This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52013PC0919
Proposal for a DIRECTIVE OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL on the limitation of emissions of certain pollutants into the air from medium combustion plants
Propunere de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații medii de ardere
Propunere de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații medii de ardere
/* COM/2013/0919 final - 2013/0442 (COD) */
Propunere de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații medii de ardere /* COM/2013/0919 final - 2013/0442 (COD) */
EXPUNERE DE MOTIVE 1. CONTEXTUL PROPUNERII Context general –
Motivele și obiectivele propunerii Decizia Parlamentului European și a
Consiliului privind un Program general de acțiune pentru mediu al UE
până în 2020 „O viață bună, în limitele planetei noastre”[1] a fost un factor
important în procesul de revizuire a politicii UE în domeniul calității
aerului, în special în situațiile în care a identificat necesitatea unor
măsuri de combatere a poluării atmosferice la sursă. Comunicarea Comisiei către Consiliu și
Parlamentul European intitulată „Programul «Aer curant pentru Europa»”[2] îndeamnă la luarea
de măsuri pentru controlul emisiilor de substanțe poluante din
atmosferă provenite de la instalațiile de ardere cu o putere
termică nominală între 1 și 50 MW (denumite în continuare
„instalații medii de ardere”), completând astfel cadrul de reglementare a
sectorului specific proceselor de ardere și urmărind, de asemenea,
creșterea sinergiilor dintre politicile privind poluarea atmosferică și
cele privind schimbările climatice. Instalațiile medii de ardere sunt
utilizate pentru o gamă largă de aplicații (printre care
producerea de energie electrică, termoficarea și răcirea în
sectorul casnic/rezidențial și furnizarea de căldură/abur
pentru procese industriale etc.) și reprezintă o sursă
importantă de emisii de dioxid de sulf, oxizi de azot și particule în
suspensie. Numărul aproximativ al instalațiilor medii de ardere din
UE este 142 986. Arderea combustibilului în noi instalații
și dispozitive mici de ardere poate fi reglementată de dispozițiile
de punere în aplicare a Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European și
a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru
stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile
produselor cu impact energetic[3].
Arderea combustibilului în instalații mari de ardere face obiectul
Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24
noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul
integrat al poluării)[4]
din 7 ianuarie 2013, în timp ce Directiva 2001/80/CE a Parlamentului European și
a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în
atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații de
ardere de dimensiuni mari[5]
continuă să se aplice instalațiilor mari de ardere existente,
până la 31 decembrie 2015. În general, emisiile de poluanți
atmosferici provenite de la instalațiile medii de ardere nu sunt
reglementate la nivelul UE, prin urmare este necesar să se completeze
legislația în vigoare referitoare la instalațiile de ardere cu
dispoziții pentru această categorie. Armonizarea cu alte
politici și obiective ale Uniunii Prezenta propunere face parte din noul cadru de acțiune în domeniul calității
aerului în UE, astfel cum se prevede în versiunea revizuită a Strategiei
tematice a UE privind poluarea atmosferică, fiind în
concordanță cu obiectivele Strategiei Europa 2020 privind o creștere
inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii,
consolidând aceste obiective[6].
Se acordă atenție protejării intereselor IMM-urilor pe
principiul „a gândi mai întâi la scară mică”[7]. 2. REZULTATELE CONSULTĂRII
CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI Consultarea părților
interesate Consultarea
părților interesate și a publicului s-a realizat printr-o serie
de acțiuni oficiale și neoficiale, inclusiv două chestionare
online, un sondaj Eurobarometru, precum și un dialog continuu prin
reuniuni multilaterale și bilaterale. Consultarea cu statele membre a avut
loc și prin intermediul ședințelor grupului de experți în
domeniul calității aerului. O parte importantă din părțile
interesate au evidențiat importanța controalelor UE la sursă
privind partajarea sarcinii de reducere a poluării și au exprimat o
opinie favorabilă față de controlul emisiilor provenite de la
instalațiile medii de ardere, menționând totuși necesitatea de a
limita sarcina administrativă, care ar putea fi disproporționată
atât pentru operatori, cât și pentru autoritățile competente, în
cazul unui regim de autorizare „complet”. La elaborarea diferitelor opțiuni
posibile pentru controlul emisiilor provenite de la instalațiile medii de
ardere s-a ținut cont de informațiile primite de la părțile
interesate. O primă consultare publică online,
cu rolul de a delimita domeniul de control, a avut loc la sfârșitul anului
2011, în scopul de a extinde baza de informații pentru elaborarea inițială
a opțiunilor de politică. Pe pagina web a Comisiei Europene „Vocea ta
în Europa” s-a desfășurat o consultare online timp de 12
săptămâni, începând cu 10 decembrie 2012. În cadrul consultării
s-au utilizat două chestionare: unul scurt, adresat publicului larg, și
un al doilea mai lung și mai elaborat, cuprinzând și întrebări
despre controalele la sursă și adresat experților și
părților interesate. În total, s-au trimis 1 934 de
răspunsuri de la persoane private, iar 371 de chestionare au fost
completate de experți și părți interesate. Dintre aceștia
din urmă, aproximativ 40 % au fost de acord cu privire la necesitatea
de a reglementa instalațiile de ardere cu o capacitate sub pragul de
50 MW stabilit în Directiva privind emisiile industriale (DEI) la nivelul
UE, respectiv 20 % dintre reprezentanții mediului de afaceri,
43 % dintre experții individuali, 48 % dintre reprezentanții
guvernamentali și 55 % dintre ONG-uri. Reprezentanții mediului
de afaceri și cei guvernamentali au optat pentru un regim permisiv de
autorizare sau înregistrare, în timp ce aproximativ jumătate dintre experții
individuali și ONG‑uri au optat pentru un regim de autorizare
„complet”, cu valori-limită ale emisiilor stabilite la nivelul UE. Toate informațiile generale sunt
disponibile pe site-ul internet[8]
consacrat acestei inițiative. Rezultatul evaluării impactului Așa cum s-a afirmat în studiul de impact
