52013SC0160

1.     Probleme identificate

Context

1. În UE, sectorul agricol este cel mai mare utilizator de animale, cu cel puțin 2 miliarde de păsări (pui, găini ouătoare, curcani etc.) și 334 milioane de mamifere (porcine, ovine, caprine, bovine, animale pentru blană etc.). Există 13,7 milioane de exploatații zootehnice în UE. Valoarea producției sectorului de creștere a animalelor în UE este de 149 miliarde EUR anual. De asemenea, animalele fac parte din acvacultură, sunt animale de companie, sunt crescute pentru blană și sunt utilizate în sau fac parte din diverse alte activități, cum ar fi experimentele, grădinile zoologice, circurile, divertismentul și activitățile sportive.

2. Intervenția UE este în prezent concentrată în principal pe prevenirea și controlul bolilor transmisibile care pot avea importante efecte asupra sănătății și economiei. Impactul unui focar de boală la animale poate varia foarte mult, de obicei prezentând un risc direct pentru sănătatea animală și, adesea, pentru sănătatea publică. Cu toate acestea, pot exista și alte efecte negative indirecte, cum ar fi efectele economice sau sociale, inclusiv costurile pentru crescătorii de animale și pentru industriile conexe care se confruntă cu bolile și cu întreruperea activității, costurile sectorului public ocazionate de activitățile de eradicare și supraveghere, precum și schimbările în tiparele de consum. Adesea, focarele au și efecte semnificative asupra comerțului internațional cu animale și cu produse de origine animală.

3. Actualul cadru legislativ al UE în materie de sănătate animală implică aproximativ 50 de directive de bază și regulamente, unele dintre ele fiind adoptate încă din 1964. Acquis-ul comunitar în domeniul veterinar acoperă în prezent mai mult de 400 de acte legislative. Prezentul set de dispoziții legislative în domeniul sănătății animale se întrepătrunde cu cadrul juridic actual privind bunăstarea animalelor, siguranța alimentară, sănătatea publică, alimentația animalelor, medicamentele de uz veterinar, protecția mediului, controalele oficiale și politica agricolă comună (PAC).

Aspecte privind politica actuală și problemele identificate

4. În 2004, Comisia a lansat o evaluare independentă pentru a evalua performanța politicii comunitare în materie de sănătate animală (PCSA) în deceniul anterior. Strategia UE în materie de sănătate animală pentru perioada 2007-2013 (SSA) a fost elaborată ca urmare a rezultatului acestui exercițiu. Părțile interesate și autoritățile competente din statele membre au fost invitate să identifice problemele legislației în vigoare privind sănătatea animală în cadrul grupului de coordonare privind legislația în materie de sănătate animală. Evaluarea PCSA și consultarea părților interesate au convenit în mare că sistemul actual funcționează bine, fiind totuși identificate o serie de aspecte care necesită îmbunătățiri.

5. Principalele probleme identificate în cadrul evaluării PCSA de către părțile interesate au fost: complexitatea ridicată a actualei PCSA; lipsa unei strategii de ansamblu în materie de sănătate animală și o focalizare insuficientă pe prevenirea bolilor (cu o atenție specială acordată necesității asigurării unei biosecurități sporite). Un aspect politic specific a fost identificat, de asemenea, în ceea ce privește comerțul în interiorul UE cu animale vii. Fiecare dintre aceste aspecte este explicat în detaliu mai jos.

6. Atât nevoia de simplificare, cât și necesitatea unor schimbări de politică propuse în acest exercițiu au fost identificate și subliniate de către părțile interesate.

