52014DC0388

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

privind o consultare referitoare la posibilitățile de pescuit pentru 2015 în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului

Introducere

Posibilitățile de pescuit pentru 2015 vor fi stabilite, pentru prima dată, în cadrul noii politici comune în domeniul pescuitului (PCP)[1]. Stabilirea posibilităților de pescuit trebuie să contribuie la îndeplinirea obiectivelor noii politici comune în domeniul pescuitului. Posibilitățile de pescuit stabilite în conformitate cu obiectivul privind producția maximă durabilă, împreună cu alte instrumente de gestionare definite în noua politică comună în domeniul pescuitului, ar trebui să garanteze că activitățile de pescuit sunt sustenabile pe termen lung din punct de vedere al mediului și sunt gestionate în mod consecvent pentru a aduce beneficii economice, sociale și în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și pentru a contribui la disponibilitatea aprovizionării cu alimente.

Posibilitățile de pescuit trebuie să fie stabilite în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul privind politica comună în domeniul pescuitului, precum și cu obiectivul de refacere progresivă și menținere a populațiilor de stocuri de pește peste nivelurile de biomasă capabile să obțină producția maximă durabilă (maximum sustainable yield - MSY). Obiectivul privind producția maximă durabilă trebuie să fie îndeplinit până în 2015 acolo unde este posibil și, pe baza unei creșteri progresive, pentru toate stocurile cel târziu până în 2020. Acest obiectiv va contribui, de asemenea, la atingerea unei stări ecologice bune până în 2020, astfel cum se prevede în Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin (MSFD)[2] și în politica comună în domeniul pescuitului.

În vederea realizării acestui obiectiv, propunerile Comisiei se vor axa pe aducerea, în cel mai scurt timp posibil, a impactului flotelor de pescuit asupra stocurilor (mortalitatea prin pescuit) la valorile necesare pentru a permite refacerea stocurilor până la atingerea unor niveluri de biomasă capabile să obțină producția maximă durabilă. Atunci când acest obiectiv va fi atins, Comisia va propune, după caz, măsuri care să asigure în continuare refacerea stocurilor.

De asemenea, 2015 este anul în care intră în vigoare obligația de debarcare pentru anumite activități de pescuit[3]. Posibilitățile de pescuit pentru stocurile care fac obiectul obligației de debarcare trebuie să fie stabilite ținând seama de trecerea la posibilitățile de pescuit care reflectă capturile și nu debarcările[4], având în vedere ca acest lucru nu ar trebui să afecteze îndeplinirea obiectivului privind producția maximă durabilă sau să determine creșterea mortalității prin pescuit în cadrul pescăriei.

Comisia își va întemeia propunerile privind posibilitățile de pescuit pe cele mai bune recomandări științifice disponibile formulate de Consiliul Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime (ICES) și de Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP) în vederea obținerii producției maxime durabile. În ceea ce privește stocurile pentru care astfel de recomandări nu sunt disponibile, propunerile Comisiei vor aplica principiul precauției în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul privind politica comună în domeniul pescuitului (PCP). La cererea Comisiei, ICES a pregătit recomandări pentru un cadru de evaluare a stării ecologice bune (GES) pentru stocurile de pește și de crustacee exploatate în scopuri comerciale (descriptorul 3 din Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin)[5]. Se vor întreprinde în continuare acțiuni pentru a demonstra modul în care producția maximă durabilă contribuie la realizarea unei stări ecologice bune și pentru a asigura astfel coerența dintre politica comună în domeniul pescuitului și punerea în aplicare a Directivei-cadru privind strategia pentru mediul marin.

Prezenta comunicare prezintă principiile care stau la baza propunerilor Comisiei privind posibilitățile de pescuit pentru 2015[6]. Părțile interesate sunt invitate să își prezinte opiniile Comisiei până la data de 30.9.2014.

În conformitate cu articolul 50 din PCP, Comisia raportează anual Parlamentului European și Consiliului cu privire la progresele înregistrate pentru obținerea producției maxime durabile și cu privire la situația stocurilor de pește. Prezenta comunicare este concepută, de asemenea, pentru a furniza informațiile respective.

Noua politică comună în domeniul pescuitului și propunerile privind capturile totale admisibile pentru 2015

Gestionarea prin planuri multianuale

Noua politică comună în domeniul pescuitului prevede adoptarea de planuri multianuale. Un grup operativ interinstituțional a fost creat pentru a soluționa blocajul interinstituțional și pentru a facilita elaborarea și introducerea planurilor multianuale în cadrul noii politici comune în domeniul pescuitului. Grupul operativ și-a încheiat activitatea în aprilie 2014 și a prezentat un raport instituțiilor europene.