din cadrul revizuirii Strategiei tematice privind poluarea atmosferică, deși
structura globală a politicii privind calitatea aerului este logică și
coerentă, aplicarea practică trebuie să asigure o mai bună
compatibilitate între controalele la sursă, plafoanele de emisii și
standardele de calitate a aerului înconjurător, mai ales pentru a se
asigura că respectarea pe plan local a standardelor de calitate a aerului
înconjurător nu este compromisă de (a) nelimitarea poluării
provenite din surse punctuale semnificative sau din produse (de exemplu, emisiile
reale la scară mondială) sau de (b) nivelul înalt al concentrațiilor
de fond, care rezultă din sarcina globală privind emisiile. Pentru a înregistra progrese în privința
obiectivului pe termen lung al UE (după 2020), de reducere
suplimentară a impactului poluării atmosferice asupra
sănătății și mediului, s-au evaluat o serie de opțiuni
de politică, în scopul identificării unui pachet de măsuri
eficiente din punct de vedere al costurilor. Printre acestea s-a numărat
luarea în considerare a anumitor măsuri suplimentare de control la
sursă în cadrul UE, una dintre acestea vizând soluționarea problemei
emisiilor generate de instalațiile medii de ardere. În urma evaluării
s‑a concluzionat că un instrument de control la nivelul UE pentru
emisiile provenite de la instalațiile medii de ardere ar extinde la toate
statele membre măsurile tehnice identificate ca eficiente din punct de
vedere al costurilor în cadrul analizei multisectoriale și că trebuie
să se propună un instrument legislativ pentru controlul emisiilor
provenite de la astfel de instalații, la nivelul UE. Dintre cele cinci opțiuni de
politică luate în considerare și analizate în detaliu pentru
controlul emisiilor provenite de la instalațiile medii de ardere, opțiunea
preferată ar stabili valori-limită ale emisiilor în conformitate cu
cele prevăzute în Directiva 2010/75/UE pentru instalații între
50-100 MW și într-o serie de state membre, completate cu o serie de
valori‑limită ale emisiilor stabilite pentru instalațiile noi
în versiunea modificată a Protocolului de la Göteborg[9]. Pentru a limita
costurile legate de reducerea emisiilor de oxizi de azot, valorile‑limită
pentru emisii ar trebui să se bazeze, în principal, pe aplicarea
principalelor măsuri de reducere a emisiilor. În situațiile în care
calitatea aerului nu respectă standardele UE, statele membre ar trebui
să aplice totuși limite mai stricte. Pentru a evita un impact semnificativ asupra
IMM-urilor, care exploatează majoritatea instalațiilor medii de
ardere, s-au luat o serie de măsuri de atenuare a impactului: operatorii
nu au nevoie de autorizare, dar trebuie să anunțe autoritatea
competentă despre faptul că exploatează instalația
respectivă, notificarea fiind suficientă pentru a asigura
înregistrarea; de asemenea, s-a recomandat punerea în aplicare pe etape, ceea
ce conduce la prelungirea perioadei de tranziție, lăsând astfel mai
mult timp instalațiilor existente pentru a se conforma limitelor de emisie
impuse, categoria formată din cele mai mici instalații beneficiind de
perioade mai lungi de timp; se are în vedere limitarea sau simplificarea obligațiilor
de monitorizare și de raportare. 3. ELEMENTELE JURIDICE ALE
PROPUNERII Rezumatul acțiunii
propuse La stabilirea dispozițiilor
pentru instalațiile medii de ardere, propunerea vizează completarea unei lacune existente
în legislație. Propunerea introduce cerințe minime, menținând
sarcina administrativă la nivelul cel mai redus posibil și luând în
considerare, în mod special, situația IMM-urilor. În continuare se prezintă informații
specifice referitoare la articolele și anexele propunerii. Articolul 1
clarifică faptul că directiva vizează reducerea emisiilor
atmosferice de dioxid de sulf, oxizi de azot și particule în suspensie,
provenite de la instalații medii de ardere și reduce astfel riscurile
potențiale ale acestor emisii pentru sănătatea umană și
pentru mediu. Articolul 2 definește
domeniul de aplicare a directivei, pentru a se evita suprapunerea cu Directiva
2009/125/CE sau cu capitolul III sau IV din Directiva 2010/75/UE și
stabilește, de asemenea, derogări pentru unele instalații de
ardere, pe baza caracteristicilor tehnice sau a utilizării lor în anumite
activități. Articolul 3
prezintă definițiile care se aplică în sensul prezentei
directive. Articolul 4
stabilește obligația autorității competente de a înregistra
instalațiile medii de ardere, pe baza notificărilor transmise de
către operator. Elementele unei astfel de notificări sunt enumerate
în anexa I. Dispozițiile privind valorile-limită
ale emisiilor sunt prevăzute la articolul 5, iar valorile
corespunzătoare aplicabile pentru instalațiile existente și
pentru cele noi se găsesc în anexa II. Se propune ca, pentru instalațiile
de ardere existente, valorile-limită ale emisiilor să se aplice
după o perioadă fixă de la data aplicării prezentei
directive, pentru a le oferi suficient timp să se adapteze din punct de
vedere tehnic cerințelor prezentei directive. Articolul 5 alineatul (4)
prevede obligația statelor membre de a aplica valori-limită mai
stricte pentru emisiile provenite de la instalații individuale aflate în
zone care nu respectă valorile-limită referitoare la calitatea
aerului. Anexa III stabilește valorile de referință în acest
sens, care reflectă performanța celor mai avansate tehnici
disponibile. Cerințele de monitorizare sunt
prevăzute la articolul 6 și în anexa IV. Se propune adaptarea
acestei anexe la progresul tehnico-științific, prin acte delegate
(conform articolelor 14 și 15). Articolele 7 și 8 din propunere stabilesc dispoziții care să asigure un mod
eficace de punere în aplicare și executare a prezentei directive. În
special, se introduce o dispoziție conform căreia operatorii au
obligația de a raporta imediat neconformitatea la autoritatea
competentă. De asemenea, statele membre ar trebui să se asigure
că operatorul și autoritatea competentă iau măsurile
necesare în caz de nerespectare a prezentei directive. În plus, propunerea
introduce obligația statelor membre de a institui un sistem de inspecții
de mediu la instalațiile medii de ardere care intră sub incidența
prezentei directive sau de a pune în aplicare alte măsuri pentru
verificarea conformității acestora. Articolul 9
prevede obligațiile operatorului și ale autorității
competente în cazul în care intervin schimbări într-o instalație
medie de ardere. Articolul 10 se
