52014DC0326

1. OBIECTUL RAPORTULUI

Articolul 140 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „TFUE”) prevede ca, cel puțin o dată la doi ani sau la cererea unui stat membru care face obiectul unei derogări[1], Comisia și Banca Centrală Europeană (BCE) să prezinte Consiliului un raport cu privire la progresele înregistrate de statele membre în îndeplinirea obligațiilor privind realizarea uniunii economice și monetare. Cele mai recente rapoarte de convergență ale Comisiei și ale BCE, referitoare la toate statele membre care fac obiectul unei derogări, au fost adoptate în mai 2012[2].

Raportul de convergență 2014 vizează următoarele opt state membre care fac obiectul unei derogări: Bulgaria, Republica Cehă, Croația, Lituania, Ungaria, Polonia, România și Suedia[3]. O evaluare mai detaliată a stadiului de convergență din aceste state membre se regăsește în anexa tehnică la prezentul raport (SWD(2014) 177). La data adoptării raportului de convergență din 2012, statele membre realizaseră progrese neuniforme în ceea ce privește convergența, deoarece multe dintre acestea treceau prin ajustări substanțiale ale dezechilibrelor macroeconomice acumulate anterior, în contextul crizei economice și financiare. Prezenta analiză are loc într-un mediu extern încă dificil, în ciuda unei reveniri în general mai viguroase în statele membre care fac obiectul unei derogări și în ciuda faptului că piețele financiare percep existența unor riscuri mai mici pe piețele financiare.

Conținutul rapoartelor întocmite de Comisie și de BCE este reglementat de articolul 140 alineatul (1) din TFUE. La acest articol se prevede ca rapoartele să cuprindă o evaluare a compatibilității legislației interne, inclusiv a statutului băncii centrale naționale, cu articolele 130 și 131 din TFUE și cu Statutul SEBC (Sistemul European al Băncilor Centrale) și al BCE (denumit în continuare „Statutul SEBC/BCE”). Rapoartele trebuie, de asemenea, să stabilească dacă statul membru respectiv a atins un stadiu avansat de convergență durabilă luând ca referință îndeplinirea criteriilor de convergență (stabilitatea prețurilor, situația finanțelor publice, stabilitatea cursului de schimb, ratele dobânzii pe termen lung) și luând în considerare și alți factori menționați la articolul 140 alineatul (1) ultimul paragraf din TFUE. Cele patru criterii de convergență sunt prezentate pe larg într-un protocol anexat la tratate (Protocolul nr. 13 privind criteriile de convergență).

Criza economică și financiară, precum și recenta criză a datoriilor suverane din zona euro au pus în evidență lacune ale sistemului de guvernanță economică al Uniunii economice și monetare (UEM) și au demonstrat că instrumentele existente trebuie utilizate într-un mod mai cuprinzător. Pentru a asigura o funcționare durabilă a UEM, de atunci se derulează o  consolidare generală a guvernanței economice a Uniunii. Evaluarea convergenței se încadrează astfel în abordarea amplă denumită „semestrul european“, care oferă o perspectivă integrată și în amonte asupra provocărilor în materie de politică economică cu care se confruntă UEM în asigurarea sustenabilității finanțelor publice, a competitivității, a stabilității piețelor financiare și a creșterii economice. Principalele inovații în ceea ce privește reforma guvernanței, de natură să îmbunătățească evaluarea convergenței fiecărui stat membru și a sustenabilității sale, includ printre altele consolidarea procedurii aplicate deficitelor excesive prin reforma din 2011 a Pactului de stabilitate și de creștere și instrumente noi de monitorizare a dezechilibrelor macroeconomice. În special, prezentul raport ține cont de evaluarea Programelor de convergență din 2014 și de concluziile raportului privind mecanismul de alertă din cadrul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice[4].

Criterii de convergență

Examinarea compatibilității legislației interne, inclusiv a statutului băncii centrale naționale, cu articolul 130 și cu obligația de conformare prevăzută la articolul 131 din TFUE cuprinde și o evaluare a respectării interdicției de a acorda finanțare monetară (articolul 123) și a interdicției de a aplica accesul preferențial (articolul 124), a compatibilității cu obiectivele [articolul (127) alineatul (1)] și misiunile [articolul (127) alineatul (2)] atribuite SEBC, precum și a altor aspecte privind integrarea băncii centrale naționale în SEBC la data adoptării monedei euro.

Criteriul de stabilitate a prețurilor este definit la articolul 140 alineatul (1) prima liniuță din TFUE: „realizarea unui grad înalt de stabilitate a prețurilor [...] rezultă dintr-o rată a inflației apropiată de rata a cel mult trei state membre care au cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a prețurilor“.

La articolul 1 din Protocolul privind criteriile de convergență se prevede: „criteriul stabilității prețurilor [...] înseamnă că un stat membru are o stabilitate durabilă a nivelului prețurilor și o rată medie a inflației, în cursul unei perioade de un an înaintea examinării, care nu depășește cu mai mult de 1,5% rata inflației a cel mult trei state membre care au înregistrat cele mai bune rezultate în domeniul stabilității prețurilor. Inflația se calculează cu ajutorul indicelui prețurilor de consum pe o bază comparabilă, ținând seama de diferențele dintre definițiile naționale”[5]. Criteriul durabilității presupune ca rezultatele satisfăcătoare în materie de inflație să fie atribuite în mod esențial evoluției costurilor de producție și a altor factori care influențează prețurile într-un mod structural, și nu influenței unor factori temporari. Prin urmare, analiza convergenței cuprinde o evaluare a factorilor care au o influență asupra perspectivelor inflației și este completată de o trimitere la cele mai recente previziuni privind inflația publicate de serviciile Comisiei[6]. Referitor la acest fapt, raportul estimează, de asemenea, probabilitatea ca statul să atingă valoarea de referință în lunile următoare.

Valoarea de referință a inflației a fost calculată ca fiind 1,7% în aprilie 2014, Letonia, Portugalia și Irlanda fiind cele trei state membre cu cele mai bune rezultate[7].

Este justificată excluderea dintre țările cu cele mai bune rezultate a țărilor ale căror rate ale inflației nu ar putea fi considerate o referință valabilă pentru alte state membre[8]. Astfel de excepții au fost identificate în trecut în cadrul rapoartelor de convergență din 2004, 2010 și 2013[9]. În situația actuală, este justificat ca valorile  Greciei, Bulgariei și Ciprului să fie identificate ca excepții, deoarece inflația acestor țări s-a îndepărtat considerabil de media zonei euro, iar luarea lor în considerare ar afecta în mod nefericit valoarea de referință și, prin urmare, corectitudinea criteriului[10]. În cazul Greciei și al Ciprului, inflația negativă a reflectat în principal ajustările drastice necesare și situația excepțională a economiei. În cazul Bulgariei, aceasta s-a datorat unei neobișnuite și puternice combinații de factori dezinflaționiști, în special o recoltă bună, reducerea prețurilor reglementate ale energiei și reducerea prețurilor la importuri. În acest context, Letonia, Portugalia și Irlanda, statele membre cu următoarele cele mai mici rate medii ale inflației, sunt utilizate pentru calcularea valorii de referință.

Criteriul de convergență care se referă la situația finanțelor publice este definit la articolul 140 alineatul (1) a doua liniuță din TFUE ca reprezentând „caracterul solid al finanțelor publice; acesta rezultă dintr-o situație bugetară care nu cunoaște deficit public excesiv în înțelesul articolului 126 alineatul (6)”. În plus, articolul 2 din Protocolul privind criteriile de convergență prevede că acest criteriu înseamnă că „în momentul examinării, un stat membru nu face obiectul unei decizii a Consiliului menționată la articolul 126 alineatul (6) din tratatul menționat, privind existența unui deficit excesiv în statul membru respectiv”. În cadrul consolidării generale a guvernanței economice în UEM, în 2011 a fost îmbunătățită legislația secundară referitoare la finanțele publice, în special prin noile regulamente de modificare a Pactului de stabilitate și de creștere[11].

La articolul 140 alineatul (1) a treia liniuță, TFUE definește criteriul cursului de schimb ca reprezentând „respectarea limitelor normale de fluctuație prevăzute de mecanismul cursului de schimb din Sistemul Monetar European, timp de cel puțin doi ani, fără devalorizarea monedei în raport cu moneda euro”.

Articolul 3 din Protocolul privind criteriile de convergență prevede: „Criteriul de participare la mecanismul cursului de schimb al Sistemului Monetar European [...] înseamnă că un stat membru a respectat marjele normale de fluctuație prevăzute de mecanismul cursului de schimb al Sistemului Monetar European fără să cunoască tensiuni grave cel puțin pe parcursul ultimilor doi ani dinaintea examinării. În special, statul membru nu a devalorizat din proprie inițiativă cursul de schimb central bilateral al monedei sale în raport cu moneda euro pentru aceeași perioadă”[12].

