23.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 482/56

—

având în vedere articolul 174 și următoarele din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune (1),

—

având în vedere propunerea Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, care fac obiectul cadrului strategic comun, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune, astfel cum a fost modificată (COM(2013)0246),

—

având în vedere rezoluția sa din 5 iulie 2011 referitoare la al cincilea raport privind coeziunea și strategia pentru politica de coeziune după 2013 (2),

—

având în vedere rezoluția sa din 7 octombrie 2010 referitoare la politica de coeziune și regională a UE după 2013 (3),

—

având în vedere rezoluțiile sale din 23 iunie 2011 referitoare la situația actuală și sinergiile viitoare pentru o eficacitate sporită a FEDER și a celorlalte fonduri structurale (4),

—

având în vedere rezoluția sa din 7 octombrie 2010 referitoare la viitorul Fondului Social European (5),

—

având în vedere rezoluția sa din 14 decembrie 2010 referitoare la buna guvernanță în materie de politică regională a UE: procedurile de asistență și control ale Comisiei Europene (6),

—

având în vedere rezoluțiile sale din 27 septembrie 2011 referitoare la absorbția fondurilor structurale și de coeziune: învățăminte desprinse pentru viitoarea politică de coeziune a UE (7),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 ianuarie 2011 intitulată „Contribuția politicii regionale la creșterea durabilă în Europa 2020” (COM(2011)0017) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care o însoțește (SEC(2011)0092),

—

având în vedere cel de Al optulea raport intermediar privind coeziunea economică, socială și teritorială din 26 iunie 2013 (COM(2013)0463),

—

având în vedere Raportul Comisiei din 18 aprilie 2013 intitulat „Politica de coeziune: Raport strategic 2013 privind implementarea programului 2007-2013” (COM(2013)0210) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei (SWD(2013)0129),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 24 aprilie 2012 intitulat „Principiul parteneriatului în implementarea fondurilor care fac obiectul cadrului strategic comun – elemente pentru un cod european de conduită în materie de parteneriat” (SWD(2012)0106),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 14 martie 2012 intitulat „Elemente ale unui cadru strategic comun pentru perioada 2014-2020 – Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime”(SWD(2012)0061, partea I și partea a II-a),

—

având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European din 16 iunie 2011 privind rolul și prioritățile politicii de coeziune în cadrul Strategiei UE 2020 (CESE 994/2011 – ECO/291),

—

având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European din 12 decembrie 2012 privind principiul parteneriatului în implementarea fondurilor care fac obiectul cadrului strategic comun – elemente pentru un cod european de conduită în materie de parteneriat (CESE 1396/2012 – ECO/330),

—

având în vedere Avizul Comitetului Economic și Social European din 22 mai 2013 privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulat „Către investiții sociale pentru promovarea creșterii și coeziunii – inclusiv implementarea Fondului social european pentru perioada 2014-2020” (CESE 1557/2013 – SOC/481),

—

având în vedere rezoluția Comitetului Regiunilor din 31 ianuarie și 1 februarie 2013 privind „Pachetul legislativ privind politica de coeziune post-2013” (2013/C 62/01),

—

având în vedere proiectul de aviz al Comitetului Regiunilor din 7-9 octombrie 2013 privind recomandări pentru o mai bună gestionare a cheltuielilor (COTER-V-040),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru bugete (A7-0007/2014),

A.

întrucât statele membre elaborează în prezent acorduri de parteneriat (AP) și programe operaționale (PO) pentru noua perioadă de programare 2014-2020;

B.

întrucât se așteaptă ca, până la sfârșitul anului 2013, să se încheie acordul final privind cadrul juridic pentru fondurile structurale și de investiții europene;

C.

întrucât Regulamentul privind dispozițiile comune (RDC) prevede norme comune pentru cinci fonduri ale Uniunii Europene: Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime;

D.

