This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52014PC0660
Proposal for a REGULATION OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL on protection against subsidised imports from countries not members of the European Union (codification)
Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (versiune codificată)
Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (versiune codificată)
/* COM/2014/0660 final - 2014/0305 (COD) */
Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (versiune codificată) /* COM/2014/0660 final - 2014/0305 (COD) */
EXPUNERE DE MOTIVE 1. În contextul unei Europe a
cetăţenilor, Comisia acordă o mare importanţă
simplificării şi clarităţii dreptului Uniunii în scopul de
a-l face mai lizibil şi mai accesibil cetăţeanului, oferindu-i
astfel posibilităţi sporite de a face uz de drepturile specifice care
îi sunt conferite. Dar acest obiectiv nu va putea fi
atins atât timp cât va persista un număr mult prea mare de dispoziţii
care, fiind modificate de nenumărate ori şi adeseori în mod
substanţial, se găsesc dispersate parte în actul originar, parte în
actele modificatoare ulterioare. Astfel, pentru a identifica dispoziţiile
în vigoare, este necesară o muncă de cercetare şi de comparare a
unui număr mare de acte. Prin urmare, claritatea şi
transparenţa dreptului depind şi de codificarea legislaţiei
adeseori modificată. 2. La 1 aprilie 1987, Comisia a dat
instrucţiuni[1] serviciilor sale de a realiza codificarea tuturor actelor cel mai
târziu după a zecea lor modificare, menţionând
că este vorba despre o cerinţă minimală şi că, în
vederea clarităţii şi a bunei înţelegeri a
dispoziţiilor acestora, serviciile responsabile ar trebui să codifice
textele la intervale şi mai scurte. 3. Concluziile preşedinţiei
Consiliului European de la Edinburgh, din decembrie 1992,
au confirmat aceste imperative[2], subliniind importanţa codificării care asigură o
securitate juridică în ceea ce priveşte dreptul aplicabil la un
moment dat în legătură cu o problemă specifică. Codificarea trebuie realizată
respectând cu stricteţe procedura normală de adoptare a actelor
Uniunii. Întrucât nici o modificare de
substanţă nu poate fi introdusă în actele care fac obiectul codificării,
Parlamentul European, Consiliul şi Comisia au convenit, prin acordul
interinstituţional din 20 decembrie 1994, că, în vederea adoptării
rapide a actelor codificate, ar putea fi utilizată o procedură
accelerată. 4. Obiectul
prezentei propuneri este codificarea Regulamentului (CE) nr. 597/2009 al
Consiliului din 11 iunie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor
subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale
Comunității
Europene[3]. Noul regulament se substituie
diverselor acte care îi sunt încorporate[4]; prezenta propunere păstrează în
totalitate conţinutul actelor astfel codificate şi se limitează
la a le regrupa, aducând numai modificările de formă cerute de
însăşi operaţia de codificare. 5. Prezenta
propunere de codificare a
fost elaborată pe baza unei consolidări prealabile, în 22 de limbi oficiale, a textului
Regulamentului (CE) nr. 597/2009 şi a actelor care l-au modificat, efectuată prin
intermediul unui sistem
informatic, de către
Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii Europene. În cazul articolelor
renumerotate, corelaţia între vechea numerotare şi cea nouă este
prezentată în tabelul de corespondenţă din anexa VI la
regulamentul codificat. ê 597/2009
(adaptat) 2014/0305 (COD) Propunere de REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN
ŞI AL CONSILIULUI privind protecția împotriva importurilor
care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt
membre ale Ö Uniunii Õ Europene (versiune
codificată) PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul Ö privind funcţionarea Uniunii Europene Õ, în special articolul Ö 207 alineatul
(2) Õ, având în vedere propunerea Comisiei Europene, după transmiterea proiectului de act
legislativ parlamentelor naţionale, având în vedere avizul
Comitetului Economic şi Social European[5], hotărând în conformitate cu procedura
legislativă ordinară, întrucât: ê 597/2009
considerentul 1 (adaptat) (1) Regulamentul (CE) nr.
597/2009 al Consiliului[6]
a fost modificat în mod substanţial [7].
Este necesar, din motive de claritate
şi de raţionalizare, să se codifice respectivul regulament. ê 597/2009
considerentul 3 (adaptat) (2) Anexa 1A la Acordul de
instituire a Ö Organizației
Mondiale a Comerțului Õ („Acordul privind
OMC”), conține, inter alia, Acordul General pentru Tarife și
Comerț din 1994 („GATT 1994”), un acord privind agricultura („Acordul
privind agricultura”), Acordul privind aplicarea articolului VI din Ö Acordul General
pentru Tarife și Comerț din Õ 1994 („Acordul antidumping
din 1994”) și un Acord privind subvențiile și măsurile
compensatorii („Acordul privind subvențiile”). ê 597/2009
considerentul 5 (adaptat) (3) Este necesar, în vederea
punerii în aplicare adecvate și transparente a normelor prevăzute de Ö Acordul privind
subvențiile Õ, să se Ö preia Õ, în măsura
posibilului, terminologia acestuia în legislația Ö Uniunii Õ. ê 597/2009
considerentul 6 (4) În afară de aceasta,
este de dorit să se explice, într-o formă suficient de
detaliată, condițiile care determină existența unei
subvenții, principiile care stau la baza aplicării de taxe
compensatorii (în special în cazul în care subvenția a fost acordată în
mod specific) și criteriile aplicate la calcularea valorii subvenției
care face obiectul unor măsuri compensatorii. ê 597/2009
considerentul 7 (adaptat) (5) Este necesar, la stabilirea
existenței unei subvenții, să se demonstreze acordarea unei
contribuții financiare de către autoritățile publice sau de
către Ö un Õ organism public, pe
teritoriul unei țări, sau existența unei forme de protecție
a veniturilor sau de susținere a prețurilor în sensul articolului XVI
din GATT 1994 și că o întreprindere a beneficiat de un avantaj. ê 597/2009
considerentul 8 (6) Pentru calcularea avantajului
conferit beneficiarului, atunci când nu există o astfel de valoare de
referință pe piața din țara respectivă, este necesar
să se stabilească valoarea de referință prin ajustarea
condițiilor și a modalităților predominante în țara în
cauză pe baza factorilor reali disponibili în țara respectivă.
În cazul în care acest lucru nu este posibil, deoarece, inter alia, nu
există astfel de prețuri sau costuri sau acestea nu sunt fiabile,
este necesar să se stabilească valoarea de referință
adecvată recurgând la condiții și modalități prezente
pe alte piețe. ê 597/2009
considerentul 9 (adaptat) (7) Este de dorit să se
stabilească orientări clare și detaliate în ceea ce
privește factorii care pot contribui la a stabili dacă importurile
care fac obiectul unor subvenții au cauzat sau amenință să
cauzeze un prejudiciu important. În cazul în care se depun eforturi să se
demonstreze că volumul și prețul importurilor respective sunt
responsabile de prejudiciul suferit de o industrie Ö a Uniunii Õ, este necesar
să se ia în considerare efectele celorlalți factori și, în
special, ale condițiilor pieței în Ö Uniune Õ. ê 597/2009
considerentul 10 (adaptat) (8) Este necesar să se
definească noțiunea de „industrie Ö a Uniunii Õ” și să se
prevadă că părțile care au legătură cu exportatorii
pot fi excluse din această industrie și să se definească
noțiunea de „legătură”. Este necesar, de asemenea, să se
prevadă că o procedură în materie de taxe compensatorii poate fi
inițiată în numele producătorilor dintr-o regiune a Ö Uniunii Õ și să se
stabilească orientări pentru definirea unei astfel de regiuni. ê 597/2009
considerentul 11 (adaptat) (9) Este necesar să se Ö specifice Õ cine are dreptul de
a face o reclamație în materie de taxe compensatorii, precum și
importanța sprijinului de care acesta trebuie să beneficieze din
partea industriei Ö Uniunii Õ și să se
precizeze informațiile privind subvenția care face obiectul
măsurii compensatorii, prejudiciul și legătura de cauzalitate pe
care o astfel de plângere trebuie să le conțină. Este indicat,
de asemenea, să se precizeze procedurile aplicabile la respingerea
reclamațiilor sau la inițierea procedurilor. ê 597/2009
considerentul 12 (adaptat) (10) Este necesar să se Ö specifice Õ modul în care sunt
notificate părțile Ö interesate Õ cu privire la
informațiile pe care autoritățile le solicită Ö. Părților
interesate ar trebui Õ să li se ofere
ample posibilități de a prezenta toate elementele de probă
pertinente și de a-și apăra interesele. Este, de asemenea, de
dorit să se definească în mod clar normele și procedurile de
urmat în cursul Ö examinării Õ și să se
prevadă, în special, condițiile în care părțile în
cauză trebuie să se facă cunoscute, să își prezinte
punctul de vedere și să furnizeze informațiile la termenele
stabilite, pentru a se putea ține seama de acestea. Este necesar, de
asemenea, să se indice condițiile în care o parte interesată
poate avea acces la informațiile furnizate de alte părți
interesate și să prezinte observații cu privire la acestea. Este
necesar, de asemenea, să se instituie o cooperare între statele membre
și Comisie în ceea ce privește strângerea informațiilor. ê 597/2009
considerentul 13 (adaptat) (11) Este necesar să se
determine condițiile în care pot fi impuse taxe provizorii și să
se prevadă, în special că Ö astfel de taxe
provizorii Õ nu pot fi impuse mai
devreme de șaizeci de zile sau mai târziu de nouă luni de la
inițierea procedurii. Este necesar, de asemenea, să se prevadă
că aceste taxe nu pot fi impuse, în toate cazurile, de către Comisie,
decât pentru o perioadă de patru luni. ê 597/2009
considerentul 14 (adaptat) (12) Este necesar să se
stabilească proceduri Ö pentru Õ acceptarea de
angajamente care elimină sau compensează subvenția care face
obiectul unor măsuri compensatorii și prejudiciul, în loc să se
impună taxe provizorii sau definitive. Este, de asemenea, oportun să
se precizeze care sunt consecințele unei încălcări sau retrageri
a angajamentelor și să se prevadă că pot fi impuse taxe
provizorii în caz de suspiciune de încălcare sau în cazul în care este
necesară o Ö examinare Õ suplimentară
pentru a completa concluziile. Este necesar să se asigure, la acceptarea
angajamentelor, că angajamentele propuse și aplicarea acestora nu
duce la un comportament anticoncurențial. ê 597/2009
considerentul 15 (13) Se consideră oportun
să se permită retragerea unui angajament și aplicarea taxei
printr‑un singur act juridic. De asemenea, este necesar să se
asigure ca procedura de retragere să fie finalizată în termen de
șase luni, în condiții normale, și în niciun caz în mai mult de
nouă luni, pentru a permite aplicarea corectă a măsurilor în
vigoare. ê 597/2009
considerentul 16 (adaptat) (14) Este necesar să se
prevadă că, în mod normal, procedura este încheiată, fie că
au fost sau nu adoptate măsuri definitive, în termen de douăsprezece
luni și cel târziu în termen de treisprezece luni de la deschiderea Ö examinării Õ. ê 597/2009
considerentul 17 (adaptat) (15) Ö Examinarea Õ sau procedura
trebuie încheiată în cazul în care se stabilește că valoarea
subvenției este de minimis sau, în special în cazul importurilor
originare din țări în curs de dezvoltare, atunci când volumul
importurilor care fac obiectul unor subvenții sau prejudiciul este
neglijabil și că este necesar să se definească aceste Ö situații Õ . În cazul în care
trebuie instituite măsuri, este necesar să se prevadă încheierea
Ö examinărilor Õ și să se
stipuleze că valoarea taxelor trebuie să fie mai mică decât
valoarea subvenției care face obiectul unor măsuri compensatorii, în
cazul în care această valoare mai mică este suficientă pentru a
elimina prejudiciul, și să se precizeze metoda de calcul a valorii
taxelor, în caz de eșantionare. ê 597/2009
considerentul 18 (adaptat) (16) Este necesar să se
prevadă perceperea retroactivă a taxelor provizorii, în cazul în care
se consideră necesar, și să se definească
circumstanțele care pot duce la aplicarea retroactivă a taxelor
pentru a evita ca măsurile definitive care urmează să se aplice
să fie golite de substanță. Este necesar, de asemenea, să
se prevadă că taxele pot fi aplicate retroactiv în caz de
încălcare sau de denunțare a angajamentelor. ê 597/2009
considerentul 19 (adaptat) (17) Este necesar să se
prevadă că măsurile încetează să fie aplicabile
după cinci ani, cu excepția cazului în care în urma unei
examinări rezultă că trebuie menținute. Este, de asemenea,
necesar să se prevadă Ö reevaluări Õ provizorii sau Ö examinări Õ, în cazul în care se
prezintă dovezi suficiente că circumstanțele s-au modificat,
pentru a stabili dacă se justifică rambursarea taxelor compensatorii. ê 597/2009
considerentul 20 (adaptat) (18) Chiar dacă Acordul
privind subvențiile nu conține dispoziții referitoare la
circumvenția măsurilor compensatorii, această posibilitate
există, în mod similar, dar nu identic cu riscul de circumvenție a
măsurilor antidumping. Se consideră, prin urmare, că este de
dorit să se prevadă în prezentul regulament dispoziții în acest
sens. ê 597/2009
considerentul 21 (19) Se recomandă să fie
precizate care sunt părțile abilitate să solicite începerea unor
anchete anticircumvenție. ê 597/2009
considerentul 22 (adaptat) (20) Ö Este Õ de asemenea, de
dorit să se precizeze ce practici constituie o circumvenție a
măsurilor în vigoare. Practicile de circumvenție a măsurilor pot
apărea fie în interiorul, fie în afara Ö Uniunii Õ . Este necesar, prin
urmare, să se prevadă ca scutirile de plată a taxelor extinse
prevăzute pentru importatori să poată fi acordate și
exportatorilor, atunci când taxele sunt Ö aplicate Õ pentru a face
față unei circumvenții care are loc în afara Ö Uniunii Õ. ê 597/2009
considerentul 23 (21) Este oportun să se
autorizeze suspendarea măsurilor compensatorii în cazul unei
modificări temporare a condițiilor pieței datorită
căreia menținerea lor temporară este inadecvată. ê 597/2009
considerentul 24 (adaptat) (22) Este necesar să se
prevadă ca importurile care fac obiectul unei Ö examinări Õ să poată
face obiectul unei înregistrări la efectuarea importului, astfel încât
să poată fi aplicate ulterior măsuri împotriva acestor
importuri. ê 597/2009
considerentul 25 (adaptat) (23) Pentru a garanta aplicarea
corectă a măsurilor, este necesar ca statele membre să
supravegheze și să întocmească rapoarte către Comisie cu
privire la importurile de produse care fac obiectul unor Ö examinării Õ sau al unor
măsuri și cu privire la valoarea taxelor percepute în temeiul
prezentului regulament. Este, de asemenea, necesar să se prevadă
posibilitatea Comisiei de a cere statelor membre să îi comunice, sub
rezerva normelor de confidențialitate, informații pe care le poate
utiliza la monitorizarea angajamentelor privind prețurile și la
verificarea eficacității măsurilor în vigoare. ê 597/2009
considerentul 27 (24) Este oportun să se
prevadă vizite pentru a verifica informațiile furnizate privind
subvenția care face obiectul unor măsuri compensatorii și
prejudiciul, aceste vizite depinzând de calitatea răspunsurilor la
chestionarele primite. ê 597/2009
considerentul 28 (adaptat) (25) Este esențial să se
recurgă la eșantionare în cazul în care numărul
părților sau al tranzacțiilor respective este mare, astfel încât
Ö examinările Õ să poată
fi încheiate la termenele stabilite. ê 597/2009
considerentul 29 (26) Este necesar să se
prevadă că, în cazul în care părțile nu cooperează în
mod satisfăcător, se pot utiliza alte informații pentru a
stabili concluziile și că aceste informații pot fi mai puțin
favorabile părților respective decât în cazul în care acestea ar fi
cooperat. ê 597/2009
considerentul 30 (27) Ar trebui adoptate
dispoziții în ceea ce privește tratamentul informațiilor
confidențiale pentru a preveni divulgarea de secrete de afaceri sau de
stat. ê 597/2009
considerentul 31 (adaptat) (28) Este indispensabil ca
părțile care au dreptul la un astfel de tratament să fie
informate corect cu privire la faptele și considerentele esențiale
și ca această informare să fie făcută, ținându-se
seama de procesul decizional din cadrul Ö Uniunii Õ, într-o
perioadă care să le permită părților să își
apere interesele. ê 597/2009
considerentul 32 (adaptat) (29) Este rezonabil să se
prevadă un sistem administrativ în temeiul căruia să poată
fi prezentate argumente privind conformitatea măsurilor cu interesul Ö Uniunii Õ, în special cu cel
al consumatorilor, să se stabilească termenele în care trebuie
furnizate aceste informații și să se stabilească drepturile
la informare ale părților în cauză. ê 597/2009
considerentul 33 (adaptat) (30) La aplicarea normelor din
Acordul privind subvențiile este esențial, pentru a se menține
echilibrul drepturilor și obligațiilor pe care Ö respectivul Õ acord
urmărește să îl stabilească, Ö ca
Uniunea Õ să
țină seama de interpretarea Ö acelor drepturi
și obligații Õ de către
principalii parteneri comerciali Ö ai
Uniunii Õ , astfel cum este
aceasta reflectată în legislație sau în practica
încetățenită. ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 18 (adaptat) (31) Punerea
în aplicare a Ö prezentului
regulament Õ necesită
condiții uniforme pentru adoptarea de măsuri de salvgardare
provizorii și definitive și pentru încheierea unei Ö examinări Õ fără