Perioada de doi ani pentru evaluarea stabilității cursului de schimb în prezentul raport este 16 mai 2012 – 15 mai 2014. La evaluarea criteriului de stabilitate a cursului de schimb, Comisia ia în considerare evoluția unor indicatori auxiliari, cum ar fi evoluția rezervelor valutare și ratele dobânzii pe termen scurt, precum și rolul măsurilor de politică, inclusiv intervențiile pe piața valutară, și asistența financiară internațională unde este cazul, pentru menținerea stabilității cursului de schimb.

Articolul 140 alineatul (1) a patra liniuță din TFUE impune „caracterul durabil al convergenței atinse de statul membru care face obiectul unei derogări și al participării sale la mecanismul cursului de schimb, care se reflectă în nivelul ratelor dobânzilor pe termen lung“. Articolul 4 din Protocolul privind criteriile de convergență prevede: „criteriul de convergență al ratelor dobânzilor [...], în cursul unei perioade de un an înaintea examinării, înseamnă că un stat membru a avut o rată a dobânzii nominală medie pe termen lung care nu poate depăși cu mai mult de 2% pe aceea a cel mult trei state membre care au înregistrat cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a prețurilor. Ratele dobânzilor sunt calculate pe baza obligațiunilor de stat pe termen lung sau a unor titluri comparabile, ținând seama de diferențele dintre definițiile naționale“.

Valoarea de referință a ratei dobânzii a fost calculată la 6,2% în aprilie 2014[13].

Conform articolului 140 alineatul (1) din TFUE este, de asemenea, necesară examinarea altor factori relevanți pentru integrarea economică și pentru convergență. Printre acești factori suplimentari se numără integrarea pieței financiare și a pieței produselor, evoluția balanței contului curent și evoluția costurilor salariale unitare, precum și a altor indici de preț. Acest din urmă aspect este inclus în evaluarea stabilității prețurilor. Factorii suplimentari reprezintă indicatori importanți ai faptului că procesul de integrare a unui stat membru în zona euro se va desfășura fără dificultăți și oferă o imagine mai amplă asupra sustenabilității convergenței.

2. BULGARIA

Având în vedere evaluarea sa privind compatibilitatea juridică și privind îndeplinirea criteriilor de convergență și luând în considerare factorii relevanți suplimentari, Comisia consideră că Bulgaria nu îndeplinește condițiile pentru adoptarea monedei euro.

Legislația din Bulgaria - în special Legea privind Banca Națională a Bulgariei - nu este pe deplin compatibilă cu obligațiile prevăzute la articolul 131 din TFUE. Există incompatibilități și imperfecțiuni în  domeniul independenței băncii centrale, al interzicerii finanțărilor monetare și al integrării băncii centrale în SEBC în momentul adoptării monedei euro, în ceea ce privește misiunile prevăzute la articolul 127 alineatul (2) din TFUE și la articolul 3 din statutul SEBC/BCE.

Bulgaria îndeplinește criteriul privind stabilitatea prețurilor. La ultima evaluare a convergenței în 2012, Bulgaria a înregistrat o rată medie a inflației pe 12 luni mai mare decât valoarea de referință. Rata medie a inflației pe o perioadă de 12 luni care s-a încheiat în luna aprilie 2014 a fost de -0,8%, cu mult sub valoarea de referință de 1,7%, și se estimează că în lunile următoare va rămâne cu mult sub acest nivel.

Inflația anuală măsurată prin IAPC a scăzut de la valoarea maximă atinsă în septembrie 2012, devenind negativă în a doua jumătate a anului 2013 și în primele luni ale anului 2014. Reducerea inflației a fost generalizată, însă se datorează în mare măsură scăderii prețurilor la importuri, reducerii prețurilor reglementate ale energiei și unei bunei recolte agricole. În aprilie 2014, inflația anuală IAPC se situa la -1,3%.

Se preconizează că inflația va crește lent în a doua jumătate a anului 2014, ținând cont de diminuarea efectului de bază legat de evoluția favorabilă a prețurilor la energie și alimente. În consecință, previziunile serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014 estimează inflația medie anuală la ‑0,8% în 2014 și la 1,2% în 2015. Nivelul relativ scăzut al prețurilor din Bulgaria (47% din media zonei euro în 2012) indică un potențial semnificativ de convergență a nivelului prețurilor pe termen lung.

Bulgaria îndeplinește criteriul privind finanțele publice. Bulgaria nu face obiectul unei decizii a Consiliului privind existența unui deficit excesiv. Deficitul public s-a diminuat de la 2,0 % din PIB în 2011 la 0,8 % în 2012, datorită unui raport venituri-PIB mai mare. Deficitul a reprezentat 1,5 % din PIB în 2013 și, conform previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014, se preconizează că va crește la 1,9 % din PIB în 2014 și, în ipoteza menținerii politicilor actuale, va scădea ușor, la 1,8 %, în 2015, grație redresării economice. Ponderea datoriei publice brute s-a menținut la un nivel scăzut, de 18,9 % din PIB în 2013 și se preconizează că va crește la 23,1 % din PIB în 2014, pentru a scădea la 22,7% din PIB în 2015.

Bulgaria nu îndeplinește criteriul cursului de schimb. Leva bulgărească nu participă la ERM II. BNB își urmărește obiectivul principal privind stabilitatea prețurilor prin intermediul menținerii cursului de schimb în contextul unui regim de consiliu monetar. Bulgaria a introdus regimul de consiliu monetar la 1 iulie 1997, „ancorând” leva bulgărească de marca germană și, ulterior, de euro. Alți indicatori, precum evoluțiile rezervelor valutare și ratele dobânzii pe termen scurt, sugerează că percepția investitorilor privind riscurile asociate Bulgariei a rămas favorabilă. Un considerabil fond de rezervă oficial continuă să susțină reziliența regimului de consiliu monetar. De-a lungul perioadei de evaluare de doi ani, leva bulgărească a rămas stabilă în raport cu euro, în logica funcționării regimului de consiliu monetar.

Bulgaria îndeplinește criteriul de convergență a ratelor dobânzii pe termen lung. În Bulgaria, rata medie a dobânzii pe termen lung pe o perioadă de 12 luni care s-a încheiat în luna aprilie 2014 a fost de 3,5 %, cu mult sub valoarea de referință de 6,2 %. A fost sub valoarea de referință și la momentul ultimei evaluări a convergenței în 2012. Rata dobânzii a scăzut de la peste 5 % la începutul anului 2012 la aproximativ 3,5% la mijlocul anului 2013. Diferențele de randament față de obligațiunile de referință pe termen lung din zona euro[14] s-au redus semnificativ în a doua jumătate a anului 2012, dat fiind că randamentul obligațiunilor bulgare a scăzut odată cu calmarea tensiunilor de pe piețele financiare din regiune. Diferența față de obligațiunile germane a crescut ușor, la aproximativ 200 de puncte de bază, la începutul anului 2014.

Au fost examinați și alți factori, inclusiv evoluția balanței de plăți și integrarea pieței muncii, a piețelor financiare și a pieței de produse. Balanța externă a Bulgariei a înregistrat un excedent semnificativ în 2013. Balanța comercială s-a deteriorat ușor între 2011 și 2013, însă această evoluție a fost compensată din plin de îmbunătățirea contului de venituri și a transferurilor curente. Economia Bulgariei este bine integrată în zona euro, datorită schimburilor comerciale și investițiilor. Pe baza factorilor selectați privind mediul de afaceri, Bulgaria înregistrează rezultate mai slabe decât majoritatea statelor membre din zona euro. Sectorul financiar al Bulgariei este bine integrat în sectorul financiar al UE, în special datorită ponderii ridicate a participațiilor investitorilor străini în sistemul său bancar. În contextul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice, Bulgaria a fost supusă unei analize aprofundate, prin care s-a constatat că Bulgaria continuă să se confrunte cu dezechilibre macroeconomice, ceea ce impune monitorizare și măsuri de politică.

3. REPUBLICA CEHĂ

Având în vedere evaluarea sa privind compatibilitatea juridică și privind îndeplinirea criteriilor de convergență, precum și luând în considerare factorii relevanți suplimentari, Comisia consideră că Republica Cehă nu îndeplinește condițiile pentru adoptarea monedei euro.