întrucât politica de coeziune are drept scop reducerea disparităților existente între regiunile UE prin concentrarea finanțării asupra consolidării coeziunii economice, sociale și teritoriale;

E.

întrucât politica de coeziune contribuie la atingerea obiectivelor Europa 2020 privind creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii;

F.

întrucât politica de coeziune, care reprezintă principala politică de dezvoltare a UE, contribuie la depășirea crizei economice în majoritatea statelor membre;

G.

întrucât trebuie să se depună toate eforturile posibile pentru a se asigura faptul că punerea la dispoziție și implementarea programelor legate de politica de coeziune pentru perioada 2014-2020 sunt simplificate cât mai mult posibil pentru toate autoritățile și pentru toți beneficiarii,

1.

ia act de faptul că, din finanțarea alocată politicii de coeziune, în ultimii ani, au fost investite cu succes miliarde de euro în crearea de noi locuri de muncă, în sprijinirea întreprinderilor inovatoare și în dezvoltarea de legături de transport în întreaga UE;

2.

cu toate acestea, subliniază faptul că între regiunile din UE continuă să existe disparități și că, în unele cazuri, acestea se intensifică, precum și faptul că investițiile permanente realizate din finanțarea acordată de UE la nivel local și regional sunt extrem de importante pentru a se asigura acordarea unui sprijin neîntrerupt zonelor care trebuie să se redreseze la nivel economic și social și la nivelul mediului;

3.

subliniază faptul că politica de coeziune trebuie să abordeze, printre altele, problema șomajului în rândul tinerilor, aflat în creștere în Uniunea Europeană;

4.

subliniază că, în contextul actual al crizei economice, financiare și sociale, fondurile alocate politicii de coeziune reprezintă în anumite state membre o sursă esențială de investiții publice, situație care ar putea impune ca statele membre în cauză să dea dovadă de flexibilitate pentru a-și relansa economiile; subliniază, în acest sens, importanța asigurării faptului că statele membre și regiunile sunt în măsură să pună în aplicare cât mai curând posibil, în primele luni ale anului 2014, noua tranșă a finanțării politicii de coeziune;

5.

salută adoptarea CFM pentru 2014-2020, precum și a cadrului juridic pentru politica de coeziune; subliniază că s-au obținut rezultate satisfăcătoare în scopul garantării lansării rapide și eficace a noii politici de coeziune;

6.

subliniază faptul că nivelul angajamentelor restante (RAL – „reste à liquider”) acumulate la sfârșitul CFM 2007-2013 se ridică la două treimi din fondurile alocate politicii de coeziune; insistă asupra necesității de a găsi o soluție fiabilă, care să permită atenuarea riscului de blocaj al punerii în aplicare a programelor Uniunii Europene ca urmare a neefectuării plăților; atrage atenția asupra faptului că regula N+3, deși este esențială pentru a garanta punerea în aplicare a proiectelor sprijinite prin politica de coeziune, va avea un impact asupra acumulării RAL în următorii ani, mai ales în cazul unei întârzieri a lansării noilor programe;

7.

constată, de asemenea, că, pe lângă începerea eficace și la timp a noii perioade de programare pentru politica de coeziune, asigurarea unor acorduri de parteneriat și a unor programe operaționale de calitate trebuie să fie de o importanță primordială pentru a garanta utilizarea fondurilor la capacitate maximă pe termen lung;

8.

subliniază poziția sa cu privire la importanța unei examinări și revizuiri obligatorii a următorului CFM până la sfârșitul anului 2016, pentru a permite următoarei Comisii și următorului Parlament să reevalueze prioritățile politice ale UE, să adapteze CFM, dacă este necesar, la noile provocări și să țină seama pe deplin de cele mai recente previziuni macroeconomice;

9.