Raportul are la bază dispozițiile referitoare la planurile multianuale din noua politică comună în domeniul pescuitului. Planurile ar trebui să creeze un cadru de gestionare solid și durabil, asigurând sustenabilitatea pescăriilor cu producții înalte și constante pentru industria pescuitului și adoptând, în același timp, o abordare ecosistemică în gestionarea pescăriilor prin reducerea la minim a efectelor negative ale activităților de pescuit asupra ecosistemului marin. Obiectivul privind producția maximă durabilă și termenele limită stabilite pentru îndeplinirea acestuia reprezintă elemente centrale ale planurilor. Obiectivul privind producția maximă durabilă este exprimat în intervale de variație și ar trebui să includă puncte de referință de salvgardare în materie de conservare. Deciziile adoptate în cadrul planurilor trebuie să se întemeieze pe cele mai bune recomandări științifice disponibile. Planurile ar trebui să permită un anumit grad de flexibilitate în ceea ce privește deciziile anuale privind posibilitățile de pescuit. Acolo unde este necesar, planurile ar trebui să permită adoptarea de măsuri alternative de conservare pentru anumite stocuri, aceasta ținând de competența regională. În cazul pescăriilor mixte, planurile ar trebui să identifice speciile care determină activitățile de pescuit și să garanteze că toate stocurile sunt gestionate în concordanță cu obiectivul privind producția maximă durabilă.

Comisia va propune planuri multianuale pe baza raportului respectiv cât de curând posibil și va analiza necesitatea de a adapta propunerile de planuri existente în funcție de recomandările științifice actualizate. De asemenea, Comisia are în vedere prezentarea de propuneri noi pentru a înlocui planurile de recuperare sau de gestionare existente care și-au îndeplinit obiectivele sau care trebuie să fie înlocuite pentru a fi adaptate la noua politică comună în domeniul pescuitului.

Stocuri pentru care există o evaluare a producției maxime durabile

Politica comună în domeniul pescuitului urmărește să atingă ratele de exploatare pentru producția maximă durabilă până în 2015, acolo unde este posibil. Prin urmare, Comisia intenționează să propună capturi totale admisibile (TAC) în conformitate cu producția maximă durabilă în 2015 pentru grupul tot mai mare de stocuri cu evaluări complete și estimări ale producției maxime durabile. Conform celor mai recente evaluări, acest grup include 46 de stocuri de interes prioritar pentru UE în nord-estul Atlanticului și în Marea Baltică (a se vedea mai jos și anexa I). Datele aferente ultimilor trei ani pentru Marea Mediterană și Marea Neagră au fost luate în considerare, însă numărul stocurilor neevaluate din această zonă este necunoscut.

Numai în cazul în care atingerea producției maxime durabile până în 2015 ar afecta grav sustenabilitatea economică și socială a flotelor de pescuit implicate, atunci prelungirea termenului de îndeplinire a obiectivului după anul 2015 (dar cel târziu până în 2020) ar fi acceptabilă. Aceasta este în concordanță cu politica comună în domeniul pescuitului reformată.

În cazul în care planurile multianuale există și dacă ele sunt conforme cu obiectivul privind producția maximă durabilă, Comisia va continua să le aplice. În cazul în care planurile existente nu mai sunt aplicabile (de exemplu, deoarece a fost îndeplinit un alt obiectiv decât cel privind producția maximă durabilă), Comisia va adopta propuneri privind posibilitățile de pescuit pe baza producției maxime durabile.

Simplificarea gestionării reprezintă o prioritate în cadrul noii politici comune în domeniul pescuitului; Comisia va examina valoarea adăugată a gestionării prin limitarea efortului de pescuit ca sistem suplimentar față de cel al capturilor totale admisibile. Aceasta intenționează să elimine instrumentele de gestionare care nu aduc nicio valoare adăugată în sensul îndeplinirii obiectivelor noii politici comune în domeniul pescuitului.

Pentru stocurile pentru care există evaluări ale producției maxime durabile, care sunt exploatate în comun cu țări terțe sau care sunt gestionate de către organizații regionale de gestionare a pescăriilor, Comisia va urmări să ajungă la un acord cu partenerii respectivi asupra aceleiași abordări.

Alte stocuri

În cazurile în care informațiile științifice sunt insuficiente pentru a determina aceste niveluri, ar trebui să se ia în considerare parametri aproximativi. Au fost identificate cinci situații, după cum se prezintă mai jos. În toate situațiile, Comisia intenționează să formuleze propuneri pe baza recomandărilor științifice și fără a afecta nevoile în materie de conservare ale stocurilor respective.

Stocuri pentru care există date care permit stabilirea de indicatori ai producției maxime durabile

Această categorie de stocuri este formată din stocuri pentru care există o multitudine de date, care sunt evaluate analitic și pentru care sunt disponibile previziuni ale tendințelor. În general, există un indicator al producției maxime durabile. Abordarea pentru stabilirea capturilor totale admisibile va fi similară cu cea adoptată pentru stocurile pentru care există o evaluare completă a producției maxime durabile.

Comisia are în vedere evaluarea în continuare a nevoii și a posibilităților de a cunoaște mai bine stocurile respective, cu scopul de a obține o evaluare integrală a producției maxime durabile în viitorul apropiat.

Stocuri ale căror tendințe sunt evaluate prin anchete sau utilizând serii cronologice ale capturilor pentru a elabora indicatori ai producției maxime durabile

Recomandările ICES cu privire la astfel de stocuri sunt numai de natură cantitativă: ele propun limitarea capturilor în lipsa unei evaluări a producției maxime durabile. Comisia intenționează să utilizeze recomandările actualizate ale ICES referitoare la stocurile respective în propunerile sale și va analiza situația de la caz la caz, ținând cont de principiul precauției.

Comisia are în vedere o evaluare a fiecărui stoc în parte în viitorul apropiat, în ceea ce privește nevoia și posibilitățile de a cunoaște mai bine stocurile respective, cu scopul de a face posibilă stabilirea unor indicatori ai producției maxime durabile.