Legislația din Republica Cehă - în special legea nr. 6/1993 a Consiliului Național Ceh privind banca națională cehă (denumită în continuare „legea privind ČNB”) - nu este pe deplin compatibilă cu obligațiile prevăzute la articolul 131 din TFUE. Incompatibilitățile vizează independența băncii centrale și integrarea băncii centrale în SEBC la momentul adoptării monedei euro, în ceea ce privește obiectivele ČNB și misiunile SEBC prevăzute la articolul 127 alineatul (2) din TFUE și la articolul 3 din statutul SEBC/BCE. În plus, legea privind ČNB cuprinde, de asemenea, unele imperfecțiuni legate de interzicerea finanțărilor monetare și de misiunile SEBC.

Republica Cehă îndeplinește criteriul privind stabilitatea prețurilor. La ultima evaluare a convergenței în 2012, Republica Cehă a înregistrat o rată medie a inflației pe 12 luni mai mică decât valoarea de referință. Rata medie a inflației în Republica Cehă pe o perioadă de 12 luni care s-a încheiat în luna aprilie 2014 a fost de 0,9 %, mai mică decât valoarea de referință de 1,7 %. Se estimează că în lunile următoare va scădea mult sub nivelul de referință.

Inflația anuală IAPC din Republica Cehă a depășit inflația din zona euro în 2012, în mare parte ca urmare a majorării ratei de TVA reduse, concomitent cu repercutarea prețurilor mai mari la energie și alimente de pe piețele mondiale de mărfuri asupra prețurilor de consum. Inflația a scăzut semnificativ în 2013, pe măsură ce presiunile generate de prețurile la energie s-au atenuat treptat, iar creșterea prețurilor la servicii a încetinit. Absența presiunii cererii, care reflectă încetinirea activității economice, a contribuit, de asemenea, la o creștere moderată a prețurilor. La începutul anului 2014, inflația anuală IACP s-a stabilit la aproape 0,3 %.

Se estimează că inflația va crește în a doua jumătate a anului 2014, din cauza deprecierii semnificative a coroanei la sfârșitul anului 2013. Creșterea cererii interne ar trebui deci să alimenteze inflația în 2015. Pe baza acestor informații, previziunile serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014 estimează inflația anuală IAPC la o valoare medie de 0,8 % în 2014 și de 1,8 % în 2015. Nivelul prețurilor din Republica Cehă (în jur de 71% din media zonei euro în 2012) indică un potențial de convergență a nivelului prețurilor pe termen lung.

În cazul în care Consiliul decide abrogarea procedurii privind deficitul excesiv, Republica Cehă va îndeplini criteriul privind finanțele publice. În prezent, Republica Cehă face obiectul unei Decizii a Consiliului privind existența unui deficit excesiv (Decizia Consiliului din 2 decembrie 2009)[15]. Consiliul a recomandat Republicii Cehe să corecteze deficitul excesiv până în 2013. Nivelul deficitului public din Republica Cehă a scăzut la 1,5 % din PIB în 2013. Conform previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014, care au la bază ipoteza menținerii acelorași politici, deficitul va ajunge la 1,9% din PIB în 2014 și 2,4% în 2015, în timp ce se estimează că datoria publică va rămâne în general stabilă, la 45,8% din PIB în 2015.

Având în vedere aceste evoluții și previziunile serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014, Comisia consideră că deficitul excesiv a fost corectat printr-o reducere credibilă și durabilă a deficitului bugetar sub 3% din PIB. Prin urmare, Comisia recomandă Consiliului să abroge decizia privind existența unui deficit excesiv în Republica Cehă.

Republica Cehă nu îndeplinește criteriul cursului de schimb. Coroana cehă nu participă la ERM II. Republica Cehă aplică un regim de flotare a cursului de schimb, care permite băncii centrale să intervină pe piața valutară. De la începutul anului 2010 până la sfârșitul anului 2013, cursul de schimb al coroanei în raport cu euro a rămas în general stabil (cel mai adesea, între 24 și 26 CZK/EUR). La 7 noiembrie 2013, ČNB a anunțat că va interveni pe piața valutară pentru a deprecia coroana, astfel încât cursul de schimb să fie peste 27 CZK/EUR. Drept urmare, coroana s-a depreciat rapid, de la sub 26 CZK/EUR la peste 27 CZK/EUR, iar apoi a continuat să se tranzacționeze la un nivel de 27,4 CZK/EUR la începutul anului 2014. În cei doi ani care au precedat această evaluare, coroana s-a depreciat față de euro cu aproape 11 %.

Republica Cehă îndeplinește criteriul de convergență a ratelor dobânzii pe termen lung. La ultima evaluare a convergenței în 2012, Republica Cehă avea o rată medie a dobânzii pe 12 luni mai mică decât valoarea de referință. Rata medie a dobânzii pe termen lung în Republica Cehă pe o perioadă de 12 luni care s-a încheiat în luna aprilie 2014 a fost de 2,2 %, mult mai mică decât valoarea de referință de 6,2 %. Având de mai multă vreme o tendință descrescătoare, ratele dobânzilor pe termen lung din Republica Cehă au scăzut de la peste 5 % la jumătatea anului 2009 la sub 2 % la sfârșitul anului 2012. În același timp, diferența față de obligațiunile de referință pe termen lung germane s-a diminuat la sub 100 de puncte de bază. Diferențele pe termen lung s-au menținut în general stabile în 2013, oscilând în jurul valorii de 50 de puncte de bază, în vreme ce randamentele au crescut într-o anumită măsură atât în Republica Cehă, cât și în Germania. Diferența față de obligațiunile germane a crescut la aproximativ 70 de puncte de bază la începutul anului 2014.

Au fost examinați și alți factori, inclusiv evoluția balanței de plăți și integrarea pieței muncii, a piețelor financiare și a pieței de produse. Balanța externă a Republicii Cehe s-a ameliorat treptat de la un deficit de peste 3 % din PIB în 2010 la un excedent de 0,5 % din PIB în 2013, în principal ca o consecință a creșterii excedentului comercial. Economia cehă este foarte bine integrată în zona euro, datorită schimburilor comerciale și investițiilor. Pe baza factorilor selectați privind mediul de afaceri, Republica Cehă înregistrează rezultate mai slabe decât majoritatea statelor membre din zona euro. Sectorul financiar ceh este foarte bine integrat în sectorul financiar al UE, în special datorită ponderii ridicate a participațiilor investitorilor străini în firmele de intermediere financiară. În contextul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice, Republica Cehă nu a făcut obiectul unei analize aprofundate.

4. CROAȚIA

Având în vedere evaluarea sa privind compatibilitatea juridică și privind îndeplinirea criteriilor de convergență și luând în considerare factorii relevanți suplimentari, Comisia consideră că Croația nu îndeplinește condițiile pentru adoptarea monedei euro.

Legislația din Croația este pe deplin compatibilă cu obligațiile prevăzute la articolul 131 din TFUE.

Croația îndeplinește criteriul privind stabilitatea prețurilor. În Croația, rata medie a inflației pe o perioadă de 12 luni care s-a încheiat în luna aprilie 2014 a fost de 1,1 %, sub valoarea de referință de 1,7 %, și se estimează că în lunile următoare va rămâne sub acest nivel.

Inflația anuală IAPC a scăzut semnificativ în ultimele 18 luni, de la peste 4 % în a doua jumătate a anului 2012 la aproximativ zero în primăvara anului 2014. Scăderea inflației a reflectat o scădere a prețurilor la energie și la alimente de pe piețele globale de mărfuri, diminuarea efectului produs de majorările anterioare ale prețurilor reglementate și efectele dezinflaționiste rezultate din recesiunea prelungită. În aprilie 2014, inflația anuală se situa la -0,1 %.

Se preconizează că inflația va rămâne moderată de-a lungul anului 2014, în contextul unei cereri interne slabe, al unor evoluții nefavorabile pe piața muncii și al unei nevoi ridicate de reducere a gradului de îndatorare în sectorul public și în sectorul privat. Previziunile serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014 estimează că inflația anuală IAPC se va situa în jurul unei medii de 0,8 % în 2014 și de 1,2 % în 2015. Nivelul prețurilor din Croația (aproximativ 69 % din media zonei euro în 2012) indică un potențial de convergență a nivelului prețurilor pe termen lung.

Croația nu îndeplinește criteriul privind finanțele publice. În prezent, Croația face obiectul unei decizii a Consiliului privind existența unui deficit excesiv (Decizia Consiliului din 28 ianuarie 2014), pe care Consiliul i-a recomandat să îl corecteze până în 2016. Deficitul public a reprezentat 4,9 % din PIB în 2013, în ușoară scădere față de 5 % în 2012. Previziunile serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014 estimează că deficitul va scădea la 3,8 % din PIB în 2014 și la 3,1 % din PIB în 2015. Se preconizează că ponderea datoriei publice în PIB va crește în perioada analizată, de la 67,1 % în 2013 la 69,2 % în 2015.

