28.1.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/1

Raportor:

dl Brendan BURNS

Coraportor:

dl Pavel TRANTINA

1.1.

CESE recunoaște că UE nu are competențe directe în domeniul învățământului sau al formării profesionale și că există diferențe între sistemele de învățământ din statele membre, dar dorește să sublinieze o problemă europeană comună legată de furnizarea educației și formării profesionale continue (CVET) în zonele rurale și izolate din întreaga Europă, care trebuie abordată la nivel european, național și regional.

1.2.

Este necesară o nouă agendă paneuropeană, care să încurajeze instituțiile europene și guvernele naționale, împreună cu întreprinderile, sindicatele și alte organizații ale societății civile, să îmbunătățească cooperarea, astfel încât CVET să fie accesibile pentru angajații care devin cursanți și angajatorii lor. CVET ar trebui să se desfășoare în apropierea locului de muncă și în medii compatibile cu acesta. Autoritățile competente ar trebui să promoveze și să încurajeze această cooperare și să asigure existența unui sprijin financiar adecvat.

1.3.

Societatea și autoritățile publice trebuie să țină seama de faptul că microîntreprinderile și întreprinderile mici nu sunt versiuni mai mici ale întreprinderilor mari. Această ipoteză s-a dovedit a fi falsă și este una dintre principalele cauze ale existenței unei „necorelări a competențelor” între învățământ și piața forței de muncă.

1.4.

Este necesar să se dezvolte noi forme de CVET și calificări profesionale pentru microîntreprinderi și întreprinderile mici, pe baza probelor empirice privitoare la sarcinile efectiv îndeplinite în aceste întreprinderi.

1.5.

Serviciile de formare pentru întreprinderile din mediul rural trebuie furnizate pe plan local, prin utilizarea TIC și a altor mecanisme de furnizare a serviciilor în bandă largă. Pentru aceasta, accesul universal la rețelele fixe și mobile de mare viteză în bandă largă în zonele rurale și izolate ar trebui tratat ca acces la o „infrastructură esențială”. Prin urmare, nu ar trebui ca legislației UE în materie de concurență să i se permită să împiedice guvernele naționale sau regionale să dezvolte banda largă de mare viteză în zonele rurale.

1.6.

Guvernele naționale și locale trebuie să recunoască faptul că investițiile în dezvoltarea de microîntreprinderi, întreprinderi familiale și întreprinderi mici din zonele rurale și izolate sunt investiții bune pe termen lung, care vor contribui la încetarea migrației, la reducerea presiunii asupra serviciilor în orașe, la restabilirea sustenabilității economice a comunităților locale și la conservarea mediului rural.

1.7.

Sprijinul financiar pe termen lung acordat grupurilor locale de către administrațiile naționale/regionale va contribui la coordonarea proceselor de identificare și de soluționare a nevoilor locale. Un astfel de sprijin va ajuta comunitățile să se implice direct în problemele generate de depopularea zonelor rurale, iar sprijinul financiar din partea fondurilor structurale, mai ales din partea Fondului social european, va permite, în același timp, asigurarea unei formări profesionale continue în acord cu nevoile persoanelor vizate.

2.1.

Prezentul aviz urmărește să evidențieze nevoia de a dezvolta un sistem mai bun pentru educația și formarea profesională continuă (CVET) și pentru dezvoltarea profesională continuă în zonele rurale, și în special montane și insulare (RMI).

2.2.

Potrivit definiției Cedefop (1), CVET înseamnă „educația sau formarea ulterioară educației sau formării inițiale sau intrării în viața profesională, menită să ajute indivizii să-și îmbunătățească sau să-și actualizeze cunoștințele și/sau competențele; să obțină competențe noi pentru o schimbare în carieră sau o recalificare; să-și continue dezvoltarea personală sau profesională. Educația și formarea profesională continuă fac parte din învățarea pe tot parcursul vieții și pot îngloba orice tip de educație (generală, specializată sau profesională, formală sau nonformală etc.). Ele sunt esențiale pentru capacitatea de inserție profesională a persoanelor.”

2.3.

Problemele asociate cu CVET în zonele rurale și izolate au fost identificate într-o serie de avize ale CESE (2) cu privire la agricultură, precum și în întâlniri publice. Prezentul aviz urmărește să ofere un rezumat și să propună răspunsuri la unele dintre întrebările principale.

2.4.