Stocuri cu o stabilitate presupusă

În decembrie 2013, Consiliul și Comisia au convenit că este de dorit să se mențină neschimbate capturile totale admisibile pentru 25 de stocuri, cu excepția cazului în care recomandările științifice indică necesitatea unei modificări. În general, este vorba despre stocurile considerate doar capturi accidentale sau pentru care nivelurile de utilizare a cotelor sunt scăzute, și în cazul cărora există informații limitate privind statutul stocului și care au o importanță economică redusă.

Stocurile pentru care nu există recomandări științifice

În cazul în care nu există recomandări științifice, ar trebui să se aplice principiul precauției, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul privind politica comună în domeniul pescuitului, în mod sistematic, predefinit și transparent.

Stocurile de adâncime

În 2014, Consiliul va stabili posibilitățile de pescuit pentru stocurile de adâncime pentru anii 2015-2016. Stocurile de adâncime trebuie să fie gestionate durabil, având în vedere natura sensibilă a unora dintre stocurile respective și a vieții marine de adâncime. Pentru multe stocuri nu există încă date și informații suficiente pentru a efectua o analiză științifică. Necesitatea de a aplica principiul precauției în mod sistematic, predefinit și transparent, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul privind politica comună în domeniul pescuitului, este imperativă. În elaborarea propunerilor sale, Comisia va ține seama în mod corespunzător de angajamentele din Rezoluțiile ONU nr. 61/105 din 2006, nr. 64/72 din 2009, nr. 66/68 din 2011, precum și de Orientările internaționale pentru gestionarea pescuitului de adâncime în marea liberă din 2008 ale Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură.

Obligația de a debarca integral capturile

În 2015, obligația de debarcare va intra în vigoare pentru[7]:

· pescăriile pelagice mici (macrou, hering, stavrid negru, putasu, speciile de caproide, hamsie, argentină, sardină și șprot),

· pescăriile pelagice mari[8] (ton roșu, pește-spadă[9], ton alb, ton obez, marlin albastru și alb),

· pescăriile în scopuri industriale (capelin, specii de anghilă, merluciu norvegian și altele),

· pescăriile de somon din Marea Baltică și

· de la 1 ianuarie 2015 cel târziu, pentru speciile care definesc activitatea de pescuit, iar de la 1 ianuarie 2017 cel târziu, pentru toate celelalte specii din pescăriile din Marea Baltică.

Statele membre cooperează la nivel regional cu privire la punerea în aplicare a obligației de debarcare. De asemenea, Parlamentul și Consiliul examinează o propunere din partea Comisiei de aliniere a regulamentelor privind măsurile tehnice și controlul la normele referitoare la obligația de debarcare.

Pentru activitățile de pescuit vizate, stabilirea posibilităților de pescuit trebuie să ia în considerare modificarea constând în reflectarea capturilor și nu a debarcărilor. Ajustările respective pot implica adaptări ale capturilor totale admisibile, în funcție de cantitatea de date privind aruncările anterioare ale capturilor înapoi în mare și de necesitatea de a evita creșterea mortalității prin pescuit.

Comisia a solicitat ICES să includă în evaluările relevante ale stocurilor și în previziunile privind capturile datele disponibile privind capturile aruncate înapoi în mare în pescăriile respective. ICES va utiliza datele disponibile privind aruncările înapoi în mare recente, în măsura în care datele respective sunt validate pentru a fi utilizate în evaluările și recomandările pentru 2015. Se așteaptă ca acest lucru să determine ajustarea posibilităților de pescuit pentru stocurile care fac obiectul obligației de debarcare în 2015. Este esențial ca ajustările să rămână compatibile cu îndeplinirea obiectivului privind producția maximă durabilă.

În cadrul noii politici comune în domeniul pescuitului, statele membre sunt încurajate să pună în aplicare proiecte-pilot, cu scopul de a se pregăti pentru obligația de debarcare. Acestea trebuie să se încadreze în posibilitățile de pescuit disponibile. Statele membre pot utiliza cotele naționale disponibile în sprijinul proiectelor-pilot, pentru a îmbunătăți datele existente. Astfel de acțiuni vor fi utile pentru posibilitățile de pescuit post-2015.

Noua politică comună în domeniul pescuitului prevede o serie de măsuri pentru o flexibilitate sporită, destinate a fi utilizate pentru gestionarea stocurilor de specii care fac obiectul obligației de debarcare[10]. Flexibilitatea interanuală a cotelor, flexibilitatea între specii (capturile pentru o anumită specie pot fi deduse din cotele speciilor-țintă în anumite condiții), excepții de minimis și excepții bazate pe rata de supraviețuire ridicată sunt utile pentru posibilitățile de pescuit. Informațiile legate de astfel de dispoziții privind flexibilitatea vor fi luate în considerare la elaborarea propunerilor viitoare privind posibilitățile de pescuit.  