salută îmbunătățirile aduse regulamentului, care vor introduce o abordare mai solidă și mai integrată a finanțării politicii de coeziune prin intermediul cadrului strategic comun; recunoaște faptul că este esențial să se garanteze că proiectele au un impact mai mare și produc rezultate concrete; invită statele membre să introducă chiar mai multe măsuri de simplificare a birocrației și a gestionării programelor; consideră că, astfel, s-ar facilita implementarea fără probleme a programelor în cauză și retragerea eficientă a fondurilor;

10.

salută propunerile de introducere a unor măsuri de simplificare prin intermediul RDC în scopul reducerii sarcinilor administrative; consideră că simplificarea procesului pentru solicitanți, beneficiari și autoritățile de gestionare va aduce valoare adăugată finanțării acordate de UE;

11.

recunoaște faptul că politica de coeziune poate contribui în mod semnificativ la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 și, prin urmare, subliniază importanța alinierii politicii de coeziune cu obiectivele Strategiei Europa 2020 prin concentrarea tematică asupra unui număr limitat de obiective; subliniază faptul că această abordare asigură suficientă flexibilitate pentru a răspunde nevoilor locale și regionale;

12.

subliniază importanța Strategiei de specializare inteligentă ca modalitate de completare a obiectivelor Strategiei Europa 2020 în materie de creștere economică, prin concentrarea asupra identificării domeniilor de forță competitivă și a exploatării acestora la maximum, prin schimbul de bune practici și prin integrarea cercetării, a inovării și a educației în cadrul unor parteneriate la nivelul UE;

13.

subliniază faptul că, deși măsurile de condiționalitate există deja în politica de coeziune, următoarea perioadă de programare va viza consolidarea eficacității finanțării prin condiționarea finanțării de respectarea anumitor criterii; consideră că politica de coeziune este o politică în sprijinul coeziunii dintre regiuni și nu ar trebui să constituie o garanție pentru alte politici ale UE, destinate reformelor macroeconomice ale statelor membre;

14.

subliniază faptul că adaptarea la modificările aduse de RDC ar putea cauza o oarecare întârziere în ceea ce privește elaborarea acordurilor de parteneriat (AP) și a programelor operaționale (PO);

15.

subliniază faptul că este evident că în statele membre pregătirile se află în stadii foarte diferite; recunoaște faptul că, în timp ce unele state membre înregistrează progrese importante și au prezentat Comisiei spre aprobare proiectele lor de acorduri de parteneriat, altele sunt în întârziere în ceea ce privește acest proces;

16.

subliniază faptul că, în ansamblu, statele membre mai noi (UE-12) care au participat la o parte din programele din perioada 2000-2006 și la toate programele din perioada 2007-2013 se află într-un stadiu foarte avansat în ceea ce privește pregătirile, comparativ cu unele state membre ale UE-15;

17.

subliniază faptul că unele state membre se confruntă cu o reducere semnificativă a bugetelor proprii pentru următoarea perioadă de programare, în timp ce în altele se discută cu privire la repartizarea bugetelor în interiorul statelor membre; recunoaște faptul că aceste două probleme ar putea cauza o întârziere a pregătirilor;

18.

subliniază faptul că statele membre care înregistrează progrese semnificative în ceea ce privește pregătirile pentru următoarea tranșă a finanțării politicii de coeziune au prezentat Comisiei, în iunie sau iulie 2013, pentru observații informale proiectele lor de acorduri de parteneriat și de programe operaționale;

19.

recunoaște faptul că multe dintre statele membre care înregistrează progrese au început procesul de pregătire încă din 2010, invitând părțile interesate relevante să contribuie la dezbaterile destinate formulării nevoilor și priorităților; prin urmare, salută eforturile depuse pentru începerea procesului de pregătire cât mai curând posibil și consideră că acest lucru încurajează în mod clar un grad mai ridicat de pregătire;

20.

subliniază faptul că gradul avansat al pregătirilor depinde de capacitatea suficientă a autorităților și a organizațiilor relevante de a investi timp și bani în pregătiri și de a pune la dispoziție suficient personal într-un stadiu incipient;