Complexitatea ridicată a politicii actuale

7. Actuala PCSA este deosebit de complexă din mai multe puncte de vedere. În primul rând, numărul mare de acte legislative privind sănătatea animalelor înseamnă că este dificil pentru persoanele direct afectate (cum ar fi agricultorii și alte părți interesate) să înțeleagă responsabilitățile care le revin fără a consulta experți juridici. În al doilea rând, responsabilitățile și obligațiile care le revin deținătorilor de animale nu sunt întotdeauna clare. Unele responsabilități existente nu sunt consecvente în diferitele texte legislative și unele sunt interpretate în mod diferit în diferite state membre. Aceasta ar putea duce la apariția unor probleme în cazul în care legislația nu reflectă în mod adecvat rolurile și nevoile deținătorilor de animale. În plus, diferențele dintre statele membre pot duce la condiții inechitabile de concurență pentru deținătorii de animale în ceea ce privește respectarea obligațiilor legale care le revin. În al treilea rând, normele pentru zootehnia comercială nu se aplică întotdeauna în mod proporțional deținerii de animale în scop necomercial. Deținerea de animale în scop necomercial (cum ar fi ca hobby sau în exploatațiile nonprofesionale), implică de obicei un risc de îmbolnăvire de altă natură și de alt nivel în comparație cu zootehnia industrială, iar sarcina administrativă impusă deținerii de animale în scop necomercial nu este întotdeauna proporțională cu nivelul riscului de îmbolnăvire. În al patrulea rând, definirea rolului serviciilor veterinare prezintă aspecte de incertitudine juridică, care trebuie să fie remediate pentru a se asigura că medicii veterinari înțeleg clar obligațiile legale care le revin, pentru a evita conflictele de interese și pentru a se încuraja îmbunătățirea rețelelor veterinare. În al cincilea rând, în prezent se înregistrează o lipsă de norme privind calificările și formarea profesională pentru medicii veterinari oficiali și autorizați, ceea ce poate duce la diferențe între nivelurile de protecție a sănătății de la un stat membru la altul și în cadrul pieței unice. În al șaselea rând, condițiile specifice de sănătate animală referitoare la importuri sunt greu de înțeles și de aplicat. Această situație generează complicații și sarcini administrative pentru autoritățile competente, importatori și țările terțe, care pot întâmpina dificultăți în a înțelege obligațiile legale care le revin.

Lipsa unei strategii unice în materie de sănătate animală

8. Lipsește o strategie unică în materie de sănătate animală. Raportul final al evaluării PCSA a evidențiat lipsa unei abordări generale unitare în ceea ce privește PCSA. În schimb, PCSA este percepută ca fiind compusă dintr-o multitudine de măsuri și acțiuni specifice, cu obiective necoerente și o direcție generală neclară. Resursele, personalul și atenția administrației au urmărit mai degrabă crizele în materie de sănătate animală, cu o tendință ulterioară de a reduce accentul pus pe definirea și îndeplinirea unor obiective strategice pe termen lung. Există patru probleme principale în acest sens. În primul rând, lipsa de clasificare și prioritizare a măsurilor de politică în materie de boli ale animalelor. Acest lucru a dus deseori la o alocare a resurselor în vederea combaterii bolilor mai degrabă tactică decât strategică, fiind prin urmare sub-optimă (pe termen lung). În al doilea rând, există încă o slabă coordonare a supravegherii bolilor animale, diferitele sisteme de supraveghere și persoane implicate nelucrând împreună în modurile cele mai eficiente posibil. Un mai bun efort de coordonare ar putea reduce riscul și impactul focarelor de boală. În al treilea rând, există o insuficientă armonizare a legislației UE cu standardele internaționale convenite (OIE, Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor) . O mai mare convergență ar duce la o îmbunătățire a competitivității pe piețele internaționale și ar contribui la evitarea diferendelor comerciale (respectând în același timp necesitatea de menținere a standardelor de sănătate ridicate, după cum se așteaptă în UE). În al patrulea rând, în actuala legislație a UE, nu se are suficient în vedere o perspectivă pe termen lung asupra bolilor emergente, reemergente și exotice. Este necesar să se promoveze o perspectivă mai strategică pentru a răspunde, controla și monitoriza amenințările în ceea ce privește viitoarele boli.

Prevenirea mai degrabă decât vindecarea

9. În final, în actualul cadru al UE, există o atenție insuficientă acordată prevenirii bolilor mai degrabă decât vindecării. Statutul de indemn de boli animale se consideră a fi un bun public mondial, deoarece protejează sănătatea animalelor și sănătatea publică, astfel cum s-a subliniat prin conceptul „Oameni sănătoși într-o lume sănătoasă” creat de către OMS (Organizația Mondială a Sănătății), OIE (Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor) și FAO (Organizația pentru Alimentație și Agricultură). Importanța sa nu se limitează la economia rurală, ci are un impact asupra întregii societăți. În timp ce vor continua să apară crize în materie de sănătate animală, evaluarea PCSA a evidențiat necesitatea de a se pune un accent mai mare pe prevenirea bolilor și pe gestionarea rapidă și eficientă a riscurilor, cu scopul de a reduce incidența și amploarea focarelor de boli animale. Acest deficit se manifestă în coordonarea defectuoasă a supravegherii și monitorizării bolilor animalelor, după cum s-a menționat mai sus; lipsa promovării, la nivelul UE, a măsurilor de biosecuritate în cadrul exploatațiilor agricole pentru a preveni focarele de boală; absența unei strategii de vaccinare pentru o mai bună prevenire și control al bolilor animale și incoerența în dispozițiile cu privire la formarea în materie de sănătate animală pentru cei care lucrează cu animalele.