referă la dreptul de acces la informații și face trimitere, în
acest sens, la Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile
despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului [10]. Articolul 11
prevede că statele membre trebuie să desemneze autoritățile
competente responsabile cu îndeplinirea obligațiilor ce decurg din
prezenta directivă. Articolul 12
stabilește un mecanism de raportare. În timp ce primul raport al statelor
membre către Comisie, care are termen data de 30 iunie 2019, conține
un rezumat al datelor de importanță esențială pentru
punerea în aplicare a prezentei directive, rapoartele următoare conțin
informații de natură calitativă și cantitativă privind
punerea în aplicare a prezentei directive, orice acțiune întreprinsă
pentru verificarea conformității funcționării instalațiilor
medii de ardere cu dispozițiile din prezenta directivă și orice
măsură de executare luată în acest sens. Articolul 13 stabilește,
de asemenea, obligațiile de raportare ale Comisiei. Articolul 14
stabilește procedura de delegare aplicabilă, în vederea
adaptării anexei IV la progresul tehnico-științific prin
intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 13. Articolele 15, 16 și 17 stabilesc dispozițiile privind sancțiunile aplicabile în
cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate în
conformitate cu propunerea, dispozițiile privind transpunerea propunerii
în legislația statelor membre până cel mai târziu la xx/xx/xx și,
respectiv, dispozițiile privind intrarea sa în vigoare. În anexa I se
enumeră informațiile pe care operatorul trebuie să le comunice
autorității competente. Anexa II stabilește
valorile-limită ale emisiilor aplicabile pentru instalațiile de
ardere existente și pentru cele noi, în conformitate cu articolul 5
alineatele (2) și (3), după caz. Anexa III prevede
valorile de referință pentru aplicarea unor valori-limită mai
stricte pentru emisii, în conformitate cu articolul 5 alineatul (4). Anexa IV
prezintă în detaliu cerințele aplicabile pentru monitorizarea
emisiilor. Documente explicative Comisia consideră
că sunt necesare documente explicative pentru a îmbunătăți
calitatea informațiilor referitoare la transpunerea directivei, din
motivele enumerate în continuare. Transpunerea
completă și corectă a directivei este esențială pentru
a garanta îndeplinirea obiectivelor sale (și anume, protejarea
sănătății umane și a mediului). Având în vedere că în anumite state membre există
deja reglementări privind emisiile de poluanți atmosferici
proveniți de la instalațiile medii de ardere, transpunerea prezentei directive nu ar lua, probabil, forma unui singur
act legislativ, ci, mai degrabă, ar putea cuprinde mai multe
modificări sau noi propuneri în domeniile relevante. În plus,
punerea în aplicare a directivei este adesea un proces în mare măsură
descentralizat, deoarece autoritățile regionale și locale
răspund de aplicarea și – în unele state membre – chiar de
transpunerea acesteia. Factorii enumerați
mai sus pot spori riscul de transpunere și punere incorectă în
aplicare a directivei și pot complica sarcina Comisiei de a monitoriza
aplicarea legislației UE. Este esențial să existe informații
clare cu privire la transpunerea directivei, pentru a se asigura conformitatea
legislației naționale cu dispozițiile acesteia. Cerința de a furniza documente explicative poate reprezenta o
sarcină administrativă suplimentară pentru acele statele membre
care nu acționează de obicei în acest mod. Cu toate acestea, documentele
explicative sunt necesare pentru a permite o verificare eficace a transpunerii
complete și corecte a dispozițiilor directivei, ceea ce este esențial
din motivele menționate mai sus, și nu există alte metode mai puțin
împovărătoare, care să permită o verificare eficientă.
În plus, documentele explicative pot contribui în mod semnificativ la reducerea
sarcinii administrative de monitorizare de către Comisie a
respectării directivei; în absența acestor documente ar fi nevoie de
resurse considerabile și de numeroase contacte cu autoritățile
naționale, pentru a urmări metodele de transpunere a dispozițiilor
în toate statele membre. Prin urmare, sarcina administrativă
suplimentară de furnizare a unor documente explicative este proporțională
cu scopul urmărit, și anume acela de a asigura o transpunere eficace și
de a îndeplini integral obiectivele directivei. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se solicite
statelor membre să trimită, împreună cu notificarea
măsurilor de transpunere pe care le-au adoptat, unul sau mai multe
documente prin care să explice relația dintre dispozițiile
prezentei directive și părțile corespunzătoare din
instrumentele naționale de transpunere. Temeiul juridic Întrucât obiectivul
principal al directivei este protecția mediului, în conformitate cu
articolul 191 din TFUE, propunerea se întemeiază pe articolul 192
alineatul (1) din TFUE.320 Principiile
subsidiarității și proporționalității
și alegerea instrumentului Principiul
subsidiarității se aplică în măsura în care propunerea nu
intră în sfera competenței exclusive a Uniunii Europene. Obiectivele propunerii nu
pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre,
iar acțiunea Uniunii va conduce la o mai bună îndeplinire a
obiectivelor respective, din motivele expuse în continuare.3 În timp ce emisiile în atmosferă
provoacă adesea o poluare transfrontalieră, emisiile de poluanți
atmosferici provenite de la instalațiile medii de ardere nu sunt, în
general, reglementate la nivelul UE în stadiul actual. Obiectivul
major al acestei propuneri este să stabilească
valori-limită ale emisiilor pentru controlul emisiilor în atmosferă
de dioxid de sulf, oxizi de azot și particule în suspensie, provenite de
la instalațiile medii de ardere, ca standarde
minime de protecție pentru mediu și pentru toți cetățenii
Uniunii Europene. Prin urmare, toate statele membre trebuie
să ia măsuri pentru respectarea cerințelor minime; variațiile
între reglementările naționale ar putea reprezenta o piedică în
calea activităților economice transfrontaliere. Acțiunea la nivelul UE este necesară și
aduce valoare adăugată în comparație cu acțiunile
individuale la nivel național. Prin urmare, propunerea
respectă principiul subsidiarității. Instrumentul juridic ales este o
directivă, întrucât propunerea stabilește obiective și obligații,
lăsând în același timp suficientă flexibilitate statelor membre
în ceea ce privește alegerea măsurilor de conformitate și
