cu articolul 17, orice taxă antidumping care se
aplică importurilor provenind de la exportatorii sau producătorii
care s-au făcut cunoscuți în conformitate cu articolul 17, dar care
nu au fost incluși în examinare, nu depășește marja de
dumping medie ponderată stabilită pentru părțile care
constituie eșantionul, indiferent dacă valoarea normală
stabilită pentru astfel de părți este determinată în baza
articolului 2 alineatele (1)-(6) sau a articolului 2 alineatul (7) litera (a). ç În sensul prezentului alineat, Comisia nu
ține seama de marjele nule și de minimis, nici de marjele
stabilite în condițiile prevăzute la articolul 18. Se aplică taxe individuale importurilor
care provin de la exportatorii sau de la producătorii care
beneficiază de un tratament individual în conformitate cu
articolul 17. Articolul 10 Retroactivitatea 1) Nu se aplică măsuri provizorii
și taxe antidumping definitive decât produselor puse în liberă
circulație după data la care a intrat în vigoare decizia luată
în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) și, respectiv, cu
articolul 9 alineatul (4), sub rezerva excepțiilor
prevăzute de prezentul regulament. è2 2)
În cazul în care a fost aplicată o taxă provizorie și
constatarea definitivă a faptelor indică existența unui dumping
și a unui prejudiciu, Comisia decide, indiferent dacă trebuie sau nu
instituită o taxă antidumping definitivă, ce proporție a
taxei provizorii trebuie percepută în cele din urmă. ç În acest sens,
„prejudiciul” nu include o întârziere semnificativă în crearea unei
industrii Ö a
Uniunii Õ, nici
amenințarea cu prejudiciu important, cu excepția cazului în care se
stabilește că acest pericol s-ar fi transformat în prejudiciu
important dacă nu ar fi fost aplicate măsuri provizorii. În toate
celelalte cazuri care implică un pericol sau o întârziere, sumele provizorii
trebuie eliberate și taxele definitive nu pot fi impuse decât începând cu
data stabilirii finale a amenințării sau a întârzierii semnificative. 3) În cazul în care taxa antidumping
definitivă este mai mare decât taxa provizorie, diferența nu este
percepută. În cazul în care taxa definitivă este mai mică decât
taxa provizorie, taxa se recalculează. Atunci când determinarea
finală este negativă, taxa provizorie nu se confirmă. 4) Poate fi percepută o taxă
antidumping definitivă pentru produsele care se declară că
urmează să fie puse în consum cu cel mult nouăzeci de zile
înainte de data aplicării măsurilor provizorii, dar nu anterior
deschiderii Ö examinării Õ, cu condiția ca: a) importurile să fi fost
înregistrate în conformitate cu articolul 14 alineatul (5); b) Comisia să le fi dat
importatorilor posibilitatea de a-și prezenta comentariile; c) ca produsul în cauză să fi
făcut, în trecut, obiectul practicilor de dumping pe o perioadă
lungă sau ca importatorul să fi avut cunoștință de
procedurile de dumping, de importanța lor și de cea a prejudiciului
presupus sau stabilit; d) ca, în afară de nivelul
importurilor care au cauzat un prejudiciu pe parcursul perioadei în care s-a
desfășurat Ö examinarea Õ, să existe o
nouă creștere substanțială a importurilor care, ținând
seama de momentul în care sunt efectuate, de volumul lor sau de alți
factori, este de natură să compromită grav efectul corectiv al
taxei antidumping definitive care urmează să fie aplicată. 5) În caz de încălcare sau de retragere a
angajamentelor, pot fi percepute taxe definitive pentru mărfurile puse în
liberă circulație cu cel mult 90 de zile înainte de data
aplicării măsurilor provizorii, cu condiția ca importurile
să fi fost înregistrate în conformitate cu articolul 14
alineatul (5) și ca evaluarea retroactivă să nu se aplice
importurilor anterioare încălcării sau retragerii angajamentului. Articolul 11 Durata, reexaminările și
restituirile 1) O măsură antidumping nu
rămâne în vigoare decât pe perioada și în măsura necesare pentru
a contrabalansa un dumping care cauzează un prejudiciu. 2) O măsură antidumping expiră
la cinci ani de la instituirea ei sau la cinci ani de la data încheierii
reexaminării celei mai recente care a avut ca obiect atât dumpingul, cât
și prejudiciul, cu excepția cazului în care reexaminarea a stabilit
că expirarea măsurii ar favoriza continuarea sau reapariția
dumpingului și a prejudiciului. O reexaminare a măsurilor care
urmează să expire are loc fie la inițiativa Comisiei, fie pe
baza cererii prezentate de către producătorii Ö din cadrul
Uniunii Õ sau în numele lor
și măsura rămâne în vigoare până la stabilirea rezultatelor
reexaminării. Se inițiază o reexaminare a
măsurilor care urmează să expire atunci când cererea
conține suficiente elemente de probă că expirarea măsurilor
ar favoriza probabil continuarea sau reapariția dumpingului și a
prejudiciului. Această probabilitate poate fi indicată, de exemplu,
de dovada continuării dumpingului și a prejudiciului sau de dovada
că eliminarea prejudiciului se datorează în totalitate sau
parțial existenței măsurilor sau de dovada că situația
exportatorilor sau condițiile pieței sunt de asemenea natură
încât implică probabilitatea unor noi practici de dumping care produc
prejudicii. În cadrul Ö examinărilor Õ efectuate în temeiul
prezentului alineat, exportatorii, importatorii, reprezentanții
țărilor exportatoare și producătorii din Ö Uniune Õ au posibilitatea de
a dezvolta, de a respinge sau de a comenta tezele expuse în cererea de
reexaminare, iar concluziile țin seama de toate elementele de probă
pertinente și documentate prezentate corespunzător pentru a stabili
dacă expirarea măsurilor ar fi sau nu de natură să favorizeze
continuarea sau reapariția dumpingului și a prejudiciului. În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
se publică un aviz de expirare iminentă, la o dată
adecvată, în decursul ultimului an din perioada de aplicare a
măsurilor în sensul prezentului alineat. Ulterior, producătorii din Ö Uniune Õ sunt abilitați
să prezinte o cerere de reexaminare în conformitate cu al doilea paragraf,
cel târziu cu trei luni înaintea încheierii perioadei de cinci ani. Trebuie, de
asemenea, publicat un aviz în care se anunță expirarea efectivă
a măsurilor în temeiul prezentului alineat. 3) Necesitatea menținerii măsurilor
poate fi, de asemenea, reexaminată, în cazul în care acest lucru se
justifică, la cererea Comisiei sau a unui stat membru sau, sub rezerva
trecerii unei perioade rezonabile de cel puțin un an de la instituirea
măsurii definitive, la cererea unui exportator, a unui importator sau a
producătorilor din Ö Uniune Õ, cerere care
conține suficiente elemente de probă care stabilesc necesitatea unei
reexaminări intermediare. O reexaminare intermediară se
efectuează atunci când cererea conține suficiente elemente de
probă care dovedesc că menținerea măsurii nu mai este
necesară pentru a contrabalansa dumpingul și/sau continuarea sau
reapariția prejudiciului ar fi improbabilă în cazul în care
măsura ar fi eliminată sau modificată sau că măsura
existentă nu este sau nu mai este suficientă pentru a contrabalansa
dumpingul care stă la baza prejudiciului. În cadrul Ö examinărilor Õ efectuate în temeiul
prezentului alineat, Comisia poate, printre altele, examina dacă
circumstanțele referitoare la dumping și la prejudiciu s-au