21.

ia act de faptul că aceste pregătiri avansate înseamnă că, în unele cazuri, evaluarea ex ante și evaluările strategice ale impactului asupra mediului (ESIA) au fost efectuate în timp util, ceea ce a permis modificarea proiectelor în septembrie și octombrie 2013, pe baza rezultatelor acestor evaluări;

22.

recunoaște faptul că unele state membre s-au confruntat cu schimbări de guvern, care ar putea împiedica pregătirile pentru următoarea perioadă de programare; subliniază faptul că, în astfel de cazuri, avantajele instituirii unor sisteme care să asigure continuarea tuturor activităților administrative, indiferent de schimbările care au loc în cadrul guvernelor, sunt esențiale pentru desfășurarea pregătirilor;

23.

de asemenea, evidențiază necesitatea punerii în aplicare la nivel politic a pregătirilor pentru finanțarea politicii de coeziune, astfel încât să se asigure că finalizarea acordurilor de parteneriat reprezintă o prioritate a guvernelor;

24.

subliniază faptul că unele state membre planifică modificarea conținutului programelor lor operaționale; salută faptul că anumite state membre au decis să treacă la programe multifinanțate sau să reducă numărul de programe operaționale la nivel regional;

25.

ia act de faptul că gradul de control și coordonare rezervat administrațiilor regionale de administrația centrală variază în mod semnificativ în funcție de structura organizatorică din diferitele state membre, unele regiuni fiind extrem de active și deținând controlul aproape în întregime asupra majorității aspectelor finanțării politicii de coeziune și asupra reprezentării în cadrul acordurilor de parteneriat; în acest sens, atrage atenția asupra Codului de conduită, care recunoaște rolul esențial al actorilor locali și regionali, precum și al organizațiilor societății civile, și care garantează principiul parteneriatului în cadrul politicii de coeziune 2014-2020;

26.

subliniază că ar trebui să se țină seama pe deplin de dimensiunea locală și regională; evidențiază rolul important al regiunilor în alegerea domeniilor de forță competitivă;

27.

subliniază faptul că una dintre modalitățile de a asigura compatibilitatea dintre abordarea bazată pe acordurile de parteneriat și administrațiile descentralizate din statele membre este de a include în aceste acorduri capitole separate care să fie redactate de administrațiile regionale; subliniază faptul că această abordare le garantează administrațiilor care dețin competențe în domeniul programelor europene de finanțare implicarea mai directă în elaborarea acordurilor de parteneriat și posibilitatea de a dezvolta propriile idei în materie de programare și mecanisme proprii de punere în aplicare;

28.

recunoaște totuși faptul că acest lucru ar putea avea un impact asupra gradului de pregătire a statelor membre în ansamblu;

29.

subliniază că este necesară o coordonare eficace la nivelul statelor membre, în vederea respectării termenelor-limită stabilite pentru pregătirea unor programe operaționale care să reflecte nevoile de dezvoltare locale și regionale, deoarece, pentru ca acordurile de parteneriat să fie încheiate în timp util, răspunderea privind conținutul și gestionarea PO-urilor ar trebui să revină, dacă este cazul, administrațiilor locale și regionale, conform organizării interne a fiecărui stat membru;

30.

recunoaște, cu toate acestea, că o reducere a PO-urilor la nivel regional ar presupune o modificare considerabilă în materie de gestionare și organizare și ar putea crește riscul de întârzieri în faza inițială din cauza schimbărilor determinate de complexitatea punerii în aplicare a PO-urilor în paralel cu programarea la diferite niveluri naționale și regionale;

31.