instituirea de măsuri. Măsurile respective ar trebui adoptate de
către Comisie în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al
Parlamentului European și al Consiliului[8]. (32) Procedura de consultare ar
trebui utilizată pentru adoptarea de măsuri provizorii, având în
vedere efectele unor asemenea măsuri și logica lor
secvențială în legătură cu adoptarea de măsuri
definitive. Procedura de consultare ar trebui utilizată de asemenea pentru
acceptarea de angajamente, pentru inițierea sau neinițierea de
examinări în perspectiva expirării măsurilor, pentru prelungirea
suspendării măsurilor și pentru reinstituirea de măsuri,
având în vedere efectele unor asemenea măsuri în raport cu măsurile
definitive. În cazul în care o întârziere în impunerea măsurilor ar cauza
prejudicii dificil de remediat, este necesar ca Comisia să fie în
măsură să adopte măsuri provizorii cu aplicare
imediată, ê 597/2009 (adaptat) ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT: Articolul 1 Principii (1) O taxă compensatorie poate fi
impusă pentru a compensa orice subvenție acordată, direct sau
indirect, la fabricarea, producția, exportul sau transportul oricărui
produs a cărui punere în liberă circulație în Ö Uniune Õ cauzează un
prejudiciu. (2) Fără a aduce atingere
alineatului (1), în cazul în care produsele nu sunt importate direct din
țara de origine, ci sunt exportate către Ö Uniune Õ tranzitând o
țară intermediară, dispozițiile prezentului regulament se
aplică integral, iar tranzacția sau tranzacțiile sunt
considerate, după caz, ca fiind efectuate între țara de origine și
Ö Uniune Õ. Articolul 2 Definiții În sensul prezentului regulament: (a) se consideră că face
obiectul unei subvenții orice produs care beneficiază de o
subvenție care face obiectul unor măsuri compensatorii, astfel cum
este definită la articolele 3 și 4. Subvenția poate fi
acordată fie de către autoritățile publice ale
țării de origine a produsului importat, fie de către
autoritățile publice ale unei țări intermediare din care
produsul este exportat către Ö Uniune Õ și care, în
sensul prezentului regulament, este desemnată cu numele de „țară
de export”; (b) „autorități publice”
înseamnă orice organism public de pe teritoriul țării de origine
sau de export; (c) „produs similar” înseamnă un
produs identic, și anume asemănător din toate punctele de vedere
produsului respectiv, sau, în absența unui astfel de produs, alt produs
care, deși nu este asemănător în toate privințele,
prezintă caracteristici asemănătoare celor ale produsului
respectiv; (d) „prejudiciu” înseamnă, în cazul
în care nu se specifică altfel, un prejudiciu important adus unei
industrii Ö a Uniunii Õ , riscul producerii
unui prejudiciu important unei industrii comunitare sau o întârziere
semnificativă în crearea unei industrii Ö a Uniunii Õ și se
interpretează în conformitate cu dispozițiile articolului 8. Articolul 3 Definiția unei subvenții Se consideră că există o
subvenție: 1. (a) în cazul în care
există o contribuție financiară a autorităților
publice ale țării de origine sau de export, și anume atunci
când: (i) o practică a
autorităților publice implică un transfer direct de fonduri (de
exemplu sub formă de donații, împrumuturi sau participări la
capitalul social) sau transferuri directe potențiale de fonduri sau de
pasiv (de exemplu garanții de împrumut); (ii) se anulează sau nu sunt percepute
încasări publice care în mod normal sunt exigibile (de exemplu, în cazul
stimulentelor fiscale precum creditele fiscale). În această privință,
exonerarea, în favoarea produsului exportat, a impozitelor sau taxelor care se
aplică produsului similar, în cazul în care acesta este destinat
consumului intern, sau reducerea taxelor până la concurența sumelor
datorate nu este considerată subvenție atât timp cât a fost
acordată în conformitate cu dispozițiile anexelor I, II și III; (iii) autoritățile publice
furnizează bunuri sau servicii, altele decât o infrastructură
generală, sau achiziționează bunuri; (iv) autoritățile
publice: –
efectuează plăți către un
mecanism de finanțare; sau –
însărcinează un organism privat să
execute una sau mai multe funcții de tipul celor enumerate la punctele
(i), (ii) și (iii), care le incumbă în mod normal, sau îi ordonă
să facă acest lucru, practica urmată nefiind diferită
realmente de practica normală a autorităților publice; sau (b) în cazul în care există o formă
oarecare de susținere a veniturilor sau de susținere a
prețurilor, în sensul articolului XVI din GATT din 1994; și 2. în cazul în care astfel se
conferă un avantaj. Articolul 4 Subvenții care fac obiectul unor
măsuri compensatorii (1) Subvențiile nu fac obiectul unor
măsuri compensatorii decât în cazul în care sunt specifice, în sensul
alineatelor (2), (3) și (4). (2) Pentru a stabili dacă o
subvenție este specifică unei întreprinderi, unei industrii sau unui
grup de întreprinderi sau de industrii (denumite în continuare „anumite
întreprinderi”) care intră în sfera de competență a
autorității care acordă subvenția, se aplică
următoarele principii: (a) în cazurile în care autoritatea care
acordă subvenția sau legislația în temeiul căreia
acționează autoritatea limitează, în mod expres, accesul
anumitor întreprinderi la o subvenție, subvenția în cauză este
specifică; (b) în cazurile în care autoritatea care
acordă subvenția sau legislația în temeiul căreia
acționează autoritatea stabilește criterii sau condiții
obiective de eligibilitate pentru obținerea unei subvenții și
valoarea acesteia, nu există specificitate, cu condiția ca
eligibilitatea să fie automată și criteriile și
condițiile respective să fie riguros respectate; (c) în cazul în care, fără a
aduce atingere oricărei aparențe de nespecificitate care rezultă
din aplicarea principiilor enunțate la literele (a) și (b),
există motive să se creadă că subvenția poate, de
fapt, să fie specifică, pot fi luați în considerare alți
factori. Acești factori sunt următorii: utilizarea unui program de
subvenții de către un număr limitat de anumite întreprinderi,
utilizarea predominantă de către anumite întreprinderi, acordarea
unor subvenții disproporționate anumitor întreprinderi;
modul în care autoritatea care acordă subvenția și-a exercitat
puterea discreționară în luarea deciziei de a acorda o
subvenție. În această privință, se ține seama, în
special, de informațiile cu privire la frecvența cu care cererile
privind o subvenție au fost respinse sau aprobate și motivele acestor
decizii. În sensul literei (b), „criterii sau
condiții obiective” înseamnă criterii sau condiții neutre, care
nu favorizează anumite întreprinderi în raport cu altele și care au
caracter economic și aplicație orizontală, precum numărul
angajaților sau mărimea întreprinderii. Criteriile sau condițiile trebuie
enunțate clar în acte cu putere de lege, norme administrative sau în alte
documente oficiale, astfel încât să poată fi verificate. În aplicarea literei (c) din primul paragraf,
se ține seama de amploarea diversificării activităților
economice care se află în sfera de competență a
autorității care acordă subvenția, precum și de
perioada în care a fost aplicat programul de subvenții. (3) O subvenție care este limitată
la anumite întreprinderi situate în interiorul unei regiuni geografice
determinate aflate în sfera de competență a autorității
care acordă subvenția este specifică. Stabilirea sau modificarea
ratei de impunere de aplicare generală de către
autoritățile publice de la toate nivelurile care sunt competente în
acest sens nu este considerată o subvenție specifică, în sensul
prezentului regulament. (4) Fără a aduce atingere
dispozițiilor alineatelor (2) și (3), următoarele subvenții
sunt considerate specifice: (a) subvențiile subordonate, de
drept sau de fapt, fie exclusiv, fie printre multe alte condiții,
rezultatelor la export, inclusiv cele enumerate, cu titlu de exemplu, în anexa I; (b) subvențiile subordonate, fie
exclusiv, fie printre multe alte condiții, utilizării produselor
naționale, preferate produselor importate. În sensul literei (a), subvențiile sunt
considerate subordonate în fapt rezultatelor la export în cazul în care faptele
demonstrează că acordarea unei subvenții, fără a fi
fost subordonată juridic rezultatelor exportului, este în fapt legată
de exporturile sau încasările de la export efective sau anticipate.
Simplul fapt că se acordă o subvenție unor întreprinderi care
efectuează exporturi nu este, numai pentru acest motiv, considerat ca o
subvenție la export în sensul prezentei dispoziții. (5) Orice stabilire a
specificității, în temeiul dispozițiilor prezentului articol,
trebuie întemeiată în mod clar pe elemente de probă pozitive. Articolul 5 Calcularea valorii subvenției
care nu face obiectul unor măsuri compensatorii Valoarea subvenției care face obiectul
unor măsuri compensatorii este calculată în termeni de avantaj
conferit beneficiarului, așa cum s-a constatat și s-a determinat
pentru perioada în care se efectuează Ö examinarea Õ. Această
perioadă corespunde, în mod normal, ultimului exercițiu contabil al
beneficiarului, dar poate acoperi oricare altă perioadă cu o
durată minimă de șase luni, care este anterioară
deschiderii Ö examinării Õ și pentru care
sunt disponibile date fiabile, financiare și de altă natură. Articolul 6 Calcularea avantajului conferit
beneficiarului Calcularea avantajului conferit beneficiarului
se efectuează prin aplicarea următoarelor norme: (a) nu se consideră că o
cotă de participare a autorităților publice la capitalul social
al unei întreprinderi conferă un avantaj, cu excepția cazului în care
investiția poate fi considerată incompatibilă cu practica
obișnuită privind investițiile, inclusiv în ceea ce
privește furnizarea de capital de risc, investitorilor privați de pe
teritoriul țării de origine și/sau de export; (b) nu se consideră că un
împrumut acordat de autoritățile publice conferă un avantaj, cu
excepția cazului în care există o diferență între suma pe
care întreprinderea beneficiară o plătește pentru împrumutul
acordat de autoritățile publice și suma pe care ar plăti-o
pentru un împrumut comercial comparabil pe care l-ar putea obține efectiv
pe piață. În acest caz, avantajul corespunde diferenței dintre
cele două sume; (c) nu se consideră că o
garanție la împrumut acordată de autoritățile publice
conferă un avantaj, cu excepția cazului în care există o
diferență între suma pe care întreprinderea beneficiară a
garanției o plătește pentru împrumutul garantat de
autoritățile publice și suma pe care ar plăti-o pentru un
împrumut comercial comparabil, în absența acestei garanții. În acest
caz, avantajul corespunde diferenței dintre cele două sume, ajustate
pentru a ține seama de diferențele dintre comisioane; (d) nu se consideră că
furnizarea de bunuri sau de servicii sau achiziționarea de bunuri de
către autoritățile publice conferă un avantaj, cu
excepția cazului în care furnizarea se efectuează prin intermediul
unei remunerații mai mici decât ar fi adecvată sau a cazului în care
achiziționarea se efectuează prin intermediul unei remunerații
mai mari decât ar fi adecvată. Adecvarea remunerării se stabilește
în raport cu condițiile existente pe piață pentru bunul sau
serviciul respectiv în țara de furnizare sau de cumpărare, inclusiv
prețul, calitatea, disponibilitatea, valoarea comercială, transportul
și alte condiții de achiziționare sau de vânzare. În cazul în care în țara
furnizoare sau în țara de achiziție nu există, pentru produsul
sau serviciul respectiv, condiții de piață care să
poată fi utilizate ca referințe corespunzătoare, se aplică
următoarele norme: (i) condițiile și
modalitățile predominante din țara în cauză se
ajustează, pe baza costurilor, prețurilor și a altor factori
reali disponibili în țara respectivă, cu o valoare adecvată,
care să reflecte condițiile normale de pe piață; sau (ii) după caz, se recurge la
condițiile și modalitățile predominante pe piața altei
țări sau pe piața mondială și la care are acces
beneficiarul. Articolul 7 Dispoziții generale privind
calculul (1) Valoarea subvenției care face
obiectul unor măsuri compensatorii se calculează pe unitate de produs
subvenționat exportat către Ö Uniune Õ. La stabilirea valorii respective,
următoarele elemente pot fi deduse din subvenția totală: (a) orice taxe de înscriere și alte
costuri suportate, în mod necesar, pentru a avea drept la subvenție sau
pentru a beneficia de aceasta; (b) taxele de export, impozitele sau
alte costuri suportate la exportul produsului către Ö Uniune Õ, destinate în mod
specific compensării subvenției. În cazul în care o parte interesată
solicită să se efectueze o astfel de deducere, îi revine sarcina de a
aduce dovada că această cerere este justificată. (2) În cazul în care subvenția nu este
acordată în funcție de cantitățile fabricate ce au fost
produse, exportate sau transportate, valoarea subvenției care face
obiectul unor măsuri compensatorii se determină prin repartizarea, în
mod adecvat, a valorii subvenției totale la nivelul producției,
vânzării sau exportului produsului în cauză, în cursul perioadei în
care se efectuează Ö examinarea Õ. (3) În cazul în care poate fi stabilit un
raport între subvenție și achiziția, prezentă sau viitoare,
de active imobile, valoarea subvenției care poate face obiectul unor
măsuri compensatorii se calculează prin repartizarea acesteia la o
perioadă corespunzătoare duratei de amortizare normală a acestor
bunuri, în industria respectivă. Valoarea astfel calculată, aferentă
perioadei în care se efectuează Ö examinarea Õ, inclusiv partea
corespunzătoare activelor imobilizate achiziționate înaintea acestei
perioade, se repartizează în conformitate cu dispozițiile alineatului
(2). În cazul bunurilor care nu se depreciază,
subvenția este asimilată unui împrumut fără dobândă
și este reglementată de dispozițiile articolului 6 litera (b). (4) În cazul în care subvenția nu se
acordă în vederea achiziționării activelor imobile, valoarea
avantajului conferit în decursul perioadei de efectuare a Ö examinării Õ este, în principiu,
atribuită acestei perioade și repartizată în conformitate cu
alineatul (2), cu excepția cazului în care circumstanțe speciale
justifică atribuirea acesteia pentru altă perioadă. Articolul 8 Stabilirea prejudiciului (1) Stabilirea existenței unui prejudiciu
se bazează pe elemente de probă pozitive și implică o examinare
obiectivă a: (a) volumului importurilor care fac
obiectul unor subvenții și efectul acestor importuri asupra
prețurilor produselor similare pe piața Ö Uniunii Õ; și a (b) impactului acestor importuri asupra
industriei Ö Uniunii Õ . (2) În ceea ce privește volumul
importurilor care fac obiectul unor subvenții, se analizează
dacă a avut loc o creștere substanțială a importurilor care
fac obiectul unor subvenții, fie în cantități absolute, fie în
raport cu producția sau cu consumul în cadrul Ö Uniunii Õ. În ceea ce
privește efectul importurilor care fac obiectul unor subvenții asupra
prețurilor se analizează dacă a existat, în cazul importurilor
care fac obiectul unor subvenții asupra prețurilor, o subcotare
semnificativă a prețului în raport cu prețul unui produs similar
din industria Ö Uniunii Õ sau dacă aceste
importuri au ca efect, în alt mod, diminuarea semnificativă a
prețurilor sau împiedicarea în mod semnificativ a creșterii
prețurilor care, altfel, s-ar fi produs. Unul sau mai mulți dintre
acești factori nu constituie neapărat o bază decisivă de
analiză. (3) În cazul în care importurile unui produs
provenite din mai multe țări fac simultan obiectul unor Ö examinări Õ în materie de taxe
compensatorii, efectele acestor importuri nu pot face obiectul unei
evaluări cumulative decât în cazul în care: (a) valoarea subvenției care face
obiectul unor măsuri compensatorii stabilită în raport cu importurile
provenite din fiecare țară este superioară nivelului de
minimis, în sensul articolului 14 alineatul (5) și în cazul în care
volumul importurilor provenite din fiecare țară nu este neglijabil;
și (b) o evaluare cumulativă a
efectelor importurilor este adecvată, având în vedere condițiile de
concurență între produsele importate și condițiile de
concurență între produsele importate și produsul similar Ö al
Uniunii Õ . (4) Examinarea impactului importurilor care
fac obiectul unor subvenții asupra industriei respective Ö a Uniunii Õ implică o
evaluare a tuturor factorilor și indicilor economici relevanți care
influențează situația acestei industrii, inclusiv faptul că
o industrie nu a surmontat în totalitate efectele practicilor de
subvenționare sau de dumping din trecut; importanța valorii
subvenției care face obiectul unor măsuri compensatorii; diminuarea
efectivă și potențială a vânzărilor, a profiturilor, a
producției, a cotei de piață, a productivității, a
randamentului investițiilor sau a utilizării capacităților;
factorii care influențează prețurile în Ö Uniune Õ, efectele negative,
efective și potențiale, asupra fluxului numerarului, asupra
stocurilor, asupra ocupării forței de muncă, asupra salariilor,
asupra creșterii economice, asupra capacității de a mobiliza
capitaluri sau investiții și, în cazul agriculturii, utilizarea
sporită a programelor de sprijin din partea autorităților publice.