schimbat semnificativ sau dacă măsurile existente au produs efectele
scontate și au eliminat prejudiciul stabilit anterior în conformitate cu
articolul 3. În acest sens, se ține seama în cadrul determinării
finale de toate elementele de probă pertinente și documentate
corespunzător. 4) Se efectuează, de asemenea, o reexaminare
pentru a determina marjele de dumping individuale pentru noii exportatori din
țara de export în cauză care nu au exportat produsul pe parcursul
perioadei de desfășurare a Ö examinării Õ pe baza căreia
au fost stabilite măsurile. Se efectuează o reexaminare atunci când
un nou exportator sau un nou producător este în măsură să
demonstreze că nu este afiliat cu exportatorii sau producătorii din
țara exportatoare supusă măsurilor antidumping pentru produs
și că a efectuat efectiv exporturi către Ö Uniune Õ după perioada
de Ö examinare Õ sau că este în
măsură să demonstreze că a subscris unei obligații
contractuale și irevocabile de export a unei cantități
importante de produse către Ö Uniune Õ. è3 O
reexaminare în ceea ce privește un nou exportator se inițiază
și se desfășoară în mod accelerat, după ce
producătorii din Uniune au avut posibilitatea să își prezinte
observațiile. ç Regulamentul
Comisiei privind deschiderea unei reexaminări abrogă taxa în vigoare
pentru noul exportator în cauză, modificând regulamentul care impune taxa
și făcând din importuri obiectul unei înregistrări în
conformitate cu articolul 14 alineatul (5) pentru ca, în ipoteza în care
reexaminarea are ca rezultat stabilirea existenței unui dumping în cazul
acestui exportator, taxele antidumping să poată fi percepute
retroactiv de la data inițierii reexaminării. Dispozițiile prezentului alineat nu se
aplică în cazul în care taxele au fost impuse în temeiul articolului 9
alineatul (6). 5) Dispozițiile pertinente din prezentul
regulament referitoare la procedurile și la desfășurarea Ö examinărilor Õ, cu excepția
celor care privesc termenele, se aplică oricărei reexaminări
efectuate în temeiul alineatelor (2), (3) și (4). Reexaminările efectuate în temeiul
alineatelor (2) și (3) se desfășoară cu
diligență și sunt finalizate, în mod normal, în termen de
douăsprezece luni de la data inițierii lor. Reexaminările
efectuate în temeiul alineatelor (2) și (3) se finalizează,
în oricare dintre cazuri, în termen de cincisprezece luni de la data
inițierii lor. Reexaminările efectuate în conformitate
cu alineatul (4) se finalizează, în oricare dintre cazuri, în termen
de nouă luni de la data inițierii lor. În cazul în care se inițiază o
reexaminare în temeiul alineatului (2) în timp ce o reexaminare în temeiul
alineatului (3) este în desfășurare în cadrul aceleiași
proceduri, reexaminarea în temeiul alineatului (3) se finalizează în
același termen cu cel pentru reexaminarea întreprinsă în temeiul
alineatului (2). În cazul în care Ö examinarea Õ nu este
finalizată în termenele menționate în primul paragraf, măsurile: –
expiră, în cadrul Ö examinărilor Õ efectuate în temeiul
alineatului (2), –
expiră, în cazul Ö examinărilor Õ efectuate în paralel
în temeiul alineatelor (2) și (3), în cazul în care, fie Ö examinarea Õ efectuată în
conformitate cu alineatul (2) a fost inițiată în timp ce o
revizuire efectuată în conformitate cu alineatul (3) era în
desfășurare în cadrul aceleiași proceduri, fie astfel de
reexaminări au fost inițiate în același timp, fie –
rămân neschimbate, în cazul Ö examinărilor Õ efectuate în temeiul
alineatelor (3) și (4). Un aviz cu privire la expirarea efectivă
sau menținerea măsurilor în temeiul prezentului alineat trebuie
publicat în consecință în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 22 alin. (7) (adaptat) 6) Reexaminările efectuate în temeiul
prezentului articol se inițiază de către Comisie. Comisia decide
inițierea sau nu a unor reexaminări în temeiul alineatului (2) din
prezentul articol, în conformitate cu procedura de consultare
menționată la articolul 15 alineatul (2). De asemenea, Comisia
furnizează informații statelor membre după ce un operator sau un
stat membru a prezentat o cerere care justifică inițierea unei
reexaminări în temeiul alineatelor (3) și (4) din prezentul
articol și Comisia și-a încheiat analiza acesteia sau după ce
Comisia însăși a stabilit că ar trebui reexaminată
necesitatea impunerii de măsuri în continuare. În cazul în care reexaminările
justifică acest lucru, în conformitate cu procedura de examinare
menționată la articolul 15 alineatul (3), măsurile se
abrogă sau se mențin în temeiul alineatului (2) din prezentul articol
sau se abrogă, se mențin ori se modifică în temeiul alineatelor
(3) și (4) din prezentul articol. În cazul în care măsurile se abrogă
pentru exportatori individuali, dar nu pentru întreaga țară,
acești exportatori rămân supuși procedurii și pot face în
mod automat obiectul unei noi Ö examinări Õ în cadrul
oricărei reexaminări efectuate pentru țara în cauză în
temeiul prezentului articol. ê 1225/2009
(adaptat) 7) În cazul în care o reexaminare a
măsurilor efectuată în temeiul alineatului (3) este în curs de
desfășurare la sfârșitul perioadei de aplicare a măsurilor
în temeiul alineatului (2), o astfel de reexaminare are ca obiect și
circumstanțele specificate în alineatul (2). 8) Fără a aduce atingere alineatului
(2), un importator poate cere rambursarea taxelor percepute atunci când se
demonstrează că marja de dumping pe baza căreia au fost achitate
taxele a fost eliminată sau redusă la un nivel inferior nivelului
taxei în vigoare. Pentru a obține rambursarea taxei
antidumping, importatorul trebuie să înainteze o cerere Comisiei.
Această cerere se prezintă prin intermediul statului membru pe
teritoriul căruia au fost puse în liberă circulație produsele,
în termen de șase luni de la data la care valoarea taxelor definitive care
urmează a fi percepute a fost stabilită de către
autoritățile competente sau de la data la care a fost decisă
perceperea definitivă a sumelor plătite cu titlu de taxe provizorii.
Statele membre transmit de îndată cererea Comisiei. O cerere de rambursare nu este
considerată ca fiind susținută în mod corespunzător de
elemente de probă decât în cazul în care conține informații
precise cu privire la suma corespunzătoare rambursării taxelor
antidumping solicitată și este însoțită de toate
documentele vamale referitoare la calcularea și la plata acestei sume. Ea
trebuie, de asemenea, să conțină probe, pentru o perioadă
reprezentativă, a valorilor normale și a prețurilor de export
către Ö Uniune Õ pentru exportatorul
sau producătorul căruia i se aplică taxa. Atunci când
importatorul nu este asociat cu exportatorul sau cu producătorul în
cauză și când această informație nu este disponibilă
imediat sau când exportatorul sau producătorul refuză să o
comunice importatorului, cererea trebuie să conțină o
declarație a exportatorului sau a producătorului cu privire la faptul
că marja de dumping a fost redusă sau eliminată, în conformitate
cu prezentul articol și că vor fi furnizate Comisiei elementele de
probă pertinente. În cazul în care aceste elemente de probă nu sunt
furnizate de către exportator sau de către producător într-o
perioadă rezonabilă, cererea este respinsă. ê 37/2014 Art.