Marea Mediterană

Obiectivul privind producția maximă durabilă se aplică, de asemenea, stocurilor din Marea Mediterană care nu sunt gestionate prin sistemul de capturi totale admisibile. Comisia și statele membre analizează în prezent dacă obiectivele planurilor de gestionare naționale, adoptate în temeiul Regulamentului privind Marea Mediterană[11], sunt în concordanță cu obiectivul privind producția maximă durabilă. Planurile care au fost adoptate până în prezent sau care sunt aproape de adoptare sunt enumerate mai jos:

CROAȚIA – Traule

CROAȚIA – Plase-pungă

CIPRU – Traule

GRECIA – Nave de pescuit cu plase-pungă

GRECIA – Traule

FRANȚA – Traule

FRANȚA – Gangui

FRANȚA – Năvoade de plajă

SPANIA – Traule

SPANIA – Plase-pungă

SPANIA – Năvoade de navă în Murcia

SPANIA – Năvoade de navă în Insulele Baleare

SPANIA – Năvoade de navă în Catalonia

SPANIA - Drage în Andaluzia

ITALIA – Setci înconjurătoare (4 planuri)

ITALIA –Traule (8 planuri)

ITALIA – Năvoade de navă în Liguria-Toscana

SLOVENIA – Traule

SLOVENIA – Plase-pungă

MALTA – Traule

MALTA – Plase-pungă (2 planuri)

Evoluția stării stocurilor

Pescuitul excesiv s-a redus în apele europene ale Oceanului Atlantic, în Marea Nordului și în Marea Baltică. Pentru stocurile pentru care există evaluări ale producției maxime durabile, pescuitul excesiv a scăzut de la 94 % din stocuri în 2003 la 63 % în 2009 și la 41 % în 2012. O proporție din ce în ce mai mare de stocuri este evaluată.

Conform estimărilor disponibile, numărul stocurilor care sunt pescuite la niveluri corespunzătoare producției maxime durabile a crescut de la doar 2 în 2003 la 13 în 2009 și la 27 în 2012 (anexa Ia).

Numărul stocurilor cu evaluări complete ale producției maxime durabile a crescut de la 34 în 2005 la 35 în 2009 și la 46 în 2014. S-a înregistrat o evoluție semnificativă în ceea ce privește numărul de stocuri cu recomandări cantitative, de la 59 în 2003 la 71 în 2014, în urma introducerii de noi metode de către ICES în 2013.

Pe măsură ce numărul de stocuri evaluate crește rapid, devine evident faptul că pescuitul excesiv este încă predominant în Marea Mediterană, astfel cum se arată în figurile 1-3. Trebuie să se întreprindă urgent măsuri eficiente de reducere treptată a pescuitului excesiv.

Figura 1. Numărul de stocuri pentru care există evaluări în perioada 2007 - 2012 pentru subregiunile mediteraneene și Marea Neagră.

Figura 2. Numărul de stocuri pentru care există evaluări în perioada 2007 – 2012 per pescărie în Marea Mediterană și în Marea Neagră.

Figura 3. Numărul de stocuri evaluate ca fiind pescuite excesiv în perioada 2007 - 2012 per pescărie în Marea Mediterană și în Marea Neagră.

O analiză preliminară este prezentată în anexa Ic. Pentru anumite zone, numai o parte din resurse sunt evaluate. În pofida progreselor recente, proporția necunoscută este în continuare ridicată în Marea Mediterană și în Marea Neagră.

Datele actuale privind starea altor stocuri de pești sunt prezentate în cele ce urmează pe regiuni[12].

Stocurile pelagice din Atlanticul de Nord-Est

Majoritatea stocurilor de hering (Marea Nordului, vestul Scoției, Marea Irlandeză și Marea Celtică) sunt exploatate la nivelul corespunzător producției maxime durabile sau în limitele acestuia. În toate cazurile, au fost stabilite capturile totale admisibile corespunzătoare producției maxime durabile pentru 2014.

Situația s-a deteriorat pentru o serie de alte stocuri: stavridul occidental și heringul sunt pescuiți excesiv în nord-vestul Irlandei. În ceea ce privește macroul, Insulele Faroe, Norvegia și UE au încheiat un acord în vederea gestionării durabile. Recomandările ICES pentru 2014 au indicat că este posibil ca stocul să fi crescut semnificativ.

Marea Nordului, Skagerrak și Kattegat

Codul saithe, cambula, eglefinul și langustina din Skagerrak și Fladen Ground sunt pescuite la niveluri conforme cu producția maximă durabilă. Toate celelalte stocuri sunt fie pescuite excesiv, fie nu se cunoaște starea lor.

În pofida creșterii recente a volumului stocului și a reducerii mortalității prin pescuit, stocul de cod din Marea Nordului este doar cu puțin deasupra nivelului limită al biomasei și este încă departe de nivelul prevăzut de principiul precauției. Mortalitatea prin pescuit depășește încă nivelurile corespunzătoate producției maxime durabile. Ratele de aruncare a capturilor înapoi în mare au scăzut în ultima vreme, însă reprezintă în continuare aproximativ 25 % din debarcări. În Kattegat, stocul de cod se află la un nivel extrem de scăzut și ar putea ca în viitor să fie nevoie de măsuri și eforturi suplimentare, în afară de stabilirea unor capturi totale admisibile mai reduse.

Marea Baltică

Consiliul a urmat poziția comună adoptată de direcțiile statelor membre baltice în cadrul forumului BALTFISH în ceea ce privește stabilirea capturilor totale admisibile în conformitate cu recomandările științifice.