punerea în aplicare detaliată a acestora. Prin urmare, propunerea
respectă principiul proporționalității. 4. IMPLICAȚII BUGETARE Propunerea nu are implicații pentru
bugetul UE. 5. ELEMENTE FACULTATIVE Propunerea vizează o
problemă relevantă pentru Spațiul Economic European și,
prin urmare, ar trebui să fie aplicabilă acestuia. 2013/0442 (COD) Propunere de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
ŞI A CONSILIULUI privind limitarea emisiilor în atmosferă
a anumitor poluanți provenind de la instalații medii de ardere (Text cu relevanță pentru SEE) PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1), având în vedere propunerea Comisiei Europene, după transmiterea proiectului de act
legislativ către parlamentele naționale, având în vedere avizul Comitetului Economic și
Social European[11],
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor[12], hotărând în conformitate cu procedura
legislativă ordinară[13],
întrucât: (1) Decizia XXX/XXXX a
Parlamentului European și a Consiliului[14]
(programul de acțiune) recunoaște că emisiile de poluanți
în atmosferă au fost reduse în mod semnificativ în ultimele decenii, dar,
în același timp, nivelurile de poluare atmosferică reprezintă în
continuare o problemă în multe părți ale Europei, iar cetățenii
Uniunii continuă să fie expuși substanțelor poluante din
atmosferă, ceea ce le poate afecta sănătatea și
bunăstarea. În conformitate cu programul de acțiune,
ecosistemele sunt afectate în continuare de depunerile excesive de azot și
de sulf asociate emisiilor generate de transporturi, de practicile agricole
nesustenabile și de producerea de energie electrică. (2) În vederea asigurării
unui mediu sănătos pentru toți, programul de acțiune
îndeamnă la completarea măsurilor locale cu politici adecvate, atât
la nivel național, cât și la nivelul Uniunii. Programul
solicită, în special, consolidarea eforturilor în scopul armonizării
complete cu legislația Uniunii privind calitatea aerului și definirea
obiectivelor și a acțiunilor strategice pentru perioada
ulterioară anului 2020. (3) Evaluările științifice
arată că cetățenii Uniunii pierd, în medie, opt luni din
viață din cauza poluării atmosferice. (4) Emisiile de poluanți
provenite din arderea combustibilului în instalații medii de ardere nu
sunt, în general, reglementate la nivelul Uniunii, deși acestea contribuie
din ce în ce mai mult la poluarea atmosferică, în special din cauza unei
creșteri a gradului de utilizare a biomasei drept combustibil,
determinată de condițiile climatice și de politica
energetică. (5) Arderea combustibilului în
instalații și dispozitive mici de ardere poate fi acoperită de
actele de punere în aplicare a Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European și
a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru
stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile
produselor cu impact energetic[15].
Arderea combustibilului în instalațiile mari de ardere intră sub
incidența Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European și a
Consiliului[16]
din 7 ianuarie 2013, în timp ce Directiva 2001/80/CE a Parlamentului European și
a Consiliului[17]
se aplică în continuare instalațiilor mari de ardere reglementate de
articolul 30 alineatul (2) din Directiva 2010/75/UE până la 31 decembrie
2015. (6) Raportul Comisiei din 17 mai
2013[18]
privind reexaminările efectuate în temeiul articolului 30 alineatul (9) și
al articolului 73 din Directiva 2010/75/UE a concluzionat că pentru
arderea combustibililor în instalații medii de ardere s-a demonstrat un
potențial clar de reducere a emisiilor atmosferice, în condiții
eficiente din punct de vedere al costurilor. (7) Obligațiile internaționale
ale Uniunii în ceea ce privește poluarea atmosferică pentru reducerea
acidifierii, a eutrofizării, a nivelului de ozon troposferic și a
emisiilor de particule în suspensie sunt aprobate prin Protocolul de la
Göteborg la Convenția asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe
distanțe lungi, care a fost modificat în 2012 pentru a consolida
angajamentele de reducere existente pentru dioxid de sulf, oxizi de azot,
amoniac și compuși organici volatili și pentru a introduce noi
angajamente de reducere a particulelor fine în suspensie (PM 2,5), care trebuie
respectate începând din 2020. (8) Comunicarea Comisiei
către Consiliu și Parlamentul European intitulată „Programul «Aer
curant pentru Europa»”[19]
solicită măsuri pentru controlul emisiilor de substanțe poluante
din atmosferă provenite de la instalațiile medii de ardere,
completând astfel cadrul de reglementare a sectorului specific proceselor de
ardere. Strategia completează agenda măsurilor de reducere a
poluării pentru 2020 care a fost stabilită în Comunicarea Comisiei
din 21 septembrie 2005 referitoare la Strategia tematică privind poluarea
atmosferică[20]
și dezvoltă obiectivele de reducere a impactului pentru perioada
până în 2030. Pentru realizarea obiectivelor strategice ar trebui să
se stabilească o agendă de reglementare care să includă
măsurile de control al emisiilor provenite de la instalațiile medii
de ardere. (9) Prezenta directivă nu ar
trebui să se aplice produselor cu impact energetic reglementate prin
măsurile de punere în aplicare adoptate în conformitate cu Directiva
2009/125/CE sau prin dispozițiile capitolelor III sau IV din Directiva
2010/75/UE. Alte instalații de ardere ar trebui, de asemenea, să fie
excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive, pe baza
caracteristicilor tehnice sau a utilizării lor în anumite activități. (10) Pentru a asigura controlul în
atmosferă al emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot și particule
în suspensie, fiecare instalație medie de ardere ar trebui să funcționeze
numai dacă este cel puțin înregistrată de autoritatea
competentă, pe baza notificării primite de la operator. (11) În scopul controlării
emisiilor atmosferice provenite de la instalațiile medii de ardere,
valorile-limită ale emisiilor și cerințele de monitorizare ar
trebui să fie stabilite prin prezenta directivă. (12) Pentru a acorda instalațiilor
medii de ardere existente suficient timp de adaptare din punct de vedere tehnic
la cerințele prezentei directive, valorile-limită ale emisiilor ar
trebui să se aplice la instalațiile de ardere respective după
scurgerea unei perioade stabilite de la data aplicării prezentei
directive. (13) În conformitate cu articolul