Bulgaria nu îndeplinește criteriul cursului de schimb. Kuna croată nu participă la ERM II. Croația aplică un regim de flotare a cursului de schimb gestionat în mod riguros, care permite băncii centrale să intervină pe piața valutară. În ultimii doi ani, kuna a rămas în general stabilă în raport cu euro, moneda sa de ancorare, fluctuând între 7,4 și 7,7 HRK/EUR. Deprecierea marginală a kunei în raport cu euro din ultimii ani a reflectat rezultatele economice slabe la nivel național și condițiile externe nefavorabile, în vreme ce volatilitatea din cursul anului a fost legată de caracterul sezonier al veniturilor din turism.

Croația îndeplinește criteriul de convergență a ratelor dobânzii pe termen lung. Rata medie a dobânzii pe termen lung în Croația, reflectată de randamentul pe piața secundară al obligației de referință unice cu o scadență reziduală de aproximativ 6 ani, a fost de 4,8 % pe o perioadă de 12 luni care s-a încheiat în luna aprilie 2014, sub valoarea de referință de 6,2 %. Aceasta a scăzut de la aproape 7 % la mijlocul anului 2012 la aproximativ 4,6 % în toamna anului 2013, înainte de a crește ușor la începutul anului 2014. În absența unei obligațiuni suverane în kuna cu o scadență mai mare, evoluția randamentului ar trebui să fie interpretată cu multă prudență. Diferența de randament față de obligațiunile de referință germane cu o scadență de 6 ani s-a situat la aproximativ 370 de puncte de bază în aprilie 2014.

Au fost examinați și alți factori, inclusiv evoluția balanței de plăți și integrarea pieței muncii, a piețelor financiare și a pieței de produse. Balanța externă a Croației s-a îmbunătățit considerabil în ultimii ani, transformându-se într-un excedent de 1,2 % din PIB în 2013, în principal datorită scăderii importurilor. Economia croată este integrată în zona euro datorită schimburilor comerciale și investițiilor, deși legăturile cu lanțurile globale de aprovizionare au rămas slabe. Pe baza factorilor selectați privind mediul de afaceri, Croația înregistrează rezultate mai slabe decât majoritatea statelor membre din zona euro. Sectorul financiar este foarte bine integrat în zona euro datorită participațiilor investitorilor străini în băncile naționale. Croația a făcut obiectul unei analize aprofundate în contextul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice, concluzionându-se că țara se confruntă cu dezechilibre macroeconomice excesive, care necesită o monitorizare specifică și acțiuni de politică decise. În special, sunt necesare măsuri de politică având în vedere vulnerabilitățile rezultate din pasivele externe considerabile, scăderea performanței exporturilor, gradul ridicat de îndatorare al întreprinderilor și creșterea rapidă a datoriei publice.

5. LITUANIA

În lumina evaluării sale privind compatibilitatea juridică și îndeplinirea criteriilor de convergență și luând în considerare factorii suplimentari relevanți, Comisia consideră că Lituania îndeplinește condițiile pentru adoptarea monedei euro.

Legislația din Lituania este pe deplin compatibilă cu obligațiile prevăzute la articolul 131 din TFUE.

Lituania îndeplinește criteriul privind stabilitatea prețurilor. La ultima evaluare a convergenței în 2012, Lituania a înregistrat o rată medie a inflației pe 12 luni mai mare decât valoarea de referință. Rata medie a inflației din Lituania pe o perioadă de 12 luni care s-a încheiat în luna aprilie 2014 a fost de 0,6 %, cu mult sub valoarea de referință de 1,7 %, Și se estimează că în lunile următoare va rămâne sub acest nivel.

După o valoare maximă a inflației anuale IAPC de 10 % în 2008, recesiunea economică și o  ajustare semnificativă a salariilor nominale au condus la scăderea inflației în 2009 și 2010. Inflația a crescut din nou într-un ritm accelerat, la 4,1 % în medie în 2011, ca urmare a creșterii prețurilor bunurilor de larg consum și a redresării economice. Ulterior, inflația a urmat, în linii mari, o tendință descrescătoare, determinată de creșterea mai mică a prețurilor la energie și alimente procesate, care a fost la rândul său favorizată de continuarea ajustării salariilor în economie. Inflația a scăzut la 3,2 % în 2012 și la 1,2 % în 2013.

Conform previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014, se preconizează că inflația anuală IAPC va fi de 1,0 % în medie în 2014, reflectând în principal evoluția favorabilă a prețurilor la alimente și energie. Se estimează că aceasta va crește la 1,8% în 2015, pe fondul creșterii cererii interne. Nivelul relativ scăzut al prețurilor din Lituania (aproximativ 63% din media zonei euro în 2012) indică un potențial de convergență a nivelului prețurilor pe termen lung.

Convergența sustenabilă presupune ca respectarea valorii de referință să fie mai degrabă rezultatul factorilor fundamentali subiacenți decât al factorilor temporari. O analiză a factorilor fundamentali subiacenți și faptul că valoarea de referință este atinsă cu o marjă confortabilă susțin o evaluare pozitivă a îndeplinirii criteriului de stabilitate a prețurilor.

Perspectivele de evoluție a inflației pe termen lung se vor baza în special pe o creștere a salariilor aliniată cu  productivitatea. Dat fiind că economia Lituaniei se află încă într-o fază de recuperare, se estimează că salariile vor crește mai rapid decât în țările mai avansate din zona euro. Totuși, riscurile la adresa stabilității prețurilor pe care le presupune o ajustare a prețurilor legată de recuperare sunt limitate de flexibilitatea pieței muncii, recent demonstrată, și de mecanismele de stabilire a salariilor, care ar trebui să garanteze alinierea costurilor cu forța de muncă la productivitate. Aceste riscuri sunt de asemenea limitate de progresele semnificative ale țării în ceea ce privește punerea în aplicare a directivei UE privind serviciile și de costurile scăzute de intrare pe piață, care mențin presiunea concurențială la niveluri ridicate, astfel cum s-a întâmplat în cazul recentelor intrări noi pe piața cu amănuntul. O penurie a forței de muncă bine calificate pe termen mediu ar putea determina o creștere a salariilor în raport cu productivitatea. Rezolvarea blocajelor rămase va avea un rol important în limitarea restrângerii pieței muncii. O diversificare a surselor de aprovizionare și creșterea concurenței pe piețe ar contribui de asemenea la o evoluție favorabilă a prețurilor în sectorul energiei.

Lituania îndeplinește criteriul privind finanțele publice. Lituania nu face obiectul unei decizii a Consiliului privind existența unui deficit excesiv. Deficitul public a scăzut de la 5,5 % din PIB în 2011 la 3,2 % în 2012, în principal datorită controlului cheltuielilor. Deficitul a reprezentat 2,1% din PIB în 2013 și, conform previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014, se preconizează că va rămâne la 2,1% din PIB în 2014 și că va scădea la 1,6% în 2015, în ipoteza menținerii politicilor actuale. Se estimează că datoria publică va crește de la 39,4% din PIB în 2013 la 41,4% din PIB în 2015.

Lituania a pus în aplicare o serie de măsuri de guvernanță fiscală, care ar trebui să susțină angajamentul pe termen lung pentru finanțe publice solide. În martie 2012, Lituania a semnat Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în UEM (TSCG), iar actul corespunzător de ratificare a fost aprobat de parlamentul său în septembrie 2012. Acest lucru implică un angajament suplimentar de a aplica politici bugetare sustenabile, orientate spre stabilitate. Un proiect de pachet legislativ cuprinzând o lege constituțională privind sustenabilitatea finanțelor publice, în conformitate cu pactul fiscal, a fost aprobat de guvern la jumătatea lunii aprilie și va fi votat de parlament. Biroul național de audit va îndeplini funcțiile unui Consiliu fiscal independent. Transpunerea TSCG în legislația națională ar consolida în plus legislația existentă, în special legea privind disciplina fiscală, adoptată în 2007 și aplicată din 2013. Aceasta se bazează pe dispozițiile pactului de stabilitate și creștere, creează o legătură între un plafon de cheltuieli și venituri și stabilește ca obiectiv un buget echilibrat pe termen mediu, precum și sustenabilitatea pe termen lung. Cu toate acestea, nu stabilește un cadru  obligatoriu pentru cheltuielile pe termen mediu.