Comerțul cu animale vii din interiorul UE

10. În timp ce problemele descrise anterior se încadrează la rubricile tematice, grupul de coordonare a evaluării PCSA și consultarea publică la scară largă au pus în evidență problemele schimburilor comerciale din interiorul UE, care se încadrează la mai multe dintre aceste categorii diferite. În primul rând, normele existente privind sănătatea animală pentru comerțul în interiorul UE nu sunt întotdeauna proporționale cu riscurile pentru sănătatea animală prezentate de circulația animalelor. În special, unele deplasări cu risc scăzut trebuie să respecte cerințe mai stricte decât este necesar. În al doilea rând, în multe cazuri, are loc o repetare a procedurilor care duce la creșterea sarcinilor administrative asociate deplasării. În al treilea rând, noțiunea de compartimentare a fost utilizată cu succes în anumite domenii, nu a fost încă extinsă la alte părți ale legislației UE în materie de sănătate animală, dar s-ar putea extinde în viitor.

2.     Analiza subsidiarității: se justifică acțiunile UE din perspectiva subsidiarității?

11. Articolele 43, 114 și 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene constituie temeiul juridic pentru măsurile legislative adoptate de UE cu privire la sănătatea animală, aceste măsuri făcând parte integrantă din politica UE în domeniile agriculturii, sănătății publice și protecției consumatorilor, comerțului și pieței unice.

12. Necesitatea de a acționa trece „testul necesității” și „testul valorii adăugate”. Obiectivele unei politici în materie de sănătate animală nu pot fi realizate de către statele membre acționând individual, ci pot fi realizate mai bine la nivelul UE, acționând în armonie. În termeni foarte generali, o bună sănătate animală nu oferă doar beneficii private pentru anumiți deținători și proprietari de animale pe care îi privesc animalele respective, ci este un bun public cu beneficii sociale mai ample. Natura transmisibilă și transfrontalieră a multor boli ale animalelor înseamnă că o abordare comună este probabil să aibă beneficii globale mult mai mari decât o serie de acțiuni individuale. Prin urmare, atât pe „timp de pace”, cât și în cazul apariției unui focar, costul lipsei unei acțiuni la nivelul UE ar putea fi mult mai mare decât o acțiune colectivă.

13. Beneficiile normelor armonizate în ceea ce privește prevenirea, notificarea, controlul și eradicarea bolilor animalelor la nivelul UE au fost demonstrate în timpul aparițiilor recente de focare de boli ale animalelor. Reacția la aceste crize a demonstrat capacitatea UE de a acționa rapid, limitând răspândirea bolilor și minimizându-le impactul. Acest lucru s-a datorat în mare măsură abordării armonizate privind controlul maladiilor. Sistemul actual permite, de asemenea, dezvoltarea unor programe durabile de supraveghere și de monitorizare, prin furnizarea de cofinanțare la nivelul UE. În trecut, abordarea armonizată a UE în ceea ce privește combaterea bolilor a permis Uniunii Europene să apere interesele statelor sale membre pe scena internațională.

14. Propagarea transfrontalieră a bolilor animale este o amenințare permanentă pentru deținătorii de efective de animale și pentru statele membre, deoarece poate avea implicații economice majore, atât pentru sectorul privat, cât și în cel public. Numeroase boli pot să se răspândească cu ușurință de la o țară la alta și pot atinge proporții de pandemie. Animalele sălbatice pot juca un rol epidemiologic important în transmiterea bolilor animalelor, iar circulația lor este extrem de dificil de controlat sau de restricționat între statele membre (de exemplu, pesta porcină clasică la mistreți susceptibilă de a constitui o amenințare pentru porcii de fermă). Din acest motiv, sunt necesare măsuri de control și sisteme de supraveghere armonizate la nivelul UE.

15. Având în vedere cele de mai sus, legislația viitoare ar trebui să confirme înaltul grad de competență deja atribuit UE în acest domeniu în cursul ultimelor decenii, care este bine acceptat atât de către statele membre, cât și de către părțile interesate.