Această listă nu este exhaustivă și unul sau mai mulți
dintre acești factori nu constituie neapărat o bază
decisivă de analiză. (5) Trebuie demonstrat, cu ajutorul tuturor
elementelor de probă pertinente prezentate în conformitate cu alineatul
(1), că importurile care fac obiectul unor subvenții cauzează un
prejudiciu. Concret, acest lucru implică demonstrarea faptului că
volumul și/sau prețul menționate la alineatul (2) au un impact
asupra industriei Ö Uniunii Õ în sensul alineatului (4)
și că acest impact este de asemenea natură încât poate fi
considerat important. (6) Factorii cunoscuți, alții decât
importurile care fac obiectul unor subvenții, care aduc în același
timp un prejudiciu industriei Ö Uniunii Õ, sunt de asemenea
analizați, astfel încât prejudiciul adus de acești alți factori
să nu fie atribuit importurilor care fac obiectul unor subvenții în
sensul alineatului (5). Factorii care pot fi considerați ca fiind relevanți
în această privință includ volumul și prețul
importurilor care nu fac obiectul unor subvenții, reducerea cererii sau
modificările configurației consumului, practicile comerciale
restrictive ale producătorilor din țări terțe și Ö din
Uniune Õ și concurența
dintre acești producători, evoluția tehnologiei, precum și
rezultatele la export și productivitatea industriei Ö Uniunii Õ. (7) Efectul importurilor care fac obiectul
unor subvenții este evaluat în raport cu producția Ö la nivelul
Uniunii Õ a produsului similar
în cazul în care datele disponibile permit identificarea acestei producții
separat pe baza unor criterii precum procedeele de producție,
vânzările și profiturile producătorilor. În cazul în care
această producție nu poate fi identificată separat, efectele
importurilor care fac obiectul unor subvenții se evaluează prin
examinarea producției celui mai restrâns grup sau celei mai restrânse game
de produse care include produsul similar, pentru care pot fi furnizate
informațiile necesare. (8) Stabilirea existenței unui risc de
prejudiciu important se bazează pe fapte, nu doar pe afirmații,
conjuncturi sau posibilități îndepărtate. Modificarea
circumstanțelor care ar crea o situație în care subvenția ar
cauza un prejudiciu trebuie să fie previzibilă în mod clar și
iminentă. Pentru a stabili existența unui risc de
prejudiciu important, este necesar să se examineze factori precum: (a) natura subvențiilor respective
și efectele comerciale pe care le pot antrena; (b) o rată de creștere
semnificativă a importurilor care fac obiectul unor subvenții pe
piața Ö Uniunii Õ, ceea ce denotă
probabilitatea unei creșteri substanțiale a importurilor; (c) capacitatea suficientă și
liber disponibilă a exportatorului sau creșterea iminentă
și semnificativă a acestei capacități, ceea ce denotă
probabilitatea unei creșteri substanțiale a exporturilor care fac
obiectul unor subvenții către Ö Uniune Õ, având în vedere
existența altor piețe de export care pot absorbi exporturile
suplimentare; (d) intrarea importurilor la
prețuri care pot determina diminuarea substanțială a
prețurilor interne sau pot împiedica în mod semnificativ creșterea
prețurilor și care ar putea determina o creștere a cererii de
noi importuri; (e) stocurile produsului care face
obiectul Ö examinării Õ. Niciunul
dintre acești factori în particular nu constituie în mod necesar o
bază de analiză decisivă, dar totalitatea factorilor în
cauză trebuie să conducă la concluzia că alte exporturi
care fac obiectul unor subvenții sunt iminente și că se va
produce un prejudiciu important în cazul în care nu se iau măsuri de
protecție. Articolul 9 Definiția industriei Ö Uniunii Õ (1) În sensul prezentului regulament, se
înțelege prin „industrie Ö a Uniunii Õ” totalitatea
producătorilor Ö din Uniune Õ de produse similare
sau aceia dintre ei ale căror producții suplimentare constituie o
proporție majoră, în sensul articolului 10 alineatul (6) din
producția totală Ö a
Uniunii de astfel de Õ produse; cu toate
acestea: (a) în cazul în care producătorii
au legătură cu exportatorii sau cu importatorii sau sunt ei
înșiși importatori ai produsului presupus a face obiectul unor
subvenții, expresia „industrie Ö a Uniunii Õ” poate fi
interpretată ca desemnând restul producătorilor; (b) în circumstanțe excepționale,
teritoriul Ö Uniunii Õ poate fi
împărțit, în ceea ce privește producția în cauză, în
două sau mai multe piețe competitive și se poate considera
că producătorii din interiorul fiecărei piețe constituie o
industrie distinctă în cazul în care: (i) producătorii din interiorul unei
astfel de piețe vând în totalitate sau aproape în totalitate din
producția produsului în cauză pe această piață;
și (ii) cererea pe această piață
nu este satisfăcută într-o măsură semnificativă de către
producătorii produsului în cauză stabiliți în altă parte a Ö Uniunii Õ. În aceste circumstanțe, se poate concluziona
că există un prejudiciu chiar dacă nu este afectată o
proporție majoră a întregii industrii Ö a Uniunii Õ, cu condiția ca
importurile care fac obiectul unor subvenții să se concentreze pe
această piață izolată și ca, în afară de aceasta,
importurile care fac obiectul unor subvenții să aducă un prejudiciu
producătorilor producției totale sau aproape totale din interiorul
acestei piețe. (2) În sensul alineatului (1), nu se
consideră că producătorii au legătură cu exportatorii
sau cu importatorii decât: (a) în cazul în care unul dintre ei îl
controlează, în mod direct sau indirect, pe celălalt; sau (b) în cazul în care ambii sunt
controlați, în mod direct sau indirect, de un terț; sau (c) în cazul în care ei controlează
împreună, în mod direct sau indirect, un terț, cu condiția
să existe motive pentru a se crede sau a se presupune că efectul
relației este de așa natură încât producătorul în
cauză se comportă diferit de producătorii care nu au astfel de
legătură. În sensul prezentului alineat, se
consideră că un producător controlează un alt
producător în cazul în care este, de drept sau de fapt, în
măsură să exercite asupra acestuia o putere de constrângere sau
de direcționare. (3) În cazul în care se interpretează
că expresia „industrie Ö a Uniunii Õ” desemnează
producătorii dintr-o anumită regiune, exportatorilor sau
autorităților publice care acordă subvenția li se
acordă posibilitatea de a oferi angajamente în conformitate cu articolul
13 regiunii în cauză. Într-un astfel de caz și în momentul
evaluării interesului Ö Uniunii Õ în ceea ce
privește măsurile, trebuie acordată o atenție specială
interesului regiunii. În cazul în care nu se oferă repede un angajament
satisfăcător sau în cazul în care se aplică situațiile
prevăzute la articolul 13 alineatele (9) și (10), poate fi
impusă pentru întreaga Ö Uniune Õo taxă
compensatorie provizorie sau definitivă. În aceste cazuri, taxele pot fi
limitate la producători sau exportatori specifici, în măsura în care
acest lucru este posibil. (4) Dispozițiile articolului 8 alineatul
(7) se aplică prezentului articol. Articolul 10 Inițierea procedurii (1) Sub rezerva dispozițiilor alineatului
(8), se deschide o Ö examinare Õ care vizează
stabilirea existenței, gradului și efectului oricărei subvenții
presupusă a fi fost acordată în urma înaintării în scris a unei
plângeri de către orice persoană fizică sau juridică sau de
către orice asociație care nu are personalitate juridică, care
acționează în numele industriei Ö Uniunii Õ . Plângerea poate fi adresată Comisiei sau
unui stat membru care o transmite acesteia. Comisia trimite statelor membre o
copie a oricărei plângeri primite. Se consideră că plângerea a
fost depusă în prima zi lucrătoare următoare datei în care aceasta
a fost primită la Comisie prin scrisoare recomandată sau
următoare celei în care a fost emisă confirmarea de primire de
către Comisie. În cazul în care, în absența unei
plângeri, un stat membru este în posesia unor elemente de probă suficiente
referitoare la o subvenție și la un prejudiciu care rezultă din
aceasta pentru industria Ö Uniunii Õ le comunică de
îndată Comisiei. (2) O plângere în sensul alineatului (1)
trebuie să conțină elemente de probă suficiente cu privire
la existența unei subvenții care poate face obiectul unor măsuri
compensatorii (care să conțină, pe cât posibil, valoarea
subvenției), a unui prejudiciu și a unei legături de cauzalitate
între importurile care se presupune că fac obiectul unor subvenții
și prejudiciul presupus a fi adus. Plângerea trebuie să
conțină informațiile care pot fi în mod rezonabil la
dispoziția reclamantului cu privire la următoarele puncte: (a) identitatea reclamantului și o
descriere a volumului și a valorii producției produsului similar Ö la nivelul
Uniunii Õ efectuată de
către reclamant. În cazul în care o plângere este prezentată în scris
în numele industriei Ö Uniunii Õ, aceasta
precizează industria în numele căreia este înaintată și se
prezintă o listă a tuturor producătorilor cunoscuți Ö din
Uniune Õ ai produsului
similar (sau a asociațiilor de producători Ö din
Uniune Õ ai produsului
similar) și, în măsura posibilului, o descriere a volumului și a
valorii producției Ö la nivelul
Uniunii Õ a produsului similar
care reprezintă acești producători; (b) o descriere completă a
produsului care se presupune că face obiectul unor subvenții, numele țării
sau ale țărilor de origine sau de export în cauză, identitatea
fiecărui exportator sau producător străin cunoscut și o
listă a persoanelor cunoscute pentru importul produsului în cauză; (c) elementele de probă privind
existența, valoarea și natura subvenției în cauză, precum
și aplicabilitatea măsurilor compensatorii; (d) evoluția volumului importurilor
care se presupune că fac obiectul unor subvenții, efectul acestor
importuri asupra prețurilor produsului similar pe piața Ö Uniunii Õ și impactul
acestor importuri asupra industriei Ö Uniunii Õ, demonstrat prin
factori și indici pertinenți care influențează
situația acestei industrii, cum ar fi cei enumerați la articolul 8
alineatele (2) și (4). (3) Comisia examinează, în măsura
posibilului, exactitatea și adecvarea elementelor de probă furnizate
în plângere pentru a stabili dacă există probe suficiente pentru a
justifica deschiderea unei Ö examinări Õ. (4) Poate fi deschisă o Ö examinare Õ pentru a determina
dacă subvențiile pretinse sunt specifice, în sensul articolului 4
alineatele (2) și (3). (5) Poate fi deschisă o Ö examinare Õ și pentru
măsurile de tipul celor enumerate în anexa IV, în măsura în care
conțin un element de subvenție în sensul articolului 3, pentru a
stabili dacă măsurile în cauză respectă în totalitate
dispozițiile anexei respective. (6) Nu se deschide o Ö examinare Õ, în conformitate cu
alineatul (1), decât în cazul în care s-a determinat, pe baza unei
examinări a gradului de susținere sau de opoziție la plângerea
exprimată de către producătorii Ö din
Uniune Õ ai produsului
similar, că plângerea a fost prezentată de către industria Ö Uniunii Õ sau în numele
acesteia. Plângerea este considerată a fi fost depusă de către
industria Ö Uniunii Õ sau în numele
acesteia în cazul în care este susținută de către
producătorii Ö din
Uniune Õ ale căror
producții adunate constituie mai mult de 50 % din producția
totală a produsului similar realizată de către partea industriei
Ö Uniunii Õ care își exprimă
susținerea sau opoziția față de plângere. Cu toate acestea,
nu se deschide o Ö examinare Õ în cazul în care
producătorii Ö din Uniune Õ care susțin în
mod expres plângerea reprezintă mai puțin de 25 % din
producția totală a produsului similar din industria Ö Uniunii Õ. (7) Autoritățile evită să
facă publică cererea de deschidere a unei Ö examinări Õ, cu excepția
cazului în care a fost luată o decizie de deschidere a acesteia. Cu toate
acestea, imediat după primirea unei plângeri documentate în mod
corespunzător în conformitate cu prezentul articol și, în orice caz,
înainte de a proceda la deschiderea Ö examinării Õ, Comisia
înștiințează țara de origine și/sau țara de
export în cauză și o invită să demareze consultări în
vederea clarificării situației privind problemele prevăzute la
alineatul (2) și pentru a găsi o soluție acceptată de
ambele părți. ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 18 alineatul (1) (adaptat) (8) Dacă, în situații speciale,
Comisia decide deschiderea unei Ö examinări Õ fără
să se fi primit o plângere în scris în acest sens din partea sau în numele
unei industrii a Uniunii, decizia se ia în baza unor elemente de probă
suficiente cu privire la existența unor subvenții pasibile de
măsuri compensatorii, a unui prejudiciu și a unei legături de
cauzalitate în sensul alineatului (2), care justifică deschiderea unei
anchete. Comisia furnizează informații statelor membre de îndată
ce a determinat necesitatea de a deschide o astfel de anchetă. ê 597/2009
(adaptat) (9) Elementele de probă privind
subvenția și prejudiciul sunt examinate în același timp pentru a
decide dacă este necesar să fie deschisă o Ö examinare Õ. O plângere este
respinsă în cazul în care elementele de probă privind subvenția
care poate face obiectul unor măsuri compensatorii sau prejudiciul sunt
insuficiente pentru a justifica continuarea procedurii. Nu se
inițiază o procedură împotriva țărilor ale căror
importuri reprezintă o cotă a pieței mai mică de 1 %,
numai în cazul în care, împreună, aceste țări reprezintă
3 % sau mai mult din consumul Ö la nivelul
Uniunii Õ. (10) Plângerea poate fi retrasă înainte
de deschiderea Ö examinării Õ, caz în care se
consideră că nu a fost depusă. ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 18 alineatul (2) (11) În cazul în care se constată că
există elemente de probă suficiente pentru a justifica inițierea
procedurii, Comisia inițiază procedura în termen de 45 de zile de la
data depunerii plângerii și publică un aviz în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene. Atunci când probele prezentate sunt insuficiente,
reclamantul este informat de acest lucru în termen de 45 de zile de la data la
care plângerea a fost depusă la Comisie. Comisia informează statele
membre cu privire la analiza plângerii, în mod normal în termen de 21 de zile
de la data depunerii acesteia la Comisie. ê 597/2009
(adaptat) (12) În avizul de inițiere a procedurii
se anunță deschiderea unei Ö examinări Õ, se indică
produsul și țările în cauză, se prezintă un rezumat al
informațiilor primite și se prevede că orice informație
utilă trebuie comunicată Comisiei. Se stabilește termenul în care
părțile interesate se pot face cunoscute, își pot prezenta
punctul de vedere în scris și pot comunica informații, în cazul în care
aceste puncte de vedere și aceste informații trebuie luate în
considerare în cursul Ö examinării Õ. Se precizează,
de asemenea, termenul în care părțile interesate pot cere să fie
ascultate de către Comisie în conformitate cu articolul 11 alineatul (5). (13) Comisia informează exportatorii,
importatorii, asociațiile reprezentative ale importatorilor sau
exportatorilor despre care se știe că sunt interesați, precum
și țara de origine și/sau de export și reclamanții cu
privire la inițierea procedurii și, având grijă să
protejeze informațiile confidențiale, transmite exportatorilor
cunoscuți, autorităților țării de origine și/sau
de export și, la cerere, celorlalte părți interesate textul
integral al plângerii scrise prevăzute la alineatul (1). În cazul în care
numărul exportatorilor în cauză este deosebit de mare, este suficient
ca textul integral al plângerii scrise să fie trimis numai
autorităților țării de origine și/sau de export sau asociației
profesionale în cauză. (14) O Ö examinare Õ în materie de taxe
compensatorii nu reprezintă un obstacol în calea operațiunilor de
vămuire. Articolul 11 Ancheta (1) În urma inițierii procedurii,
Comisia, în cooperare cu statele membre, începe Ö examinarea Õ la nivelul Ö Uniunii Õ. Această Ö examinare Õare ca obiect, în mod
simultan, atât subvenția, cât și prejudiciul. Pentru a realiza o determinare
reprezentativă, se alege o perioadă de Ö examinare Õ care, în cazul
subvențiilor, corespunde, în mod normal, perioadei de Ö examinare Õ prevăzute la
articolul 5. Informațiile referitoare la o
perioadă posterioară perioadei în care se desfășoară Ö examinarea Õ nu se iau, în mod
normal, în considerare. (2) Destinatarii chestionarelor utilizate
într-o Ö examinare Õ în materie de taxe
compensatorii au la dispoziție cel puțin treizeci de zile pentru a
răspunde. Termenul pentru exportatori începe să curgă de la data
primirii chestionarului, care se consideră primit în cele șapte zile
care urmează datei la care a fost trimis exportatorului sau transmis reprezentantului
diplomatic corespunzător al țării de origine și/sau de
export. Se poate acorda o prorogare a termenului de treizeci de zile,
ținându-se seama de termenul stabilit pentru Ö examinare Õ și sub rezerva
ca partea în cauză să prezinte un motiv întemeiat, în sensul
existenței unor circumstanțe speciale, pentru a beneficia de o astfel
de prorogare. (3) Comisia poate cere statelor membre să
îi furnizeze informații, caz în care statele membre iau toate
măsurile necesare pentru a da curs acestor cereri. Statele membre comunică Comisiei
informațiile cerute, precum și rezultatul tuturor verificărilor,
controalelor sau Ö examinărilor Õ efectuate. În cazul în care aceste informații sunt
de interes general sau în cazul în care transmiterea acestora a fost
cerută de către un stat membru, Comisia le transmite statelor membre,
cu condiția să nu aibă caracter confidențial, caz în care
transmite un rezumat neconfidențial. (4) Comisia poate solicita statelor membre
să efectueze toate verificările și toate controalele necesare,
mai ales cu privire la importatori, la comercianți și la
producătorii Ö din
Uniune Õ și să
efectueze Ö examinări Õ în țările
terțe, sub rezerva acordului întreprinderilor în cauză și a
lipsei opoziției din partea autorităților publice din
țările respective, înștiințate oficial. Țările membre iau toate
măsurile necesare pentru a da curs cererilor Comisiei. Agenți ai Comisiei pot, la cererea
acesteia sau a unui stat membru, să îi asiste pe agenții statelor
membre în exercitarea funcției acestora. (5) Părțile interesate care s-au
făcut cunoscute în conformitate cu articolul 10 alineatul (12) al doilea
paragraf sunt ascultate în cazul în care au făcut o cerere scrisă în
termenul stabilit în avizul publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,
demonstrând că sunt efectiv părți interesate care pot fi
afectate de rezultatul procedurii și că există motive speciale
pentru a fi ascultate. (6) La cerere, importatorilor, exportatorilor
și reclamanților care s-au făcut cunoscuți în conformitate
cu articolul 10 alineatul (12) al doilea paragraf, precum și
autorităților publice ale țării de origine și/sau de
export li se oferă posibilitatea de a întâlni părțile care au
interese contrare pentru a permite confruntarea tezelor opuse. În cazul în care se oferă astfel de
posibilități, trebuie să se țină seama de necesitatea
păstrării caracterului confidențial al informațiilor,
precum și de conveniența părților. Nicio parte nu este obligată să
asiste la o întâlnire și absența unei părți nu aduce
prejudicii cauzei sale. Informațiile furnizate oral în temeiul
prezentului alineat se iau în considerare de către Comisie în măsura
în care sunt confirmate ulterior în scris. (7) Reclamanții, autoritățile
publice ale țării de origine și/sau de export, importatorii
și exportatorii, precum și asociațiile lor reprezentative,
utilizatorii și asociațiile de consumatori care s-au făcut
cunoscute în conformitate cu articolul 10 alineatul (12) al doilea paragraf
pot, prin cerere scrisă, să ia cunoștință de toate
informațiile furnizate Comisiei de oricare parte implicată în Ö examinare Õ, cu excepția
documentelor interne întocmite de autoritățile Ö Uniunii Õ sau ale statelor
membre, cu condiția ca aceste informații să fie relevante pentru
protejarea intereselor lor, să nu fie confidențiale în sensul
articolului 29 și să fie utilizate în Ö examinare Õ. Aceste părți pot răspunde
acestor informații și observațiile lor se iau în considerare în
măsura în care ele sunt suficient de bine documentate. (8) Cu excepția circumstanțelor
prevăzute la articolul 28, exactitatea informațiilor furnizate de
părțile interesate și pe care se bazează concluziile
trebuie verificate în măsura posibilului. (9) În cazul procedurilor inițiate în
temeiul articolului 10 alineatul (11), o Ö examinare Õ trebuie să se
încheie, în cazul în care este posibil, în termen de un an. Oricum, Ö examinările Õ trebuie să se
încheie, în toate cazurile, în termen de treisprezece luni de la inițierea
acestora, în conformitate cu concluziile adoptate în temeiul articolului 13 în
ceea ce privește angajamentele sau cu cele adoptate în temeiul articolului
15 în ceea ce privește acțiunea definitivă. (10) Pe toată durata Ö examinării Õ, Comisia îi
acordă țării de origine și/sau de export o posibilitate
rezonabilă de a continua consultările, în vederea precizării
faptelor și pentru a ajunge la o soluție reciproc acceptată. Articolul 12 Măsuri provizorii (1) Se pot impune taxe provizorii în cazul în
care: (a) a fost deschisă o Ö examinare Õ în conformitate cu
articolul 10; ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 18 alineatul (3) (b) a fost publicat un aviz în acest
sens, iar părților interesate li s-a oferit o posibilitate
adecvată de a da informații și de a formula observații în
conformitate cu articolul 10 alineatul (12) al doilea paragraf; ê 597/2009
(adaptat) (c) o constatare preliminară
pozitivă a stabilit că produsul importat beneficiază de o
subvenție care poate face obiectul unor măsuri compensatorii și
că rezultă un prejudiciu pentru industria Ö Uniunii Õ, ca urmare a
acesteia; și (d) interesul Ö Uniunii Õ necesită o
acțiune în vederea împiedicării producerii unui astfel de prejudiciu. Taxele provizorii trebuie impuse cel mai
devreme în termen de șaizeci de zile și cel mai târziu în termen de
nouă luni de la începerea procedurii. Valoarea taxei compensatorii provizorii nu
trebuie să depășească valoarea totală a
subvenției care poate face obiectul unor măsuri compensatorii
stabilite în mod provizoriu și trebuie să fie mai mică decât
această valoare în cazul în care o taxă mai mică este
suficientă pentru a elimina prejudiciul suferit de industria Ö Uniunii Õ. (2) Taxele provizorii se acoperă printr-o
garanție și punerea în liberă circulație a produselor
respective pe teritoriul Ö Uniunii Õ este
condiționată de constituirea acestei garanții. ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 18 alineatul (3) (3) Comisia adoptă măsuri provizorii
în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25 alineatul
(4). ê 597/2009 (4) În cazul în care un stat membru
solicită acțiunea imediată a Comisiei și atunci când sunt
întrunite condițiile prevăzute la alineatul (1) primul și al
doilea paragraf, Comisia decide, în termen de cel mult cinci zile
lucrătoare de la primirea cererii, dacă este necesar să fie
impusă o taxă compensatorie provizorie. (5) Se pot impune taxe compensatorii
provizorii pe o perioadă de cel mult patru luni. Articolul 13 Angajamente ê 37/2014 Art. 1 și anexa punctul 18 alineatul
(4) (adaptat) (1) Cu condiția unei constatări
provizorii pozitive asupra existenței unei subvenții și a unui
prejudiciu, Comisia poate, în conformitate cu procedura de consultare
menționată la articolul 25 alineatul (2), accepta oferte de
angajament voluntare și satisfăcătoare în temeiul cărora: (a) țara de origine și/sau de
export acceptă eliminarea subvenției, limitarea acesteia sau luarea
unor măsuri privind efectele acesteia; sau (b) exportatorul se angajează
să își revizuiască prețurile sau să nu mai exporte
către zona respectivă produse care beneficiază de subvenții
care pot face obiectul unor măsuri compensatorii, astfel încât Comisia
să fie convinsă că prejudiciul cauzat de subvenții este
astfel eliminat. În acest caz și atât timp cât aceste
angajamente rămân în vigoare, taxele provizorii instituite de Comisie în
conformitate cu articolul 12 alineatul (3) și taxele definitive instituite
în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) nu se aplică importurilor
relevante ale produsului în cauză fabricat de întreprinderile
prevăzute în decizia Comisiei privind acceptarea angajamentelor Ö astfel cum a
fost Õ modificată
ulterior . Majorările de prețuri operate în
temeiul acestor angajamente nu depășesc ceea ce este necesar pentru a
compensa valoarea subvenției care poate face obiectul unor măsuri
compensatorii și ele ar trebui să fie mai mici decât valoarea
subvenției pasibile de măsuri compensatorii în cazul în care astfel
de creșteri ar fi suficiente pentru a elimina prejudiciul cauzat
industriei din Uniune. ê 597/2009
(adaptat) (2) Comisia poate sugera angajamente, dar nici
țara, nici exportatorii în cauză nu sunt obligați să le
accepte. Faptul că țara sau exportatorii nu oferă astfel de
angajamente sau declină invitația de a le accepta nu aduce atingere
în niciun mod examinării cazului. Cu toate acestea, se poate stabili că
materializarea unui risc de prejudiciu este mai probabilă în cazul în care
importurile care fac obiectul unor subvenții continuă. Nu se cer sau
nu se acceptă angajamente din partea țărilor sau exportatorilor
decât în cazul în care existența unei subvenții și a unui
prejudiciu care rezultă din aceasta a făcut obiectul unei
examinări preliminare pozitive. Cu excepția cazurilor excepționale,
nu poate fi oferit niciun angajament după încheierea perioadei în cursul
căreia pot fi prezentate observații în temeiul articolului 30
alineatul (5). (3) Angajamentele oferite nu trebuie să
fie în mod necesar acceptate în cazul în care acceptarea lor este
considerată nerealistă, de exemplu în cazul în care numărul de
exportatori actuali sau potențiali este prea mare sau din alte motive,
inclusiv din motive de politică generală. Exportatorii și/sau
țara de origine și/sau de export în cauză pot fi informați
cu privire la motivele pentru care se propune respingerea ofertei de
angajamente și li se poate oferi posibilitatea de a-și prezenta
observațiile cu privire la acest subiect. Motivele respingerii se
indică în decizia definitivă. (4) Părțile care oferă un
angajament sunt obligate să furnizeze o versiune neconfidențială
a acestuia, astfel încât angajamentul să poată fi comunicat
părților implicate în Ö examinare Õ. ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 18 alineatul (4) (adaptat) (5) În cazul în care angajamentele sunt
acceptate, Ö examinarea Õeste încheiată.