În plus, modificările la legea bugetului național, efectuate pentru a pune în aplicare Directiva 2011/85/UE a Consiliului privind cerințele referitoare la cadrele bugetare ale statelor membre, vizând un echilibru sau un excedent bugetar pe parcursul ciclului, a intrat pe deplin în vigoare pentru procesul de planificare și execuție bugetară din 2014. Aceste modificări cresc responsabilitatea guvernului pentru punerea în aplicare a țintelor bugetare multianuale; cu toate acestea, efectul noii legi trebuie încă evaluat.

Lituania îndeplinește criteriul cursului de schimb. Lituania a intrat în ERM II la 28 iunie 2004 și, la data adoptării prezentului raport, participa la mecanism de aproape zece ani. La admiterea în ERM II, autoritățile s-au angajat unilateral să mențină regimul de consiliu monetar în cadrul mecanismului. Consiliul monetar este în continuare bine sprijinit de rezervele valutare. Diferențele dobânzilor pe termen scurt față de zona euro s-au redus la niveluri foarte scăzute. Pe parcursul celor doi ani de evaluare, litasul lituanian nu a deviat de la rata centrală de schimb și nu s-a confruntat cu tensiuni.

Lituania îndeplinește criteriul de convergență a ratelor dobânzii pe termen lung. Pe o perioadă de 12 luni care s-a încheiat în luna aprilie 2014, rata medie a dobânzii pe termen lung a fost de 3,6 %, cu mult sub valoarea de referință de 6,2 %. Rata medie a dobânzii pe termen lung din Lituania era sub valoarea de referință la momentul ultimei evaluări a convergenței din 2012 (5,2 %). Aceasta a continuat să se reducă treptat, pentru a ajunge sub 4 % în 2013, reflectând o îmbunătățire a percepției investitorilor asupra țării, favorizată de îmbunătățirea ratingurilor de credit ale datoriilor suverane, precum și de un nivel relativ scăzut al inflației interne. Deși piața obligațiunilor guvernamentale pe termen lung în litas este relativ restrânsă, guvernul a emis titluri de datorie cu o scadență inițială de până la 10 de ani în 2012 și 2013. 

Au fost examinați și alți factori, inclusiv evoluția balanței de plăți și integrarea pieței muncii, a piețelor financiare și a pieței de produse. După ce a înregistrat un excedent semnificativ în 2009, balanța externă a Lituaniei (adică, contul curent și contul de capital combinate) s-a deteriorat într-o oarecare măsură în 2010, ajungând la un deficit de 1,2 % din PIB în 2011, însă a redevenit excedentară în 2012 și 2013. Contul de venituri a înregistrat un excedent în 2009, reflectând în principal provizioanele pentru pierderi din împrumuturi constituite de băncile străine, iar apoi a redevenit deficitar începând din 2010, când băncile străine și-au ameliorat profitabilitatea. Transferurile curente și contul de capital au înregistrat în mod constant excedente semnificative, reflectând intrările nete pozitive de fonduri UE și sumele repatriate de către emigranți. Intrările nete de ISD și-au revenit după o prăbușire în 2009 și au atins un nivel maxim de 3,2 % din PIB în 2011; cu toate acestea, ele au scăzut la 0,7 % în 2012 și și-au revenit doar într-o oarecare măsură în 2013. O scădere semnificativă a ratei reale efective de schimb (REER) în perioada 2009-2011, în special dacă se ține cont de costul unitar al muncii, a dat un impuls puternic competitivității Lituaniei în materie de costuri, iar Lituania și-a îmbunătățit substanțial performanțele la export. După o tendință de creștere moderată, REER s-a apreciat cu aproximativ 6 %, dacă se ține cont de  costul unitar al muncii, și cu aproximativ 3 %, dacă se ține cont de IAPC, între jumătatea anului 2012 și aprilie 2014.

Economia lituaniană este bine integrată în zona euro, atât datorită schimburilor comerciale, cât și datorită investițiilor. Piața forței de muncă a demonstrat o flexibilitate considerabilă, deși șomajul structural este ridicat. Pe baza factorilor selectați privind mediul de afaceri, Lituania are în linii mari rezultate aliniate la media statelor membre din zona euro. Sectorul financiar din Lituania este bine integrat în sistemul financiar al UE, după cum o confirmă procentul mare de bănci deținute de investitori străini. Supravegherea financiară a fost consolidată în mod considerabil în ultimii ani. Cooperarea cu entitățile de supraveghere din țara de origine a fost consolidată suplimentar.

6. UNGARIA

Având în vedere evaluarea sa privind compatibilitatea juridică și privind îndeplinirea criteriilor de convergență și luând în considerare factorii relevanți suplimentari, Comisia consideră că Ungaria nu îndeplinește condițiile pentru adoptarea monedei euro.

Legislația din Ungaria - în special Legea privind Banca Națională a Ungariei (MNB) - nu este pe deplin compatibilă cu obligațiile prevăzute la articolul 131 din TFUE. Incompatibilitățile vizează, în special, independența MNB, interzicerea finanțărilor monetare și integrarea băncii centrale în SEBC în momentul adoptării monedei euro, în ceea ce privește misiunile SEBC prevăzute la articolul 127 alineatul (2) din TFUE și la articolul 3 din statutul SEBC/BCE. În plus, Legea privind MNB cuprinde, de asemenea, o incompatibilitate și imperfecțiuni suplimentare legate de integrarea MNB în SEBC.

Ungaria îndeplinește criteriul privind stabilitatea prețurilor. La ultima evaluare a convergenței în 2012, Ungaria a înregistrat o rată medie a inflației pe 12 luni mai mare decât valoarea de referință. Rata medie a inflației din Ungaria pe o perioadă de 12 luni care s-a încheiat în luna aprilie 2014 a fost de 1,0%, sub valoarea de referință de 1,7%, și se estimează că în lunile următoare va rămâne sub acest nivel.

Inflația anuală a atins un nivel maxim în septembrie 2012, scăzând apoi brusc în ianuarie 2013, ca urmare a diminuării efectului majorării anterioare a impozitelor indirecte și a începutului unei serii de reduceri a prețurilor la utilități. Dezinflația a fost, de asemenea, favorizată de scăderea prețurilor la energie și la alimente, precum și de cererea internă slabă și de faptul că întotdeauna așteptările au fost să existe o inflație scăzută. Pe de altă parte, majorarea accizelor și alte măsuri guvernamentale au avut asupra prețurilor un efect de creștere considerabil. În aprilie 2014, inflația anuală IAPC se situa la -0,2%.

Se estimează că inflația va crește la 1,0 % în 2014 și la 2,8 % în 2015, conform previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014, în special din cauza estompării reducerii prețurilor la utilități, a evoluției mai puțin favorabile a  prețurilor la bunurile de larg consum și a reducerii treptate a decalajului de producție. Nivelul relativ scăzut al prețurilor din Ungaria (aproximativ 59% din media zonei euro în 2012) indică un potențial de convergență a nivelului prețurilor pe termen lung.

Ungaria îndeplinește criteriul privind finanțele publice. Ungaria nu face obiectul unei decizii a Consiliului privind existența unui deficit excesiv. Soldul public, după ce a înregistrat un excedent de 4,3 % din PIB în 2011, datorită unei operațiuni semnificative cu caracter excepțional, a avut un deficit de 2,1 % din PIB în 2012. Deficitul a ajuns la 2,2% din PIB în 2013 și, conform previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014, va fi de 2,9 % în 2014 și de 2,8% în 2015, în ipoteza menținerii politicilor actuale. Se estimează că datoria publică va crește marginal de la 79,2 % din PIB în 2013 la 79,5 % din PIB în 2015.

Ungaria nu îndeplinește criteriul cursului de schimb. Forintul maghiar nu participă la ERM II. Ungaria aplică un regim de flotare a cursului de schimb, care permite băncii centrale să intervină pe piața valutară. Cursul de schimb al forintului în raport cu euro a fost volatil în ultimii ani. Forintul a fost în general stabil față de euro în a doua jumătate a anului 2012, dar s-a depreciat cu aproximativ 6 % la începutul anului 2013. Sprijinit de interesul crescut al investitorilor pentru activele financiare din UE și de îmbunătățirea situației macroeconomice, forintul s-a întărit în mai și a rămas în intervalul 290-300 HUF/EUR în restul anului 2013, mai puțin cu câteva zile înainte de reuniunea din septembrie a Rezervei federale americane și la sfârșitul lunii decembrie. Forintul a rămas la niveluri de peste 300 HUF/EUR în primele luni ale anului 2014, pe fondul unor presiuni temporare legate în principal de așteptările privind politica monetară a SUA, de continuarea relaxării monetare naționale, precum și de criza politică din Ucraina.