Capturile de heringul din Marea Baltică centrală, capturile de hering din Marea Botniei și de șprot din Marea Baltică respectă limitele producției maximă durabilă. Cu toate acestea, recomandările cele mai recente arată că, pentru stocul de cod din vestul Mării Baltice, rata mortalității prin pescuit prevăzută în planul existent este departe de valoarea-țintă necesară pentru obținerea producției maxime durabile. Stocul de cod oriental prezintă evoluții care fac imposibilă utilizarea modelelor de evaluare actuale. Comisia va propune un nou plan multianual pentru Marea Baltică în 2014.  

Vestul Scoției, Marea Irlandeză și Marea Celtică

În vestul Scoției, anumite stocuri de pește alb, cu excepția eglefinului, rămân la niveluri scăzute. Aruncarea capturilor înapoi în mare se situează încă la niveluri ridicate, iar această problemă trebuie abordată. Pentru a reduce mortalitatea codului și pentru a evita capturile nedorite, statele membre au adoptat măsuri tehnice, dintre care unele au condus la reducerea capturilor nedorite (de exemplu, în Marea Irlandeză). Alte măsuri sunt încă în curs de evaluare și sunt necesare acțiuni suplimentare.

În Marea Celtică, posibilitățile de pescuit s-au redus ca urmare a dispariției efectului unor recrutări recente semnificative de pește tânăr. Conform recomandărilor privind producția maximă durabilă, posibilitățile de pescuit pentru cod și merlan au fost reduse substanțial. Eglefinul a avut o perioadă de recrutare limitată, însă aruncarea capturilor înapoi în mare a reprezentat, de asemenea, o problemă. Măsurile de selectivitate introduse pentru Marea Celtică în 2012 au fost revizuite, însă CSTEP nu s-a pronunțat în mod concludent cu privire la contribuția măsurilor respective la obiectivele de conservare.

Există recomandări bazate pe producția maximă durabilă pentru toate stocurile de langustină, cu excepția unei unități funcționale, inclusiv în Porcupine Bank, care continuă să facă obiectul unei închideri sezoniere (o lună) și al unei subcapturi totale admisibile distincte.

ICES a furnizat evaluări ale producției maxime durabile pentru 18 stocuri, cu recomandarea de a reduce, adesea substanțial, posibilitățile de pescuit pentru 14 dintre acestea. Recomandările privind producția maximă durabilă au fost puse în aplicare pentru 12 dintre stocurile respective în ceea ce privește posibilitățile de pescuit pentru 2014.

Speciile de adâncime

Pentru majoritatea stocurilor de adâncime, nu sunt disponibile previziuni din lipsă de date. Recomandarea recentă a ICES este ca pescăriile să fie reduse sau să nu se permită extinderea acestora în perioada 2015-2016 decât dacă ele sunt cunoscute ca fiind sustenabile. Speciile pentru care situația este mai îngrijorătoare sunt: pionul portocaliu, rechinii de adâncime, pagelul argintiu și unele specii de grenadier de piatră. Conform observațiilor ICES, multe pescării care vizează speciile de adâncime sunt pescării mixte, în care capturile accidentale de specii nețintă sunt relativ importante. Stabilirea de capturi totale admisibile pentru speciile vizate ar trebui să țină seama de impactul asupra speciilor capturate accidental.

Regiunea iberico-atlantică și Golful Biscaya

Pentru Golful Biscaya și regiunea iberico-atlantică sunt disponibile puține evaluări ale stocurilor. Stocurile de bacaliar albastru, cardină albă și pește-pescar au o evoluție favorabilă. Deși bacaliarul albastru a cunoscut o bună recrutare, stocul este în continuare pescuit excesiv și sustenabilitatea sa pe termen lung este afectată. Sistemele de înregistrare a capturilor și a efortului statelor membre au făcut obiectul unui audit din partea Comisiei în 2012. Au fost stabilite de comun acord măsuri de urmărire, iar controalele cunosc o îmbunătățire constantă.

Langustina din Marea Cantabriei face în continuare obiectul recomandării de încetare a pescuitului.

Marea Mediterană și Marea Neagră

În perioada 2007-2012, au fost efectuate mai mult de 300 de evaluări de către Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM) și de către CSTEP. Numărul stocurilor evaluate a crescut de la 29 în 2007 la 104 în 2012. În pofida acestui fapt, datele deținute sunt încă limitate, întrucât numărul total de stocuri exploatate în scopuri comerciale este semnificativ mai mare.

Numărul stocurilor evaluate este mai mare în zonele vestice și centrale decât în zona estică a bazinului. Se cunosc puține date cu privire la starea stocurilor din subregiunile sudice.

Nivelurile de exploatare sunt cu mult inferioare obiectivelor privind producția maximă durabilă. Din 97 de stocuri, 91 % sunt pescuite excesiv. Merluciul european, barbunul și creveții din genul Crangon constituie stocurile demersale cel mai frecvent afectate de pescuitul excesiv. Sardinele și hamsiile constituie stocurile pelagice cel mai frecvent afectate de pescuitul excesiv.

În Marea Neagră, se cunoaște starea unui număr de 7 stocuri și, dintre acestea, 5 sunt exploatate excesiv. Dintre stocurile gestionate prin sistemul de capturi totale admisibile, calcanul este pescuit excesiv, iar șprotul este exploatat în mod sustenabil începând din 2007.