Comisia încheie Ö examinarea Õîn conformitate cu
procedura de examinare menționată la articolul 25 alineatul (3). ê 597/2009
(adaptat) è1 37/2014
Art. 1 și anexa punctul 18 alineatul (4) (6) În cazul acceptării unui angajament,
în mod normal se încheie Ö examinarea Õprivind
subvențiile și prejudiciul. În acest caz, dacă analiza privind
existența unei subvenții sau a unui prejudiciu este negativă,
angajamentul se stinge în mod automat, cu excepția cazului în care
concluzia unei astfel de analize se datorează în mare parte
existenței unui angajament. În acest caz, se poate cere ca angajamentul
să fie menținut o perioadă rezonabilă. În cazul unei concluzii pozitive privind
existența unei subvenții și a unui prejudiciu, angajamentul este
menținut în conformitate cu termenii săi și cu dispozițiile
prezentului regulament. (7) Comisia trebuie să solicite
oricărei țări sau oricărui exportator de la care s-a
acceptat un angajament să furnizeze periodic informații privind
executarea angajamentului respectiv și să autorizeze verificarea
informațiilor pertinente. Nerespectarea acestor obligații se
consideră o încălcare a angajamentului. (8) În cazul în care, în cursul unei Ö examinări Õ, se acceptă
angajamente din partea anumitor exportatori, se consideră, în sensul
articolelor 18, 19, 20 și 22, că aceste angajamente au efect de la
data la care Ö examinarea Õeste încheiată
pentru țara de origine și/sau de export. è1 (9)
În cazul încălcării sau retragerii a unui angajament de către o
parte sau în cazul retragerii acceptării angajamentului de către
Comisie, acceptarea angajamentului se retrage de către Comisie, după
caz, iar taxa provizorie instituită de Comisie în conformitate cu
articolul 12 sau taxa definitivă instituită în conformitate cu
articolul 15 alineatul (1) se aplică, cu condiția ca exportatorul în
cauză sau țara de origine și/sau de export să fi avut
posibilitatea să-și prezinte observațiile, cu excepția
cazului în care angajamentul a fost retras de exportatorul sau țara
respectivă. Comisia furnizează informații statelor membre
odată ce decide să retragă un angajament. ç Orice parte interesată sau orice stat
membru poate furniza informații care să conțină elemente
care atestă la prima vedere existența unei încălcări a unui
angajament. Evaluarea ulterioară efectuată pentru a stabili dacă
a avut sau nu loc o încălcare a angajamentului se încheie, în mod normal,
în termen de șase luni, dar în niciun caz în mai mult de nouă luni de
la prezentarea unei cereri argumentate corespunzător. Comisia poate cere ajutorul
autorităților competente din statele membre în vederea
monitorizării angajamentelor. ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 18 alineatul (4) (adaptat) (10) O taxă provizorie poate fi
instituiră în conformitate cu articolul 12, pe baza celor mai bune
informații disponibile, în cazul în care există motive să se
creadă că un angajament este încălcat sau, în cazul încălcării
sau retragerii angajamentului, atunci când Ö examinarea Õ care a avut ca
rezultat acest angajament nu a fost încheiată. ê 597/2009
(adaptat) Articolul 14 Încheierea procedurii fără
impunerea de măsuri (1) În cazul în care o plângere este
retrasă, procedura poate fi încheiată, cu excepția cazului în
care încheierea ei nu este în interesul Ö Uniunii Õ. ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 18 alineatul (5) (adaptat) (2) Atunci când nu sunt necesare măsuri
de protecție, Ö examinarea Õsau procedura se
încheie. Comisia încheie Ö examinarea Õîn conformitate cu
procedura de examinare menționată la articolul 25 alineatul (3). ê 597/2009
(adaptat) è1 37/2014
Art. 1 și anexa punctul 18 alineatul (6) (3) În conformitate cu alineatul (5),
procedura este încheiată de îndată în cazul în care se constată
că valoarea subvenției care poate face obiectul unor măsuri
compensatorii este de minimis sau în cazul în care volumul
importurilor, reale sau potențiale, care fac obiectul subvențiilor
sau prejudiciul este neglijabil. (4) În ceea ce privește procedurile
demarate în temeiul articolului 10 alineatul (11), în mod normal
prejudiciul este considerat ca fiind neglijabil în cazul în care cota de
piață a importurilor este inferioară valorilor
stabilite la articolul 10 alineatul (9). În Ö examinările Õ privind importurile
originare din țări în curs de dezvoltare, volumul importurilor care
fac obiectul unor subvenții este considerat neglijabil în cazul în care
reprezintă mai puțin de 4 % din importurile totale ale
produsului similar în Ö Uniune Õ, cu excepția
cazului în care importurile originare din țările în curs de
dezvoltare ale căror cote individuale reprezintă mai puțin de
4 % din importurile totale contribuie cu mai mult de 9 % la
importurile totale ale produsului similar în Ö Uniune Õ. (5) Valoarea subvenției care poate face
obiectul unor măsuri compensatorii este considerată de minimis
în cazul în care ea este mai mică de 1 % ad valorem, cu
excepția cazurilor Ö examinărilor Õ privind importurile
originare din țări în curs de dezvoltare unde nivelul de la care este
considerată de minimis este de 2 % ad valorem, cu
condiția ca doar Ö examinarea Õ să fie
încheiată în cazul în care valoarea subvenției care poate face
obiectul unor măsuri compensatorii este mai mică decât nivelul de
minimis aplicabil unor exportatori individuali și ca aceștia
să facă în continuare obiectul procedurii și să poată
face din nou obiectul unei Ö examinări Õ în cadrul unei examinări
efectuate pentru țara respectivă, în aplicarea articolelor 18 și
19. Articolul 15 Impunerea de taxe definitive è1 (1)
În cazul în care faptele, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv,
indică existența unei subvenții care poate face obiectul unor
măsuri compensatorii și un prejudiciu care rezultă din aceasta,
iar interesul Uniunii impune o intervenție în conformitate cu articolul
31, Comisia, în conformitate cu procedura de examinare menționată la
articolul 25 alineatul (3), instituie o taxă compensatorie
definitivă. În cazul în care sunt în vigoare taxe provizorii, Comisia
inițiază această procedură cu cel puțin o lună
înaintea expirării acestor taxe. ç ê 597/2009
(adaptat) è1 37/2014
Art. 1 și anexa punctul 18 alineatul (7) Nu se instituie nicio măsură în
cazul în care se procedează la eliminarea subvenției sau a
subvențiilor sau în cazul în care se demonstrează că acestea nu
mai aduc un beneficiu exportatorilor în cauză. Valoarea taxei compensatorii nu trebuie
să depășească valoarea totală a subvenției
pasibile de măsuri compensatorii stabilită, ci ar trebui să fie
inferioară valorii totale a subvenției pasibile de măsuri compensatorii
stabilită și trebuie să fie mai mică decât această valoare
în cazul în care această valoare mai mică este suficientă pentru
a elimina prejudiciul adus industriei Ö Uniunii Õ. (2) Asupra importurilor unui produs,
indiferent de sursa acestora, care s-a constatat că beneficiază de o
subvenție care poate face obiectul unor măsuri compensatorii și
cauzează un prejudiciu, cu excepția importurilor care fac obiectul
unui angajament acceptat în temeiul prezentului regulament, se impune, în mod
nediscriminatoriu, o taxă compensatorie a cărei valoare este
adecvată fiecărui caz. Regulamentul care impune taxa precizează
valoarea taxei impuse fiecărui furnizor sau, în cazul în care acest lucru
nu este posibil, țării furnizoare în cauză. (3) În cazul în care Comisia și-a limitat
examinarea în conformitate cu articolul 27, taxa compensatorie aplicată
importurilor care provin de la exportatorii sau de la producătorii care
s-au făcut cunoscuți în conformitate cu articolul 27, dar nu au fost
incluși în Ö examinare Õ, nu trebuie să
depășească valoarea mediei ponderate a subvenției care
poate face obiectul unor măsuri compensatorii, stabilite pentru
părțile care constituie eșantionul. În sensul prezentului alineat, Comisia nu
ține seama de valorile nule și de minimis, nici de valorile
stabilite în circumstanțele prevăzute la articolul 28. Se aplică taxe individuale importurilor
care provin de la exportatorii sau producătorii pentru care s-a calculat o
valoarea individuală a subvenției, în conformitate cu articolul 27. Articolul 16 Retroactivitate (1) Nu se aplică măsuri provizorii
și taxe compensatorii definitive decât produselor puse în liberă
circulație după data la care a intrat în vigoare măsura
luată în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) sau cu articolul
15 alineatul (1), după caz, sub rezerva excepțiilor menționate
de prezentul regulament. è1 (2)
În cazul în care a fost aplicată o taxă provizorie și atunci
când faptele constatate definitiv indică existența unei
subvenții care poate face obiectul unor măsuri compensatorii și
a unui prejudiciu, Comisia decide, indiferent dacă trebuie sau nu
instituită o taxă compensatorie definitivă, în ce
măsură trebuie percepută definitiv taxa provizorie. ç În acest sens, „prejudiciul” nu include o
întârziere semnificativă în crearea unei industrii Ö a Uniunii Õ, nici un risc de
prejudiciu important, cu excepția cazului în care se stabilește
că respectivul risc s-ar fi transformat în prejudiciu important în cazul
în care nu ar fi fost aplicate măsuri provizorii. În toate celelalte
cazuri care implică un risc sau o întârziere, valorile provizorii trebuie
eliberate și taxele definitive nu pot fi impuse decât începând cu data
determinării finale a riscului sau a întârzierii semnificative. (3) În cazul în care taxa compensatorie
definitivă este mai mare decât taxa provizorie, diferența nu este
recuperată. În cazul în care taxa definitivă este mai mică decât
taxa provizorie, taxa se recalculează. Atunci când determinarea
finală este negativă, taxa provizorie nu se confirmă. (4) Poate fi percepută o taxă
compensatorie definitivă pentru produsele puse în liberă
circulație în termen de cel mult 90 zile înainte de data aplicării
măsurilor provizorii, dar nu anterior deschiderii Ö examinării Õ, cu condiția
ca: (a) importurile să fi fost
înregistrate în conformitate cu articolul 24 alineatul (5); (b) Comisia să le fi dat
importatorilor în cauză posibilitatea de a-și prezenta
observațiile; (c) să existe circumstanțe critice
în care, pentru produsele în cauză care fac obiectul subvențiilor, un
prejudiciu dificil de reparat este cauzat de importuri masive, efectuate
într-un timp relativ scurt, ale unui produs care beneficiază de
subvenții care pot face obiectul unor măsuri compensatorii, în sensul
prezentului regulament; și (d) pentru a împiedica faptul ca un
asemenea prejudiciu să se repete, apare ca necesar să se impună
retroactiv taxe compensatorii asupra acestor importuri. (5) În caz de încălcare sau de retragere
a angajamentelor, pot fi percepute taxe definitive pentru mărfurile puse
în liberă circulație cu cel mult nouăzeci de zile înainte de
data aplicării măsurilor provizorii, cu condiția ca importurile
să fi fost înregistrate în conformitate cu articolul 24 alineatul (5)
și ca evaluarea retroactivă să nu se aplice importurilor
efectuate anterior încălcării sau retragerii angajamentului. Articolul 17 Durata O măsură compensatorie nu
rămâne în vigoare decât pe perioada și în măsura necesare pentru
a compensa subvențiile care aduc prejudicii, care pot face obiectul unor
măsuri compensatorii. Articolul 18 Examinarea
măsurilor efectuată în perspectiva expirării acestora (1) O măsură compensatorie
definitivă expiră la cinci ani de la impunerea ei sau la cinci ani de
la data încheierii examinării celei mai recente care a avut ca obiect atât
subvenția, cât și prejudiciul, cu excepția cazului în care
examinarea a stabilit că expirarea măsurilor ar favoriza continuarea
sau reapariția subvenției și a prejudiciului. O examinare a
măsurilor care urmează să expire are loc fie la inițiativa
Comisiei, fie pe baza cererii formulate de către producătorii Ö din Uniune Õ sau în numele
acestora, și măsurile rămân în vigoare până la stabilirea
rezultatelor examinării. (2) Se efectuează o examinare a
măsurilor care urmează să expire atunci când cererea
conține suficiente elemente de probă potrivit cărora expirarea
măsurilor ar favoriza probabil continuarea sau reapariția subvenției
și a prejudiciului. Această probabilitate poate fi
susținută, de exemplu, de dovada continuării subvenției
și a prejudiciului sau de dovada că eliminarea prejudiciului se
datorează, total sau parțial, existenței măsurilor sau de
dovada că situația exportatorilor sau condițiile pieței
sunt de asemenea natură încât implică probabilitatea unor noi
subvenții prejudiciabile. (3) În cadrul Ö examinărilor Õ efectuate în temeiul
prezentului alineat, exportatorii, importatorii, autoritățile publice
ale țării de origine și/sau de export și producătorii
din Ö Uniune Õ au posibilitatea de
a dezvolta, de a respinge sau de a comenta tezele expuse în cererea de
examinare, iar concluziile țin seama de toate elementele de probă
pertinente și documentate corespunzător prezentate pentru a stabili
dacă expirarea măsurilor ar fi sau nu de natură să
favorizeze continuarea sau reapariția subvenției și a
prejudiciului. (4) În Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
se publică un aviz de expirare iminentă, la o dată
adecvată, în decursul ultimului an din perioada de aplicare a
măsurilor în sensul prezentului articol. Ulterior, producătorii din Ö Uniune Õ au dreptul să
prezinte o cerere de examinare în conformitate cu alineatul (2), cu cel mult
trei luni înaintea încheierii perioadei de cinci ani. Se publică, de
asemenea, un aviz în care se anunță expirarea efectivă a
măsurilor în temeiul dispozițiilor prezentului articol. Articolul 19 Examinări intermediare (1) Necesitatea menținerii măsurilor
poate fi, de asemenea, examinată, în cazul în care acest lucru se
justifică, la cererea Comisiei sau a unui stat membru sau, cu
condiția să treacă o perioadă rezonabilă de cel
puțin un an de la impunerea măsurilor definitive, la cererea
oricărui exportator, importator sau a producătorilor din Ö Uniune Õ sau din țara de
origine și/sau de export, cerere care conține elemente de probă
suficiente care stabilesc necesitatea unei examinări intermediare. (2) Se efectuează o examinare
intermediară în cazul în care cererea conține elemente de probă
suficiente cu privire la faptul că menținerea măsurilor nu mai
este necesară pentru a compensa subvenția care poate face obiectul
unor măsuri compensatorii și/sau continuarea sau reapariția
prejudiciului ar fi improbabilă în cazul în care măsurile ar fi
anulate sau modificate sau că măsurile existente nu sunt sau nu mai
sunt suficiente pentru a compensa subvenția care poate face obiectul unor
măsuri compensatorii și care este la originea prejudiciului. (3) În cazul în care măsurile
compensatorii instituite sunt inferioare valorii subvențiilor pasibile de
măsuri compensatorii, se poate iniția o examinare intermediară
în cazul în care producătorii Ö
din Uniune Õ sau orice altă
parte interesată furnizează, în mod normal, în termen de doi ani de
la intrarea în vigoare a măsurilor, elemente de probă suficiente
pentru a stabili că prețurile la export s-au micșorat după
perioada inițială de Ö examinare Õ și înainte sau
după instituirea de măsuri sau că taxele nu au modificat sau au
modificat insuficient prețurile de revânzare a produsului importat în Ö Uniune Õ. În cazul în care Ö examinarea Õ confirmă
veridicitatea afirmațiilor, taxele compensatorii pot fi mărite pentru
a obține creșterea prețului necesară pentru a elimina
prejudiciul. Cu toate acestea, taxa majorată nu va depăși
valoarea subvențiilor pasibile de măsuri compensatorii. Examinarea intermediară poate fi, de
asemenea, inițiată, în condițiile prevăzute anterior, la
inițiativa Comisiei sau la cererea unui stat membru. (4) În cadrul Ö examinărilor Õ efectuate în temeiul
prezentului articol, Comisia poate, printre altele, să examineze dacă
împrejurările privind subvențiile și prejudiciul s-au modificat
semnificativ sau dacă măsurile existente au produs efectele scontate
și au eliminat prejudiciul determinat anterior, în conformitate cu
articolul 8. În acest sens, la determinarea finală se ține seama de
toate elementele de probă pertinente și documentate
corespunzător. Articolul 20 Examinări accelerate Orice exportator ale cărui exporturi sunt
afectate de o taxă compensatorie definitivă, dar care nu a
făcut, în mod individual, obiectul Ö examinării Õ inițiale pentru
alte motive decât refuzul de a coopera cu Comisia, are dreptul să
ceară o examinare accelerată, astfel încât Comisia să poată
stabili, cât mai repede posibil, o rată a taxei compensatorii
specifică acestui exportator. ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 18 alineatul (8) O astfel de examinare este inițiată
după ce producătorii Uniunii au avut posibilitatea de a formula
observații. ê 597/2009 (adaptat) è1 37/2014
Art. 1 și anexa punctul 18 alineatul (9) Articolul 21 Rambursări (1) Fără a aduce atingere
articolului 18, un importator poate cere rambursarea taxelor percepute în cazul
în care se demonstrează că valoarea subvenției care poate face
obiectul unor măsuri compensatorii pe baza căreia au fost achitate
taxele a fost eliminată sau redusă la un nivel inferior nivelului
taxei în vigoare. (2) Pentru a obține rambursarea taxelor
compensatorii, importatorul trebuie să înainteze o cerere Comisiei.