Ungaria îndeplinește criteriul de convergență a ratelor dobânzii pe termen lung. Pe o perioadă de 12 luni care s-a încheiat în luna aprilie 2014, rata medie a dobânzii pe termen lung a fost de 5,8%, sub valoarea de referință de 6,2%. Ea s-a situat peste valoarea de referință la momentul ultimei evaluări a convergenței în 2012. Rata medie lunară a dobânzii pe termen lung a scăzut față de valoarea maximă de 9,5 % la începutul anului 2012, la un nivel apropiat de 5 % în mai 2013. Ratele dobânzii pe termen lung au crescut în vara anului 2013 și la începutul anului 2014, dar au fluctuat în general în jurul mediei anuale. Diferențele pe termen lung față de obligațiunile germane de referință se situau la aproximativ 410 puncte de bază în aprilie 2014.

Au fost examinați și alți factori, inclusiv evoluția balanței de plăți și integrarea pieței muncii, a piețelor financiare și a pieței de produse. Excedentul extern al Ungariei a crescut treptat în fiecare an începând cu 2009. Începând cu 2011, această ameliorare a reflectat în principal creșterea excedentelor balanței comerciale și îmbunătățirea absorbției fondurilor UE. Intrările nete de ISD rămân relativ mici. Asistența pentru balanța de plăți acordată Ungariei de către UE și FMI în toamna anului 2008 a expirat la sfârșitul anului 2010. Deși Ungaria a solicitat asistență preventivă pentru balanța de plăți în noiembrie 2011, deoarece situația sa pe piețele financiare se stabilizase, cererea a fost retrasă în ianuarie 2014. Economia Ungariei este foarte bine integrată în zona euro, datorită schimburilor comerciale și investițiilor. Pe baza factorilor selectați privind mediul de afaceri, Ungaria înregistrează rezultate mai slabe decât majoritatea statelor membre din zona euro. Sectorul financiar din Ungaria este bine integrat în sistemul financiar al UE. În contextul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice, Ungaria a fost supusă unei analize aprofundate, prin care s-a constatat că Ungaria continuă să se confrunte cu dezechilibre macroeconomice, ceea ce impune monitorizare și măsuri de politică decisive.

7. POLONIA

Având în vedere evaluarea sa privind compatibilitatea juridică și privind îndeplinirea criteriilor de convergență și luând în considerare factorii relevanți suplimentari, Comisia consideră că Polonia nu îndeplinește condițiile pentru adoptarea monedei euro.

Legislația din Polonia - în special Legea privind Narodowy Bank Polski (NBP) și Constituția Republicii Polone - nu este pe deplin compatibilă cu obligațiile prevăzute la articolul 131 din TFUE. Incompatibilitățile vizează independența băncii centrale, interzicerea finanțărilor monetare și integrarea băncii centrale în SEBC în momentul adoptării monedei euro. În plus, Legea privind NBP cuprinde, de asemenea, imperfecțiuni în ceea ce privește independența băncii centrale și integrarea băncii centrale în SEBC în momentul adoptării monedei euro.

Polonia îndeplinește criteriul privind stabilitatea prețurilor. La ultima evaluare a convergenței în 2012, Polonia a înregistrat o rată medie a inflației pe 12 luni mai mare decât valoarea de referință. Rata medie a inflației din Polonia pe o perioadă de 12 luni care s-a încheiat în luna aprilie 2014 a fost de 0,6 %, cu mult sub valoarea de referință de 1,7 %. Se estimează că în lunile următoare va rămâne sub nivelul de referință.

Inflația anuală IAPC a scăzut rapid de la peste 4 % în prima jumătate a anului 2012 la sub 1 % în al doilea trimestru al anului 2013, datorită unei evoluții favorabile a prețurilor bunurilor de larg consum, precum și datorită unei scăderi abrupte a prețurilor la serviciile de telecomunicații. Aceasta a rămas sub 1 % în cea de-a doua jumătate a anului 2013 și la începutul anului 2014, reflectând, într-o mare măsură, existența unor presiuni inflaționiste reduse pe piețele mondiale și o relativă stabilitate a cursului de schimb.

Conform previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014, se estimează că inflația va crește progresiv până la 1,1 % în 2014 și 1,9 % în 2015, dat fiind că este de așteptat ca deviația PIB să rămână negativă. Nivelul relativ scăzut al prețurilor din Polonia (aproximativ 56% din media zonei euro în 2012) indică un potențial de convergență a nivelului prețurilor pe termen lung.

Polonia nu îndeplinește criteriul privind finanțele publice. În prezent, Polonia face obiectul unei decizii a Consiliului privind existența unui deficit excesiv (Decizia Consiliului din 7 iulie 2009)[16]. Consiliul a recomandat Poloniei să corecteze deficitul excesiv până în 2012. La 21 iunie 2013, Consiliul a concluzionat că Polonia a întreprins acțiuni concrete, însă s-au produs evenimente economice negative cu un impact major asupra finanțelor publice; drept urmare, a emis recomandări revizuite în temeiul articolului 126 alineatul (7) din TFUE, în care a recomandat Poloniei să pună capăt situației de deficit excesiv până în 2014. Consiliul a stabilit data de 1 octombrie 2013 ca termen limită până la care Polonia să întreprindă acțiuni concrete. La 10 decembrie 2013, Consiliul a stabilit în conformitate cu articolul 126 alineatul (8) din TFUE că Polonia nu a întreprins acțiuni concrete; Acesta a adoptat o nouă recomandare în temeiul articolului 126 alineatul (7) din TFUE, conform căreia Polonia ar trebui să pună capăt situației de deficit excesiv până în 2015, într-un mod credibil și durabil.

Conform previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014, se estimează că soldul bugetului public va trece de la un deficit de 4,3 % din PIB în 2013 la un excedent de 5,7 % din PIB în 2014, în mare parte datorită unui transfer masiv de active, cu caracter excepțional, de la al doilea pilon al sistemului de pensii. Se estimează că soldul bugetului public va redeveni negativ în 2015, înregistrându-se un deficit de 2,9 % din PIB, în conformitate cu SEC 95. Ponderea datoriei publice în PIB este prevăzută să scadă de la 57 % în 2013 la 49,2 % în 2014, în principal ca rezultat al transferului de active ale fondurilor de pensii, înainte de a crește la 50% în 2015.

Polonia nu îndeplinește criteriul cursului de schimb. Zlotul polonez nu participă la ERM II. Polonia aplică un regim de flotare a cursului de schimb, care permite băncii centrale să intervină pe piața valutară. După o depreciere acută în a doua jumătate a anului 2011, care a provocat intervenția NBP pe piața valutară, cursul de schimb al zlotului în raport cu euro a recâștigat, la începutul anului 2012, o parte din terenul pierdut. Ulterior, zlotul s-a stabilizat în linii mari și s-a tranzacționat în principal în intervalul 4,1 - 4,3 PLN/EUR până la începutul anului 2014. În comparație cu aprilie 2012, cursul de schimb al zlotului în raport cu euro a rămas practic nemodificat în aprilie 2014.

Polonia îndeplinește criteriul de convergență a ratelor dobânzii pe termen lung. La ultima evaluare a convergenței în 2012, Polonia avea o rată medie a dobânzii pe 12 luni egală cu valoarea de referință. Pe o perioadă de 12 luni care s-a încheiat în luna aprilie 2014, rata medie a dobânzii pe termen lung a fost de 4,2 %, sub valoarea de referință de 6,2 %. Ratele dobânzii pe termen lung au scăzut de la peste 6 %, la începutul anului 2011, la sub 4 %, până la sfârșitul anului 2012, reflectând o îmbunătățire a percepției investitorilor asupra țării, precum și o scădere considerabilă a inflației interne. Ratele dobânzilor pe termen lung au crescut din nou în a doua jumătate a anului 2013, dat fiind că a scăzut apetitul pentru risc pe piețele financiare mondiale. Drept urmare, diferențele ratelor dobânzii pe termen lung în raport cu obligațiunile de referință germane au oscilat în jurul valorii de 270 de puncte de bază la începutul anului 2014.

Au fost examinați și alți factori, inclusiv evoluția balanței de plăți și integrarea pieței muncii, a piețelor financiare și a pieței de produse. Balanța externă a Poloniei s-a îmbunătățit considerabil în ultimii ani, transformându-se într-un excedent de 1% din PIB în 2013, grație unei consolidări a balanței comerciale. Economia polonă este bine integrată în zona euro, atât datorită schimburilor comerciale, cât și datorită investițiilor. Pe baza factorilor selectați privind mediul de afaceri, Polonia înregistrează rezultate mai slabe decât majoritatea statelor membre din zona euro. Sectorul financiar din Polonia este bine integrat în sistemul financiar UE, după cum o confirmă procentul substanțial de bănci deținute de investitori străini. În contextul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice, Polonia nu a făcut obiectul unei analize aprofundate.