193 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), prezenta
directivă nu împiedică statele membre să mențină sau
să introducă măsuri de protecție mai stricte, de exemplu în
scopul respectării standardelor de calitate a mediului. În special în
zonele care nu respectă valorile-limită de calitate a aerului,
statele membre ar trebui să aplice valori-limită mai stricte pentru
emisii, cum ar fi valorile de referință prevăzute în anexa III
la prezenta directivă, care ar putea, de asemenea, să promoveze
ecoinovarea în Uniune, facilitând în special accesul pe piață al
întreprinderilor mici și mijlocii. (14) Statele membre ar trebui
să se asigure că atât operatorul unei instalații medii de
ardere, cât și autoritatea competentă iau măsurile necesare în
caz de nerespectare a prezentei directive. (15) Pentru a limita sarcina care
revine întreprinderilor mici și mijlocii care operează instalații
medii de ardere, obligațiile administrative impuse operatorilor
referitoare la notificare, monitorizare și raportare ar trebui să fie
proporționale și să permită, în același timp,
autorităților competente verificarea eficace a modului de respectare
a directivei. (16) Pentru a asigura consecvența
și coerența informațiilor primite de la statele membre
referitoare la punerea în aplicare a prezentei directive și pentru a
promova schimbul de informații între statele membre și Comisie,
Comisia, cu sprijinul Agenției Europene de Mediu, ar trebui să
elaboreze un instrument electronic de raportare, care să fie la dispoziția
statelor membre și pentru uz intern, în vederea întocmirii
raportărilor naționale și a gestionării datelor. (17) În vederea adaptării la
progresul tehnico-științific, Comisiei ar trebui să i se delege
competența de a adopta acte de adaptare a dispozițiilor privind
monitorizarea emisiilor prevăzute în anexa IV în conformitate cu articolul
290 din TFUE. Este deosebit de important ca, în timpul activităților
pregătitoare, Comisia să realizeze consultări adecvate, inclusiv
la nivel de experți. Atunci când pregătește și
elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea
simultană, promptă și adecvată a documentelor relevante
către Parlamentul European și Consiliu. (18) Întrucât obiectivele prezentei
directive, și anume îmbunătățirea calității
mediului și a sănătății umane, nu pot fi îndeplinite
în mod satisfăcător de către statele membre și, prin
urmare, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta
măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum
se prevede la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În
conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este
enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește
ceea ce este necesar în vederea atingerii acestor obiective. (19) Prezenta directivă
respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor
recunoscute, în special, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
În special, prezenta directivă urmărește să asigure
aplicarea articolului 37 din cartă, referitor la protecția mediului. (20) În conformitate cu Declarația
politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a
Comisiei privind documentele explicative[21],
statele membre s-au angajat să însoțească, în cazuri
justificate, notificarea măsurilor de transpunere pe care le-au adoptat de
unul sau mai multe documente care să explice relația dintre
componentele unei directive și părțile corespondente din
instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta
directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de
documente este justificată, ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ: Articolul 1
Obiect Prezenta directivă stabilește
normele de control al emisiilor atmosferice de dioxid de sulf, oxizi de azot și
particule în suspensie provenite de la instalațiile medii de ardere, care
să conducă la reducerea emisiilor în atmosferă și a
riscurilor potențiale pentru sănătatea umană și pentru
mediu, reprezentate de aceste emisii. Articolul 2
Domeniu de aplicare 1. Prezenta directivă se
aplică instalațiilor de ardere cu o putere termică nominală
mai mare sau egală cu 1 MW și mai mică de 50 MW
(denumite în continuare „instalații medii de ardere”), indiferent de tipul
de combustibil utilizat. 2. Prezenta directivă nu se
aplică următoarelor categorii: (a)
instalații de ardere care fac obiectul
capitolului III sau IV din Directiva 2010/75/UE; (b)
produse cu impact energetic reglementate prin
măsurile de punere în aplicare adoptate în conformitate cu Directiva
2009/125/CE, în cazul în care respectivele
acte de punere în aplicare stabilesc valori-limită ale emisiilor pentru
poluanții enumerați în anexa II la prezenta directivă; (c)
instalații de ardere care utilizează
produse gazoase de ardere pentru încălzire directă, uscarea
obiectelor ori a materialelor sau orice alt tratament aplicat acestora; (d)
instalații de post-ardere care sunt proiectate
pentru purificarea prin ardere a gazelor reziduale din procesele industriale și
care nu funcționează ca instalații de ardere independente; (e)
orice dispozitiv tehnic utilizat la propulsia unui
vehicul, a unei nave sau aeronave; (f)
instalații de ardere care sunt reglementate de
măsurile de punere în aplicare adoptate în conformitate cu Regulamentul
(CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului[22] în cazul în care
actele de punere în aplicare respective stabilesc valori-limită ale
emisiilor pentru poluanții enumerați în anexa II la prezenta
directivă. Articolul 3
Definiții În sensul prezentei
directive, se aplică următoarele definiții: (1)
„emisie” înseamnă eliberarea în atmosferă
a substanțelor dintr-o instalație de ardere; (2)
„valoare-limită a emisiilor” înseamnă
cantitatea acceptabilă dintr-o substanță conținută în
gazele reziduale provenite de la instalația de ardere care poate fi
eliberată în atmosferă într-un anumit interval de timp; (3)
„oxizi de azot” (NOx) înseamnă oxid
de azot și dioxid de azot, exprimați ca dioxid de azot (NO2); (4)
„particule în suspensie” înseamnă particule,
de orice formă, structură sau densitate, dispersate în faza
gazoasă în condițiile de la punctul de eșantionare, care pot fi
colectate prin filtrare în condițiile specificate după eșantionarea
reprezentativă a gazului care urmează să fie analizat și
care rămân în amonte de filtru și pe filtru după uscare în condiții
specificate; (5)
„instalație de ardere” înseamnă orice dispozitiv
tehnic în care combustibilii se oxidează pentru a se folosi energia