3.     Obiectivele inițiativei UE: care sunt principalele obiective strategice?

16. UE în ansamblul său progresează în sensul atingerii obiectivelor strategiei Europa 2020[1]. Obiectivele în materie de sănătate animală ar trebui să susțină aceste obiective fundamentale de ansamblu prin reducerea riscului unui impact negativ de ordin economic, social (inclusiv sănătatea publică) și de mediu al unei sănătăți animale precare sau al focarelor de boli animale, sprijinind, în consecință, securitatea economică și succesul deținătorilor de animale, în special al fermierilor și contribuind așadar la o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

17. Trebuie amintit aici că obiectivele de sănătate animală nu sunt izolate. O bună sănătate animală este un factor esențial pentru asigurarea viabilității și a durabilității pieței interne și în special a sectorului alimentar, care este cel mai mare sector economic din UE. În mod inevitabil, există suprapuneri și interacțiuni cu alte sectoare de politică, cum ar fi bunăstarea animalelor, siguranța alimentară, hrana animalelor, medicamentele veterinare și controalele oficiale, dar și cu aspecte mai ample din sectorul agricol și al mediului, cum ar fi speciile alogene invazive.

18. Obiectivele generale ale politicii UE în materie de sănătate animală, astfel cum sunt subliniate în Strategia UE în materie de sănătate animală pentru perioada 2007-2013, sunt:

Obiectivul 1:

- garantarea unui nivel ridicat de sănătate publică și siguranță alimentară prin minimizarea incidenței riscurilor biologice și chimice asupra oamenilor;

- promovarea sănătății animale prin prevenirea/reducerea incidenței bolilor animalelor și, în acest mod, sprijinirea agriculturii și economiei rurale;

- îmbunătățirea creșterii economice/coeziunii/competitivității prin asigurarea liberei circulații a bunurilor și a circulației proporționate a animalelor;

- promovarea practicilor agricole și a bunăstării animalelor care protejează împotriva amenințărilor asupra sănătății animale și minimizează impacturile asupra mediului în vederea susținerii Strategiei de dezvoltare durabilă a UE.

19. Bunăstarea animalelor are în special legături strânse cu sănătatea animală și orice obiective pentru sănătatea animală trebuie să țină pe deplin seama de cerințele de bunăstare a animalelor, în conformitate cu articolul 13 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

20. Aceste obiective generale demonstrează că baza pentru acțiunea UE este mai cuprinzătoare decât simpla prevenire a problemelor de sănătate publică sau animală care decurg din securitatea economică a agricultorilor sau asigurarea acesteia din urmă. Domeniul de aplicare al oricărei noi măsuri va trebui să includă nu doar animalele captive (inclusiv animale de producție, animalele utilizate pentru muncă, sport, recreere sau expoziții, animalele de companie și animalele utilizate pentru cercetare), dar/ci și, într-o anumită măsură, animalele sălbatice, în cazul în care sănătatea lor precară are potențialul de a afecta oricare dintre aceste obiective.

21. Scopul acestui exercițiu este de a construi un cadru legislativ simplificat și mai coerent pentru sănătatea animalelor, pe baza unei bune guvernanțe și în conformitate cu standardele internaționale (de exemplu, cele ale OIE).

22. Raportul prezintă în detaliu obiectivele specifice și operaționale ale legislației în domeniul sănătății animale.

4.     Opțiuni de politică

23. În vederea rezolvării problemelor identificate și pentru a realiza obiectivele operaționale mai sus menționate, am avut în vedere cele 5 opțiuni de politică de mai jos.

24. Opțiunea 1: nu se întreprinde nicio acțiune (respectiv se continuă cu politica actuală). Normele existente privind sănătatea animală ar rămâne, cu actualizări tehnice și adaptări efectuate acolo unde este necesar, dar fără un cadru orizontal de stabilire a obiectivelor strategice generale. În cazul în care este posibil, instrumentele de reglementare existente ar fi utilizate pentru a rezolva problemele identificate.

25. Opțiunea 2: simplificarea legislației existente fără modificări majore de conținut sau de politică. Această opțiune ar permite reunirea întregii legislații existente privind sănătatea animalelor într-un act legislativ de dimensiuni mari, însă nu ar aduce schimbări semnificative conținutului legislației înseși. Modificările ar fi aduse numai în măsura în care circumstanțele le impun și pentru a respecta dispozițiile Tratatului de la Lisabona.

26. Opțiunea 3: cadrul juridic existent cu mai multă autoreglementare. Această opțiune ar completa actuala politică în domeniul sănătății animale, precum și legislația existentă cu inițiative suplimentare de natură nelegislativă (autoreglementarea este definită de Comisie ca fiind „acorduri voluntare între organisme private pentru a rezolva probleme prin luarea de angajamente între ele”).

27. Opțiunea 4: un nou cadru legislativ general flexibil și simplificat privind aspecte de sănătate animală, bazat pe realizarea anumitor rezultate în domeniul sănătății animale. În cadrul acestei opțiuni, un nou cadru legislativ simplificat ar urma să stabilească principiile și obiectivele pentru politica în materie de sănătate animală necesare pentru atingerea rezultatelor dorite. Rezultatele, cum ar fi anumite standarde de sănătate animală și de sănătate publică, ar fi convenite la nivelul UE. Cu toate acestea, acest cadru ar urma să fie flexibil pentru a permite statelor membre să aplice normele UE în mod adecvat, în conformitate cu circumstanțele locale pentru a obține rezultatele dorite.