În Europa, zonele RMI prezintă diferențe considerabile. Pe lângă zone rurale deosebit de prospere, cu o rată a șomajului redusă și creștere solidă, există și zone marcate de probleme economice tot mai accentuate, de exodul și de îmbătrânirea populației. În plus, oportunitățile de acces la formare și perfecționare profesională nu sunt întotdeauna disponibile la o distanță rezonabilă.

2.5.

Pe măsură ce standardele de viață s-au îmbunătățit în orașe, mulți tineri din zonele RMI au migrat, ceea ce creează o spirală economică și socială descendentă, care se amplifică pe măsură ce migrează tot mai multe persoane. Pierderea de populație duce la scăderea volumului de bani care circulă în interiorul unei comunități, ceea ce afectează viabilitatea întreprinderilor, a activităților comerciale și a legăturilor de transport pe plan local. Această situație este agravată în plus de pierderea în cele din urmă a serviciilor medicale, a băncilor, a școlilor și a altor infrastructuri sociale.

2.6.

Zonele RMI ale Europei ne asigură o mare parte din produsele alimentare și materiile prime de la nivel local. Ele ne oferă și un loc în care oamenii se pot bucura de relaxare și recreere, de sport și de alte activități, însă, în lipsa unor angajați competenți și bine instruiți care să gestioneze exploatațiile agricole, pădurile, carierele, hotelurile și întreprinderile de artizanat și meșteșugărești, multe dintre aceste facilități vor înceta să mai existe.

2.7.

Capacitatea întreprinderilor de a opera în aceste amplasamente dificile este un aspect-cheie, iar angajatorii au nevoie de personal competent, bine instruit. Pentru a realiza acest lucru, este necesară o cooperare mai strânsă cu angajatorii și cu școlile, colegiile și universitățile tehnice din zonă.

2.8.

Regiunile reprezintă nivelul la care se inițiază și se dezvoltă cel mai bine cooperarea dintre centrele de formare și întreprinderi. Autoritățile de la toate nivelurile trebuie să acorde o atenție specifică și adecvată introducerii și dezvoltării CVET în zonele rurale și periferice, și/sau în zonele cu o densitate scăzută a populației (inclusiv investiții suficiente, dar și sprijin, încurajare și asistență pentru inițiative locale care promovează cooperarea între centrele de formare profesională și întreprinderi).

2.9.

Așa cum CESE a subliniat de mai multe ori (3), trebuie create oportunități de consiliere și orientare profesională.

2.10.

Accesul la CVET este fundamental pentru dezvoltarea activităților profesionale independente și a unei forțe de muncă competente. Din păcate, majoritatea instituțiilor de formare profesională își au sediile în zone dens populate, ceea ce înseamnă că sunt dezavantajați cursanții din zonele RMI, deoarece trebuie să parcurgă distanțe lungi pentru a ajunge la centrele respective. În majoritatea cazurilor, acest lucru presupune costuri suplimentare și inconveniente considerabile, în special în cazul frecventării cursurilor de scurtă durată sau în sistem de alternanță.

2.11.

Introducerea formării în zonele RMI este o problemă care a fost recunoscută ca atare în mai multe țări ale UE. Din nefericire, mecanismele de abordare a acestei probleme s-au bazat adesea pe „soluții urbane”, care nu sunt pertinente pentru zonele RMI.

2.12.

Sistemele de învățământ din Europa variază atât de mult între statele membre (unele sunt organizate la nivel central, altele la nivel federal, responsabilitatea revenind regiunilor), încât este greu să se imagineze o „soluție europeană”. Deși soluțiile pot să difere, este totuși util să se identifice problemele comune și să se caute câteva soluții comune, permițând astfel învățarea reciprocă prin schimbul de bune practici. CESE subliniază că sistemul de învățământ dual, care presupune responsabilitatea comună a școlilor și organizațiilor de formare și implicarea partenerilor sociali, este o practică deosebit de bună.

2.13.

CVET rurale pot oferi formare specializată în anumite domenii care sunt legate în mod direct de activități economice rurale și de trăsăturile lor naturale, cum ar fi pescuitul, silvicultura, mediul, agricultura și zootehnia etc. Această formare specializată ar trebui să îndeplinească standardele de calitate necesare pentru a face din programe specializate un mijloc de a atrage cursanți și de a contribui la revigorarea socioeconomică locală printr-o recalificare relevantă a persoanelor care au urmat aceste activități de formare.

3.1.