8. ROMÂNIA

Având în vedere evaluarea sa privind compatibilitatea juridică și privind îndeplinirea criteriilor de convergență și luând în considerare factorii relevanți suplimentari, Comisia consideră că România nu îndeplinește condițiile pentru adoptarea monedei euro.

Legislația din România - în special Legea nr. 312 privind Statutul Băncii Naţionale a României (legea BNR) - nu este pe deplin compatibilă cu obligațiile prevăzute la articolul 131 din TFUE. Incompatibilitățile vizează independența băncii centrale, interzicerea finanțărilor monetare și integrarea băncii centrale în SEBC în momentul adoptării monedei euro. În plus, legea BNR conține imperfecțiuni legate de independența băncii centrale și de integrarea băncii centrale în SEBC la momentul adoptării monedei euro, în ceea ce privește obiectivele BNR și misiunile SEBC prevăzute la articolul 127 alineatul (2) din TFUE și la articolul 3 din statutul SEBC/BCE.

România nu îndeplinește criteriul de stabilitate a prețurilor. La ultima evaluare a convergenței în 2012, România a înregistrat o rată medie a inflației pe 12 luni mai mare decât valoarea de referință. Rata medie a inflației în România în perioada de 12 luni care s-a încheiat în aprilie 2014 a fost de 2,1 %, superioară valorii de referință de 1,7 %. Se estimează că în lunile următoare ea va rămâne peste valoarea de referință.

În ultimii ani, România a înregistrat rate ale inflației ridicate și volatile. Inflația anuală a atins o valoare maximă de 8,5 % în mai 2011, în urma unei creșteri a ratei standard de TVA la mijlocul anului 2010, și a unei creșteri a prețurilor la alimente. Aceasta a scăzut semnificativ în a doua jumătate a anului 2011 și la începutul anului 2012, datorită unei recolte bune și datorită scăderii prețurilor la produsele de bază energetice, însă a crescut din nou în a doua jumătate a anului 2012 și la începutul anului 2013, ca urmare a creșterii prețurilor la alimente și la energie. Inflația medie anuală s-a situat puțin peste 3 % în 2012 și 2013.

Se preconizează că inflația va fi mai scăzută în 2014, datorită reducerii prețurilor la alimente, urmând să crească în 2015, având în vedere că se așteaptă o redresare a cererii interne. Previziunile serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014 estimează că inflația anuală IAPC se va situa în jurul unei medii de 2,5% în 2014 și de 3,3% în 2015. Nivelul relativ scăzut al prețurilor din România (aproximativ 54% din media zonei euro în 2012) indică un potențial semnificativ de convergență a nivelului prețurilor pe termen lung.

România îndeplinește criteriul privind finanțele publice. România nu face obiectul unei decizii a Consiliului privind existența unui deficit excesiv. Deficitul public a scăzut de la 5,5 % din PIB în 2011 la 3,0% în 2012, în principal datorită controlului cheltuielilor, însă și datorită adoptării unor măsuri de creștere a veniturilor. Deficitul a reprezentat 2,3% din PIB în 2013 și, conform previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014, se preconizează că va scădea și mai mult, până la 2,2% din PIB în 2014 și la 1,9% în 2015, în ipoteza menținerii politicilor actuale. Se estimează că datoria publică va crește de la 38,4% din PIB în 2013 la 40,1% din PIB în 2015.

România nu îndeplinește criteriul cursului de schimb. Leul românesc nu participă la ERM II. România aplică un regim de flotare a cursului de schimb, care permite băncii centrale să intervină pe piața valutară. După o depreciere puternică în timpul crizei financiare globale de la sfârșitul anului 2008 și începutul anului 2009, leul s-a stabilizat, în linii mari, din 2009 până la sfârșitul anului 2011, cu sprijinul programului de asistență financiară al UE-FMI. Cursul de schimb al leului în raport cu euro a fost supus unor presiuni de depreciere în timpul perioadelor temporare de aversiune la risc la nivel mondial, în special la mijlocul anului 2012. S-a întărit într-o oarecare măsură la sfârșitul anului 2012 și la începutul anului 2013, dat fiind că interesul investitorilor străini pentru active în RON a crescut. Cursul de schimb al leului în raport cu euro s-a depreciat temporar la jumătatea anului 2013 și la începutul anului 2014, reflectând un grad mai mare de aversiune la risc la nivel mondial, la care BNR a răspuns prin operațiuni pe piața interbancară, precum și pe piața valutară. În cei doi ani care au precedat această evaluare, leul s-a depreciat cu 1,9 % în raport cu euro.

România îndeplinește criteriul de convergență a ratelor dobânzii pe termen lung. La data evaluării convergenței din 2012, ratele medii ale dobânzii pe termen lung din România erau mai mari decât valoarea de referință. În cele 12 luni care au precedat luna aprilie 2014, rata medie a dobânzii pe termen lung în România a fost de 5,3 %, sub valoarea de referință de 6,2 %. În România, ratele dobânzii pe termen lung s-au menținut la puțin peste 7 % în cea mai mare parte a perioadei 2010-2011, înainte de a scădea în 2012. Acestea au scăzut la aproximativ 5,5 % până la sfârșitul anului 2012 și au oscilat în jurul valorii de 5,3 % în cea mai mare parte a anului 2013, reflectând o îmbunătățire a percepției investitorilor asupra țării. Drept urmare, diferențele ratelor dobânzii pe termen lung față de obligațiunile de referință germane au scăzut de la peste 500 de puncte de bază la sfârșitul anului 2012 la aproximativ 380 de puncte de bază în aprilie 2014.

Au fost examinați și alți factori, inclusiv evoluția balanței de plăți și integrarea pieței muncii, a piețelor financiare și a pieței de produse. Balanța externă a României (adică combinația dintre contul curent și contul de capital) s-a îmbunătățit semnificativ în timpul crizei mondiale. Deficitul extern al României a scăzut la 3 % din PIB în 2012, iar balanța externă a înregistrat un excedent în 2013. Contracția deficitului extern reflectă, în special, o reducere a deficitului comercial. România a beneficiat de asistență financiară internațională începând din 2009. Primul program de asistență financiară al UE-FMI, pe o perioadă de doi ani, a fost urmat de alte două programe UE-FMI, aprobate în 2011 și 2013. Spre deosebire de primul program, cele două programe ulterioare au fost tratate ca instrumente preventive și nu s-au solicitat fonduri până în prezent. Presiunile financiare externe s-au atenuat și mai mult în 2012-2013 pe fundalul îmbunătățirii balanței externe și al revenirii apetitului pentru risc la nivel mondial. Economia românească este bine integrată în zona euro, atât datorită schimburilor comerciale, cât și datorită investițiilor. Pe baza factorilor selectați privind mediul de afaceri, România înregistrează rezultate mai slabe decât majoritatea statelor membre din zona euro. Sectorul financiar din România este bine integrat în sistemul financiar al UE, după cum o confirmă procentul mare de bănci deținute de investitori străini. În contextul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice, România nu a făcut obiectul unei analize aprofundate.

9. SUEDIA

Având în vedere evaluarea sa privind compatibilitatea juridică și privind îndeplinirea criteriilor de convergență și luând în considerare factorii relevanți suplimentari, Comisia consideră că Suedia nu îndeplinește condițiile pentru adoptarea monedei euro.

Legislația din Suedia - în special Legea privind Sveriges Riksbank, instrument al Guvernului și Legea privind politica de schimb valutar - nu este pe deplin compatibilă cu obligațiile prevăzute la articolul 131 din TFUE. Există imperfecțiuni și incompatibilități în ceea ce privește independența băncii centrale, interzicerea finanțărilor monetare și integrarea băncii centrale în SEBC în momentul adoptării monedei euro.

Suedia îndeplinește criteriul de stabilitate a prețurilor. La ultima evaluare a convergenței în 2012, Suedia a înregistrat o rată medie a inflației pe 12 luni mai mică decât valoarea de referință. Rata medie a inflației din Suedia pe o perioadă de 12 luni care s-a încheiat în luna aprilie 2014 a fost de 0,3 %, cu mult sub valoarea de referință de 1,7 %, și se estimează că în lunile următoare va rămâne cu mult sub acest nivel.

În ultimii ani, inflația IAPC din Suedia a scăzut de la o medie de 1,4 % în 2011 la 0,9 % în 2012, înainte de a scădea și mai mult, până la 0,4 %, în 2013. Scăderea din ultimii doi ani a fost favorizată de consolidarea coroanei și de slaba cerere internă și externă și a vizat un număr mare de bunuri și servicii. În aprilie 2014, inflația anuală IAPC se situa la 0,3%.