1 și anexa punctul 22 alin. (7) Comisia decide dacă și în ce
măsură este necesar să se aprobe cererea sau poate decide în orice
moment inițierea unei examinări intermediare; informațiile
și concluziile care decurg din această examinare, stabilite în
conformitate cu dispozițiile aplicabile acestui tip de examinare, sunt
utilizate pentru a stabili dacă și în ce măsură se justifică
o rambursare. Comisia furnizează informații statelor membre
odată ce își încheie analiza cererii. ê 1225/2009 (adaptat) è1 Rectificativ, JO L 7, 12.1.2010, p. 22 Decizia cu privire la rambursarea taxelor
trebuie în mod normal să intervină în termen de 12 luni
și, în orice caz, nu mai târziu de 18 luni de la data la care a fost
înaintată o cerere de rambursare, susținută în mod
corespunzător de elemente de probă, de un importator al produsului
supus taxei antidumping. O rambursare autorizată trebuie
efectuată în mod normal de către statele membre în termen de
nouăzeci de zile de la decizia Comisiei. 9) În toate Ö examinările Õ de reexaminare sau
de rambursare efectuate în temeiul prezentului articol, Comisia aplică, în
măsura în care circumstanțele nu s-au schimbat, aceeași
metodă ca și în Ö examinarea Õ care a avut ca
rezultat impunerea taxei, ținându-se seama de dispozițiile
articolului 2, în special de alineatele (11) și (12), și de
dispozițiile articolului 17. 10) În orice Ö examinare Õ efectuată în
conformitate cu prezentul articol, Comisia examinează fiabilitatea
prețurilor de export în sensul articolului 2. Cu toate acestea, în cazul
în care se decide construirea prețului de export în conformitate cu
articolul 2 alineatul (9), ea trebuie să calculeze prețul
de export fără să deducă valoarea taxelor antidumping
achitate, atunci când sunt prezentate elemente de probă concludente
conform cărora taxa este reflectată în mod corespunzător în
prețurile de revânzare și în prețurile de vânzare ulterioare în Ö Uniune Õ. Articolul 12 è1 Absorbție ç ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 22 alin. (8) (adaptat) 1) În cazul în care industria din Uniune sau
orice altă parte interesată furnizează, în mod normal în termen
de doi ani de la intrarea în vigoare a măsurilor, informații
suficiente care indică faptul că, după perioada
inițială de Ö examinare Õ și înainte sau
după instituirea măsurilor, prețurile de export au scăzut
sau că măsurile nu au adus o modificare sau au adus numai o
modificare insuficientă a prețurilor de revânzare sau a
prețurilor ulterioare de vânzare a produsului importat în Uniune, Comisia
poate redeschide Ö examinarea Õ pentru a examina
dacă măsura a avut efecte asupra prețurilor menționate
anterior. Comisia furnizează informații statelor membre odată ce
o parte interesată a prezentat informații suficiente care
justifică redeschiderea Ö examinării Õ și Comisia
și-a încheiat analiza acestora. ê 1225/2009
(adaptat) è1 Rectificativ,
JO L 7, 12.1.2010, p. 22 De asemenea, Ö examinarea Õ poate fi
redeschisă în condițiile Ö de la primul
paragraf, Õ la inițiativa
Comisiei sau la cererea unui stat membru. 2) è1 În
cadrul unei noi Ö examinări Õ efectuate în temeiul
prezentului articol, trebuie să li se dea posibilitatea exportatorilor,
importatorilor și producătorilor din Ö Uniune Õ să clarifice
situația în ceea ce privește prețurile de revânzare și prețurile
de vânzare ulterioare și, în cazul în care se stabilește că
măsura ar fi trebuit să ducă la modificarea acestor prețuri
pentru a elimina prejudiciul stabilit anterior în conformitate cu
articolul 3, prețurile de export trebuie reevaluate în conformitate
cu articolul 2 și marjele de dumping trebuie recalculate pentru a
ține seama de prețurile de export reevaluate. În cazul în care se
consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute la
articolul 12 alineatul (1) ca urmare a unei scăderi a
prețurilor de export care a intervenit după perioada de Ö examinare Õ inițială
și înainte sau după impunerea măsurilor, marjele de dumping pot
fi recalculate pentru a ține seama de aceste prețuri de export
scăzute. ç ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 22 alin. (8) (adaptat) 3) În cazul în care o Ö examinare Õ redeschisă în
temeiul prezentului articol indică o creștere a dumpingului,
măsurile în vigoare pot fi modificate de către Comisie, în
conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 15
alineatul (3), în conformitate cu noile constatări referitoare la
prețurile de export. Cuantumul taxei antidumping instituite în temeiul
prezentului articol nu depășește dublul valorii taxei instituite
inițial. ê 1225/2009
(adaptat) 4) Dispozițiile pertinente ale
articolelor 5 și 6 se aplică oricărei Ö examinări Õ redeschise în
temeiul prezentului articol, ținând seama cu toate acestea de faptul
că această Ö examinare Õ trebuie
efectuată cu diligență și trebuie finalizată, în mod
normal, în termen de șase luni de la redeschiderea ei. În orice caz,
această Ö examinare Õ se finalizează
în termen de nouă luni de la inițiere. În cazul în care Ö examinarea Õ nu este
finalizată în termenele menționate în primul paragraf, măsurile
rămân neschimbate. Se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene un aviz cu privire la menținerea măsurilor în temeiul
prezentului alineat. 5) Presupusele modificări ale valorii
normale nu sunt luate în considerare în temeiul prezentului articol decât în
cazul în care Comisiei îi sunt furnizate informații complete cu privire la
valorile normale revizuite, susținute în mod corespunzător de dovezi,
în termenele indicate în avizul de deschidere a unei Ö examinări Õ. Atunci când o Ö examinarea Õ implică o
reexaminare a valorilor normale, înregistrarea importurilor poate deveni
obligatorie în conformitate cu articolul 14 alineatul (5), până
la stabilirea rezultatului noii Ö examinări Õ. Articolul 13 Circumvenția 1) Taxele antidumping instituite în temeiul
prezentului regulament se pot aplica și importurilor de produse similare
ce provin din țări terțe, cărora li s-au adus mici
modificări sau care nu au fost modificate, precum și importurilor de
produse similare cărora li s-au adus mici modificări sau
părți ale acestor produse care provin dintr-o țară care
face obiectul măsurilor, atunci când are loc o circumvenție a
măsurilor în vigoare. În caz de circumvenție a măsurilor
în vigoare, taxele antidumping care nu depășesc taxa antidumping
reziduală instituită în temeiul articolului 9 alineatul (5) se
pot aplica și importurilor de la întreprinderi care beneficiază de
taxe individuale în țările care fac obiectul măsurilor. Circumvenția se definește ca o
modificare a configurației schimburilor comerciale între țările
terțe și Ö Uniune Õ sau între
întreprinderi din țara care face obiectul măsurilor și Ö Uniune Õ, care decurge din
practici, operațiuni sau prelucrări pentru care nu există o
motivație suficientă sau o justificare economică alta decât
impunerea taxei, fiind dovedit că există prejudiciu sau că
efectele corective ale taxei sunt compromise în ceea ce privește
prețul și/sau cantitățile de produse similare și unde
există probe privind existența unui dumping în legătură cu
valorile normale stabilite anterior pentru produsul similar, dacă este
necesar în conformitate cu prevederile articolului 2. Practicile, operațiunile sau