Stocuri de pești mari migratori din Oceanul Atlantic și Marea Mediterană

Aceste stocuri includ tonul roșu, tonul alb, tonul tropical, peștele-spadă și zărganul, care sunt evaluate și gestionate în cadrul Comisiei Internaționale pentru Conservarea Tonului din Oceanul Atlantic (ICCAT).

Majoritatea speciilor de ton au o durată de viață lungă, iar evaluările nu sunt efectuate anual. Informațiile disponibile privind situația conservării diferitelor stocuri sunt diverse și persistă mai multe incertitudini. Evaluările cele mai recente (2013) pentru peștele-spadă din Atlantic au arătat că stocul s-a refăcut după ce a fost pescuit excesiv la începutul anilor 2000. Tonul alb din nordul Atlanticului a fost evaluat, de asemenea, în 2013. Ratele mortalității prin pescuit sunt inferioare nivelului corespunzător producției maxime durabile, deși biomasa stocului trebuie încă să se refacă până la niveluri la care se poate obține producția maximă durabilă.

Stocul de ton roșu din Atlanticul de Est și din Marea Mediterană a crescut în ultimii ani. Evaluarea are un grad de nesiguranță considerabil, însă punerea în aplicare a planului de refacere al ICCAT a condus la reducerea mortalității prin pescuit, care este estimată, în prezent, la un nivel inferior celui corespunzător producției maxime durabile. Pescuitul în limitele capturilor totale admisibile actuale va permite probabil refacerea completă a stocului pe termen mediu.

Modificări ale situației economice

Performanța economică a flotelor UE în toate zonele s-a îmbunătățit treptat în ultimii ani, de la o marjă de profit netă de 1 % în 2008 la o marjă de 6 % în 2011. Deși, în ansamblu, costurile au crescut în 2011 din cauza creșterii prețurilor combustibilului, veniturile au crescut într-o proporție mai mare decât costurile. Valoarea adăugată brută (VAB) generată în 2011 a fost de 3,4 miliarde EUR (+4 % față de 2010), profitul brut a fost de 1,3 miliarde EUR (+7 %), iar profitul net a fost de 410 milioane EUR (+22 %). Flota de pescuit a UE a debarcat cantități mai mici, însă a generat o valoare mai mare la prima vânzare în 2011. Întrucât flota UE este foarte diversă, această tendință nu s-a aplicat tuturor componentelor flotei.

Experiențe privind trecerea la un pescuit care respectă producția maximă durabilă

Unele exemple de trecere la un pescuit care respectă producția maximă durabilă sunt explicate în detaliu mai jos.

Pentru pescuitul de cod în Marea Baltică, performanța economică a flotelor dependente de cod s-a îmbunătățit semnificativ după punerea în aplicare a planului de gestionare pentru cod, care a adus această activitatea de pescuit mai aproape de obiectivul privind producția maximă durabilă. Capturile au fost menținute aproximativ stabile și volumul stocurilor a început să crească, ceea ce a determinat o îmbunătățire a rentabilității. Costurile capturilor s-au redus datorită consumului mai mic de combustibil și costurilor de investiție mai reduse. Valoarea adăugată brută corespunzătoare navelor reprezentative a crescut cu peste 40 % între 2008 și 2011. Flotele respective au generat un profit brut de șase ori mai mare în 2011 față de 2008 sau cu 40 % mai mare față de 2009. 

În ceea ce privește pescuitul de limbă-de-mare comună și de cambulă în Marea Nordului, tranziția către un pescuit care respectă producția maximă durabilă a permis majorității flotelor să rămână rentabile chiar și în cazul unei creșteri cu 32 % a costului combustibilului până în 2011. Aceasta s-a datorat faptului că debarcările de cambulă au crescut cu 51 % între 2008 și 2011, în timp ce costurile aferente activității de pescuit au scăzut semnificativ pe măsură ce stocurile au devenit mai abundente.

Pescăria de limbă-de-mare comună în vestul Canalului Mânecii a fost exploatat la nivelul producției maxime durabile începând din 2009. Din 2009 până în 2013, volumul stocului a crescut cu 16 %, capturile au crescut cu 24 %. Prețurile pentru limba-de-mare și alte specii vizate în contextul acestui plan de gestionare au crescut până în 2011. O mai mare stabilitate a activității de pescuit este posibil să fi îmbunătățit în mod semnificativ oportunitățile de investiții în flote.

Calendar

Calendarul planificat al acțiunilor este următorul:

Regulament privind posibilitățile de pescuit || Recomandări || Propunerea Comisiei || Data probabilă de adoptare de către Consiliu

Stocurile din Oceanul Atlantic, Marea Nordului, Oceanul Antarctic și alte regiuni || sfârșitul lunii iunie – sfârșitul lunii octombrie || octombrie || decembrie

Marea Baltică || sfârșitul lunii mai || august || octombrie

Marea Neagră || sfârșitul lunii octombrie || noiembrie || decembrie

Stocurile de adâncime || mai-iunie || septembrie || noiembrie

Concluzie

Prezenta comunicare a stabilit principiile de bază pentru stabilirea posibilităților de pescuit pentru prima dată de la intrarea în vigoare a noii politici comune în domeniul pescuitului. Statele membre, comitetele consultative și părțile interesate sunt invitate să reflecteze asupra orientărilor prezentate și să facă recomandări și sugestii Comisiei pentru a se asigura că posibilitățile de pescuit pentru 2015 contribuie la realizarea obiectivelor noii politici comune în domeniul pescuitului.