Pe fondul unei reluări progresive a creșterii economice, este probabil ca inflația să crească doar moderat în cursul anului 2014. Nu se prevăd presiuni deosebite de creștere din partea vreunei componente IAPC, iar evoluția salariilor ar trebui să rămână moderată. Previziunile serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014 estimează inflația medie anuală la 0,5 % în 2014 și la 1,5% în 2015. Nivelul prețurilor de consum din Suedia în raport cu zona euro a crescut treptat de când Suedia a aderat la UE în 1995, până la 126 % în 2012.

Suedia îndeplinește criteriul privind finanțele publice. Suedia nu face obiectul unei decizii a Consiliului privind existența unui deficit excesiv. Soldul public s-a transformat într-un deficit de 0,6 % din PIB în 2012, care a crescut la 1,1 % în 2013. Această evoluție se explică în principal prin creșterea slabă și printr-un număr de măsuri guvernamentale de sprijinire a economiei. Conform previziunilor serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014, se estimează că deficitul public va fi de 1,8 % din PIB în 2014, după care va scădea la 0,8 % în 2015, în ipoteza menținerii acelorași politici. În 2013, ponderea datoriei publice brute s-a situat la 40,6% din PIB și se estimează că va crește în continuare în 2014, atingând 41,6% din PIB, urmând să scadă apoi la 40,4 % în 2015.

Suedia nu îndeplinește criteriul cursului de schimb. Coroana suedeză nu participă la ERM II. Suedia aplică un regim de flotare a cursului de schimb, care permite băncii centrale să intervină pe piața valutară. După ce s-a depreciat puternic în raport cu euro la începutul crizei financiare din 2008, coroana suedeză s-a apreciat cu aproximativ 35 % între martie 2009 și august 2012, atingând în august 2012 cea mai mare valoare din ultimii doisprezece ani. Deși această apreciere a fost, de asemenea, o corecție a devalorizării anterioare a coroanei, plasamentele de siguranță în contextul crizei datoriilor suverane din zona euro au contribuit în mod semnificativ la ea. În cei doi ani care au precedat această evaluare, coroana s-a depreciat față de euro cu aproximativ 2 %.

Suedia îndeplinește criteriul de convergență a ratelor dobânzii pe termen lung. În Suedia, rata medie a dobânzii pe termen lung pe o perioadă de 12 luni care s-a încheiat în luna aprilie 2014 a fost de 2,2 %, cu mult sub valoarea de referință de 6,2 %. La ultima evaluare a convergenței în 2012, rata medie a dobânzii pe 12 luni din Suedia a fost, de asemenea, semnificativ mai mică decât valoarea de referință. Scăzând de la peste 4 % în 2008, aceasta a atins valoarea cea mai scăzută, de 1,6 %, între octombrie 2012 și mai 2013, iar de atunci nu încetează să crească. Diferențele de randament față de obligațiunile pe termen lung germane s-au accentuat între sfârșitul anului 2012 și toamna anului 2013, dat fiind că randamentele obligațiunilor suedeze au crescut parțial din cauza inversării parțiale a mișcărilor plasamentelor de siguranță din zona euro. Diferența față de obligațiunile germane s-a situat la aproximativ 60 de puncte de bază în aprilie 2014.

Au fost examinați și alți factori, inclusiv evoluția balanței de plăți și integrarea pieței muncii, a piețelor financiare și a pieței de produse. Excedentul balanței externe a Suediei a înregistrat o tendință descendentă începând din 2007, scăzând de la peste 9 % din PIB în 2007 la 6,6 % în 2013, ceea ce se explică parțial printr-o scădere structurală a excedentului comercial al Suediei. Economia suedeză este foarte bine integrată în zona euro, datorită schimburilor comerciale și investițiilor. Pe baza factorilor selectați privind mediul de afaceri, Suedia înregistrează rezultate mai bune decât majoritatea statelor membre din zona euro. Sectorul financiar din Suedia este bine integrat în sectorul financiar al UE, în special prin intermediul interconexiunilor din cadrul polului financiar nordic și baltic. În contextul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice, Suedia a fost supusă unei analize aprofundate în 2014, prin care s-a constatat că Suedia continuă să se confrunte cu dezechilibre macroeconomice, ceea ce impune monitorizare și măsuri de politică.

[1]     Statele membre care încă nu au îndeplinit condițiile necesare pentru adoptarea monedei euro sunt denumite „state membre care fac obiectul unei derogări”. Danemarca și Regatul Unit au negociat acorduri de neparticipare înainte de adoptarea Tratatului de la Maastricht și nu participă la a treia etapă a UEM.

[2]     În anul 2013, Comisia și BCE au pregătit rapoarte de convergență pentru Letonia, la solicitarea autorităților naționale. Letonia a adoptat moneda euro la 1 ianuarie 2014.

[3]     Danemarca și Regatul Unit nu și-au manifestat intenția de a adopta moneda euro și, în consecință, nu sunt incluse în evaluare.

[4]     Comisia a publicat cel de-al treilea raport privind mecanismul de alertă (RMA) în noiembrie 2013 și concluziile bilanțurilor aprofundate corespunzătoare în martie 2014.

[5]     În sensul criteriului de stabilitate a prețurilor, inflația se măsoară prin Indicele armonizat al prețurilor de consum (IAPC), definit în Regulamentul (CE) nr. 2494/95 al Consiliului.

[6]     Toate previziunile privind inflația și alte variabile cuprinse în prezentul raport sunt preluate din previziunile serviciilor Comisiei din primăvara anului 2014. Previziunile serviciilor Comisiei se bazează pe un set de ipoteze comune privind variabilele externe, precum și pe o ipoteză a menținerii politicilor curente, ținând seama, în același timp, de măsurile cunoscute suficient.

[7]     În prezentul raport nu a fost luată în calcul nicio informație ulterioară datei de 15 mai 2014.

[8]     Termenul „cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a prețurilor” ar trebui înțeles în sensul articolului 140 alineatul (1) din TFUE și nu este menit să reprezinte o apreciere calitativă generală cu privire la performanțele economice ale unui stat membru.

[9]     Lituania, Irlanda și, respectiv, Grecia.

[10]    În aprilie 2014, rata medie a inflației pe 12 luni din Grecia, Bulgaria și Cipru a fost de - 1,2 %, - 0,8 % și, respectiv, - 0,4 %, iar cea a zonei euro de 1,0 %.

[11]    O directivă privind cerințele minime pentru cadrele bugetare naționale, două regulamente noi referitoare la supravegherea macroeconomică și trei regulamente de modificare a Pactului de stabilitate și de creștere (PSC) au intrat în vigoare la 13 decembrie 2011 (unul dintre cele două regulamente noi privind supravegherea macroeconomică și unul dintre cele trei regulamente de modificare a PSC cuprind mecanisme noi de punere în aplicare pentru statele membre din zona euro). În afara utilizării efective a criteriului datoriei în cadrul procedurii aplicabile deficitelor excesive, modificările au adus o serie de îmbunătățiri importante Pactului de stabilitate și de creștere, în special o valoare de referință a cheltuielilor, care completează evaluarea progreselor înregistrate în îndeplinirea obiectivului bugetar pe termen mediu al unei anumite țări.

[12]    La evaluarea îndeplinirii criteriului privind cursul de schimb, Comisia analizează dacă cursul de schimb s-a menținut la o valoare apropiată de paritatea centrală ERM II (exchange-rate mechanism = mecanismul cursului de schimb), putând fi luate în considerare motivele aprecierii conform Declarației Comune privind țările care aderă la UE și ERM2 formulate de Consiliul ECOFIN reunit informal la Atena în 5 aprilie 2003.

[13]    Valoarea de referință pentru luna aprilie 2014 este calculată ca media simplă a ratelor medii ale dobânzilor pe termen lung din Letonia (3,3%), Portugalia (5,8%) și Irlanda (3,5%), plus două puncte procentuale.

[14]    Diferențele dobânzilor pe termen lung ale țărilor față de obligațiunile de referință pe termen lung din zona euro (N.B. obligațiunea germană este utilizată ca indicator pentru zona euro) sunt calculate cu ajutorul seriei lunare „Randamentul obligațiunilor - criteriu de convergență al UEM”, publicată de Eurostat. Seria este de asemenea publicată de BCE sub denumirea „Harmonised long-term interest rate for convergence assessment purposes” (rata armonizată a dobânzii pe termen lung în scopuri de evaluare a convergenței).

[15]    Decizia 2010/284/UE (JO L 125, 21.5.2010, p. 36-37).

[16]    Decizia 2009/589/CE (JO L 202, 4.8.2009, p. 46).