Această cerere se înaintează prin intermediul statului membru pe
teritoriul căruia au fost puse în liberă circulație produsele,
în termen de șase luni de la data la care valoarea taxelor definitive care
urmează a fi percepute a fost stabilită în mod corespunzător de
către autoritățile competente sau de la data la care s-a decis
perceperea definitivă a sumelor depuse cu titlu de taxe provizorii.
Statele membre transmit de îndată cererea Comisiei. (3) O cerere de rambursare nu este
considerată ca fiind susținută în mod corespunzător de
elemente de probă decât în cazul în care conține informații
precise cu privire la valoarea taxelor compensatorii a căror rambursare
este solicitată și este însoțită de toate documentele
vamale referitoare la calcularea și la plata acestei sume. Ea trebuie, de
asemenea, să conțină probe, pentru o perioadă
reprezentativă, privind valoarea subvenției care poate face obiectul
unor măsuri compensatorii pentru exportatorul sau producătorul
căruia i se aplică taxa. În cazul în care importatorul nu are
legătură cu exportatorul sau cu producătorul în cauză
și atunci când această informație nu este disponibilă de
îndată sau atunci când exportatorul sau producătorul refuză
să o comunice importatorului, cererea trebuie să conțină o
declarație a exportatorului sau a producătorului cu privire la faptul
că valoarea subvenției care poate face obiectul unor măsuri
compensatorii a fost redusă sau eliminată, în conformitate cu
prezentul articol, și că vor fi furnizate Comisiei elementele de
probă pertinente. În cazul în care aceste elemente de probă nu sunt
furnizate de către exportator sau de către producător într-un
termen rezonabil, cererea este respinsă. è1 (4)
Comisia decide dacă și în ce măsură este necesar să se
aprobe cererea sau poate decide în orice moment inițierea unei
examinări intermediare; informațiile și concluziile care decurg
din această examinare, efectuată în conformitate cu dispozițiile
aplicabile acestui tip de examinare, sunt utilizate pentru a stabili dacă
și în ce măsură se justifică o rambursare. ç Rambursarea taxelor trebuie în mod normal
să intervină în termen de douăsprezece luni și, în orice
caz, nu mai târziu de optsprezece luni de la data la care o cerere de
rambursare, susținută în mod corespunzător de elemente de
probă, a fost introdusă de către un importator al produsului
supus taxei compensatorii. O rambursare autorizată trebuie
efectuată, în mod normal, de către statele membre în termen de
nouăzeci de zile de la luarea deciziei menționate în primul paragraf. Articolul 22 Dispoziții generale în materie de
examinări și rambursări (1) Dispozițiile pertinente din prezentul
regulament referitoare la procedurile și la desfășurarea Ö examinărilor Õ, cu excepția
celor privind termenele, se aplică oricărei examinări efectuate
în temeiul articolelor 18, 19 și 20. Examinările efectuate în temeiul
articolelor 18 și 19 se desfășoară cu diligență
și sunt finalizate, în mod normal, în termen de douăsprezece luni de la
data inițierii lor. Examinările efectuate în temeiul articolelor 18
și 19 se finalizează, în oricare dintre cazuri, în termen de
cincisprezece luni de la data inițierii lor. Examinările efectuate în temeiul
articolului 20 se finalizează, în oricare dintre cazuri, în termen de
nouă luni de la data inițierii lor. În cazul în care o examinare efectuată în
temeiul articolului 18 este inițiată în timp ce o examinare în
temeiul articolului 19 este în desfășurare în cadrul aceleiași
proceduri, examinarea în temeiul articolului 19 se finalizează în
același termen prevăzut anterior pentru examinarea în temeiul
articolului 18. În cazul în care Ö examinarea Õ nu este
finalizată în termenele menționate Ö la al doilea,
al treilea și al patrulea paragraf Õ , măsurile: (a) expiră, în cazul Ö examinărilor Õ efectuate în temeiul
articolului 18; (b) expiră, în cazul Ö examinărilor Õ efectuate în paralel
în temeiul articolelor 18 și 19, în cazul în care fie Ö examinarea Õ efectuată în
temeiul articolului 18 a fost deschisă în timp ce o revizuire
efectuată în temeiul articolului 19 era în desfășurare în cadrul
aceleiași proceduri, fie astfel de examinări au fost inițiate în
același timp; sau (c) rămân neschimbate, în cazul Ö examinărilor Õ efectuate în temeiul
articolelor 19 și 20. Se publică în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene un aviz cu privire la expirarea sau menținerea
măsurilor în temeiul prezentului alineat. ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 18 alineatul (10) (2) Examinările efectuate în temeiul
articolelor 18, 19 și 20 se inițiază de către Comisie.
Comisia decide inițierea sau nu a unor examinări în temeiul
articolului 18, în conformitate cu procedura de consultare menționată
la articolul 25 alineatul (2). De asemenea, Comisia furnizează
informații statelor membre după ce un operator sau un stat membru a
prezentat o cerere care justifică inițierea unei examinări în
temeiul articolelor 19 și 20 și Comisia și-a încheiat analiza
acesteia sau după ce Comisia însăși a stabilit că ar trebui
reexaminată necesitatea impunerii de măsuri în continuare. (3) În cazul în care examinările
justifică acest lucru, în conformitate cu procedura de examinare
menționată la articolul 25 alineatul (3), măsurile se
abrogă sau se mențin în temeiul alineatului (18) sau se abrogă,
se mențin ori se modifică în temeiul alineatelor (19) și (20). ê 597/2009
(adaptat) (4) În cazul în care se abrogă
măsuri pentru exportatori individuali, dar nu pentru întreaga
țară, acești exportatori rămân supuși procedurii
și pot face obiectul unei noi Ö examinări Õ, în cadrul
oricărei examinări efectuate pentru țara respectivă, în
temeiul prezentului articol. (5) În cazul în care o examinare a
măsurilor în conformitate cu articolul 19 este în curs la încheierea
perioadei de aplicare a măsurilor, în sensul articolului 18, măsurile
sunt, de asemenea, examinate în conformitate cu dispozițiile articolului
18. (6) În toate Ö verificările Õ realizate în cadrul
procedurilor de examinare sau de rambursare efectuate în temeiul articolelor
18-21, Comisia aplică, atât timp cât circumstanțele nu s-au schimbat,
aceeași metodă ca în cazul Ö examinării Õ care a dus la
impunerea taxei, ținând seama de articolele 5, 6, 7 și 27. Articolul 23 Circumvenție (1) Aplicarea taxelor compensatorii instituite
în temeiul prezentului regulament poate fi extinsă la importurile de
produse similare cărora li s-au adus mici modificări sau nu au fost
modificate, care provin din țări terțe, sau la importurile de
produse similare cărora li s-au adus mici modificări care provin dintr-o
țară care face obiectul măsurilor; sau părților
acestor produse, atunci când are loc circumvenția măsurilor în
vigoare. (2) În caz de circumvenție a
măsurilor în vigoare, taxe compensatorii care să nu
depășească taxa restantă instituită în conformitate cu
articolul 15 alineatul (2) pot fi extinse importurilor provenind de la
întreprinderi care beneficiază de o taxă individuală în
țările care fac obiectul măsurilor. (3) Prin „circumvenție” se înțelege
o modificare a fluxurilor comerciale între țările terțe și Ö Uniune Õ sau între
întreprinderi din țara care face obiectul măsurilor și Ö Uniune Õ, care decurge din
practici, operațiuni sau prelucrări pentru care nu există o
motivație suficientă sau justificare economică alta decât
instituirea taxei compensatorii, fiind dovedit de altfel că există
prejudiciu sau că efectele corective ale taxei sunt neutralizate în ceea
ce privește prețul și/sau cantitățile de produse
similare și că produsul similar importat și/sau piesele acestui
produs beneficiază în continuare de subvenție. Practicile, operațiunile sau
prelucrările menționate în primul paragraf includ, printre altele: (a) o mică modificare a produsului
în cauză pentru a face obiectul unor coduri vamale care, în mod normal, nu
intră sub incidența măsurilor, cu condiția ca modificarea
să nu schimbe caracteristicile esențiale ale produsului; (b) expedierea via țări
terțe a produsului care face obiectul măsurilor; (c) reorganizarea, de către
exportatori sau producători, a schemelor lor și a circuitelor lor de
vânzări în țara care face obiectul măsurilor astfel încât
produsele lor sunt în cele din urmă exportate în Ö Uniune Õ prin intermediul
unor producători care beneficiază de o taxă vamală
individuală mai mică decât taxa aplicabilă produselor
fabricanților. ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 18 alineatul (11) (adaptat) (4) Se deschide o Ö examinare Õ în temeiul
prezentului articol, la inițiativa Comisiei sau la cererea unui stat
membru sau a oricărei părți interesate, pe baza unor elemente de
probă suficiente în ceea ce privește factorii menționați la
alineatele (1), (2) și (3). Comisia deschide Ö examinarea Õ printr-un
regulament, putând, de asemenea, să ceară autorităților
vamale să prevadă obligativitatea înregistrării importurilor în
conformitate cu articolul 24 alineatul (5) sau să solicite garanții.
Comisia furnizează informații statelor membre după ce o parte
interesată sau un stat membru a prezentat o cerere care justifică
inițierea unei Ö examinări Õ și Comisia
și-a încheiat analiza acesteia sau după ce Comisia însăși a
stabilit necesitatea inițierii unei Ö examinări Õ. Ö Examinările Õ sunt efectuate de
către Comisie. Comisia poate fi asistată de autoritățile
vamale și Ö examinările Õ se încheie în termen
de nouă luni. În cazul în care constatarea definitivă a
faptelor justifică extinderea măsurilor, acest lucru este decis de
către Comisie în conformitate cu procedura de examinare
prevăzută la articolul 25 alineatul (3). ê 597/2009
(adaptat) Extinderea intră în vigoare începând cu data
la care înregistrarea a devenit obligatorie în conformitate cu articolul 24
alineatul (5) sau cu data la care au fost cerute garanții.
Dispozițiile procedurale pertinente din prezentul regulament cu privire la
deschiderea și desfășurarea Ö examinările Õ se aplică în
conformitate cu prezentul articol. (5) Nu este necesar ca importurile să fie
supuse înregistrării în temeiul articolului 24 alineatul (5) sau
să facă obiectul măsurilor, în cazul în care sunt efectuate de
întreprinderi care beneficiază de scutiri. (6) Cererile de scutiri argumentate
corespunzător cu elemente de probă trebuie prezentate în termenele
stabilite în regulamentul Comisiei privind deschiderea Ö examinării Õ. În cazul în care practicile, operațiunile
sau prelucrările care constituie o circumvenție au loc în afara Ö Uniunii Õ , pot fi acordate
scutiri producătorilor produsului în cauză care pot demonstra că
nu au legături cu un producător care face obiectul măsurilor
și care s-a constatat că nu sunt angajați în practici de
circumvenție, astfel cum sunt acestea definite la alineatul (3). În cazul în care practicile, operațiunile
sau prelucrările care constituie o circumvenție au loc în interiorul Ö Uniunii Õ, pot fi acordate
scutiri importatorilor care pot demonstra că nu au legături cu
producătorii care fac obiectul măsurilor. ê 37/2014 Art. 1 și anexa punctul 18 alineatul (11) Aceste scutiri se acordă printr-o decizie
a Comisiei și rămân valabile pe perioada și în condițiile
prevăzute în aceasta. Comisia furnizează informații statelor
membre odată ce își încheie analiza. ê 597/2009
(adaptat) În cazul în care sunt îndeplinite
condițiile prevăzute la articolul 20, se pot acorda scutiri și
după încheierea Ö examinării Õ care a avut ca
rezultat extinderea măsurilor. (7) În cazul în care numărul
părților care cer sau pot cere o scutire este mare, Comisia poate
decide inițierea unei examinări a extinderii măsurilor, cu
condiția să fi trecut cel puțin un an de la extinderea
măsurilor. Astfel de examinări se desfășoară în
conformitate cu dispozițiile articolului 22 alineatul (1) aplicabile
examinărilor efectuate în temeiul articolului 19. (8) Dispozițiile prezentului articol nu
împiedică aplicarea normală a dispozițiilor în vigoare privind
taxele vamale. Articolul 24 Dispoziții generale (1) Taxele compensatorii, provizorii sau
definitive, se impun prin regulament și sunt percepute de statele membre
în conformitate cu forma, rata specifică și celelalte elemente
stabilite de regulamentul care le impune. Aceste taxe sunt, de asemenea,
percepute în mod independent de taxele vamale, de taxe și de alte impuneri
percepute în mod normal la import. Niciun produs nu poate fi supus în
același timp taxelor antidumping și taxelor compensatorii pentru a
remedia o aceeași situație care rezultă din dumping sau din
acordarea unei subvenții la export. (2) Regulamentele care impun taxe
compensatorii provizorii sau definitive, precum și regulamentele sau
deciziile care prevăd acceptarea angajamentelor sau încheierea Ö examinărilor Õ sau a procedurilor
sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Aceste regulamente sau decizii
menționează în special, ținând seama de necesitatea de a proteja
informațiile confidențiale, numele exportatorilor, în cazul în care
este posibil, sau al țărilor în cauză, o descriere a produsului și
o sinteză a faptelor și a considerentelor esențiale cu privire
la stabilirea subvenției și a prejudiciului. În toate cazurile, se
trimite o copie a regulamentului sau a deciziei părților cunoscute ca
fiind interesate. Dispozițiile prezentului alineat se aplică mutatis
mutandis examinărilor. (3) În temeiul prezentului regulament, pot fi
adoptate norme specifice, referitoare în special la definiția comună
a noțiunii de origine prevăzută de Regulamentul (CEE) nr.
2913/92 al Consiliului[9]. ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 18 alineatul (12) (4) În interesul Uniunii, măsurile
instituite în temeiul prezentului regulament pot fi suspendate pentru o
perioadă de nouă luni printr-o decizie a Comisiei în conformitate cu
procedura de consultare menționată la articolul 25 alineatul (2).