ANEXA Ia – Recomandări științifice privind stocurile din Atlanticul de Nord-Est și apele adiacente[13]

Tabelul 1. Recomandări științifice privind pescuitul excesiv || Numărul de stocuri de pește

Recomandări pentru anul: || 2003 || 2004 || 2005 || 2006 || 2007 || 2008 || 2009 || 2010 || 2011 || 2012 || 2013 || 2014

Stocuri pentru care există evaluări ale producției maxime durabile || || || 34 || 23 || 32 || 33 || 35 || 39 || 35 || 38 || 41 || 46

Stocuri pescuite excesiv || || || 32 || 21 || 30 || 29 || 30 || 28 || 22 || 18 || 16 || 19

Stoc exploatat la nivelul producției maxime durabile || || || 2 || 2 || 2 || 4 || 5 || 11 || 13 || 20 || 25 || 27

% din stocurile pescuite excesiv || || || 94 % || 91 % || 94 % || 88 % || 86 % || 72 % || 63 % || 47 % || 39 % || 41 %

Tabelul 2. Recomandări științifice privind starea stocului și limitele biologice de siguranță || Numărul de stocuri halieutice

Recomandări pentru anul: || 2003 || 2004 || 2005 || 2006 || 2007 || 2008 || 2009 || 2010 || 2011 || 2012 || 2013 || 2014

În afara limitelor biologice de siguranță || 30 || 29 || 26 || 26 || 26 || 28 || 27 || 22 || 19 || 14 || 17 || 17

În limitele biologice de siguranță || 12 || 10 || 14 || 11 || 12 || 13 || 12 || 15 || 15 || 18 || 24 || 21

% din stocuri în limitele biologice de siguranță || 29 % || 26 % || 35 % || 30 % || 32 % || 32 % || 31 % || 41 % || 44 % || 56 % || 59 % || 55 %

Starea stocului nu este cunoscută din cauza datelor insuficiente || 48 || 53 || 53 || 57 || 58 || 55 || 57 || 60 || 61 || 60 || 41 || 47

Stocuri necunoscute + stocuri evaluate în funcție de limitele biologice de siguranță (*) || 90 || 92 || 93 || 94 || 96 || 96 || 96 || 97 || 95 || 92 || 82 || 85

% din stocuri cu stare cunoscută || 47 % || 42 % || 43 % || 39 % || 40 % || 43 % || 41 % || 38 % || 36 % || 35 % || 50 % || 45 %

Limitele biologice de siguranță sunt relevante în vederea aplicării articolului 15 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013.

Tabelul 3. Recomandări științifice de încetare a pescuitului (sau formulări similare) || Numărul de stocuri halieutice

Recomandări pentru anul: || 2003 || 2004 || 2005 || 2006 || 2007 || 2008 || 2009 || 2010 || 2011 || 2012 || 2013 || 2014

Recomandări științifice de încetare a pescuitului || 24 || 13 || 12 || 14 || 20 || 18 || 17 || 14 || 11 || 8 || 11 || 12

Tabelul 4. Diferența dintre capturile totale admisibile și capturile durabile || Procentajul depășirii capturilor totale admisibile în raport cu recomandările

Recomandări pentru anul: || 2003 || 2004 || 2005 || 2006 || 2007 || 2008 || 2009 || 2010 || 2011 || 2012 || 2013 || 2014*

Depășirea capturilor totale admisibile în raport cu nivelul capturilor durabile (%) || 46 % || 49 % || 59 % || 47 % || 45 % || 51 % || 48 % || 34 % || 23 % || 11 % || 29 % || 35 %

* În comparație cu un procentaj în creștere al stocurilor care fac obiectul recomandărilor cantitative.

Tabelul 5. Rezumatul recomandărilor științifice referitoare la posibilitățile de pescuit || Numărul stocurilor halieutice

Recomandări pentru anul: || 2003 || 2004 || 2005 || 2006 || 2007 || 2008 || 2009 || 2010 || 2011 || 2012 || 2013 || 2014

Stocuri pentru care volumul stocului și mortalitatea prin pescuit pot fi anticipate || 40 || 34 || 40 || 31 || 29 || 30 || 34 || 36 || 36 || 40 || 46 || 49

Stocuri pentru care există recomandări științifice cantitative privind posibilitățile de pescuit || 59 || 52 || 54 || 65 || 61 || 62 || 63 || 55 || 55 || 47 || 77 || 71

Stocuri pentru care nu există recomandări științifice || 31 || 40 || 39 || 29 || 35 || 34 || 33 || 42 || 40 || 44 || 9 || 14

Stocurile pentru care există recomandări care nu sunt de natură cantitativă nu sunt incluse în tabelul 5.