prelucrările menționate în primul sub-paragraf includ, printre
altele: a) mici modificări aduse
produsului în cauză, pentru a putea face obiectul unor coduri vamale care,
în mod normal, nu fac obiectul măsurilor, cu condiția ca aceste
modificări să nu schimbe caracteristicile esențiale ale
produsului; b) expedierea via țări
terțe a produsului care face obiectul măsurilor; c) reorganizarea, de către
exportatori sau producători, a schemelor lor și a circuitelor lor de
vânzări în țările care fac obiectul măsurilor, în așa
fel încât în cele din urmă produsele lor sunt exportate către Ö Uniune Õ prin intermediul
unor producători care beneficiază de o taxă vamală
individuală mai mică decât taxa aplicabilă produselor
fabricanților; d) în cazurile prevăzute la
alineatul (2), operațiunile de asamblare efectuate în Ö Uniune Õ sau într-o
țară terță. 2) Se consideră că o operațiune
de asamblare în Ö Uniune Õ sau într-o
țară terță reprezintă o circumvenție a
măsurilor în vigoare atunci când: a) operațiunea a început sau s-a
intensificat semnificativ de la sau chiar înainte de începerea Ö examinării Õ antidumping și
când piesele în cauză provin din țara care face obiectul
măsurilor; și b) piesele constituie 60 % sau mai
mult din valoarea totală a pieselor produsului asamblat; cu toate acestea,
nu se consideră în nici un caz că există circumvenție
atunci când valoarea adăugată pieselor încorporate în cursul
operațiunii de asamblare sau de încheiere este mai mare de 25 % din
costul de fabricație; și c) efectele corective ale taxei sunt
compromise în ceea ce privește prețurile și/sau
cantitățile produsului similar asamblat și există dovada
unui dumping în raport cu valorile normale stabilite anterior pentru produsele
similare. ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 22 alin. (9) (adaptat) 3) Se deschide o Ö examinare Õ, în temeiul
prezentului articol, la inițiativa Comisiei sau la cererea unui stat
membru sau a oricărei părți interesate, pe baza unor elemente de
probă suficiente în ceea ce privește factorii menționați la
alineatul (1). Ö Examinarea Õ se deschide
printr-un regulament al Comisiei, care poate, de asemenea, să ceară
autorităților vamale să prevadă obligativitatea
înregistrării importurilor în conformitate cu articolul 14 alineatul (5)
sau să solicite garanții. Comisia furnizează informații
statelor membre de îndată ce o parte interesată sau un stat membru a
prezentat o cerere care justifică deschiderea unei Ö examinări Õ și Comisia
și-a încheiat analiza acesteia sau după ce Comisia însăși a
stabilit necesitatea deschiderii unei Ö examinări Õ. Ö Examinările Õ sunt efectuate de
către Comisie. Comisia poate fi sprijinită de autoritățile
vamale și Ö examinarea Õ este finalizată
în termen de nouă luni. În cazul în care constatarea definitivă a
faptelor justifică extinderea măsurilor, acest lucru este decis de
către Comisie, în conformitate cu procedura de examinare
prevăzută la articolul 15 alineatul (3). Extinderea intră în
vigoare începând cu data la care înregistrarea a fost instituită în
temeiul articolului 14 alineatul (5) sau cu data la care au fost solicitate
garanții. Dispozițiile procedurale corespunzătoare prezentului
regulament cu privire la deschiderea și desfășurarea Ö examinărilor Õ se aplică în
temeiul prezentului articol. ê 1225/2009
(adaptat) 4) Importurile nu trebuie supuse
înregistrării în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) sau
nu trebuie să facă obiectul unor măsuri, în cazul în care sunt
efectuate de întreprinderi care beneficiază de scutiri. Cererile de scutire, argumentate
corespunzător prin elemente de probă, trebuie prezentate în termenele
stabilite în regulamentul Comisiei privind deschiderea Ö examinării Õ. În cazul în care practicile, operațiunile
sau prelucrările care constituie o circumvenție au loc în afara Ö Uniunii Õ, pot fi acordate
scutiri producătorilor produsului în cauză care pot demonstra că
nu sunt afiliați cu un producător care face obiectul măsurilor
și pentru care s-a constatat că nu sunt angajați în practici de
circumvenție astfel cum sunt acestea definite la alineatele (1)
și (2) ale prezentului articol. În cazul în care practicile, operațiunile
sau prelucrările care constituie o circumvenție au loc în interiorul Ö Uniunii Õ, pot fi acordate
scutiri importatorilor care pot demonstra că nu sunt afiliați cu
producătorii care fac obiectul măsurilor. ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 22 alin. (9) Aceste scutiri se acordă printr-o decizie
a Comisiei și rămân valabile pe perioada și în condițiile
prevăzute în aceasta. Comisia furnizează informații statelor
membre odată ce își încheie analiza. ê 1225/2009
(adaptat) În cazul în care sunt îndeplinite
condițiile prevăzute în articolul 11 alineatul (4), se pot
acorda scutiri și după încheierea Ö examinării Õ care a avut ca
rezultat extinderea măsurilor. În cazul în care numărul
părților care cer sau pot cere o scutire este mare, Comisia poate
decide inițierea unei reexaminări a extinderii măsurilor, cu
condiția să fi trecut cel puțin un an de la extinderea
măsurilor. Astfel de reexaminări se desfășoară în
conformitate cu dispozițiile articolului 11 alineatul (5) aplicabile
reexaminărilor efectuate în temeiul articolului 11 alineatul (3). 5) Nici o dispoziție a prezentului
articol nu reprezintă un obstacol în aplicarea normală a
dispozițiilor în vigoare în domeniul taxelor vamale. Articolul 14 Dispoziții generale 1) Taxele antidumping, provizorii sau
definitive, se impun prin regulament și percepute de statele membre în
conformitate cu forma, rata de schimb și celelalte elemente stabilite de
regulamentul care le impune. Aceste taxe sunt, de asemenea, percepute în mod
independent de taxele vamale, de impozite și de alte taxe percepute în mod
normal la import. Niciun produs nu poate fi supus în
același timp taxelor antidumping și taxelor compensatorii pentru a
remedia o situație care rezultă în urma unui dumping sau a
acordării unei subvenții la export. 2) Regulamentele care impun taxe antidumping
provizorii sau definitive, regulamentele sau deciziile care prevăd
acceptarea angajamentelor sau încheierea Ö examinărilor Õ sau a procedurilor
sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Aceste regulamente sau decizii
menționează în special, ținând seama de necesitatea de a proteja
informațiile confidențiale, numele exportatorilor, în cazul în care
este posibil, sau al țărilor în cauză, o descriere a produsului
și o sinteză a faptelor și a motivelor esențiale cu privire
la stabilirea dumpingului și a prejudiciului. În toate cazurile, se
trimite părților în cauză o copie a regulamentului sau a
deciziei. Dispozițiile prezentului alineat se aplică mutatis
mutandis reexaminărilor. 3) În temeiul prezentului regulament, pot fi
adoptate dispoziții speciale referitoare în special la definiția
comună a noțiunii de origine prevăzută în Regulamentul (CEE)
nr. 2913/92 al Consiliului[11]. ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 22 alin. (10) 4) În interesul Uniunii, măsurile
instituite în temeiul prezentului regulament pot fi suspendate pentru o
perioadă de nouă luni printr-o decizie a Comisiei, în conformitate cu
procedura de consultare menționată la articolul 15 alineatul (2).