termică astfel generată; (6)
„instalație de ardere existentă”
înseamnă o instalație de ardere pusă în funcțiune înainte
de [1 an de la data transpunerii]; (7)
„instalație de ardere nouă” înseamnă
o instalație de ardere diferită de o instalație de ardere
existentă; (8)
„motor” înseamnă un motor cu gaz, un motor
diesel sau un motor cu combustibil dual; (9)
„motor cu gaz” înseamnă un motor cu ardere
internă care funcționează conform ciclului Otto și utilizează
aprinderea cu scânteie pentru arderea combustibilului; (10)
„motor diesel” înseamnă un motor cu ardere
internă care funcționează conform ciclului Diesel și care
utilizează aprinderea prin compresie pentru arderea combustibilului; (11)
„motor cu combustibil dual” înseamnă un motor
cu ardere internă care utilizează aprinderea prin compresie și
funcționează conform ciclului Diesel pentru arderea combustibililor
lichizi și conform ciclului Otto pentru arderea combustibililor gazoși; (12)
„turbină cu gaz” înseamnă orice mecanism
rotativ care transformă energia termică în lucru mecanic, fiind
alcătuită, în principal, dintr-un compresor, un dispozitiv termic în
care combustibilul este oxidat pentru a încălzi fluidul de lucru și o
turbină; definiția include atât turbinele cu gaz cu ciclu deschis și
cu ciclu combinat, cât și turbinele cu gaz care funcționează în
regim de cogenerare, toate funcționând cu sau fără ardere
suplimentară; (13)
„combustibil” înseamnă orice material
combustibil solid, lichid sau gazos; (14)
„deșeu” înseamnă orice substanță
sau obiect pe care deținătorul îl elimină sau intenționează
ori este obligat să îl elimine; (15)
„biomasă” înseamnă oricare dintre
categoriile următoarele: (a)
produsele de natură vegetală provenite
din agricultură sau activități forestiere, care pot fi folosite
drept combustibil în scopul recuperării conținutului său
energetic; (b)
următoarele deșeuri: (a)
deșeuri vegetale din agricultură și
activități forestiere; (b)
deșeuri vegetale din industria
alimentară, dacă se valorifică energia termică
generată; (c)
deșeuri vegetale fibroase provenite din producția
de celuloză primară și din producția de hârtie din
celuloză, în cazul în care sunt coincinerate la locul de producție și
energia termică generată este valorificată; (d)
deșeuri de plută; (e)
deșeuri lemnoase, cu excepția deșeurilor
lemnoase care pot conține compuși organici halogenați sau metale
grele, ca rezultat al tratării cu conservanți pentru lemn sau al
acoperirii, care includ, în special, deșeurile lemnoase provenite din
construcții și demolări; (16)
„ore de funcționare” înseamnă timpul,
exprimat în ore, în care o instalație de ardere evacuează emisii în
aer; (17)
„operator” înseamnă orice persoană
fizică sau juridică care exploatează sau deține controlul
asupra instalației de ardere sau, dacă acest lucru se specifică
în dreptul intern, căreia i s-a delegat o putere economică
decisivă asupra funcționării tehnice a instalației; (18)
„valoare-limită” înseamnă un nivel fixat
pe baza cunoașterii științifice, în scopul de a evita, preveni
sau reduce efectele dăunătoare asupra sănătății
umane și/sau a mediului ca întreg, care se dorește a fi atins într-o
perioadă dată și care nu trebuie depășit odată
atins, astfel cum se prevede în Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și
a Consiliului[23]; (19)
„zonă” înseamnă o parte a teritoriului
unui stat membru delimitată de acesta în scopul evaluării și
gestionării calității aerului, astfel cum se prevede în
Directiva 2008/50/CE. Articolul 4
Înregistrarea 1. Statele membre iau
măsurile necesare pentru a se asigura că instalațiile medii de
ardere se exploatează numai în cazul în care acestea sunt înregistrate de
către autoritatea competentă. 2. Procedura de înregistrare
cuprinde cel puțin o notificare de către operator a autorității
competente privind exploatarea sau intenția de a exploata o instalație
medie de ardere. 3. Pentru fiecare instalație
medie de ardere, notificarea de către operator conține cel puțin
informațiile enumerate în anexa I. 4. Autoritatea competentă
înregistrează instalația medie de ardere în termen de o lună de
la notificarea de către operator și informează operatorul în
acest sens. 5. Instalațiile medii de
ardere existente pot fi exceptate de la obligația de notificare menționată
la alineatul (2), cu condiția ca toate informațiile la care se face
referire la alineatul (3) să fie puse la dispoziția autorităților
competente. Instalațiile de ardere respective se
înregistrează până la [treisprezece luni de la data transpunerii]. 6. Pentru fiecare instalație
medie de ardere, evidența ținută de autoritățile
competente conține cel puțin informațiile enumerate în anexa I,
precum și orice informație obținută prin verificarea
rezultatelor monitorizării sau prin alte controale de conformitate la care
se face referire la articolele 7 și 8. Articolul 5
Valorile-limită ale emisiilor 1. Fără a aduce
atingere dispozițiilor capitolului II din Directiva 2010/75/UE, dacă
este cazul, valorile-limită ale emisiilor stabilite în anexa II se
aplică fiecărei instalații medii de ardere. 2. De la
1 ianuarie 2025, emisiile atmosferice de dioxid de sulf, oxizi de
azot și particule în suspensie provenite de la o instalație medie de
ardere existentă cu o putere termică nominală de peste 5 MW
nu depășesc valorile-limită de emisie prevăzute în partea 1
din anexa II. De la 1 ianuarie 2030 emisiile atmosferice
de dioxid de sulf, oxizi de azot și particule în suspensie provenite de la
o instalație medie de ardere existentă cu o putere termică
nominală de 5 MW sau mai mică nu depășesc
valorile-limită de emisie prevăzute în partea 1 din anexa II. Statele membre pot excepta de la obligația de
respectare a valorilor-limită ale emisiilor stabilite în partea 1 din
anexa II instalațiile medii de ardere existente care nu funcționează
mai mult de 500 de ore pe an. În acest caz, pentru instalațiile care ard
combustibili solizi se aplică o valoare-limită a emisiilor de
200 mg/Nm³ pentru particule în suspensie. 3. Începând cu [1 an de la data
transpunerii], emisiile atmosferice de dioxid de sulf, oxizi de azot și
particule în suspensie provenite de la o instalație medie de ardere
nouă nu depășesc valorile-limită ale emisiilor
prevăzute în partea 2 din anexa II. Statele membre pot exonera instalațiile medii
de ardere noi care nu funcționează mai mult de 500 de ore pe an de la
respectarea valorilor-limită de emisie stabilite în partea 2 din anexa II.