28. Opțiunea 5: un nou cadru legislativ obligatoriu privind chestiunile de sănătate animală, bazat pe stabilirea de procese și standarde specifice pentru politica în materie de sănătate animală. În cadrul acestei opțiuni, un nou cadru juridic cuprinzător ar urma să stabilească principiile și obiectivele în materie de sănătate animală. Acest cadru ar stabili standarde specifice pentru normele și procedurile de sănătate animală care ar fi cerute statelor membre, cu o flexibilitate redusă permisă statelor membre pentru a adapta regulile la circumstanțele lor diferite.

5.     Evaluarea impacturilor

Opțiunea 1 – nicio modificare

29. Pentru a permite o comparație valabilă a opțiunilor, opțiunea 1, menținerea actualelor politici în materie de sănătate animală, este utilizată ca bază a politicii, iar impactul celorlalte opțiuni vor fi evaluate în raport cu aceasta.

30. Opțiunea „nicio schimbare” a fost deja respinsă atât prin evaluarea impactului pentru strategia în materie de sănătate animală, cât și prin evaluarea PCSA și, prin urmare, ar fi extrem de dificil de justificat. Nicio schimbare va însemna o continuare a actualei abordări la nivelul UE în ceea ce privește aspectele legate de sănătatea animalelor și a problemelor identificate în raport.

Opțiunea 2 – simplificarea cadrului juridic existent, cu nicio modificare semnificativă a politicii

31. Această opțiune presupune o simplificare a cadrului juridic existent, prin reunirea diferitelor acte legislative existente într-un singur act legislativ cuprinzător, dar fără a ține seama de obiectivele de politică și de evoluțiile prevăzute în SSA.

32. Politica de sănătate animală nu s-ar schimba semnificativ; beneficiile asociate cu această opțiune sunt numai cele rezultate din simplificarea legislației. Prin reunirea întregii legislații existente într-un singur loc, ar exista anumite îmbunătățiri din punct de vedere al simplității și al evitării suprapunerilor.

33. Cu toate acestea, legislația existentă nu se bazează pe un set de principii legate printr-o coerență globală; astfel, regruparea textelor într-un act legislativ unic ar duce la o listă lungă cuprinzând acquis-ul existent, realizând de fapt foarte puține în ceea ce privește o simplificare reală, astfel încât obiectivele stabilite în Strategia privind sănătatea animală nu vor fi îndeplinite.

Opțiunea 3 - Cadrul juridic existent cu mai multă autoreglementare

34. Această opțiune este alcătuită, în principal, din acțiuni fără caracter de reglementare care ar fi efectuate cu resursele disponibile în prezent și nu ar crea sarcini administrative suplimentare. Aceste acțiuni ar include, pentru Comisie și/sau statele membre, fie elaborarea unor orientări și a celor mai bune practici pentru a îmbunătăți măsurile de sănătate animală, fie încurajarea părților interesate să facă acest lucru. Acestea ar completa actualul cadru juridic în materie de sănătate animală și și-ar propune asigurarea unei mai bune preveniri a bolilor animale. Legislația ar fi actualizată în mod individual, astfel cum este necesar pentru a se conforma noilor cerințe (cum ar fi noile procesele decizionale în urma introducerii Tratatului de la Lisabona) sau evoluțiilor tehnologice.

35. În termeni generali, datorită orientărilor propuse și promovării celor mai bune practici pentru măsurile de sănătate animală, deținătorii de animale și alți actori din lanțul alimentar vor fi mai bine informați cu privire la măsurile de sănătate animală și la riscurile bolilor animale, precum și referitor la responsabilitățile care le revin. În cazul în care proprietarii de animale sunt mai conștienți de cele mai bune practici pentru prevenirea bolilor, este mai probabil ca aceștia să pună în aplicare măsuri precum cele de biosecuritate și de supraveghere, care le-ar fi utile pentru reducerea frecvenței și impactului bolilor animale.

36. Cu toate acestea, aceste acțiuni nu vor fi obligatorii. Ele se bazează în primul rând pe disponibilitatea părților interesate în vederea elaborării orientărilor și pe cooperarea deținătorilor de animale în ceea ce privește respectarea în mod voluntar a acestor orientări, în condițiile în care s-ar putea să nu fie întotdeauna în interesul lor direct să procedeze astfel. Prin urmare, efectele reale ale punerii în practică a acestei opțiuni sunt foarte dificil de stabilit, variind de la nicio modificare la un potențial impact destul de pozitiv.