Modul de ocupare a forței de muncă în microîntreprinderi și întreprinderi mici nu este întotdeauna înțeles de instituțiile de învățământ care oferă formare profesională. Majoritatea cursurilor din învățământul profesional și tehnic au fost elaborate pentru a răspunde nevoilor întreprinderilor mijlocii și mari, în care mediul de muncă este organizat pe departamente și în care angajații sunt recrutați pentru a învăța sarcinile unui anumit „loc de muncă”. Tipul de muncă rezultat din producția industrială de masă presupune că toți lucrătorii desfășoară sarcini bine definite și execută proceduri care pot fi evaluate cu ușurință, unde fiecare calificare se asociază cu un anumit post.

3.2.

Pe de altă parte, majoritatea microîntreprinderilor și întreprinderilor mici au nevoie ca angajații să fie policalificați și flexibili. În loc de a fi angajați pentru a îndeplini sarcinile unui loc de muncă specific, angajații lucrează în echipe mici, care îndeplinesc împreună toate sarcinile necesare pentru funcționarea întreprinderii. În consecință, angajații din aceste întreprinderi trebuie să îndeplinească individual sarcini care, în întreprinderile mai mari, ar reveni unei varietăți de angajați pentru care fișele posturilor sunt diferite.

3.3.

Acest mod de operare nu este întotdeauna înțeles de instituțiile de învățământ, centrate pe orașe. Recunoașterea problemei ar ajuta educatorii să înțeleagă modul în care funcționează întreprinderile mici și microîntreprinderile și motivele pentru care actuala formare „axată pe fișa postului” și calificările aferente nu sunt adecvate pentru ele. De asemenea, acest lucru ar ajuta întreprinderile mici să se dezvolte și să sprijine organizarea internă a educației și formării, pe baza activității desfășurate efectiv.

3.4.

Multe microîntreprinderi și întreprinderi mici operează și cu alt tip de cerințe ale clienților, care necesită deseori soluții inovatoare punctuale. De exemplu, o mică întreprindere cu profil mecanic va necesita competențe practice în materie de „reparații și reutilizare”. Această situație este diferită de cea din cele mai multe întreprinderi mari, unde nu se repară echipamentele, ci se aplică „eliminarea și înlocuirea cu piese noi”, returnându-se producătorului piesele defecte. Acest exemplu simplu explică motivul pentru care angajații din întreprinderile mici au nevoie de competențe suplimentare, care nu sunt necesare în întreprinderile mai mari. Din această cauză există o „necorelare a competențelor” și atât de multe microîntreprinderi și întreprinderi mici europene resping actualele forme de învățământ profesional și tehnic și cadrele de calificări care au fost elaborate pentru sectoarele lor.

3.5.

Mai multe microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii din sectoare precum: ingineria, arhitectura, agricultura, construcțiile, silvicultura și din numeroase alte domenii au identificat probleme similare legate de procedură și de competențe.

3.6.

Întreprinderile familiale au, la rândul lor, probleme caracteristice și deseori fiii și fiicele reprezintă catalizatorul schimbărilor, fiind simultan stagiari și potențiali manageri. În întreprinderile familiale, formarea fiilor și a fiicelor începe într-un stadiu mult mai timpuriu decât în cazul unui angajat dintr-o mare întreprindere.

4.1.

Formarea angajaților noi și existenți reprezintă o problemă în special atunci când angajații frecventează centre de formare tehnică departe de locul de muncă. Dacă timpul consumat cu călătoria devine excesiv, mulți manageri de microîntreprinderi și întreprinderi mici vor considera că formarea unui angajat este pierdere de timp.

4.2.

Microîntreprinderile și întreprinderile mici recunosc că învățarea pe tot parcursul vieții (LLL) și validarea competențelor și a calificărilor dobândite prin învățare nonformală și informală (4) ajută lucrătorii și întreprinderile să dezvolte și să introducă mai multă tehnologie. Multe materiale didactice pentru învățarea pe tot parcursul vieții sunt disponibile pe internet, prin accesarea materialelor în format video, a manualelor, a demonstrațiilor online, a cursurilor de învățare online (e-learning) și a altor astfel de programe de învățare la distanță din domeniul respectiv. Din păcate, accesul la aceste programe de învățare este dificil în localitățile din zonele RMI, din cauza vitezei reduse în banda largă (între 0,4 Mbps și 1,5 Mbps) (5).

4.3.

Distanța până la centrele de formare poate fi mai puțin importantă atunci când calitatea cursurilor de formare este ridicată, transportul este adaptat și costurile de călătorie sunt rambursate, dar acest aspect nu răspunde principalelor probleme cu care se confruntă majoritatea cursanților în zonele RMI.