În acest caz, pentru instalațiile care ard combustibili solizi, se
aplică o valoare-limită de emisie pentru particule în suspensie de
100 mg/Nm³. 4. În zonele în care nu se
respectă valorile-limită privind calitatea aerului în UE, prevăzute
în Directiva 2008/50/CE, statele membre aplică, pentru fiecare instalație
medie de ardere din aceste zone, valorile-limită ale emisiilor stabilite
pe baza valorilor de referință prevăzute în anexa III sau pe
baza unor valori mai stricte stabilite de statele membre, cu excepția
cazului în care se demonstrează Comisiei că aplicarea acestor
valori-limită ale emisiilor ar presupune costuri disproporționate și
că în planurile privind calitatea aerului care trebuie întocmite în
temeiul articolului 23 din Directiva 2008/50/CE au fost incluse alte
măsuri de asigurare a respectării valorilor-limită pentru
calitatea aerului. 5. Comisia organizează un
schimb de informații cu statele membre și părțile
interesate privind valorile de referință pentru valorile-limită
mai stricte ale emisiilor, menționate la alineatul (4). 6. Autoritatea competentă
poate acorda o derogare, pentru o perioadă de maximum șase luni, de
la obligația de a respecta valorile-limită ale emisiilor
prevăzute la alineatele (2) și (3) pentru dioxidul de sulf,
pentru o instalație medie de ardere care utilizează, în mod normal,
combustibil cu conținut scăzut de sulf, în cazurile în care
operatorul nu poate să respecte valorile-limită respective din cauza
unei întreruperi a aprovizionării cu combustibil cu conținut
scăzut de sulf, ca urmare a unei penurii grave. Statele membre informează de îndată
Comisia cu privire la orice derogare acordată în conformitate cu primul
paragraf. 7. Autoritatea competentă
poate acorda o derogare de la obligația de a respecta valorile‑limită
ale emisiilor prevăzute la alineatele (2) și (3) în cazurile în care
o instalație medie de ardere care utilizează numai combustibil gazos
trebuie să recurgă, în mod excepțional, la utilizarea altor
combustibili din cauza unei întreruperi neașteptate a aprovizionării
cu gaz și, din acest motiv, ar trebui să fie dotată cu un
echipament secundar de reducere a emisiilor. Perioada pentru care se
acordă o astfel de derogare nu poate depăși 10 zile, cu excepția
cazului în care operatorul demonstrează autorității competente
că se justifică o perioadă mai îndelungată. Statele membre informează imediat Comisia cu
privire la orice derogare acordată în conformitate cu primul paragraf. 8. În cazul în care o instalație
medie de ardere utilizează simultan două sau mai multe tipuri de
combustibil, valoarea-limită a emisiilor pentru fiecare poluant se
calculează în conformitate cu următoarele etape: (a)
adoptarea valorii-limită a emisiilor
relevantă pentru fiecare combustibil, astfel cum este stabilită în
anexa II; (b)
determinarea valorii-limită a emisiilor
ponderată în funcție de combustibil, care se obține prin înmulțirea
valorii-limită individuale a emisiilor menționată la litera (a)
cu puterea termică pentru fiecare combustibil în parte, produsul înmulțirii
fiind împărțit la suma puterilor termice produse de toți
combustibilii; (c)
agregarea valorilor-limită ale emisiilor
ponderate în funcție de combustibil. Articolul 6
Monitorizarea emisiilor și exploatarea echipamentului de reducere a
emisiilor 1. Statele membre se
asigură că operatorii monitorizează emisiile în condiții
cel puțin conforme cu anexa IV. 2. Pentru instalațiile
medii de ardere care utilizează mai multe tipuri de combustibil, emisiile
se monitorizează în timpul arderii unui combustibil sau a unei combinații
de combustibili care ar putea conduce la cel mai înalt nivel al emisiilor și
în cursul unei perioade care reprezintă condiții normale de funcționare. 3. Toate rezultatele
monitorizării sunt înregistrate, procesate și prezentate astfel încât
să permită autorității competente să verifice
respectarea valorilor-limită ale emisiilor. 4. Pentru instalațiile
medii de ardere care folosesc echipamente secundare de reducere a emisiilor în
vederea respectării valorilor-limită ale emisiilor, se monitorizează
permanent funcționarea eficace a acestor echipamente și se
înregistrează rezultatele monitorizării. Articolul 7
Verificarea conformității 1. Statele membre instituie un
sistem de inspecții de mediu ale instalațiilor medii de ardere sau
pun în aplicare alte măsuri pentru a verifica respectarea cerințelor
din prezenta directivă. 2. Operatorii instalațiilor
medii de ardere acordă reprezentanților autorității
competente întreaga asistență necesară pentru a le permite
să efectueze orice fel de inspecții și vizite la fața
locului, să preleveze probe și să obțină orice informație
necesară pentru a-și îndeplini obligațiile care decurg din
prezenta directivă. 3. Statele membre iau
măsurile necesare pentru a se asigura reducerea la minimum a perioadelor
de pornire și de oprire a instalațiilor medii de ardere și a
perioadelor în care apare o funcționare defectuoasă. În cazul unei
funcționări defectuoase sau al unei defecțiuni a echipamentului
secundar de reducere a emisiilor, operatorul informează imediat autoritatea
competentă. 4. În caz de neconformitate,
statele membre se asigură că: (a)
operatorul informează imediat autoritatea
competentă; (b)
operatorul ia imediat măsurile necesare pentru
a asigura restabilirea conformității în cel mai scurt timp posibil; (c)
autoritatea competentă solicită
operatorului să ia orice măsură suplimentară adecvată
pe care aceasta o consideră necesară în vederea restabilirii
conformității. În cazul în care conformitatea nu poate fi
restabilită, autoritatea competentă suspendă funcționarea
instalației și retrage înregistrarea acesteia. Articolul 8
Verificarea rezultatelor monitorizării 1. Statele membre se
asigură că nicio valoare valabilă a emisiilor, monitorizată
în conformitate cu anexa IV, nu depășește valorile-limită
ale emisiilor stabilite în anexa II. 2. Operatorul unei instalații
medii de ardere păstrează următoarele documente: (a)
dovada notificării către autoritatea
competentă, fără a aduce atingere articolului 4 alineatul (5); (b)
dovada înregistrării de către autoritatea
competentă; (c)
rezultatele monitorizării menționate la
articolul 6 alineatele (3) și (4); (d)
după caz, evidența orelor de funcționare
la care se face referire la articolul 5 alineatul (2) al doilea paragraf; (e)