Opțiunea 4 – cadrul legislativ general flexibil privind aspectele de sănătate animală

37. Impactul opțiunii 4 din punct de vedere economice și al sănătății publice se așteaptă să fie în mare parte pozitiv. În primul rând, se preconizează beneficii din incidența redusă a bolilor. În ansamblu, resursele vor fi mai bine orientate în funcție de riscuri, economisindu-se timp și bani. Se va elabora o strategie pentru o utilizare optimă a vaccinurilor, ceea ce ar putea avea efecte economice pozitive prin reducerea incidenței bolilor animale și toate efectele pozitive asociate.

38. Fără îndoială, ar exista un impact inițial determinat de necesitatea de familiarizare cu noul cadru legislativ a fermierilor și altor deținători de animale, precum și a autorităților competente. Cu toate acestea, această inițiativă are scopul de a simplifica legislația existentă, astfel încât se consideră că orice sarcină va fi de fapt foarte limitată, iar derogările vor fi introduse când este cazul. În cazul în care ar putea fi introduse noi măsuri, cum ar fi cele pentru biosecuritate, acestea se vor baza pe acordarea de posibilități și stimulente pentru ameliorare, mai degrabă decât pe introducerea unor măsuri obligatorii. Aceasta înseamnă, de exemplu, că familiarizarea și punerea în aplicare suplimentare vor reprezenta o alegere a operatorului sau agricultorului de a crea beneficii (economice și de sănătate animală). Având în vedere natura însăși a bolilor animale, actualizările periodice ale normelor valabile reprezintă deja o procedură standard; costurile de familiarizare, care nu vor apărea decât o dată, sunt susceptibile de a fi integrate în costurile normale de activitate. Pe termen lung, cadrul strategic simplificat și mai coerent ar trebui să fie în avantajul tuturor, în special, să fie mai ușor de înțeles pentru cei care află despre obligațiile care le revin pentru prima dată (de exemplu, pentru debutanții în domeniul agriculturii).

39. Global și pe termen lung, este corect să se presupună că un cadru simplificat, flexibil și bazat pe rezultate va impune o sarcină administrativă mai redusă asupra agriculturii și industriilor conexe, precum și asupra deținătorilor de animale decât cadrul obligatoriu prevăzut de opțiunea 5. Acest lucru se datorează faptului că flexibilitatea inerentă înseamnă că obligațiile și cerințele ar putea fi adaptate circumstanțelor naționale sau regionale, introducând derogări pentru situații cu risc scăzut, dacă este cazul, și permițând statelor membre să adapteze orice obligații administrative la ceea ce este strict necesar, în conformitate cu un nivel rezonabil de evaluare a riscurilor.

40. S-a considerat că a fost important de analizat mai în detaliu trei exemple: biosecuritatea, comerțul și vaccinarea, care sunt prevăzute în textul raportului și detaliate în anexele care îl însoțesc. Un exemplu privind impactul potențial asupra sarcinii administrative este rezumat în tabelul 5.2 din raportul principal.

41. Astfel, cum s-a menționat mai sus, ar trebui să existe un efect social ușor pozitiv în ceea ce privește flexibilitatea pieței forței de muncă în domeniul veterinar și, în special, anumite beneficii rezultate din obținerea aceluiași standard de siguranță al animalelor și produselor de origine animală.

42. Presupunând că există o incidență redusă a focarelor de boli animale, putem extrapola mai multe alte efecte pozitive asupra mediului. Bolile animale înregistrate în rândul animalelor captive pot avea un impact negativ asupra speciilor sălbatice (de exemplu, gripa aviară, deoarece păsările sălbatice nu doar că pot răspândi în mod activ această boală la păsările de curte, dar, de asemenea, ele pot fi infectate de păsările de curte). Prin urmare, reducerea incidenței acestora ar trebui să aibă un impact general pozitiv asupra speciilor sălbatice.

Opțiunea 5 – cadrul legislativ general obligatoriu privind aspectele de sănătate animală

43. Opțiunea 5 este probabil să conducă la o reducere semnificativă a incidenței bolilor animale în UE, cu toate beneficiile economice, sociale și de mediu asociate analizate în detaliu în cadrul raportului. Cu toate acestea, opțiunea 5 este probabil să creeze o sarcină administrativă semnificativă. În plus, normele cu caracter mai strict vor deveni probabil depășite mult mai rapid odată cu schimbările de mediu și tehnologice.