constată că Comisia este conștientă de interesul considerabil pe care îl suscită programele multifonduri, prevăzute în Regulamentul privind dispozițiile comune, numeroase state membre intenționând să aibă cel puțin unul sau mai multe astfel de programe în perioada de programare 2014-2020; subliniază, în acest context, că abordarea în cauză ar trebui să fie cât mai eficace posibil și să nu ducă la blocaje sau întârzieri; admite faptul că RDC recunoaște reglementările instituționale diferite ale statelor membre și prevede dispoziții de adaptare pentru cazurile specifice; subliniază că nivelurile regional și local sunt cel mai în măsură să identifice nevoile de dezvoltare și să pună în aplicare programe care să răspundă nevoilor cetățenilor, organizațiilor, întreprinderilor și autorităților vizate;

32.

recunoaște că capacitatea de a pregăti AP-urile și PO-urile într-un stadiu avansat depinde de măsura în care statele membre realizează analize preliminare suficiente ale situației actuale a țării și ale tendințelor pe viitor; subliniază că acest lucru va oferi garanția că fondurile UE contribuie într-un mod mai eficace la realizarea obiectivelor stabilite pentru fiecare țară;

33.

invită Comisia să facă public gradul de pregătire a acordurilor de parteneriat ale statelor membre, de pildă prin intermediul unui rezumat întocmit pentru fiecare stat membru în parte care să conțină informații privind stadiul actual al pregătirilor, conținutul propus și consultațiile cu părțile implicate pertinente, astfel încât celelalte state membre și autorități să poată învăța din bunele practici și abordări;

34.

subliniază faptul că, pentru numeroase state membre, transferul metodelor și al mecanismelor din perioada de programare 2007-2013 în perioada de după 2013 va reprezenta o problemă majoră; subliniază, de asemenea, că și asigurarea în continuare a eficacității proiectelor aflate în curs de desfășurare în paralel cu elaborarea de noi proiecte este o provocare;

35.

recunoaște faptul că, în numeroase state membre, pregătirile au durat mai mult decât s-a preconizat la începutul perioadei de programare 2007-2013; subliniază că numeroase administrații au remediat această problemă, asigurând livrarea mai promptă a noilor acorduri de parteneriat și programe operaționale;

36.

consideră că exemplele oferite de statele membre indică în mod clar faptul că trebuie îmbunătățită coordonarea între diferitele măsuri, programe operaționale și fonduri și că trebuie consolidată implicarea autorităților locale, a organizațiilor regionale și a partenerilor sociali și economici;

37.

recunoaște faptul că, printre problemele comune identificate în perioada de programare anterioară, se numără și stabilirea unor priorități care au fost definite în termeni prea largi; solicită, prin urmare, o abordare mai strategică și simplificată a priorităților în viitor, care să includă mai puține priorități, iar acestea din urmă să vizeze obiective specifice;

38.

salută faptul că, date fiind experiențele reușite din perioada anterioară de finanțare, statele membre încearcă să sporească contribuția financiară a sectorului privat pentru a crea surse alternative de finanțare care să completeze metodele tradiționale de finanțare; subliniază că, în această perioadă de constrângeri fiscale severe și capacități de creditare reduse din partea sectorului privat, utilizarea sporită a instrumentelor financiare poate să sprijine parteneriatele de tip public-privat, să producă un efect de multiplicare împreună cu bugetul UE, să deschidă surse alternative de finanțare și să garanteze un flux semnificativ de finanțare pentru investițiile strategice regionale; subliniază, prin urmare, importanța definirii unor norme clare privind utilizarea, pe lângă granturi, a unor instrumente financiare inovatoare, cum sunt împrumuturile, garanțiile și investițiile de capital, pentru a încuraja cooperarea între întreprinderi, organizațiile din sectorul public și instituțiile de învățământ;

39.

atrage atenția asupra faptului că, pornind de la experiențele programelor de finanțare anterioare, este crucial să se asigure un impact pozitiv pe termen lung al fondurilor; mai mult, insistă asupra importanței calității programelor și a obiectivității cheltuielilor;

40.