5.1.

CVET reprezintă un factor specific care trebuie luat în considerare în legătură cu dezvoltarea economică și socială (Strategia Europa 2020). De asemenea, este un element care contribuie la coeziunea teritorială și socială în Uniunea Europeană.

5.2.

Punerea la dispoziție a unor infrastructuri locale spre a fi utilizate spre binele comun ar ajuta comunitățile RMI să ofere formare profesională adecvată. Autoritățile publice ar trebui să se concentreze pe eliminarea barierelor care împiedică inițiativele locale să răspundă nevoilor identificate în materie de CVET. O cooperare mai strânsă și o mai bună înțelegere a provocărilor cu care se confruntă atât autoritățile locale, cât și inițiatorii de proiecte, inclusiv organizațiile societății civile, ar contribui la găsirea unor soluții constructive.

5.3.

Guvernele ar putea profita de această ocazie pentru a descentraliza unele servicii către zonele rurale, creând astfel avantaje pentru comunitățile locale (6).

5.4.

Cu ocazia audierii pe tema „Dezvoltarea și formarea profesională în zonele rurale” (7), s-a menționat în mai multe prezentări cât este de important pentru comunități să preia controlul asupra problemelor lor și să găsească soluții proprii specifice. Această constatare a adus în discuție și alte aspecte conexe și a arătat în mod clar că îmbunătățirea CVET trebuie să facă parte dintr-un plan mult mai larg, care să abordeze simultan o combinație de probleme comunitare.

5.5.

Este esențială cooperarea dintre toate părțile interesate implicate. Pentru a aduce formarea profesională în aceste comunități, este nevoie de implicarea tuturor întreprinderilor locale, a școlilor și personalului acestora, a cursanților și familiilor lor, a șomerilor, a organizațiilor societății civile și a voluntarilor, precum și de cunoașterea nevoilor pe termen lung ale comunității. În special, se dovedește că este esențial ca localnicii să își asume responsabilitățile, iar unii dintre ei să devină „vectori” ai schimbării, astfel încât comunitățile respective să-și dobândească abilitatea de a-și găsi propriile soluții.

5.6.

Este necesar să fie abordată și o altă problemă, și anume cea legată de existența, la nivelul administrației locale, regionale și naționale, a voinței politice de a asigura pe termen lung sprijin financiar și de infrastructură.

5.7.

Un canal important pentru dezvoltarea învățământului profesional și tehnic îl reprezintă comunicațiile care folosesc rețelele mobilă și fixă în bandă largă, în special pentru dezvoltarea competențelor TIC, care devin esențiale la locul de muncă sau la domiciliu. Pentru folosirea dispozitivelor și pentru acces la servicii sunt necesare cunoștințe și aptitudini digitale. Aceste competențe sunt acum o parte esențială a vieții economice și sociale a tuturor și deci ar trebui să se regăsească în toate etapele și formele de învățământ, de la școala primară până la educația pentru adulți (8). De asemenea, politicile trebuie să țină cont de caracteristicile populației locale în ceea ce privește vârsta, nivelul de educație și nivelul venitului. CVET rurale pot folosi, de asemenea, învățământul deschis și la distanță (e-learning/open learning) pentru a completa predarea directă pentru anumite materii sau activități de formare, scop în care trebuie să fie disponibile tehnologia și conexiunile necesare.

5.8.

Accesul universal la conexiuni de mare viteză în bandă largă reprezintă un instrument esențial pentru promovarea coeziunii sociale și teritoriale. Prin urmare, sunt binevenite planurile de a extinde utilizarea fondurilor structurale și a celor pentru dezvoltare rurală în scopul de a desfășura pe teren infrastructuri de bandă largă viabile din punct de vedere comercial. Însă la fel de important este ca publicul să profite de beneficiile acestei investiții prin asigurarea unor servicii de înaltă calitate (de exemplu: servicii medicale, acces la autoritățile locale etc.) și printr-o reducere semnificativă a costurilor pentru toți utilizatorii finali. Și spațiile publice care oferă acces liber la wi-fi sunt importante în dezvoltarea accesului universal la servicii în bandă largă de mare viteză în orașele mici și în sate.

5.9.