44. Opțiunea 5 ar trebui să atragă după sine o reducere a bolilor animale, dar este dificil de afirmat cu certitudine că impunerea acelorași standarde în mod uniform, ca și în cazul opțiunii 5, va avea un efect mai bun sau mai slab decât o abordare bazată pe riscuri bine executată, ca cea prevăzută la opțiunea 4. Aceasta depinde de nivelul la care se distribuie resursele și la care sunt stabilite standardele. S-ar putea afirma că (presupunând că același nivel de resurse distribui în cazul fiecărei opțiuni) o bună distribuție a resurselor bazată pe riscuri va avea un efect mai benefic decât un standard aplicat uniform tuturor.

45. Sarcina administrativă pentru statele membre ar putea să se dovedească a fi foarte semnificativă cu această opțiune. Amploarea sarcinii ar depinde de modul în care acesta ar fi pusă efectiv în practică, însă, în cazul în care ar exista cerințe pentru statele membre să ofere cursuri de formare pentru deținătorii de animale, precum și privind elaborarea, administrarea și punerea în aplicare a noi măsuri de sănătate animală în materie de biosecuritate și supraveghere, sarcina ar fi foarte semnificativă.

46. Cadrul legislativ obligatoriu va stabili cunoștințele și competențele care trebuie obținute în cadrul calificărilor și formării profesionale pentru medicii veterinari oficiali și autorizați la nivelul UE. Garantând că medicii veterinari au aceeași cunoștințele și competențe pe întreg teritoriul UE va înlesni lucrul medicilor veterinari oficiali și autorizați în alte state membre, fără a compromite standardele sanitare.

47. Impactul de mediu ar trebui să fie în mare măsură pozitiv din punerea în aplicare a opțiunii 5, foarte asemănătoare cu cel prevăzut în cazul opțiunii 4. Pe de o parte, s-ar putea să fie necesare mai multe acțiuni delegate pentru a produce un impact pozitiv mai mare, similar cu cel subliniat/prevăzut pentru opțiunea 4. Cu toate acestea, rigiditatea sporită prevăzută la opțiunea 5 ar putea însemna că măsurile sunt mai puțin adaptate la circumstanțele speciale de mediu, ceea ce ar putea genera un impact negativ asupra mediului, precum și asupra bunăstării. Este deja foarte dificil să se evalueze evoluția relativă în acest caz, cu atât mai puțin să se cuantifice impactul preconizat.

6.     Compararea opțiunilor

48. În ansamblu, opțiunea 4 pare a fi opțiunea cu cea mai mare probabilitate de a furniza un bun nivel de eficacitate, eficiență și coerență cu obiectivele UE. Aceasta ar trebui să atingă obiectivele principale de a oferi claritate și coerență unei strategii și unui cadru globale, dar acordând o anumită flexibilitate pentru a ține seama de împrejurările speciale din statele membre sau din diferite zone și pentru a se adapta la circumstanțele aflate în schimbare rapidă. Prin urmare, aceasta este, de asemenea, opțiunea care respectă cel mai mult principiile de subsidiaritate și de proporționalitate. Opțiunile 2 sau 3, în timp ce oferă o mai mare continuitate contextului actual, pur și simplu nu prezintă nicio garanție de rezultate pozitive și mențin legislația stufoasă și confuză din prezent. Opțiunea 5 ar îndeplini obiectivul de simplificare printr-o strategie și un cadru globale, dar probabil că este prea rigidă pentru a se adapta cu succes la circumstanțele diferite din întreaga Uniune, ducând la o potențială compromitere a propriilor obiective.

49. Principalul avantaj al opțiunii 4 este flexibilitatea sa. Astfel cum s-a menționat anterior, grație acestui cadru general care favorizează acțiunea, anumite măsuri specifice de politică ar putea recurge la instrumentele descrise în termeni generali în opțiunile 3 sau 5. Instrumentele de la opțiunea 3 (anumite sisteme sau elemente de autoreglementare) ar putea fi introduse sau încurajate în cazul în care s-ar considera inutil sau necorespunzător să se acopere un aspect specific prin legislație. Cadrul legislativ mai constrângător descris în opțiunea 5 ar putea fi introdus pentru anumite aspecte, specii sau boli prin intermediul actelor delegate sau de punere în aplicare pe baza cadrului legislativ flexibil, în cazul în care ar fi necesare sau adecvate măsuri mai detaliate.