subliniază faptul că numeroase state membre au menționat că, la pregătirea următoarei perioade de finanțare, își propun să se concentreze pe o abordare axată pe rezultate; salută exemplele oferite de unele state membre cu privire la modalități de abordare mai eficace a definirii în prealabil a rezultatelor scontate, pentru a permite orientarea finanțărilor înspre propuneri vizând atingerea acestor obiective;

41.

subliniază că numeroase state membre menționează coordonarea între domeniile de politici și recunoașterea priorităților economice, sociale și de mediu de la nivel național și regional ca fiind deosebit de importante; consideră că, dacă este cazul, programele operaționale naționale ar trebui să țină cont de obiectivele de dezvoltare de la nivel local și regional; atrage atenția asupra faptului că ar trebui încurajată generarea de sinergii între diferitele surse de finanțare disponibile la nivelul UE și bugetele statelor membre și ale autorităților regionale și locale, pentru a spori eficacitatea investițiilor în sectorul public din UE;

42.

consideră că este esențial ca statele membre să recunoască potențialul de aliniere dintre toate fondurile vizate de RDC;

43.

consideră încurajator faptul că unele state membre iau în considerare utilizarea de noi instrumente, cum sunt dezvoltarea locală gestionată de comunități (DLGC), investițiile teritoriale integrate (ITI) și planurile comune de acțiune (PCA); înțelege că noile instrumente au parte, cu toate acestea, de reacții contradictorii și că o analiză a planurilor actuale ale statelor membre arată că DLGC vor fi aplicate pe scară mai largă decât ITI, în special în cadrul FEADR comparativ cu FEDER, deoarece DLGC există de mai multă vreme în cadrul programului FEADR și deoarece ITI sunt un instrument nou care va avea nevoie de timp pentru a fi pus în aplicare în mod corespunzător; constată că rămâne de văzut în ce mod vor fi transpuse pregătirile inițiale în punerea în aplicare pe deplin a acestor instrumente;

44.

consideră DLGC drept o modalitate excelentă de încurajare a participării „de jos în sus” a unui eșantion reprezentativ de actori comunitari, plecând de la succesul înregistrat în trecut de programul LEADER de dezvoltare rurală; invită statele membre și regiunile să profite de oportunitățile oferite de DLGC;

45.

recunoaște PCA drept un pas înainte înspre gestionarea axată pe rezultate, în conformitate cu unul dintre obiectivele generale ale politicii de coeziune după 2013;

46.

subliniază importanța punerii în aplicare a unor metode mai simple de elaborare și de implementare a proiectelor și consideră încurajatori indicatorii care arată că statele membre realizează într-adevăr acest lucru;

47.

salută accentul pus de RDC pe simplificare; constată cu toate acestea că, în realitate, simplificarea s-ar putea dovedi dificil de realizat, din cauza diferențelor rămase între fonduri în temeiul regulamentelor specifice care le vizează;

48.

salută acțiunile pozitive întreprinse în vederea simplificării și creșterii transparenței în gestionarea fondurilor structurale și de investiții europene; subliniază că numeroase state membre au identificat simplificarea procesului de depunere a cererilor pentru beneficiari, alături de informațiile clare și accesibile privind procedura și posibilitățile de finanțare, drept un aspect important al pregătirilor pentru perioada de programare 2014-2020; salută acest fapt drept o modalitate de a garanta că elaborarea și punerea în aplicare a proiectelor se desfășoară fără probleme, cu o birocrație redusă pentru solicitanți; invită statele membre și autoritățile regionale și locale să facă schimb de bune practici menite să simplifice procedurile și, recunoscând totodată necesitatea unor norme stricte privind controalele și auditurile, să se asigure că acestea sunt proporționale pentru a nu crea o sarcină suplimentară inutilă;

49.

recunoaște că „e-coeziunea” poate fi esențială pentru reducerea blocajelor și pentru simplificare și salută faptul că unele state membre s-au referit la utilizarea sa; consideră că acest lucru ar putea, de asemenea, să contribuie în mod semnificativ la pregătirile pentru viitoarele programe de finanțare;