Suspendarea poate fi prelungită cu o perioadă suplimentară de
până la un an de către Comisie, în conformitate cu procedura de
consultare prevăzută la articolul 25 alineatul (2). Măsurile pot fi suspendate numai în cazul
în care condițiile pieței s-au modificat temporar în așa fel
încât este improbabil ca prejudiciul să reapară în urma
suspendării și sub rezerva ca industria Uniunii să fi avut
posibilitatea să își formuleze observațiile, iar aceste
observații să fi fost luate în considerare. Măsurile pot fi
reinstituite oricând, în conformitate cu procedura de consultare
menționată la articolul 25 alineatul (2), în cazul în care
suspendarea lor nu mai este aplicabilă. ê 597/2009
(adaptat) è1 37/2014
Art. 1 și anexa punctul 18 alineatul (12) è1 (5)
Comisia poate, după informarea în timp util a statelor membre, să dea
instrucțiuni autorităților vamale cu privire la luarea
măsurilor corespunzătoare pentru a înregistra importurile, astfel
încât să poată fi aplicate măsuri cu privire la aceste importuri
de la data înregistrării lor. ç Se poate impune obligativitatea
înregistrării importurilor la cererea motivată corespunzător a
industriei Ö Uniunii Õ. Înregistrarea se instituie printr-un regulament
care precizează obiectul măsurii și, după caz, valoarea
estimată a taxelor care ar putea fi obligatorii în viitor. Perioada în
care importurile trebuie înregistrate nu trebuie să
depășească nouă luni. (6) Statele membre întocmesc lunar un raport
către Comisie cu privire la importurile de produse care fac obiectul unor Ö examinări Õ sau al unor
măsuri și cu privire la valoarea taxelor percepute în aplicarea
prezentului regulament. (7) Fără a aduce atingere
alineatului (6), Comisia poate cere statelor membre să furnizeze
informațiile necesare verificării eficiente a aplicării
măsurilor. În acest caz, se aplică dispozițiile articolului 11
alineatele (3) și (4). Informațiile comunicate de statele membre în
temeiul prezentului articol fac obiectul dispozițiilor articolului 29
alineatul (6). ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 18 alineatul (13) (adaptat) Articolul 25 Procedura comitetului (1) Comisia este asistată de Comitetul
instituit prin [Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului[10]]. Respectivul comitet
este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011. (2) În cazul în care se face trimitere la
prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE)
nr. 182/2011. (3) În cazul în care se face trimitere la
prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE)
nr. 182/2011. (4) În cazul în care se face trimitere la
prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE)
nr. 182/2011, coroborat cu articolul 4. (5) În temeiul articolului 3 alineatul (5) din
Regulamentul (UE) nr. 182/2011, în cazul în care se recurge la procedura
scrisă pentru adoptarea de măsuri definitive în temeiul alineatului
(3) din prezentul articol sau pentru a decide cu privire la deschiderea sau nu
a unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, în
temeiul articolului 18 din prezentul regulament, respectiva procedură se
încheie fără rezultat, în termenul stabilit de președinte,
dacă președintele decide astfel sau dacă o majoritate a
membrilor comitetului, definită în conformitate cu articolul 5 alineatul
(1) din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, solicită acest lucru. În
cazul în care se recurge la procedura scrisă în alte situații în care
proiectul de măsură a fost discutat în cadrul comitetului, respectiva
procedură se încheie fără rezultat dacă, în termenul
stabilit de președinte, acesta decide astfel sau dacă o majoritate
simplă a membrilor comitetului solicită acest lucru. În cazul în care
se recurge la procedura scrisă în alte situații în care proiectul de
măsură nu a fost discutat în cadrul comitetului, procedura se încheie
fără rezultat dacă, în termenul stabilit de președinte,
acesta decide astfel sau dacă cel puțin un sfert dintre membrii
comitetului solicită acest lucru. (6) Comitetul poate analiza orice chestiune
legată de aplicarea prezentului regulament, ridicată de Comisie sau
la cererea unui stat membru. Statele membre pot solicita informații
și pot face schimb de opinii în cadrul comitetului sau direct cu Comisia. ê 597/2009
(adaptat) Articolul 26 Vizite de verificare (1) În cazul în care consideră oportun,
Comisia efectuează vizite pentru a examina documentele importatorilor,
exportatorilor, comercianților, agenților, producătorilor,
asociațiilor și organizațiilor comerciale și pentru a
verifica informațiile furnizate cu privire la subvenție și la
prejudiciu. În absența unui răspuns adecvat în timp util, este
posibil să nu se efectueze o vizită de verificare. (2) În cazul în care este necesar, Comisia
poate proceda la Ö examinări Õ în țările
terțe sub rezerva acordului întreprinderilor respective și în
absența opoziției din partea țării în cauză,
înștiințată oficial. De îndată ce obține acordul
întreprinderilor respective, Comisia comunică țării de origine
și/sau de export denumirile și adresele întreprinderilor care
urmează să fie vizitate, precum și datele convenite. (3) Întreprinderile în cauză sunt
informate cu privire la natura informațiilor care urmează să fie
verificate și cu privire la toate celelalte informații care
urmează să fie furnizate în cursul acestor vizite, ceea ce nu
împiedică, cu toate acestea, solicitarea, la fața locului, a altor
precizări, ținând seama de informațiile obținute. (4) În cursul verificărilor efectuate în
temeiul alineatelor (1), (2) și (3), Comisia este asistată de
agenții statelor membre care solicită acest lucru. Articolul 27 Eșantionare (1) În cazurile în care numărul
reclamanților, exportatorilor sau importatorilor, al tipurilor de produse
sau de tranzacții este mare, Ö examinarea Õ se poate limita la: (a) un număr rezonabil de
părți, de produse sau de tranzacții, utilizând eșantioane
reprezentative statistic, întocmite pe baza informațiilor disponibile în
momentul efectuării selecției; sau (b) cel mai mare volum de
producție, de vânzări sau de exporturi care pot face în mod rezonabil
obiectul Ö examinării Õ, ținând seama
de timpul disponibil. (2) Selecția finală a
părților, a tipurilor de produse sau a tranzacțiilor, efectuată
în aplicarea dispozițiilor prezentului articol, revine Comisiei, dar este
de preferat ca eșantionul să fie selectat în urma consultării
părților interesate sau cu consimțământul acestora, sub
rezerva ca aceste părți să se facă cunoscute și
să furnizeze informații suficiente în termen de trei
săptămâni de la deschiderea Ö examinării Õ, pentru a permite
selectarea unui eșantion reprezentativ. (3) În cazul în care examinarea este
limitată în conformitate cu prezentul articol, se calculează o
valoare individuală, care corespunde subvenției care poate face
obiectul unor măsuri compensatorii, pentru fiecare exportator sau
producător care nu a fost selectat inițial și care prezintă
informațiile necesare în termenele prevăzute de prezentul regulament,
cu excepția cazurilor în care numărul exportatorilor sau al
producătorilor este atât de mare încât examinările individuale ar
complica necorespunzător procedura și ar împiedica încheierea Ö examinării Õ în timp util. (4) În cazul în care s-a decis efectuarea
eșantionării și părțile selectate sau unele dintre ele
nu cooperează, astfel încât rezultatele Ö examinării Õ pot fi afectate
semnificativ, poate fi selectat un nou eșantion. Cu toate acestea, în cazul în care lipsa de
cooperare persistă sau în cazul în care nu se dispune de suficient timp
pentru a selecta un nou eșantion, se aplică dispozițiile
pertinente ale articolului 28. Articolul
28 Lipsa cooperării (1) În cazul în care o parte interesată
nu permite accesul la informațiile necesare sau nu le furnizează în
termenul prevăzut de prezentul regulament sau obstrucționează
semnificativ Ö examinarea Õ, pot fi stabilite
concluzii preliminare sau finale, pozitive sau negative, pe baza datelor
disponibile. În cazul în care se constată că o
parte interesată a furnizat o informație falsă sau care induce
în eroare, această informație nu este luată în considerare
și se pot utiliza datele disponibile. Părțile interesate trebuie
informate, în mod normal, cu privire la consecințele unui refuz de a
coopera. (2) Faptul că nu se dă un
răspuns pe suport electronic nu este considerat refuz de a coopera, cu
condiția ca partea respectivă să demonstreze că prezentarea
unui răspuns în forma cerută ar putea antrena sarcini sau costuri
suplimentare excesive. (3) În cazul în care informațiile
prezentate de o parte interesată nu sunt cele mai bune din toate punctele
de vedere, ele nu trebuie, cu toate acestea, ignorate, cu condiția ca
eventualele deficiențe să nu îngreuneze excesiv stabilirea unor
concluzii de o acuratețe rezonabilă, ca informațiile să fie
furnizate în timp util, ca ele să poată fi verificate și ca
partea să fi acționat cât mai bine posibil. (4) În cazul în care nu sunt acceptate
elemente de probă sau informații, partea care le-a comunicat este
informată de îndată cu privire la motivele care au stat la baza
respingerii lor și i se dă posibilitatea de a furniza explicații
suplimentare în termenul stabilit. În cazul în care aceste explicații nu
sunt considerate satisfăcătoare, motivele respingerii elementelor de
probă sau ale informațiilor în cauză trebuie comunicate și
indicate în concluziile făcute public. (5) În cazul în care concluziile, inclusiv
cele cu privire la valoarea subvenției care poate face obiectul unor
măsuri compensatorii, se bazează pe dispozițiile alineatului
(1), în special pe informațiile furnizate în plângere, aceste
informații se verifică, atunci când acest lucru este posibil și
ținând seama de termenele prevăzute pentru Ö examinare Õ, cu ajutorul altor
surse independente disponibile, precum listele de prețuri publicate,
statisticile oficiale privind importul și evidențele vamale sau cu
ajutorul informațiilor obținute în cursul Ö examinării Õ de la alte
părți interesate. Aceste informații pot cuprinde date
pertinente privind piața mondială sau, după caz, alte piețe
reprezentative. (6) În cazul în care o parte interesată
nu cooperează sau cooperează doar parțial și din
această cauză nu sunt comunicate informații pertinente,
situația părții respective poate fi mai puțin
favorabilă decât în cazul în care ea ar coopera. Articolul 29 Tratamentul confidențial (1) Orice informație de natură
confidențială (de exemplu pentru că divulgarea acesteia ar
avantaja în mod semnificativ un concurent sau ar avea un efect nefavorabil
semnificativ pentru persoana care a furnizat informația sau pentru cea de
la care a obținut-o) sau care este furnizată cu titlu confidențial
de către părțile unei Ö examinări Õ este, în cazul în
care se oferă motive întemeiate, tratată ca atare de către
autorități. (2)
Părțile interesate care furnizează informații
confidențiale sunt obligate să prezinte rezumate
neconfidențiale. Aceste rezumate trebuie să fie suficient de
detaliate pentru a permite înțelegerea de manieră rezonabilă a
conținutului informațiilor comunicate cu titlu confidențial. În
cazuri excepționale, părțile respective pot indica faptul că
informațiile nu pot face obiectul unor rezumate. În aceste cazuri, trebuie
indicate motivele pentru care nu poate fi prezentat un rezumat. (3) În cazul în care se consideră că
o cerere de tratament confidențial nu se justifică și în cazul
în care persoana care a furnizat informația nu dorește să o
facă public și nici să autorizeze divulgarea acesteia în termeni
generali sau sub formă de rezumat, informația poate fi
eliminată, cu excepția cazului în care se poate demonstra în mod
convingător, utilizând surse adecvate, că informația este
corectă. Cererile de tratament confidențial nu pot fi respinse în mod
arbitrar. (4) Prezentul articol nu se opune
divulgării, de către autoritățile Ö Uniunii Õ, a
informațiilor generale, mai ales a motivelor pe care se bazează
deciziile luate în temeiul prezentului regulament, nici divulgării
elementelor de probă pe care se bazează autoritățile Ö Uniunii Õ, în măsura
necesară pentru justificarea acestor motive în cadrul procedurilor
judiciare. O astfel de divulgare trebuie să țină seama de
interesul legitim al părților interesate pentru ca secretele lor de
afaceri sau de stat să nu fie divulgate. ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 18 alineatul (14) (5) Comisia și statele membre precum
și agenții lor nu divulgă informații primite în temeiul
prezentului regulament pentru care persoana care le-a furnizat a cerut
aplicarea tratamentului de confidențialitate, fără primirea
autorizației exprese din partea acesteia. Informațiile schimbate
între Comisie și statele membre sau orice documente interne elaborate de
autoritățile Uniunii sau de statele sale membre nu se divulgă,
cu excepția cazului în care divulgarea lor este prevăzută în mod
expres de prezentul regulament. ê 597/2009
(adaptat) (6) Informațiile primite în aplicarea
prezentului regulament nu pot fi utilizate decât în scopul în care au fost
cerute. Această dispoziție nu exclude
utilizarea informațiilor primite în cadrul unei Ö examinări Õ în scopul
deschiderii altor Ö examinări Õ care fac obiectul
aceleiași proceduri cu privire la același produs similar. Articolul 30 Informarea părților (1) Reclamanții, importatorii și
exportatorii și asociațiile lor reprezentative, precum și
țara de origine și/sau de export pot cere să fie informați
cu privire la detaliile referitoare la faptele și considerentele
esențiale pe baza cărora s-au impus măsurile provizorii.
Cererile de informare trebuie adresate în scris de îndată ce au fost
impuse măsuri provizorii și informația trebuie transmisă în
scris cât mai repede posibil. (2)
Părțile menționate la alineatul (1) pot solicita o informare
finală cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza
cărora se intenționează să se recomande impunerea de
măsuri definitive sau încheierea unei Ö examinări Õ sau a unei proceduri
fără impunerea de măsuri; o atenție specială trebuie
acordată informării cu privire la faptele sau considerentele diferite
de cele utilizate pentru măsurile provizorii. (3) Cererile de informare finală trebuie
adresate în scris Comisiei și primite, în cazul impunerii unei taxe
provizorii, în cel mult o lună de la publicarea impunerii acestei taxe. În
cazul în care nu a fost impusă nicio taxă provizorie,
părțile trebuie să aibă posibilitatea de a cere să fie
informate în termenele stabilite de către Comisie. ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 18 alineatul (15) (4) Informarea finală este
făcută în scris. Ținând seama de necesitatea de a proteja
confidențialitatea informațiilor, aceasta este transmisă cât mai
repede posibil, în mod normal, în termen de cel mult o lună înaintea
inițierii procedurilor prevăzute la articolul 14 sau 15. În cazul în
care Comisia nu este în măsură să comunice în acest termen
anumite fapte sau considerațiile, comunicarea acestora se face ulterior
cât mai repede posibil. Informarea nu este un obstacol pentru orice
decizie ulterioară care poate fi luată de Comisie dar, în cazul în
care această decizie se bazează pe fapte și considerații
diferite, acestea din urmă trebuie comunicate cât mai curând posibil. (5) Observațiile făcute după
informarea finală nu pot fi luate în considerare decât în cazul în care
sunt primite într-un termen pe care Comisia îl stabilește în fiecare caz,
ținând seama în mod corespunzător de urgența cazului, dar care
nu poate fi mai mic de 10 zile. Se poate stabili un termen mai scurt în cazul
în care trebuie făcută o informare finală suplimentară. ê 597/2009
(adaptat) Articolul 31 Interesul Ö Uniunii Õ (1) Pentru a se determina dacă este în
interesul Ö Uniunii Õ să fie luate
măsuri, este necesar să se ia în considerare toate interesele legate
de aceasta, în ansamblul lor, inclusiv pe cele ale industriei comunitare, ale
utilizatorilor și consumatorilor ei. O astfel de determinare în sensul
prezentului articol nu poate interveni decât în cazul în care toate
părțile au avut posibilitatea să își facă cunoscut
punctul de vedere în conformitate cu alineatul (2). În cadrul acestei
examinări, se acordă o atenție deosebită
necesității eliminării efectelor de denaturare a schimburilor
comerciale, produse de o subvenție prejudiciabilă și a
stabilirii unei concurențe efective. Nu se pot aplica măsuri
stabilite pe baza subvențiilor și a prejudiciului constatate în cazul
în care autoritățile, ținând seama de toate informațiile
furnizate, pot concluziona în mod clar că nu este în interesul Ö Uniunii Õ să se aplice
astfel de măsuri. (2) Pentru ca autoritățile să
dispună de o bază fiabilă care să le permită să
țină seama de toate punctele de vedere și de toate
informațiile în cazul în care hotărăsc dacă instituirea de
măsuri este în interesul Ö Uniunii Õ, reclamanții,
importatorii, precum și asociațiile lor reprezentative și
organizațiile reprezentative ale utilizatorilor și consumatorilor
pot, în termenele stabilite în avizul de inițiere a Ö examinării Õ în materie de taxe
compensatorii, să se facă cunoscuți și să furnizeze
informații Comisiei. Aceste informații sau sinteze adecvate ale
acestora se comunică celorlalte părți desemnate în prezentul
alineat, care au dreptul să dea un răspuns. (3) Părțile care au acționat în
conformitate cu alineatul (2) pot cere să fie ascultate. Aceste cereri se
prezintă în termenele stabilite la alineatul (2) și
menționează motivele speciale ale unei audieri în ceea ce
privește interesul Ö Uniunii Õ. ê 37/2014 Art. 1 și anexa punctul 18 alineatul
(16) (4) Părțile care au acționat în
conformitate cu alineatul (2) pot prezenta observații privind aplicarea
oricăror taxe provizorii. Pentru a fi luate în considerație, aceste
observații trebuie primite în termen de 25 de zile de la data
aplicării acestor măsuri și trebuie comunicate, eventual sub
formă de sinteze corespunzătoare, celorlalte părți, care au
dreptul să dea un răspuns. (5) Comisia examinează toate informațiile
care i-au fost furnizate în mod corect și stabilește în ce
măsură sunt reprezentative; rezultatele acestei examinări,
precum și un aviz privind fundamentarea acestor informații, sunt
comunicate comitetului în cadrul proiectului de măsură transmis în
temeiul articolelor 14 și 15. Opiniile exprimate în cadrul comitetului
sunt luate în considerare de Comisie în condițiile prevăzute în
Regulamentul (UE) nr. 182/2011. ê 597/2009
(adaptat) è1 37/2014
Art. 1 și anexa punctul 18 alineatul (16) (6) Părțile care au acționat în
conformitate cu alineatul (2) pot cere să le fie comunicate faptele
și considerentele pe care este probabil să se bazeze deciziile
finale. è1 Această
informație se furnizează în măsura posibilului și
fără a se aduce atingere oricărei decizii ulterioare adoptate de
către Comisie. ç (7) Informația nu este luată în
considerare decât în cazul în care este susținută de elemente de
probă concludente pe care se bazează valabilitatea acesteia. Articolul 32 Legătura dintre măsurile
compensatorii și soluțiile multilaterale În cazul în care un produs importat este supus
măsurilor impuse în aplicarea procedurilor de soluționare a
diferendelor prevăzute de acordul asupra subvențiilor și în cazul
în care aceste măsuri sunt suficiente pentru a elimina prejudiciul cauzat
de subvenția care poate face obiectul unor măsuri compensatorii,
orice taxă compensatorie impusă pentru acest produs este de
îndată suspendată sau suprimată, după caz. Articolul 33 Dispoziții
finale Prezentul
regulament nu exclude aplicarea: (a) normelor
speciale prevăzute de acordurile încheiate între Ö Uniune Õ și
țări terțe; (b) regulamentelor Ö Uniunii Õ în domeniul agricol
și a Regulamentelor (CE) nr. 1667/2006[11],
CE) nr. 614/2009[12] și (CE) nr. 1216/2009[13].