Suspendarea poate fi prelungită cu o perioadă suplimentară de
până la un an de către Comisie, în conformitate cu procedura de
consultare menționată la articolul 15 alineatul (2). Măsurile pot fi suspendate numai în cazul
în care condițiile pieței s-au schimbat temporar în așa fel
încât este improbabil ca prejudiciul să reapară în urma
suspendării și sub rezerva ca industria din Uniune să fi avut
posibilitatea să formuleze observații, iar aceste observații
să fi fost luate în considerare. Măsurile pot fi reinstituite
oricând, în conformitate cu procedura de consultare menționată la
articolul 15 alineatul (2), în cazul în care suspendarea lor nu mai este
aplicabilă. ê 1225/2009
(adaptat) è1 37/2014
Art. 1 și anexa punctul 22 alin. (10) è1 5)
Comisia poate, după ce a informat statele membre în timp util, să
furnizeze instrucțiuni autorităților vamale în vederea
luării de măsuri corespunzătoare pentru a înregistra
importurile, astfel încât să poată fi aplicate ulterior măsuri
împotriva acestor importuri de la data înregistrării. ç Importurile pot fi
supuse înregistrării la cererea motivată corespunzător a
industriei Ö Uniunii Õ ce conține
suficiente probe ce justifică o astfel de acțiune. Înregistrarea se
instituie printr-un regulament care precizează obiectul măsurii
și, după caz, valoarea estimativă a taxelor care ar putea fi
achitate în viitor. Durata înregistrării obligatorii a importurilor nu
trebuie să depășească nouă luni. 6) Statele membre întocmesc lunar un raport
către Comisie cu privire la importurile de produse care fac obiectul Ö examinărilor Õ sau al unor
măsuri și cu privire la valoarea taxelor percepute în aplicarea
prezentului regulament. 7) Fără a aduce atingere alineatului
(6), Comisia poate cere statelor membre, după caz, să furnizeze
informațiile necesare verificării eficiente a aplicării
măsurilor. În acest caz, se aplică dispozițiile articolului 6
alineatele (3) și (4). Informațiile comunicate de statele membre
în temeiul prezentului articol fac obiectul dispozițiilor articolului 19
alineatul (6). ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 22 alin. (11) (adaptat) Articolul 15 Procedura comitetului 1) Comisia este asistată de un Comitet.
Respectivul comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE)
nr. 182/2011. 2) În cazul în care se face trimitere la
prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE)
nr. 182/2011. 3) În cazul în care se face trimitere la
prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE)
nr. 182/2011. 4) În cazul în care se face trimitere la
prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE)
nr. 182/2011, coroborat cu articolul 4. 5) În temeiul articolului 3 alineatul (5) din
Regulamentul (UE) nr. 182/2011, în cazul în care se recurge la procedura
scrisă pentru adoptarea de măsuri definitive în temeiul alineatului
(3) din prezentul articol sau pentru a decide cu privire la deschiderea sau nu
a unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, în
temeiul articolului 11 alineatul (6) din prezentul regulament, aceasta se
încheie fără rezultat, în termenul stabilit de președinte,
dacă președintele decide astfel sau o majoritate a membrilor
comitetului, definită în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul
(UE) nr. 182/2011, solicită acest lucru. În cazul în care se recurge
la procedura scrisă în alte situații în care proiectul de
măsură a fost discutat în cadrul comitetului, procedura se încheie
fără rezultat dacă, în termenul stabilit de președinte,
acesta decide astfel sau dacă o majoritate simplă a membrilor
comitetului solicită acest lucru. În cazul în care se recurge la procedura
scrisă în alte situații în care proiectul de măsură nu a
fost discutat în cadrul comitetului, aceasta se încheie fără rezultat
dacă, în termenul stabilit de președinte, acesta decide astfel sau
dacă cel puțin un sfert dintre membrii comitetului solicită
acest lucru. 6) Comitetul poate analiza orice chestiune
legată de aplicarea prezentului regulament, ridicată de Comisie sau
la cererea unui stat membru Statele membre pot solicita informații și
pot face schimb de opinii în cadrul comitetului sau direct cu Comisia. ê 1225/2009
(adaptat) Articolul 16 Vizite de verificare 1) Atunci când consideră oportun, Comisia
efectuează vizite pentru a examina documentele importatorilor,
exportatorilor, operatorilor comerciali, agenților, producătorilor,
asociațiilor și organizațiilor profesionale și pentru a
verifica informațiile furnizate cu privire la dumping și prejudiciu.
În absența unui răspuns adecvat în timp util, este posibil să nu
se efectueze o vizită de verificare. 2) În cazul în care este necesar, Comisia
poate recurge la Ö examinări Õ în țările
terțe sub rezerva acordului întreprinderilor respective și în
absența opoziției din partea guvernului țării în
cauză, înștiințat oficial. De îndată ce obține acordul
întreprinderilor respective, Comisia trebuie să comunice
autorităților țării exportatoare numele și adresele
întreprinderilor care urmează să fie vizitate, precum și datele
convenite. 3) Întreprinderile în cauză sunt
informate cu privire la natura informațiilor care urmează să fie
verificate și cu privire la toate celelalte informații care
urmează să fie furnizate în cursul acestor vizite, ceea ce nu
împiedică cu toate acestea solicitarea, la fața locului, a altor
precizări, ținând seama de informațiile obținute. 4) În cursul verificărilor efectuate în
temeiul alineatelor (1), (2) și (3), Comisia este asistată de
oficialii statelor membre care solicită aceasta. Articolul 17 Eșantionare 1) În cazul în care numărul
reclamanților, al exportatorilor sau al importatorilor, al tipului de
produse sau de tranzacții este mare, Ö examinarea Õ se poate limita la
un număr rezonabil de părți, de produse sau de tranzacții,
utilizând eșantioane reprezentative statistic întocmite pe baza
informațiilor disponibile în momentul selectării sau la cel mai mare
volum de producție, de vânzări sau de exporturi care pot face în mod
rezonabil obiectul Ö examinării Õ, ținând seama
de timpul disponibil. 2) Selectarea finală a
părților, a tipurilor de produse sau a tranzacțiilor,
efectuată în aplicarea dispozițiilor referitoare la eșantionare,
revine Comisiei, dar este de preferat ca eșantionul să se selecteze
în urma consultării părților interesate sau cu
consimțământul acestora, sub rezerva ca aceste părți
să se facă cunoscute și să furnizeze informații
suficiente în trei săptămâni de la deschiderea Ö examinării Õ pentru a permite
alegerea unui eșantion reprezentativ. 3) În cazul în care examinarea este
limitată în conformitate cu prezentul articol, se calculează cu toate
acestea o marjă de dumping individuală pentru fiecare exportator sau
producător care nu este selectat inițial, care prezintă
informațiile necesare în termenele prevăzute de prezentul regulament,
cu excepția cazului în care numărul exportatorilor sau al
producătorilor este atât de mare încât examinările individuale ar
complica inutil procedura și ar împiedica încheierea Ö examinării Õ în timp util. 4) În cazul în care s-a decis efectuarea
eșantionării și părțile alese sau unele dintre ele