50.

subliniază că procesul decizional și formularea acordurilor de parteneriat trebuie să implice colaborarea la nivel național, regional și local în planificarea, elaborarea și punerea în aplicare a programelor de finanțare a politicii UE în materie de coeziune; consideră că principiul guvernanței pe mai multe niveluri este esențial pentru o gestionare eficace a politicii de coeziune; subliniază, în acest sens, că este necesar ca autoritățile regionale și locale și părțile interesate să fie implicate pe deplin în pregătirea, punerea în aplicare și evaluarea programelor; subliniază importanța asigurării unui flux de informații adecvat, a unor măsuri de consolidare a capacităților, precum și a asistenței tehnice pentru autoritățile respective, în vederea înlesnirii și optimizării contribuției acestora la toate etapele procesului;

51.

salută implicarea sporită a tuturor părților interesate pertinente, a reprezentanților locali și regionali, a ONG-urilor, a partenerilor economici și sociali, a întreprinderilor private și a universităților, astfel cum este ilustrat în exemplele furnizate de statele membre; consideră importantă dezvoltarea în cooperare cu alte organizații și părți interesate care reprezintă puncte de vedere economice, sociale și de mediu diferite;

52.

subliniază faptul că asigurarea unui parteneriat de succes poate implica atât o abordare „de jos în sus”, cât și o abordare „de sus în jos”; evidențiază faptul că abordarea „de jos în sus”, care presupune discuții extinse cu reprezentanți ai sectoarelor public, privat și terțiar, a fost dată ca exemplu de către un stat membru care înregistrează progrese notabile în cadrul pregătirilor;

53.

subliniază faptul că aceste abordări „de jos în sus” și „de sus în jos” asigură includerea strategiilor naționale care abordează situația socială, economică și de mediu alături de implicarea extinsă la nivel regional și local; salută această modalitate eficace de garantare a îndeplinirii cerințelor strategice, implicând în același timp cât mai mult posibil părțile interesate pertinente în procesul de pregătire;

54.

salută acordul la care s-a ajuns privind cadrul juridic pentru politica de coeziune, alături de încheierea negocierilor privind RDC și de finalizarea CFM;

55.

recunoaște importanța guvernanței pe mai multe niveluri în etapele de pregătire și evidențiază faptul că unele dintre cele mai avansate pregătiri s-au bazat pe dialogul esențial cu părțile interesate de la nivel regional și local;

56.

subliniază solicitarea Comisiei ca statele membre și regiunile să depună eforturi pentru a se asigura că acordurile de parteneriat și programele operaționale deja elaborate au cel mai înalt nivel de calitate; constată că acest lucru va contribui la producerea unor propuneri de proiecte de calitate, orientate înspre obiective specifice, pentru a garanta cel mai mare impact posibil al finanțării UE;

57.

înțelege faptul că o administrație regională activă și bine informată, care colaborează cu Comisia, poate avea un impact pozitiv asupra progresului pregătirilor; recomandă cu căldură, prin urmare, Comisiei și autorităților naționale și regionale să asigure un schimb constant de informații, cum ar fi detalii despre actele de punere în aplicare care urmează să fie adoptate;

58.

recomandă statelor membre care înregistrează întârzieri importante să urmeze în mod riguros recomandările elaborate de Comisie și subliniază faptul că Comisia ar trebui să își intensifice susținerea, pentru a se asigura că acordurile de parteneriat și programele operaționale ale acestor state membre sunt aprobate cât mai curând posibil; constată, prin urmare, că examinarea progreselor înregistrate de statele membre pe parcursul etapelor de pregătire ar contribui la reducerea întârzierilor; constată, de asemenea, că, pe durata etapei de punere în aplicare, Comisia ar putea veni în ajutorul acelor state membre care au rămas în urmă;

59.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.