Prezentul regulament se aplică în mod complementar acestor regulamente
și prin derogare de la toate dispozițiile acestora care se opun
aplicării de taxe compensatorii; (c) unor
măsuri speciale, în cazul în care obligațiile contractate în cadrul
GATT Ö 1994 Õ nu se opun acestora. ê 37/2014 Art. 1
și anexa punctul 18 alineatul (17) (adaptat) Articolul 34 Raport Comisia include informații privind
punerea în aplicare a prezentului regulament în raportul său anual cu
privire la aplicarea măsurilor de apărare comercială, adresat
Parlamentului European și Consiliului în temeiul [articolului 22a din
Regulamentul (CE) nr. 1225/2009]. ê 597/2009
(adaptat) Articolul 35 Abrogare Regulamentul (CE) nr. Ö 597/2009 Õ se abrogă. Trimiterile la regulamentul abrogat se
înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în
conformitate cu tabelul de corespondență din anexa VI. Articolul 36 Intrarea în vigoare Prezentul regulament intră în vigoare în
a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene. Prezentul regulament este obligatoriu
în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre. Adoptat la Bruxelles, Pentru Parlamentul European Pentru
Consiliu Preşedintele Preşedintele [1] COM(87) 868 PV. [2] A se vedea anexa 3 din partea A susmenţionatelor
concluzii. [3] Înscrisă în programul legislativ pentru anul 2014. [4] A se vedea anexa V la prezenta propunere. [5] JO C […], […], p.
[…]. [6] Regulamentului
(CE) nr. 597/2009 al
Consiliului din 11 iunie 2009 privind protecția împotriva importurilor
care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt
membre ale Comunității Europene (JO L 188, 18.7.2009, p. 93). [7] A se vedea anexa V. [8] Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European
și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și
principiilor generale privind mecanismele de control de către statele
membre al exercitării competențelor de executare de către
Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13). [9] Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12
octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, 19.10.1992,
p. 1). [10] Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30
noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul
unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale
Comunității Europene (JO L 343, 22.12.2009, p. 51). [11] Regulamentul (CE) nr. 1667/2006 al Consiliului din 7 noiembrie 2006
privind glucoza și lactoza (JO L 312, 11.11.2006,
p. 1). [12] Regulamentul (CE) nr. 614/2009 al Consiliului din 7 iulie
2009 privind regimul comun de comercializare a ovalbuminei și
lactalbuminei (JO L 181, 14.7.2009, p. 8). [13] Regulamentul (CE) nr. 1216/2009 al Consiliului din 30
noiembrie 2009 de stabilire a regimului comercial aplicabil anumitor
mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole (JO L 328,
15.12.2009, p. 10). ê 597/2009 ANEXA I LISTĂ DE EXEMPLE DE SUBVENȚII LA EXPORT (a) Acordarea de către
autoritățile publice a unor subvenții directe unei întreprinderi
sau unei ramuri de producție în funcție de rezultatele la export. (b) Sisteme de neretrocedare de devize
sau orice practici similare care implică acordarea unei prime la export. (c) Tarife de transport și de navlu
intern pentru expedierile la export, stabilite sau impuse de
autoritățile publice în condiții mai avantajoase decât pentru
expedierile interne. (d) Furnizarea, de către
autoritățile publice sau administrațiile acestora, direct sau
indirect, prin intermediul programelor impuse de către
autoritățile publice, de produse sau servicii importate sau de
origine națională destinate producției de mărfuri pentru
export, în condiții mai avantajoase decât furnizarea de produse sau
servicii similare sau direct concurente destinate producției de
mărfuri pentru consumul intern, dacă (în cazul produselor) aceste
condiții sunt mai avantajoase decât condițiile comerciale[1] de care exportatorii
lor pot beneficia pe piețele mondiale. (e) Exonerarea, remiza sau reportul, în
totalitate sau parțial, al impozitelor directe[2] sau al
cotizațiilor de asigurări sociale achitate sau datorate de către
întreprinderi industriale sau comerciale[3],
care le-ar fi acordate, specific, în funcție de exporturile lor. (f) Deduceri speciale legate direct de
exporturi sau de rezultate la export care, în stabilirea bazei de calcul a
impozitelor directe, ar fi mai mari decât cele care sunt acordate pentru
producția destinată consumului intern. (g) Exonerarea
sau rambursarea, cu privire la producția sau la distribuția de
produse exportate, a unei valori a impozitelor indirecte[4] superioare celei a
impozitelor percepute cu privire la producția și distribuția de
produse similare, în cazul în care sunt vândute pentru consumul intern. (h) Exonerarea, rambursarea sau reportul
impozitelor indirecte în cascadă percepute în etape anterioare[5] asupra bunurilor sau
serviciilor utilizate pentru producerea de bunuri exportate, ale căror
valori ar fi superioare celor ale exonerărilor, rambursărilor sau
reportarea impozitelor indirecte în cascadă similare percepute în etape
anterioare asupra bunurilor sau serviciilor utilizate pentru producerea de
produse similare vândute pentru consumul intern; cu toate acestea, exonerarea,
rambursarea sau reportarea impozitelor indirecte în cascadă percepute în
etape anterioare vor putea fi acordate pentru produsele exportate, chiar
dacă nu sunt acordate pentru produsele similare vândute pentru consumul
intern, în cazul în care impozitele indirecte în cascadă percepute în
etape anterioare se aplică inputurilor utilizate în producția
produsului exportat (ținând seama de pierderile normale)[6]. Acest punct se
interpretează în conformitate cu directivele privind consumul de inputuri
în procesul de producție, prevăzute în anexa II. (i) Rambursarea sau drawback al valorii
impozitelor la import[7],
superioare celei a impunerilor percepute asupra inputurilor importate utilizate
în producția produsului exportat (ținând seama de pierderile
normale); cu toate acestea, în cazuri speciale, o întreprindere poate utiliza,
ca inputuri de substituție, inputuri de pe piața internă în
cantitate egală cu cea a inputurilor importate și care au aceleași
calități și caracteristici, cu scopul de a beneficia de
această dispoziție, în cazul în care operațiunile de import
și operațiunile de export corespunzătoare se efectuează,
și unele și altele, într-un interval de timp rezonabil care nu poate
depăși doi ani. Acest punct se interpretează în conformitate cu
orientările privind consumul de inputuri în procesul de producție,
prevăzute de anexa II, și cu orientările care urmează
să fie luate în considerare pentru a determina dacă sistemele de
drawback cu privire la inputurile de substituție constituie subvenții
la export, prevăzute de anexa III. (j) Instituirea de către
autoritățile publice (sau de către organisme specializate,
controlate de acestea) de programe de garanție sau de asigurare a
creditului la export, de programe de asigurare sau de garanție împotriva
creșterii costului produselor exportate sau de programe împotriva
riscurilor de schimb valutar, la rate ale primelor care sunt insuficiente
pentru a acoperi, pe termen lung, cheltuielile și pierderile, în
conformitate cu gestionarea acestor programe. (k) Acordarea de către
autoritățile publice (sau de către organisme specializate,
controlate de către acestea și/sau acționând sub autoritatea
acestora) de credite la export la rate inferioare celor pe care acestea trebuie
efectiv să le plătească pentru a‑și procura fondurile
astfel utilizate (sau pe care ar trebui să le plătească,
dacă ar împrumuta, pe piața internațională a capitalurilor,
fonduri cu aceleași scadențe și condiții de creditare
și exprimate în aceeași monedă ca și creditul la export)
sau preluarea integrală sau parțială a cheltuielilor suportate
de exportatori sau de organismele financiare pentru a-și procura un
credit, în măsura în care aceste acțiuni asigură un avantaj
important, pe planul condițiilor de credit la export. Cu toate acestea, în cazul în care un membru al
OMC este parte a unui angajament internațional în materie de credite
oficiale la export, la care cel puțin doisprezece membri originari ai OMC
sunt părți de la 1 ianuarie 1979 (sau a unui angajament ulterior,
care a fost adoptat de către acești semnatari originari) sau în cazul
în care, în practică, un membru al OMC aplică dispozițiile
angajamentului respectiv în materie de rate ale dobânzilor, o practică
urmată în materie de credit la export, care este în conformitate cu aceste
dispoziții, nu va fi considerată drept subvenție la export. (l) Orice altă taxă pentru
Trezoreria publică care constituie o subvenție la export în sensul
articolului XVI din GATT 1994. _____________ ANEXA II ORIENTĂRI PRIVIND CONSUMUL DE INPUTURI ÎN PROCESUL DE
PRODUCȚIE[8] 1. Sistemele de reducere a impozitelor
indirecte pot să prevadă exonerarea, rambursarea sau reportarea
impozitelor indirecte în cascadă aplicate la stadii anterioare asupra
inputurilor consumate în producerea produsului exportat (ținându-se cont
de pierderea normală). De asemenea, schemele de drawback pot permite
rambursarea sau drawback al impunerilor la import aplicate asupra inputurilor
consumate în producerea produsului exportat (ținându-se cont de pierderea
normală). 2. Lista exemplificativă a
subvențiilor la export din anexa I menționează expresia
„inputuri consumate în producerea produsului exportat” la literele (h) și
(i). În conformitate cu litera (h), sistemele de reducere a impozitelor
indirecte pot constitui o subvenție la export în măsura în care ele
permit acordarea exonerării, rambursării sau reportării de
impozite indirecte în cascadă aplicate la stadii anterioare, pentru o
valoare superioară celei a impozitelor efectiv aplicate asupra inputurilor
consumate în producerea produsului exportat. În conformitate cu litera (i),
sistemele de drawback pot constitui o subvenție la export în măsura
în care ele permit rambursarea sau drawback al unei valori a impunerilor la
import superioare celei a impunerilor efectiv aplicate asupra inputurilor
consumate în producerea produsului exportat. Cele două litere prevăd
că în ceea ce privește constatările referitoare la consumul de
inputuri în producerea produsului exportat trebuie să se țină
seama de pierderea normală. Litera (i) prevede de asemenea cazul
produselor de substituire. 3. În cazul în care examinează
dacă există consum de inputuri în producerea produsului exportat în
cadrul unei investigații în materie de taxe compensatorii desfășurată
în conformitate cu prezentul regulament, Comisia trebuie să procedeze în
felul următor. 4. În cazurile în care se pretinde ca
un sistem de reducere a impozitelor indirecte sau un sistem de drawback se
transformă într-o subvenție datorită unei reduceri sau a unui
drawback excesiv pentru impozitele indirecte sau impunerile la import aplicate
asupra unor inputuri consumate în producerea produsului exportat, Comisia
trebuie mai întâi să determine dacă autoritățile publice
ale membrului exportator au introdus și aplică un sistem sau o
procedură care permit să se verifice ce inputuri sunt consumate în
producerea unui produs exportat și în ce cantități. În cazurile
în care stabilesc că un sistem sau o procedură de acest tip este
aplicată, Comisia va trebui să le examineze pentru a vedea dacă
sunt rezonabile, eficace pentru atingerea scopului urmărit și
dacă sunt bazate pe practici comerciale general acceptate în țara de
export. Comisia poate să considere necesar să efectueze, în
conformitate cu articolul 26 alineatul (2), anumite controale practice pentru a
verifica informațiile sau a se asigura că sistemul sau procedura sunt
aplicate efectiv. 5. În
cazul în care nu există un sistem sau o procedură de acest tip, în
situația în care un astfel de sistem sau o astfel de procedură nu
sunt rezonabile sau când s-a stabilit și sunt considerate ca rezonabile,
dar se constată că nu sunt aplicate sau nu sunt aplicate eficient,
statul membru exportator trebuie să procedeze la o nouă examinare
bazată pe inputurile reale respective pentru a determina dacă a
existat o plată excesivă. În cazul în care Comisia consideră
necesar, este efectuată o nouă examinare în conformitate cu punctul
4. 6. Comisia trebuie să considere
inputurile ca fiind fizic încorporate dacă sunt utilizate în procesul de
producție și dacă sunt fizic prezente în produsul exportat.
Membrii iau notă de faptul că un input nu trebuie să fie prezent
în produsul final sub aceeași formă în care el a intrat în procesul
de producție. 7. Determinarea cantității
unui anumit input care este consumat în producerea produsului exportat trebuie
să se facă „ținându-se cont de pierderea normală”, iar
pierderea trebuie considerată ca fiind consumată în producerea
produsului exportat. Termenul „pierdere” se înțelege ca fiind partea
dintr-un anumit input care nu are o funcție independentă în procesul
de producție, care nu este consumată în producerea produsului
exportat (de exemplu din motive de ineficiență) și care nu este
recuperată, utilizată sau vândută de către același
fabricant. 8. Pentru a se determina dacă
toleranța pentru pierderea reclamată este „normală”, Comisia
trebuie să ia în considerare procesul de producție, practica
curentă în industria țării de export și alți factori
tehnici dacă este cazul. Ele nu trebuie să piardă din vedere
că este important să se determine dacă autoritățile
statului membru exportator au calculat într-un mod rezonabil suma pierderii,
dacă aceasta trebuie să fie inclusă în valoarea reducerii sau rambursării
unei taxe. _____________ ANEXA III ORIENTĂRI DE URMAT PENTRU A DETERMINA DACĂ SISTEMELE DE
DRAWBACK PENTRU INPUTURI DE SUBSTITUIRE CONSTITUIE
SUBVENȚII LA EXPORT I Sistemele de drawback pot permite rambursarea
sau drawback al impunerilor la import aplicate asupra inputurilor consumate în
procesul de producție al unui alt produs și în cazul în care acesta,
astfel cum este exportat, conține inputuri de origine națională
având aceleași calități și caracteristici ca și cele
care sunt importate și pe care le înlocuiesc. În conformitate cu litera (i)
de la anexa I, sistemele de drawback asupra inputurilor de substituire pot
constitui o subvenție la export în măsura în care ele permit
restituirea unei sume superioare impunerilor la import aplicate inițial
asupra inputurilor importate pentru care se solicită drawback. II În cazul în care examinează un sistem de
drawback pentru inputuri de substituire în cadrul unei investigații în
materie de taxe compensatorii desfășurată în conformitate cu
prezentul regulament, autoritățile însărcinate cu
investigația trebuie să procedeze în felul următor: 1. În baza literei (i) din anexa I,
inputurile de pe piața internă pot înlocui inputuri importate pentru
producerea unui produs destinat exportului, cu condiția ca acestea să
fie utilizate în cantitate egală cu aceea a inputurilor importate pe care
le înlocuiesc și să aibă aceleași calități
și caracteristici. Este important să existe un sistem sau o
procedură de verificare, deoarece aceasta permite autorităților
publice ale statului membru exportator să procedeze în consecință
și să demonstreze că acea cantitate de inputuri pentru care a
fost solicitat drawback nu depășește cantitatea de produse
analoge exportate, indiferent de forma acestora, și că prin drawback
al impunerilor la import nu se depășește suma aplicată inițial
asupra respectivelor inputuri importate. 2. În cazurile în care se pretinde
că un sistem de drawback pentru inputuri de substituire implică o
subvenție, autoritățile însărcinate cu investigația
trebuie mai întâi să caute să determine dacă guvernul membrului
exportator a constituit și aplică un sistem sau o procedură de
verificare. În cazurile în care ele constată că se aplică un
sistem sau o procedură de acest tip, ele trebuie să examineze
procedurile de verificare pentru a vedea dacă acestea sunt rezonabile,
dacă sunt eficiente pentru a atinge scopul urmărit și dacă
sunt bazate pe practici comerciale general acceptate în țara de export. În
măsura în care se constată că procedurile răspund acestor
criterii și sunt aplicate eficient, nu se poate prezuma existența
unei subvenții. Autoritățile însărcinate cu
investigația pot considera necesar să efectueze, în conformitate cu
articolul 26 alineatul (2), anumite controale practice pentru a verifica
informațiile sau a se asigura de faptul că procedurile de verificare
sunt aplicate eficient. 3. În cazul în care nu există
proceduri de verificare, dacă astfel de proceduri nu sunt rezonabile, sau
când ele au fost instituite și sunt considerate ca rezonabile, dar se
constată că ele nu sunt aplicate în mod real sau eficient, poate
exista subvenție. În aceste cazuri membrul exportator trebuie să
procedeze la o nouă examinare bazată pe tranzacțiile reale în
cauză pentru a determina dacă a existat o plată excesivă.
În cazul în care autoritățile însărcinate cu investigația
consideră necesar, o nouă examinare este efectuată în
conformitate cu punctul 2. 4. Faptul că regimul de drawback
pentru inputuri de substituire conține o dispoziție care
autorizează exportatorii să aleagă livrările pentru care
solicită drawback nu ar trebui să permită, prin el însuși,
să se considere că există subvenție. 5. Se consideră că
există drawback excesiv al impunerilor la import în sensul literei (i) din
anexa I în cazul în care autoritățile publice au plătit dobânzi
asupra oricărei sume restituite în baza sistemului lor de drawback, suma
în exces fiind cea a dobânzilor efectiv plătite sau datorate. _____________ ANEXA IV (Prezenta anexă este constituită din
anexa 2 la Acordul privind agricultura. Termenii și expresiile care nu
sunt definite aici sau al căror sens nu este clar trebuie interpretate în
contextul acordului respectiv.) SPRIJIN INTERN: BAZA DE EXCEPTARE DE LA ANGAJAMENTELE DE REDUCERE 1. Măsurile
de sprijin intern pentru care se solicită exceptarea de la angajamentele
de reducere vor răspunde unei cerințe fundamentale, respectiv să
nu aibă efecte de denaturare a comerțului sau efecte asupra
producției sau, în cel mai rău caz, aceste efecte să fie minime.