refuză să coopereze, astfel încât rezultatele Ö examinării Õ pot fi semnificativ
compromise, poate fi selectat un nou eșantion. Cu toate acestea, în cazul în care refuzul de
a coopera persistă sau în cazul în care nu se dispune de suficient timp
pentru a selecta un nou eșantion, se aplică dispozițiile pertinente
ale articolului 18. Articolul 18 Lipsa cooperării 1) În cazul în care o parte interesată nu
permite accesul la informațiile necesare sau nu le furnizează în
termenele prevăzute în prezentul regulament sau obstrucționează
semnificativ Ö examinarea Õ, pot fi stabilite
constatări preliminare sau finale, pozitive sau negative, pe baza datelor
disponibile. În cazul în care se constată că o
parte interesată a furnizat o informație falsă sau care induce
în eroare, această informație nu este luată în considerare
și se pot utiliza datele disponibile. Părțile interesate trebuie informate
cu privire la consecințele unui refuz de a coopera. 2) Faptul că nu se dă un
răspuns pe suport electronic nu este considerat refuz de a coopera, cu condiția
ca partea respectivă să demonstreze că prezentarea unui
răspuns în forma cerută ar putea antrena sarcini sau costuri
suplimentare excesive. 3) În cazul în care informațiile
prezentate de o parte interesată nu sunt cele mai bune din toate punctele
de vedere, ele nu trebuie ignorate, cu condiția ca eventualele lipsuri
să nu îngreuneze excesiv stabilirea unor constatări de o
acuratețe rezonabilă, ca informațiile să fie furnizate în
timp util, ca ele să poată fi verificate și ca partea să fi
acționat cât mai bine posibil. 4) În cazul în care nu sunt acceptate elemente
de probă sau informații, partea care le-a comunicat trebuie să
fie informată de îndată cu privire la motivele care au stat la baza
respingerii lor și trebuie să aibă posibilitatea să ofere explicații
suplimentare în termenul stabilit. În cazul în care aceste explicații nu
sunt considerate satisfăcătoare, motivele respingerii elementelor de
probă sau ale informațiilor în cauză trebuie comunicate și
indicate în constatările făcute publice. 5) În cazul în care determinările,
inclusiv cele cu privire la valoarea normală, se bazează pe
dispozițiile alineatului (1), în speță pe informațiile
furnizate în plângere, trebuie, când acest lucru este posibil și ținând
seama de termenele prevăzute pentru Ö examinare Õ, să se verifice
aceste informații cu ajutorul altor surse independente disponibile, precum
listele de prețuri publicate, statisticile oficiale privind importul
și evidențele vamale sau cu ajutorul informațiilor obținute
în cursul Ö examinării Õ de la alte
părți interesate. Aceste informații pot conține date
pertinente privind piața mondială sau, după caz, privind alte
piețe reprezentative. 6) În cazul în care o parte interesată nu
cooperează sau cooperează doar parțial și din această
cauză nu sunt comunicate informații pertinente, situația
părții respective poate fi mai puțin favorabilă decât în
cazul în care ea ar fi cooperat. Articolul 19 Tratamentul confidențial 1) Orice informație de natură
confidențială (de exemplu, pentru că divulgarea ei ar avantaja
în mod semnificativ un competitor sau ar avea un efect defavorabil semnificativ
pentru persoana care a furnizat informația sau pentru cea de la care a
obținut-o) sau care este furnizată cu titlu confidențial de
către părțile unei Ö examinări Õ este tratată ca
atare de către autorități, în cazul în care se oferă motive
întemeiate. 2) Părțile interesate care
furnizează informații confidențiale sunt obligate să prezinte
rezumate neconfidențiale. Aceste rezumate trebuie să fie suficient de
detaliate pentru a permite înțelegerea de manieră rezonabilă a
conținutului informațiilor comunicate cu titlu confidențial. În
cazuri excepționale, părțile respective pot indica faptul
că informațiile nu pot face obiectul unor rezumate. În aceste cazuri,
trebuie indicate motivele pentru care nu poate fi prezentat un rezumat. 3) În cazul în care se consideră că
o cerere de tratament confidențial nu se justifică și în cazul
în care persoana care a furnizat informația nu dorește să o
facă publică și nici să autorizeze divulgarea ei în termeni
generali sau sub formă de rezumat, informația poate fi
eliminată, cu excepția cazului în care se poate demonstra în mod
convingător, utilizând surse adecvate, că informația este
corectă. Cererile de tratament confidențial nu pot fi respinse în mod
arbitrar. 4) Prezentul articol nu se opune
divulgării, de către autoritățile Ö Uniunii Õ, a
informațiilor generale, mai ales a motivelor pe baza cărora sunt
luate deciziile în temeiul prezentului regulament, nici divulgării
elementelor de probă pe care se bazează autoritățile Ö Uniunii Õ în măsura
necesară pentru justificarea acestor motive în cadrul procedurilor în
instanță. O astfel de divulgare trebuie să țină seama
de interesul legitim al părților interesate pentru ca secretele lor
de afaceri să nu fie divulgate. ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 22 alin. (12) 5) Comisia și statele membre precum
și agenții lor nu divulgă informații primite în temeiul
prezentului regulament pentru care persoana care le-a furnizat a cerut
aplicarea tratamentului de confidențialitate, fără
autorizația expresă a acesteia. Informațiile schimbate între
Comisie și statele membre sau orice documente interne elaborate de
autoritățile Uniunii sau de statele membre nu se divulgă, cu
excepția cazului în care divulgarea lor este prevăzută în mod
expres de prezentul regulament. ê 1225/2009
(adaptat) 6) Informațiile primite în aplicarea
prezentului regulament nu pot fi utilizate decât în scopul în care au fost
cerute. Această dispoziție nu exclude
utilizarea informațiilor primite în cadrul unei Ö examinări Õ e în scopul deschiderii
altor Ö examinări Õ e care fac obiectul
aceleiași proceduri cu privire la produsul în cauză. Articolul 20 Informarea părților 1) Reclamanții, importatorii și
exportatorii, precum și asociațiile lor reprezentative și reprezentanții
țării exportatoare, pot cere să fie informați cu privire la
detaliile referitoare la faptele și motivele principale pe baza
cărora s-au instituit măsurile provizorii. Cererile de informare
trebuie adresate în scris de îndată ce au fost instituite măsuri
provizorii și informația trebuie transmisă în scris cât mai
repede posibil. 2) Părțile menționate la
alineatul (1) pot cere o informare finală cu privire la faptele
și considerațiile esențiale pe baza cărora se
intenționează să se recomande instituirea de măsuri
definitive sau închiderea unei Ö examinări Õ e sau a unei
proceduri fără instituirea de măsuri; o atenție
specială trebuie acordată informării cu privire la faptele sau
considerațiile diferite de cele utilizate pentru măsurile provizorii. 3) Cererile de informare finală
menționate la alineatul (2) trebuie adresate în scris Comisiei
și primite, în cazul în care a fost aplicată o taxă provizorie,
în cel mult o lună de la publicarea impunerii acestei taxe. În cazul în care
nu a fost impusă nici o taxă provizorie, părțile trebuie
să aibă posibilitatea de a cere informarea finală în termenele
stabilite de Comisie. ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 22 alin. (13) 4) Informarea finală se face în scris.