Tabelul 6.1: Compararea opțiunilor 3-5

Obiective || Opțiunea 3 || Opțiunea 4 || Opțiunea 5

Eficacitate || Opțiunea 3 prezintă o serie de rezultate, de la nicio schimbare a politicii de bază, la un sistem de autoreglementare destul de important. Prin urmare, eficacitatea acestuia în raport cu realizarea obiectivelor este mai probabil să fie una pozitivă decât una negativă. + || Opțiunea 4 ar putea fi eficientă în realizarea acestor obiective sau în progresul către atingerea lor. + || Opțiunea 5 ar putea fi eficientă în realizarea acestor obiective sau în progresul către atingerea lor, însă această eficacitate este mai puțin probabil să fie menținută pe termen lung din cauza lipsei sale de flexibilitate. +

Eficiență || Eficiența sa depinde de cantitatea de resurse destinate obținerii unui sistem de autoreglementare în stare de funcționare. Cu toate acestea, nu va implica schimbări de reglementare care să necesite mult timp. +/- || Cadrul flexibil va necesita costuri de familiarizare limitate, deoarece aceasta se va efectua în special prin rețelele de formare deja existente (de exemplu, programul „O formare mai bună pentru o hrană mai sigură” etc.). Este probabil să fie mai ușor de înțeles și mai eficientă pe termen lung pentru părțile interesate, atât pentru deținătorii de animale, cât și pentru statele membre. ++ || Opțiunea 5 este probabil să implice mai multe sarcini administrative pentru familiarizare și punere în aplicare. În timp ce va permite o mai mare coerență a legislației și poate duce la avantaje de ordin general, lipsa flexibilității înseamnă că, odată cu schimbarea circumstanțelor, vor fi necesare mai multe resurse pentru a modifica legislația. +

Coerența cu obiectivele UE || Nu s-ar realiza obiectivele stabilite în strategia UE privind sănătatea animală de a reuni toate actele legislative privind sănătatea animală într-un singur cadru. - || S-ar realiza obiectivul strategiei UE privind sănătatea animală de a reuni toate actele legislative privind sănătatea animală într-un singur cadru coerent și flexibil. Este în concordanță cu abordarea flexibilă adoptată în alte domenii și este cel mai probabil să îndeplinească obiectivele operaționale din secțiunea 3. ++ || Ar duce la realizarea obiectivului strategiei UE privind sănătatea animală referitor la cadrul legislativ unic, dar lipsa flexibilității înseamnă că este mai puțin probabil să realizeze anumite obiective operaționale, deoarece este mai puțin adaptabilă la evoluția viitoare a circumstanțelor. +

7.     Monitorizare și evaluare

50. Indicatorii de performanță simpli și fiabili ar contribui la măsurarea progreselor. Aceștia ar trebui să includă atât indicatori concreți ai sănătății animale, cât și de indicatori mai puțin tangibili referitori la subiecte cum ar fi încrederea, așteptările și percepțiile cetățenilor europeni.

51. Este foarte dificil să se prescrie un set de indicatori preciși, în acest context, care să arate cu siguranță că o inițiativă de o asemenea anvergură precum legislația privind sănătatea animală a reușit să își atingă obiectivele. Cu toate acestea, o serie de măsurători pe o perioadă de timp destul de generoasă ar trebui să indice tendința generală în acest sens.

52. Exemple de indicatori concreți ai succesului sunt:

- proporția cheltuielilor UE în domeniul veterinar pentru măsurile de eradicare și monitorizare comparativ cu cele pentru măsurile de urgență;

- restricții (numărul de domenii x durata restricțiilor) datorită apariției focarelor de boli cu notificare obligatorie reglementate;

- numărul focarelor de boală de mare anvergură și al animalelor sacrificate ca urmare a unor măsuri de eradicare;

- totalul costurilor și pierderilor înregistrate de UE, statele membre și agricultori, precum și de alte părți interesate din cauza focarelor de boli animale;

- transporturile de animale care circulă peste granițe în cadrul regimului simplificat;

- numărul sesiunilor de formare urmate de către deținătorii de animale, în special agricultorii.

53. Astfel cum s-a menționat mai sus, prezenta evaluare a impactului are în vedere în mod necesar o imagine de ansamblu cuprinzătoare. În cazul în care sunt introduse anumite măsuri legislative secundare, va fi probabil nevoie să se realizeze mai multe evaluări de impact specifice, și ca parte a acestora, vor fi necesari indicatori mult mai specifici pentru fiecare măsură în parte. Se preconizează că ar trebui să aibă loc o evaluare la aproximativ cinci ani de la punerea în aplicare a legislației în domeniul sănătății animale, iar rezultatele vor fi disponibile pentru viitorul proces decizional.

[1]       http://ec.europa.eu/europe2020/index_ro.htm