Este recunoscut faptul că furnizarea competențelor necesare pentru a trăi și a munci în zonele RMI reprezintă o problemă complicată, care necesită o abordare integrată, condusă de fiecare comunitate locală, așa cum sugerează Volonteurope prin campania sa privind izolarea rurală a cetățenilor în Europa (9). Întreprinderile și comunitățile locale ar trebui să poată beneficia de un sprijin adecvat din partea Fondului social european pentru a furniza CVET și este necesar să se înlesnească accesul la astfel de ajutoare. De asemenea, este esențial ca sprijinul financiar să nu se întemeieze pe baze exclusiv comerciale. Este esențial accesul la fondurile disponibile, de exemplu în cadrul programelor LEADER și DLRC (dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității). Acest lucru va facilita rolul grupurilor de acțiune locale (GAL-uri), al organizațiilor comunitare și al societății civile, prin asigurarea unui cadru susținut de funcționare, finanțare, implicare și asistență.

5.10.

Europa dispune de rețele ale autorităților locale și regionale care se angajează să coopereze în domeniul formării profesionale și al învățării pe tot parcursul vieții (LLL), și anume Fundația regiunilor europene pentru cercetare, educație și formare în domeniul educației (FREREF) și Asociația europeană a autorităților locale și regionale pentru învățarea pe tot parcursul vieții (EARLALL). Aceste rețele europene ar trebui să aibă în vedere și accesul la formarea profesională continuă cu accent special pe zonele rurale, deoarece în principal la nivelul regional pot fi definite sferele de cooperare și parteneriat între sectoarele implicate, de exemplu între: autorități locale și regionale, întreprinderi și parteneri sociali, societatea civilă și centrele de ocupare a forței de muncă, formare și orientare profesională etc.

5.11.

Organizațiile societății civile ar trebui să fie încurajate în sensul împărtășirii exemplelor de bune practici și a abordărilor inovatoare în chestiunea izolării rurale. Reprezentanții lor ar trebui să aibă posibilitatea de a juca un rol activ în structura de guvernanță a fondurilor europene care au impact asupra dezvoltării rurale (FEADR, fondurile ESI), de a participa în mod real la conceperea programelor și supravegherea comitetelor de monitorizare de la nivelul național și de a implica grupuri locale și grupuri vulnerabile în conceperea și aplicarea proiectelor. Printre organizațiile neguvernamentale din domeniul formării, un exemplu excelent este Școala populară Grundtvig (10) (un proiect de formare care a început în Danemarca în secolul XIX și s-a extins de atunci cu foarte mare succes în alte țări). În același timp, reprezentanții organizațiilor societății civile ar trebui să informeze Comisia Europeană cu privire la practicile necorespunzătoare ale statelor membre, cu scopul de a asigura îndeplinirea de către guverne a obligațiilor ce le revin în privința consultării unei game variate de părți interesate și a implicării acestora (în special la nivel local) în elaborarea, punerea în aplicare și evaluarea programelor europene.

5.12.

CESE solicită ca garanția pentru tineret a UE să fie utilizată pentru a promova educarea și formarea tinerelor generații în zonele rurale. Subvențiile UE ar trebui să urmărească în special posibilitățile de accelerare a transferului de experiențe inovatoare și de succes și de punere în practică a acestora.

6.1.

Acest aviz s-a dovedit a fi o chestiune extrem de complicată. Ar fi putut fi aprofundată o gamă largă de probleme asociate, cum ar fi transporturile, fondul locativ rural, serviciile medicale și sociale, încurajarea întreprinderilor din mediul rural prin intermediul stimulentelor fiscale, dezvoltarea turismului și multe altele care au fost menționate în dezbaterile noastre și în timpul audierii.

6.2.

Recunoaștem însă că aceste probleme nu pot fi dezbătute toate într-un singur aviz. Recomandăm totuși ca ele să fie abordate în avize viitoare.

6.3.

Este necesară o examinare mai aprofundată pentru a înțelege sarcinile care trebuie îndeplinite în microîntreprinderi și întreprinderile mici și modul în care sunt alocate acestea; la rândul său, concluzia va influența modul în care se formulează calificările pentru microîntreprinderi și întreprinderile mici, precum și modul în care se asigură formarea.

6.4.

CESE propune lansarea unui studiu cu scopul de a contribui la identificarea unor soluții la provocările evidențiate în aviz.

6.5.

CESE pledează pentru un dialog interinstituțional privind provocările și posibilele soluții care urmează să fie stabilite, cu implicarea mai multor direcții generale ale Comisiei, a societății civile (CESE), a autorităților locale și regionale (CoR) și a Cedefop.