Ținând seama de necesitatea de a proteja confidențialitatea
informațiilor, aceasta este transmisă cât mai repede posibil, în mod
normal în termen de cel mult o lună înaintea inițierii procedurilor
prevăzute la articolul 9. În cazul în care Comisia nu este în măsură
să comunice în acest termen anumite fapte sau considerații,
comunicarea acestora se face ulterior cât mai repede posibil. Informarea nu aduce atingere niciunei decizii
ulterioare care poate fi luată de Comisie dar, în cazul în care
această decizie se bazează pe fapte și considerații
diferite, acestea din urmă trebuie comunicate cât mai curând posibil. 5) Observațiile făcute după
informarea finală nu pot fi luate în considerare decât în cazul în care
sunt primite într-un termen pe care Comisia îl stabilește în fiecare caz,
ținând seama în mod corespunzător de urgența cazului, dar care
nu poate fi mai mic de zece zile. Se poate stabili un termen mai scurt în cazul
în care trebuie făcută o informare finală suplimentară. ê 1225/2009
(adaptat) Articolul 21 Interesul Ö Uniunii Õ 1) Pentru a se determina dacă este în
interesul Ö Uniunii Õ să fie luate
măsuri, este necesar să se ia în considerare toate interesele aflate
în joc în ansamblul lor, inclusiv pe cele ale industriei Ö Uniunii Õ, ale utilizatorilor
și consumatorilor ei, și o astfel de apreciere nu poate interveni
decât în cazul în care toate părțile au avut posibilitatea să
își facă cunoscut punctul de vedere în conformitate cu
alineatul (2). În cadrul acestei examinări, se acordă o
atenție deosebită necesității eliminării efectelor de
denaturare ale unui dumping care aduce prejudicii și a reinstaurării
unei concurențe reale. Este permis să nu se aplice măsuri
stabilite pe baza dumpingului și a prejudiciului constatate atunci când
autoritățile, ținând seama de toate informațiile furnizate,
pot concluziona în mod clar că nu este în interesul Ö Uniunii Õ să se aplice
astfel de măsuri. 2) Pentru ca autoritățile să
dispună de o bază fiabilă care să le permită să
țină seama de toate punctele de vedere și de toate
informațiile atunci când hotărăsc dacă instituirea de
măsuri este în interesul Ö Uniunii Õ, reclamanții,
importatorii, asociația lor reprezentativă și organizațiile
reprezentative ale utilizatorilor și consumatorilor pot, în termenele
stabilite în avizul de deschidere a Ö examinării Õ ei antidumping,
să se facă cunoscuți și să furnizeze informații
Comisiei. Aceste informații sau sinteze adecvate ale acestora sunt
comunicate celorlalte părți desemnate în prezentul articol, care sunt
abilitate să dea un răspuns. 3) Părțile care au acționat în
conformitate cu alineatul (2) pot cere să fie audiate. Aceste cereri
sunt acceptate atunci când sunt prezentate în scris în termenele stabilite în
alineatul (2) și atunci când menționează motivele speciale
ale unei audieri în ceea ce privește interesul Ö Uniunii Õ. ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 22 alin. (14) (adaptat) 4) Părțile care au acționat în
conformitate cu alineatul (2) pot prezenta observații privind aplicarea
oricăror taxe provizorii. Pentru a fi luate în considerație, aceste
observații trebuie primite în termen de 25 de zile de la data
aplicării acestor măsuri și trebuie comunicate, eventual sub
formă de sinteze corespunzătoare, celorlalte părți, care au
dreptul să dea un răspuns. 5) Comisia examinează toate
informațiile care i-au fost furnizate în mod corect și
stabilește în ce măsură sunt reprezentative; rezultatele acestei
examinări, precum și un aviz privind fundamentarea acestor
informații, sunt comunicate comitetului în cadrul proiectului de măsură
prezentat în temeiul articolului 9. Opiniile exprimate în cadrul comitetului ar
trebui luate în considerare de Comisie în condițiile prevăzute în
Regulamentul (UE) nr. 182/2011. 6) Părțile care au acționat în
conformitate cu alineatul (2) pot cere să le fie comunicate faptele
și considerațiile pe baza cărora este probabil să se bazeze
deciziile finale. Aceste informații se furnizează în măsura
posibilului și fără a se aduce atingere oricărei decizii
ulterioare adoptate de către Comisie. ê 1225/2009
(adaptat) 7) Informația nu este luată în
considerare decât atunci când este susținută de elemente de
probă concludente pe care se bazează valabilitatea acesteia. Articolul 22 Dispoziții finale Prezentul regulament nu exclude aplicarea: a) unor norme speciale prevăzute
în acordurile încheiate între Ö Uniune Õ și
țări terțe; b) unor regulamente Ö ale
Uniunii Õ în domeniul agricol
și a Regulamentului (CE) nr. 1667/2006 al Consiliului[12], Regulamentului (CE)
nr. 614/2009 al Consiliului[13] și al Regulamentului (CE) nr. 1216/2009 al
Consiliului[14]. Prezentul regulament se aplică în mod complementar acestor
regulamente și prin derogare de la toate dispozițiile lor care se
opun aplicării taxelor antidumping; c) unor măsuri speciale, atunci când
obligațiile contractuale în cadrul Ö Acordului
General pentru Tarife și Comerț din 1994 Õ nu se opun acestora. ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 22 alin. (15) (adaptat) Articolul 23 Raport 1) Comisia prezintă Parlamentului
European și Consiliului un raport anual cu privire la aplicarea
prezentului regulament, respectând protecția informațiilor
confidențiale în sensul articolului 19. Raportul include informații
cu privire la aplicarea măsurilor provizorii și definitive, la
încheierea Ö examinărilor Õ elor fără
luare de măsuri, la Ö examinările Õ ele redeschise, la
examinări și inspecții, precum și la activitățile
diferitelor organe responsabile de monitorizarea punerii în aplicare a
prezentului regulament și a îndeplinirii obligațiilor ce decurg din
acesta. 2) În termen de o lună de la prezentarea
raportului de către Comisie, Parlamentul European poate să invite
Comisia la o reuniune ad-hoc a comisiei sale competente pentru a prezenta
și a explica orice aspecte legate de punerea în aplicare a prezentului
regulament. 3) Comisia dă publicității
raportul la cel târziu șase luni de la prezentarea acestuia Parlamentului
European și Consiliului. ê 1225/2009
(adaptat) Articolul 24 Abrogare Regulamentul (CE) nr. Ö 1225/2009 Õ se abrogă. Trimiterile la regulamentul abrogat se
interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în
conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II. Articolul 25 Intrarea
în vigoare Prezentul
regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data
publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Prezentul
regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică
direct în toate statele membre. Adoptat la Bruxelles, Pentru Parlamentul European, Pentru
Consiliu, Preşedintele Preşedintele [1] COM(87) 868 PV. [2] A se vedea anexa 3 din partea A susmenţionatelor
concluzii. [3] Înscrisă în programul legislativ pentru anul 2014. [4] A se vedea anexa I la prezenta propunere. [5] JO C […], […], p. […]. [6] Regulamentului (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30
noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul
unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității
Europene (JO L 343, 22.12.2009, p. 51). [7] A se vedea anexa I. [8] Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European
și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și
principiilor generale privind mecanismele de control de către statele
membre al exercitării competențelor de executare de către
Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13). [9] Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din
2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a
Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului
Vamal Comunitar (JO L 253, 11.10.1993, p. 1). [10] è1 Inclusiv:
Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bielorusia, Coreea de Nord, Georgia, Kîrgîzstan,
Moldova, Mongolia, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan. ç [11] Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12
octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (JO L 302, 19.10.1992,
p. 1). [12] Regulamentul (CE) nr. 1667/2006 al Consiliului din 7
noiembrie 2006 privind glucoza și lactoza (JO L 312, 11.11.2006,