Nu sunt incluse în prezenta analiză: speciile de adâncime, inclusiv mihalț-de-mare, brosme și caproide, capturile totale admisibile pentru capturile accidentale de hering, capturile totale admisibile legate de o altă decizie privind același stoc (de exemplu, codul saithe din vestul Scoției), capturile totale admisibile care reprezintă schimburi de posibilități de pescuit cu țări terțe, capturile totale admisibile din afara regiunii Atlanticului de Nord-Est, capturile totale admisibile pentru care există o activitate de pescuit nereglementată pentru același stoc (de exemplu, putasu înainte de 2006), stocurile pentru care există o recomandare, însă nu și capturile totale admisibile (de exemplu, rechinul scrumbiilor), capturile totale admisibile pentru care instrumentul principal de gestionare a fost gestionarea efortului (de exemplu, uva). În cazul în care nivelul capturilor totale admisibile acoperă două specii pentru care există o evaluare (de exemplu, cardina albă, peștele pescar, zonele VII și VIII), analiza se referă la specia cea mai numeroasă dintre cele două specii vizate de capturile totale admisibile.

Metoda utilizată pentru compilarea informațiilor privind apele europene ale Atlanticului este neschimbată față de edițiile anterioare ale prezentului raport, deși anumite rubrici anuale au fost redenumite pentru a ține cont de faptul că datele sunt colectate și măsurătorile sunt efectuate cu doi ani înainte de anul în care sunt puse în aplicare recomandările.

Anexa Ib. Situația stocurilor în raport cu nivelul Fmsy[14] 

Figura 1: Procentaje în funcție de greutate ale stocurilor demersale debarcate de UE pescuite la nivelul Fmsy sau la un nivel inferior (gri deschis), pescuite peste nivelul Fmsy (pescuite excesiv) (negru) sau a căror stare este necunoscută (în carouri). În Marea Mediterană, procentajul capturilor a căror stare este necunoscută nu a fost evaluată integral, însă este considerată a fi de ordinul a 70 %-85 % din debarcări. Titlurile căsuțelor indică debarcările evaluate (tone – t sau mii de tone – Kt).

Figura 2: Procentaje în funcție de greutate ale stocurilor pelagice debarcate de UE pescuite la nivelul Fmsy sau la un nivel inferior (gri deschis), pescuite peste nivelul Fmsy (pescuite excesiv) (negru) sau a căror stare este necunoscută (în carouri). În Marea Mediterană, procentajul capturilor a căror stare este necunoscută nu a fost evaluată integral, însă este considerată a fi de ordinul a 70 %-85 % din debarcări. Titlurile căsuțelor indică debarcările evaluate (tone – t sau mii de tone – Kt).

Figura 3: Procentajele stocurilor demersale pescuite la nivelul Fmsy sau la un nivel inferior (gri deschis), pescuite peste nivelul Fmsy (pescuite excesiv) (negru) sau a căror stare este necunoscută (în carouri). În Marea Mediterană, procentajul stocurilor a căror stare este necunoscută nu a fost evaluată integral.

Figura 4: Procentajele stocurilor pelagice pescuite la nivelul Fmsy sau la un nivel inferior (gri deschis), pescuite peste nivelul Fmsy (pescuite excesiv) (negru) sau a căror stare este necunoscută (în carouri). În Marea Mediterană, proporția stocurilor a căror stare este necunoscută nu a fost evaluată integral.

Analiza din figurile 1-4 vizează anul pentru care există datele cele mai recente privind capturile. În ceea ce privește stocurile din Marea Mediterană, starea stocurilor este considerată ca fiind cunoscută pentru o perioadă de până la trei ani de la data ultimei evaluări.

[1] Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului (JO L 354, 28.12.2013, p. 22).

[2] Directiva 2008/56/CE, JO L 164, 25.6.2008, p. 19-40.

[3] Pescuitul de specii pelagice mici, pescuitul de specii pelagice mari, pescuitul în scopuri industriale, pescuitul de somon și speciile care definesc pescuitul în apele Uniunii din Marea Baltică [articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013].

[4] Articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013.

[5]http://www.ices.dk/sites/pub/Publication%20Reports/Advice/2014/Special%20Requests/EU_Draft_recommendations_for_the_assessment_of_MSFD_Descriptor3.pdf.

[6] Pentru stocurile de pești de adâncime, trimiterea la anul 2015 ar trebui să fie interpretată ca trimitere la perioada 2015-2016, întrucât, pentru stocurile respective, posibilitățile de pescuit sunt stabilite pentru doi ani.

[7] Toate capturile de specii care fac obiectul unor limite de captură și, în plus în Marea Mediterană, capturile de specii pentru care s-au stabilit limite minime în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1976/2006 al Consiliului din 21 decembrie 2006 privind măsurile de gestionare pentru exploatarea durabilă a resurselor halieutice în Marea Mediterană, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2847/93 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1626/94 (JO L 409, 30.12.2006, p. 11)-.

.

[8] Fără a aduce atingere obligațiilor internaționale.

[9]În Marea Mediterană, în funcție de obligațiile internaționale.

[10] Articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013.

[11] Regulamentul (CE) nr. 1967/2006 al Consiliului.

[12]             O analiză completă a stării stocurilor de pește poate fi consultată la adresa www.ices.dk pentru Oceanul Atlantic și apele din vecinătate și la adresa https://stecf.jrc.ec.europa.eu pentru toate zonele.

[13] Recomandările sunt elaborate pe baza datelor și a măsurătorilor efectuate cu doi ani înainte de anul în care se aplică recomandările.

[14] Analiză preliminară. Comisia a solicitat o revizuire metodologică de către CSTEP.