În consecință, toate măsurile pentru care se solicită a fi
exceptate trebuie să fie în conformitate cu următoarele criterii de
bază: (a) sprijinul respectiv să fie furnizat
prin intermediul unui program guvernamental finanțat din fonduri publice
(inclusiv venituri publice la care s-a renunțat) care nu implică
transferuri din partea consumatorilor; și (b) sprijinul respectiv nu va avea ca efect
să furnizeze o menținere artificială a prețurilor la
producători, precum și cu criteriile
și condițiile specifice menționate mai jos, specifice
politicilor respective. Programe
de servicii publice 2. Servicii cu caracter general Politicile din această
categorie implică cheltuieli (sau veniturile la care s-a renunțat) în
legătură cu programele care furnizează servicii sau avantaje
agriculturii sau comunității rurale. Ele nu implică plăți
directe către producători sau prelucrători. Aceste programe,
care le includ pe cele din lista de mai jos, fără a se limita la ele,
respectă criteriile generale enunțate la punctul 1 de mai sus
și, după caz, condițiile specifice de politică
menționate mai jos: (a) cercetare, inclusiv cercetarea cu
caracter general, cercetarea legată de programe de protecție a
mediului înconjurător și programele de cercetare privind produse
specifice; (b) lupta contra dăunătorilor
și bolilor, inclusiv măsurile generale și specifice pe produs de
luptă contra dăunătorilor și bolilor, cum ar fi sistemele
de avertizare rapidă, carantină și eradicare; (c) servicii de pregătire
profesională, inclusiv mijloacele de pregătire generală și
specializată; (d) servicii de popularizare și
consultanță, inclusiv furnizarea de mijloace destinate să
faciliteze transferul informațiilor și rezultatelor cercetării
către producători și consumatori; (e) servicii de inspecție, inclusiv
serviciile cu caracter general și inspecția unor anumite produse,
pentru asigurarea sănătății, securității,
controlului calității și standardizării; (f) servicii de comercializare și
promoționale, inclusiv informații asupra piețelor,
consultanță și promoție referitoare la produse specifice,
dar care să nu cuprindă cheltuielile în scopuri nespecificate care ar
putea fi utilizate de către vânzători pentru scăderea
prețului de vânzare sau ar putea conferi cumpărătorilor un
avantaj economic direct; și (g) servicii de infrastructură,
incluzând: rețele electrice, drumuri și alte mijloace de transport,
piețe și instalații portuare, sisteme de alimentare cu apă,
baraje și sisteme de scurgere a apei și lucrările de
infrastructură asociate unor programe de protecție a mediului
înconjurător. În toate cazurile, cheltuielile vor fi dirijate exclusiv
către punerea în funcțiune sau construirea de lucrări de
investiții și vor exclude furnizarea subvenționată de
instalații terminale la nivelul exploatărilor agricole altele decât
pentru extinderea rețelelor de servicii publice general disponibile. Nu
vor include subvenții pentru intrările necesare în procesul de
producție sau pentru costuri de exploatare, nici taxe preferențiale
de utilizare. 3. Deținerea de stocuri publice
în scopul securității alimentare[9] Cheltuielile (sau veniturile la
care s-a renunțat) legate de constituirea și deținerea
stocurilor de produse care fac parte integrantă dintr-un program de
securitate alimentară definit în legislația națională. Ele pot
include ajutorul public acordat pentru stocarea privată de produse ca
parte a unui astfel de program. Volumul și constituirea
acestor stocuri corespund unor obiective predeterminate legate numai de
securitatea alimentară. Procesul de constituire și de deblocare a
stocurilor trebuie să fie transparent din punct de vedere financiar.
Achizițiile de produse alimentare de către administrația
publică se efectuează la prețuri curente de piață, iar
prețurile de vânzare a produselor provenind din stocuri de securitate nu
sunt mai mici decât prețul curent de pe piață internă,
plătit pentru produsul și calitatea respectivă. 4. Ajutor alimentar intern[10] Cheltuielile (sau veniturile la
care se renunță) legate de furnizarea de ajutor alimentar intern
segmentelor de populație aflate în dificultate. Dreptul de a beneficia de ajutor
alimentar este stabilit în funcție de criterii clar definite legate de
obiective privind nutriția. Un astfel de ajutor constă în furnizarea
directă de produse alimentare persoanelor respective sau în furnizarea de
mijloace care să permită să cumpere produse alimentare fie la
prețurile pieței, fie la prețuri subvenționate.
Achizițiile de produse alimentare de către administrația
publică se efectuează la prețurile curente de piață,
iar finanțarea și administrarea ajutorului vor fi transparente. 5. Plăți
directe către producători Sprijinul furnizat sub formă
de plăți directe către producători (sau venituri la care se
renunță, inclusiv plățile în natură) pentru care se
solicită exceptarea de la angajamentele de reducere va fi în conformitate
cu criteriile de bază enunțate la punctul 1 de mai sus, plus
criteriile specifice care se aplică diferitelor tipuri de plăți
directe, menționate la punctele 6-13 de mai jos. În cazurile în care se
solicită exceptarea unui tip existent de plată directă sau al
unuia nou, altul decât cele menționate la punctele 6-13, această
plată trebuie să fie în conformitate nu numai cu criteriile generale
menționate la punctul 1, dar și cu cele menționate la literele
(b)-(e) ale punctului 6. 6. Sprijinul decuplat pe venit (a) Dreptul de a beneficia de plăți
cu acest titlu este stabilit potrivit unor criterii clar definite, cum ar fi
venitul, calitatea de producător sau de proprietar funciar, utilizarea
factorilor sau nivelul producției în cursul unei perioade de bază
definite și fixe. (b) Pentru oricare an luat în calcul, suma
acestor plăți nu este nici condiționată și nici
stabilită pe baza tipului sau volumului producției (inclusiv
unitățile de șeptel) realizate de producător în cursul
oricărui an următor perioadei de bază. (c) Pentru oricare an luat în calcul, suma
acestor plăți nu este nici condiționată și nici
stabilită pe baza prețurilor, interne sau internaționale,
aplicabile unei producții realizate în cursul oricărui an următor
perioadei de bază. (d) Pentru un an luat în calcul, suma acestor
plăți nu este nici condiționată și nici stabilită
pe bază factorilor de producție folosiți în cursul oricărui
an următor perioadei de bază. (e) Nu este obligatoriu să se realizeze
producție pentru a beneficia de aceste plăți. 7. Participare financiară a
statului la programe de garantare a veniturilor și la programe care
stabilesc un dispozitiv de siguranță pentru venituri (a) Dreptul de a beneficia de aceste
plăți este subordonat unei pierderi de venit, luând în calcul
exclusiv veniturile provenind din agricultură, care
depășește 30 la sută din venitul mediu brut sau
echivalentul acestuia în termeni de venit net (exclusiv plățile
efectuate în cadrul acelorași programe sau al unor programe similare) în
cei trei ani precedenți sau în cadrul unei medii pe trei ani bazate pe o
perioadă anterioară de cinci ani, cu excluderea celei mai înalte
și celei mai scăzute dintre valori. Orice producător care
îndeplinește această condiție are dreptul să beneficieze de
aceste plăți. (b) Valoarea acestor plăți
compensează mai puțin de 70 % din pierderea de venit a
producătorului în cursul anului în care el dobândește dreptul de a
beneficia de acest ajutor. (c) Valoarea oricărei plăți de
acest gen trebuie să se bazeze exclusiv pe venit; ea nu depinde de tipul
și volumul producției (inclusiv unitățile de șeptel)
realizate de producător, nici de prețurile, interne sau
internaționale, aplicabile acestei producții și nici de factorii
de producție utilizați. (d) În cazurile
în care un producător beneficiază în același an de
plăți în baza prezentei litere, precum și în baza punctului 8
(ajutor în caz de catastrofe naturale), totalul acestor plăți va fi
mai mic de 100 % din pierderea totală suferită. 8. Plăți (efectuate fie
direct, fie printr-o participare financiară a statului la programe de
asigurare a recoltei) cu titlu de ajutor în caz de catastrofe naturale (a) Dreptul de a beneficia de astfel de
plăți nu există decât după ce autoritățile
publice recunosc oficial că s-a produs sau se produce o catastrofă
naturală sau o calamitate similară (inclusiv epidemii, infestări
cu dăunători, accidente nucleare și război pe teritoriul
membrului respectiv); el este condiționat de o pierdere a producției
care să depășească 30 % din producția medie a
celor trei ani precedenți sau din media trianuală bazată pe cei
cinci ani precedenți cu excluderea valorii celei mai înalte și a
celei mai scăzute. (b) Plățile în caz de
catastrofă nu sunt efectuate decât în cazul pierderilor de venit, de
șeptel (inclusiv plăți pentru tratamentul veterinar al
animalelor), de terenuri sau de alți factori de producție,
determinate de catastrofa naturală respectivă. (c) Plățile nu compensează mai
mult decât costul total de înlocuire a pierderilor și nu vor
condiționa sau specifica tipul sau cantitatea producției viitoare. (d) Plățile efectuate în timpul
unei catastrofe nu depășesc nivelul necesar pentru a împiedica sau
atenua noi pierderi, în conformitate cu definiția de la criteriul
menționat la litera (b) de mai sus. (e) În cazurile în care un producător
beneficiază în același an de plăți în baza prezentei litere
și în baza punctului 7 (programe de garantare a veniturilor și
programe de constituire a unui dispozitiv de siguranță a
veniturilor), totalul acestor vărsăminte va fi mai mic de l00 %
din pierderea totală suferită de producător. 9. Asistență pentru
ajustare structurală, furnizată prin programe de încurajare a
producătorilor pentru încetarea activităților (a) Dreptul de a beneficia de astfel de
plăți este stabilit pe baza unor criterii clar definite în programe
vizând facilitarea încetării activității de către
persoanele angajate în producția agricolă comercializabilă sau
trecerea lor la activități neagricole. (b) Plățile sunt condiționate
de renunțarea totală și permanentă la producția
agricolă comercializabilă. 10. Asistență pentru
ajustare structurală, furnizată prin programe de retragere a
resurselor de producție (a) Dreptul de a beneficia de aceste
plăți este stabilit pe baza unor criterii clar definite în programe
vizând retragerea terenurilor sau a altor resurse, inclusiv a șeptelului,
din producția agricolă comercializabilă. (b) Plățile sunt condiționate
de retragerea pământului din producția agricolă
comercializabilă timp de trei ani cel puțin și, în cazul
animalelor, de sacrificarea sau de lichidarea lor permanentă și
definitivă. (c) Plățile nu impun sau
specifică niciun fel de utilizări alternative ale acestor terenuri
sau resurse, care implică producția de produse agricole
comercializabile. (d) Plățile nu depind de tipul sau
de cantitatea producției, nici de prețurile interne sau
internaționale, aplicabile producției realizate utilizând terenurile
sau celelalte resurse care rămân în activitate productivă. 11. Asistență pentru
ajustare structurală, furnizată prin sprijinirea investițiilor (a) Dreptul de a beneficia de aceste
plăți este stabilit pe bază de criterii clar definite în
programe guvernamentale vizând sprijinirea restructurării financiare sau
materiale a activităților unui producător pentru a răspunde
unor dezavantaje structurale demonstrate în mod obiectiv. Dreptul de a
beneficia de acest gen de programe poate de asemenea să se bazeze pe un
program public clar definit pentru reprivatizarea terenurilor agricole. (b) Pentru oricare an luat în calcul,
valoarea acestor plăți nu depinde și nici nu este stabilită
pe baza tipului sau a volumului producției (inclusiv unitățile
de șeptel) realizată de producător în cursul oricărui an
următor perioadei de bază cu excepția cazului prevăzut la
criteriul (e) de mai jos. (c) Pentru oricare an luat în calcul, suma
acestor plăți nu depinde și nici nu este stabilită pe baza
prețurilor interne sau internaționale aplicabile unei producții
realizate în cursul anului următor perioadei de bază. (d) Plățile nu sunt efectuate decât
pentru perioada de timp necesară realizării investiției pentru
care au fost acordate. (e) Plățile nu sunt
condiționate de niciun fel de obligație sau indicație privind
produsele agricole care trebuie produse de către beneficiari, cu excepția
cerinței ca aceștia să nu producă un anumit produs. (f) Plățile se limitează la
suma necesară pentru compensarea dezavantajului structural. 12. Plăți în baza
programelor de protecție a mediului înconjurător (a) Dreptul de a beneficia de aceste plăți
este stabilit în cadrul unui program guvernamental clar definit de
protecție sau de conservare a mediului înconjurător și depinde
de respectarea condițiilor specifice prevăzute în acest program
guvernamental, inclusiv a condițiilor referitoare la metodele de
producție sau la intrări. (b) Valoarea plăților se
limitează la costurile suplimentare sau la pierderile de venit decurgând
din respectarea programului guvernamental. 13. Plăți în baza
programelor de asistență regională (a) Dreptul de a beneficia de aceste
plăți se limitează la producătorii din regiunile
defavorizate. Fiecare regiune de acest tip trebuie să fie o zonă
geografică precis determinată, având o identitate economică
și administrativă definită, considerată ca
defavorizată pe baza unor criterii neutre și obiective clar
prevăzute prin legi sau reglementări și care să indice
că dificultățile regiunii sunt imputabile unor circumstanțe
care nu sunt doar de natură trecătoare. (b) Pentru oricare an luat în calcul,
valoarea acestor plăți nu depinde și nici nu este stabilită
pe baza tipului sau volumului producției (inclusiv unitățile de
șeptel) realizate de către producător în cursul anului
următor perioadei de bază, cu excepția cazului în care trebuie
să se reducă această producție. (c) Pentru oricare an luat în calcul,
valoarea acestor plăți nu depinde și nici nu este stabilită
pe baza prețurilor interne sau internaționale, aplicabile unei
producții realizate în cursul anului următor perioadei de bază. (d) Plățile sunt disponibile numai
pentru producătorii din regiunile care îndeplinesc condițiile cerute,
însă vor fi general disponibile pentru toți producătorii din
aceste regiuni. (e) În cazul în care sunt legate de factorii
de producție, plățile vor fi efectuate într-o rată
descrescătoare situată deasupra pragului fixat pentru factorul
respectiv. (f) Plățile se limitează la
costurile suplimentare sau la pierderile de venit care decurg din realizarea
unei producții agricole în regiunea respectivă. _____________ é ANEXA V Regulamentul
abrogat şi modificarea sa Regulamentul (CE) nr. 597/2009 al Consiliului (OJ L 188, 18.7.2009, p. 93) || || || Regulamentul (EU) nr 37/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 18, 21.1.2014, p. 1) || Numai punctul 5 al anexei _____________ ANEXA
VI Tabel de corespondență Regulamentul (CE) nr. 597/2009 || Prezentul regulament Articolele 1 - 11 || Articolele 1 - 11 Articolul 12(1) - (4) || Articolul 12(1) - (4) Articolul 12(6) || Articolul 12(5) Articolele 13 și 14 || Articolele 13 și 14 Articolul 15(1) || Articolul 15(1) Articolul 15(2) prima teză || Articolul 15(2) primul paragraf Articolul 15(2) a doua teză || Articolul 15(2) al doilea paragraf Articolul 15(3) || Articolul 15(3) Articolele 16 - 27 || Articolele 16 - 27 Articolul 28(1) - (4) || Articolul 28(1) - (4) Articolul 28(5) prima teză || Articolul 28(5) primul paragraf Articolul 28(5) a doua teză || Articolul 28(5) al doilea paragraf Articolul 28(6) || Articolul 28(6) Articolele 29 - 33 || Articolele 29 - 33 Articolul 33a || Articolul 34 Articolul 34 || Articolul 35 Articolul 35 || Articolul 36 Anexele I - IV || Anexele I - IV Anexa V || - Anexa VI || - - || Anexa V - || Anexa VI _____________ [1] Expresia „condiții comerciale” semnifică
faptul că există libertate de alegere între produsele naționale
și produsele importate și că numai criterii comerciale intervin
în această privință. [2] În sensul prezentului regulament:
– expresia „impozite directe” semnifică impozitele pe
salarii, profit, dobânzi, chirii,
redevențe și orice alte forme de
venit, precum și impozitele pe proprietatea imobiliară;
– expresia „taxe la import” semnifică taxele vamale, alte
taxe și alte impuneri fiscale care nu sunt enumerate în
altă parte în prezenta notă, care sunt percepute la import;
– expresia „impozite indirecte” semnifică taxele pe
veniturile obținute din vânzări, accize, impozit pe cifra de afaceri
și taxa pe valoarea adăugată, impozite pe concesiuni, taxe de timbru,taxe
de transfer, impozite pe stocuri și echipament și ajustări
fiscale la frontieră, precum și toate taxele, altele
decât impozitele directe și taxele la import;
– expresia impozite indirecte „percepute în etape anterioare”
semnifică impozitele percepute pe bunurile sau serviciile utilizate
direct sau indirect la producția produsului;
– expresia impozite indirecte „în cascadă” semnifică
impozitele eșalonate pe mai multe etape, care sunt percepute în
cazul în care nu există mecanism de credit ulterior impozitului, pentru
cazul în care bunurile sau serviciile impozabile într-o anumită etapă
de producție sunt utilizate într-o etapă de
producție ulterioară;
– expresia „rambursarea de impozite” include restituirile sau
reducerea impozitelor;
– expresia „rambursarea sau drawbackul” include exonerarea sau
reportarea, în
totalitate sau parțial, a taxelor la import. [3] Reportarea nu constituie, în mod necesar, o
subvenție la export în cazul în care, de exemplu, sunt încasate dobânzi
adecvate. [4] A se vedea nota de subsol 2. [5] A se vedea nota de subsol 2. [6] Litera (h) nu se aplică sistemelor de taxe pe
valoare adăugată, nici ajustărilor fiscale la frontieră
care au loc; problema rambursării excesive a taxelor pe valoare
adăugată face exclusiv obiectul literei (g). [7] A se vedea nota de subsol 2. [8] Inputurile consumate în procesul de producție sunt
inputuri încorporate fizic, energie, combustibili și carburanți
utilizați în procesul de producție și catalizatori care sunt
consumați în cursul utilizării lor pentru obținerea produsului
exportat. [9] În sensul punctului 3 al prezentei anexe, programele
guvernamentale de deținere de stocuri în scopul securității
alimentare în țările în curs de dezvoltare, a căror
funcționare este transparentă și realizată în conformitate
cu criteriile sau orientările obiective publicate oficial, sunt
considerate ca fiind în conformitate cu dispozițiile prezentului punct,
inclusiv programele în virtutea cărora stocurile de produse alimentare în
scopul securității alimentare sunt achiziționate și
deblocate la prețuri stabilite de producător, cu condiția ca
diferența dintre prețul de achiziție și prețul de
referință extern să fie luată în considerare în MAS. [10] În sensul punctelor 3 și 4 ale prezentei anexe,
furnizarea de produse alimentare la prețuri subvenționate, cu scopul
de a satisface necesitățile alimentare ale populațiilor urbane
și rurale sărace din țările în curs de dezvoltare, în mod
regulat și la prețuri rezonabile, este considerată ca fiind în
conformitate cu dispozițiile acestui punct.