p. 1). [13] Regulamentul (CE) nr. 614/2009 al Consiliului din 7 iulie
2009 privind regimul comun de comercializare a ovalbuminei și
lactalbuminei (JO L 181, 14.7.2009, p. 8). [14] Regulamentul (CE) nr. 1216/2009 al Consiliului din 30
noiembrie 2009 de stabilire a regimului comercial aplicabil anumitor
mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole (JO L 328,
15.12.2009, p. 10). ANEXA I Regulamentul
abrogat şi modificarea sa Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului (JO L 343, 22.12.2009, p. 51) || || || Regulamentul (EU) nr. 765/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 237, 3.9.2012, p. 1) || || Regulamentul (EU) nr. 1168/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 344, 14.12.2012, p. 1) || || Regulamentul (EU) nr 37/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 18, 21.1.2014, p. 1) || Numai punctul 22 al anexei _____________ ANEXA
II Tabel de corespondență Regulamentul (EC) nr. 1225/2009 || Prezentul regulament Articolele 1 - 4 || Articolele 1 - 4 Articolul 5(1) - (9) || Articolul 5(1) - (9) Articolul 5(10) prima frază || Articolul 5(10) primul paragraf Articolul 5(10) a doua și a treia frază || Articolul 5(10) al doilea paragraf Articolul 5(11) și (12) || Articolul 5(11) și (12) Articolul 6(1) prima și a doua frază || Articolul 6(1) primul paragraf Articolul 6(1) a treia frază || Articolul 6(1) al doilea paragraf Articolul 6(1) a patra frază || Articolul 6(1) al treilea paragraf Articolul 6(2) || Articolul 6(2) Articolul 6(3) prima frază || Articolul 6(3) primul paragraf Articolul 6(3) a doua frază || Articolul 6(3) al doilea paragraf Articolul 6(3) a treia frază || Articolul 6(3) al treilea paragraf Articolul 6(4) prima frază || Articolul 6(4) primul paragraf Articolul 6(4) a doua frază || Articolul 6(4) al doilea paragraf Articolul 6(4) a treia frază || Articolul 6(4) al treilea paragraf Articolul 6(5) || Articolul 6(5) Articolul 6(6) prima frază || Articolul 6(6) primul paragraf Articolul 6(6) a doua frază || Articolul 6(6) al doilea paragraf Articolul 6(6) a treia frază || Articolul 6(6) al treilea paragraf Articolul 6(6) a patra frază || Articolul 6(6), fourth subparagraph Articolul 6(7) prima frază || Articolul 6(7) primul paragraf Articolul 6(7) a doua frază || Articolul 6(7) al doilea paragraf Articolul 6(8) și (9) || Articolul 6(8) și (9) Articolul 7(1) prima frază || Articolul 7(1) primul paragraf Articolul 7(1) a doua frază || Articolul 7(1) al doilea paragraf Articolul 7(2) - (5) || Articolul 7(2) - (5) Articolul 7(7) || Articolul 7(6) Articolul 8(1) prima frază || Articolul 8(1) primul paragraf Articolul 8(1) a doua frază || Articolul 8(1) al doilea paragraf Articolul 8(1) a treia frază || Articolul 8(1) al treilea paragraf Articolul 8(2) prima și a doua frază || Articolul 8(2) primul paragraf Articolul 8(2) a treia și a patra frază || Articolul 8(2) al doilea paragraf Articolul 8(2) a cincea frază || Articolul 8(2) al treilea paragraf Articolul 8(3), (4) și (5) || Articolul 8(3), (4) și (5) Articolul 8(6) prima și a doua frază || Articolul 8(6) primul paragraf Articolul 8(6) a treia frază || Articolul 8(6) al doilea paragraf Articolul 8(7) și (8) || Articolul 8(7) și (8) Articolul 8(9) primul paragraf || Articolul 8(9) primul paragraf Articolul 8(9) al doilea paragraf prima și a doua frază || Articolul 8(9) al doilea paragraf Articolul 8(9) al doilea paragraf a treia frază || Articolul 8(9) al treilea paragraf Articolul 8(10) || Articolul 8(10) Articolul 9(1), (2) și (3) || Articolul 9(1), (2) și (3) Articolul 9(4) prima frază || Articolul 9(4) primul paragraf Articolul 9(4) a doua frază || Articolul 9(4) al doilea paragraf Articolul 9(5) || Articolul 9(5) Articolul 9(6) prima frază || Articolul 9(6) primul paragraf Articolul 9(6) a doua frază || Articolul 9(6) al doilea paragraf Articolul 9(6) a treia frază || Articolul 9(6) al treilea paragraf Articolul 10(1) || Articolul 10(1) Articolul 10(2) prima frază || Articolul 10(2) primul paragraf Articolul 10(2) a doua și a treia frază || Articolul 10(2) al doilea paragraf Articolul 10(3) || Articolul 10(3) Articolul 10(4) teza introductivă || Articolul 10(4) teza introductivă și literele (a) și (b) Articolul 10(4)(a) || Articolul 10(4)(c) Articolul 10(4)(b) || Articolul 10(4)(d) Articolul 10(5) || Articolul 10(5) Articolul 11(1) - (4) || Articolul 11(1) - (4) Articolul 11(5) primul paragraf prima frază || Articolul 11(5) primul paragraf Articolul 11(5) primul paragraf a doua frază || Articolul 11(5) al doilea paragraf Articolul 11(5) primul paragraf a treia frază || Articolul 11(5) al treilea paragraf Articolul 11(5) primul paragraf a patra frază || Articolul 11(5) al patrulea paragraf Articolul 11(5) al doilea paragraf || Articolul 11(5) al cincilea paragraf Articolul 11(5) al treilea paragraf || Articolul 11(5) al șaselea paragraf Articolul 11(6), prima, a doua și a treia frază || Articolul 11(6) primul paragraf Articolul 11(6) a patra frază || Articolul 11(6) al doilea paragraf Articolul 11(6) a cincea frază || Articolul 11(6) al treilea paragraf Articolul 11(7) || Articolul 11(7) Articolul 11(8) primul, al doilea și al treilea paragraf || Articolul 11(8) primul, al doilea și al treilea paragraf Articolul 11(8) al patrulea paragraf prima și a doua frază || Articolul 11(8) al patrulea paragraf Articolul 11(8) al patrulea paragraf a treia frază || Articolul 11(8) al cincelea paragraf Articolul 11(8) al patrulea paragraf a patra frază || Articolul 11(8) al șaselea subparagraph Articolul 11(9) și (10) || Articolul 11(9) și (10) Articolul 12 || Articolul 12 Articolul 13(1) primul paragraf prima frază || Articolul 13(1) primul paragraf Articolul 13(1) primul paragraf a doua frază || Articolul 13(1) al doilea paragraf Articolul 13(1) primul paragraf a treia frază || Articolul 13(1) al treilea paragraf Articolul 13(1) al doilea paragraf || Articolul 13(1) al patrulea paragraf Articolul 13(2) și (3) || Articolul 13(2) și (3) Articolul 13(4) primul paragraf prima frază || Articolul 13(4) primul paragraf Articolul 13(4) primul paragraf a doua frază || Articolul 13(4) al doilea paragraf Articolul 13(4) primul paragraf a treia frază || Articolul 13(4) al treilea paragraf Articolul 13(4) primul paragraf a patra frază || Articolul 13(4) al patrulea paragraf Articolul 13(4) al doilea paragraf || Articolul 13(4) al cincelea paragraf Articolul 13(4) al treilea paragraf || Articolul 13(4) al șaselea paragraf Articolul 13(4) al patrulea paragraf || Articolul 13(4) al șaptelea paragraf Articolul 13(5) || Articolul 13(5) Articolul 14(1) prima și a doua frază || Articolul 14(1) primul paragraf Articolul 14(1) a treia frază || Articolul 14(1) al doilea paragraf Articolul 14(2) prima frază || Articolul 14(2) primul paragraf Articolul 14(2) prima, a doua și a treia frază || Articolul 14(2) al doilea paragraf Articolul 14(3) || Articolul 14(3) Articolul 14(4) prima și a doua frază || Articolul 14(4) primul paragraf Articolul 14(4) a treia și a patra frază || Articolul 14(4) al doilea paragraf Articolul 14(5), (6) și (7) || Articolul 14(5), (6) și (7) Articolele 15 și 16 || Articolele 15 și 16 Articolul 17(1), (2) și (3) || Articolul 17(1), (2) și (3) Articolul 17(4) prima frază || Articolul 17(4) primul paragraf Articolul 17(4) a doua frază || Articolul 17(4) al doilea paragraf Articolul 18(1) prima frază || Articolul 18(1) primul paragraf Articolul 18(1) a doua frază || Articolul 18(1) al doilea paragraf Articolul 18(1) a treia frază || Articolul 18(1) al treilea paragraf Articolul 18(2) - (6) || Articolul 18(2) - (6) Articolul 19(1) - (5) || Articolul 19(1) - (5) Articolul 19(6) prima frază || Articolul 19(6) primul paragraf Articolul 19(6) a doua frază || Articolul 19(6) al doilea paragraf Articolul 20(1), (2) și (3) || Articolul 20(1), (2) și (3) Articolul 20(4) prima, a doua și a treia frază || Articolul 20(4) primul paragraf Articolul 20(4) a patra frază || Articolul 20(4) al doilea paragraf Articolul 20(5) || Articolul 20(5) Articolele 21 și 22 || Articolele 21 și 22 Articolul 22a || Articolul 23 Articolul 23 || Articolul 24 Articolul 24 || Articolul 25 Anexa I || - Anexa II || - - || Anexa I - || Anexa II _____________