o evidență a combustibililor utilizați
în cadrul instalației și a oricărei funcționări
defectuoase sau defecțiuni a echipamentului secundar de reducere a
emisiilor. 3. Datele menționate la
alineatul (2) se păstrează pe o perioadă de cel puțin zece
ani. 4. Datele enumerate la alineatul
(2) se pun la dispoziția autorității competente, la cerere,
pentru a se verifica respectarea cerințelor prezentei directive. Articolul 9
Modificări ale instalațiilor medii de ardere 1. Operatorul notifică
autoritatea competentă cu privire la orice modificare planificată la
instalația medie de ardere care ar afecta valorile-limită de emisie
aplicabile. Astfel de notificări se fac cel puțin cu o lună
înainte ca modificarea să aibă loc. 2. În urma notificării
primite de la operator în conformitate cu alineatul (1), autoritatea
competentă înregistrează orice astfel de schimbare în termen de o
lună. Articolul 10
Accesul la informații Fără a aduce atingere Directivei
2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului[24], autoritatea
competentă pune la dispoziția publicului, inclusiv prin intermediul
internetului, registrul instalațiilor medii de ardere. Articolul 11
Autoritățile competente Statele membre desemnează autoritățile
competente responsabile cu îndeplinirea obligațiilor ce decurg din
prezenta directivă. Articolul 12
Raportarea 1. Statele membre transmit
Comisiei, până la [2 ani de la data transpunerii], un raport cu rezumatul
datelor enumerate în anexa I, împreună cu o estimare a emisiilor anuale
totale de dioxid de sulf, oxizi de azot și particule în suspensie
provenite de la aceste instalații, grupate în funcție de tipul de
combustibil și de clasa de capacitate. 2. Statele membre trimit
Comisiei al doilea și al treilea raport care să conțină
actualizarea datelor menționate la alineatul (1) până la
1 octombrie 2026 și, respectiv, 1 octombrie 2031. Rapoartele întocmite în conformitate cu primul
paragraf conțin informații calitative și cantitative privind
punerea în aplicare a prezentei directive, orice acțiune întreprinsă
pentru verificarea conformității cu prezenta directivă a funcționării
instalațiilor medii de ardere, precum și orice măsură de
asigurare a aplicării prezentei directive care a fost luată în acest
sens. 3. În vederea raportării
prevăzute la alineatele (1) și (2), Comisia pune la dispoziția
statelor membre un instrument electronic de raportare. 4. În termen de
douăsprezece luni de la primirea rapoartelor de la statele membre, în
conformitate cu alineatele (1) și (2) și luând în considerare informațiile
puse la dispoziție în conformitate cu articolul 5 alineatul (6), cu
articolul 5 alineatul (7) și cu articolul 10, Comisia prezintă un
raport de sinteză Parlamentului European și Consiliului. 5. Al doilea raport de
sinteză al Comisiei evaluează punerea în aplicare a prezentei
directive, în special în ceea ce privește necesitatea de a stabili
valorile de referință prevăzute în anexa III ca
valori-limită ale emisiilor la nivelul Uniunii și este însoțit
de o propunere legislativă, dacă este cazul. 6. La îndeplinirea îndatoririlor
care îi revin în temeiul alineatelor (3) și (5), Comisia este sprijinită
de Agenția Europeană de Mediu. Articolul 13
Modificarea anexelor Comisia este împuternicită să adopte
acte delegate în conformitate cu articolul 14 pentru a adapta anexa IV la
progresul tehnico-științific. Articolul 14
Exercitarea delegării 1. Competența de a adopta
acte delegate se conferă Comisiei în condițiile prevăzute la
prezentul articol. 2. Competența de a adopta
acte delegate menționată la articolul 13 se conferă Comisiei
pentru o perioadă de cinci ani de la [data intrării în vigoare]. Comisia
prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu
nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de
competențe se prelungește în mod tacit, pentru perioade identice ca
durată, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau
Consiliul se opune prelungirii respective cel târziu cu patru luni înainte de
încheierea fiecărei perioade. 3. Delegarea de competențe
menționată la articolul 13 poate fi revocată în orice moment de
către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de
revocare face să înceteze delegarea de competențe specificată în
decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare
datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau
la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu
afectează valabilitatea niciunui act delegat deja în vigoare. 4. De îndată ce adoptă
un act delegat, Comisia notifică simultan Parlamentul European și
Consiliul. 5. Un act delegat adoptat în
temeiul articolului 13 intră în vigoare numai în cazul în care nici
Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat nicio obiecție
în termen de două luni de la notificarea actului către Parlamentul
European și către Consiliu sau în cazul în care, înainte de expirarea
acestei perioade, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia
că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu
două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului. Articolul 15
Sancțiuni Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile
aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor naționale
adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile
necesare pentru a se asigura că acestea sunt puse în aplicare. Sancțiunile
prevăzute sunt eficiente, proporționale și cu efect de
descurajare. Statele membre notifică aceste dispoziții Comisiei cel
târziu până la [data transpunerii] și o informează
fără întârziere cu privire la orice modificare ulterioară care
le afectează. Articolul 16
Transpunerea 1. Statele
membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a
actelor administrative necesare pentru a se conforma dispozițiilor
prezentei directive cel târziu până la [data: 1,5 ani de la intrarea în
vigoare]. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor
dispoziții. Atunci când statele membre adoptă aceste
dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau
sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor
oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei
trimiteri. 2. Statele membre transmit
Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le
adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă. Articolul 17
Intrarea în vigoare Prezenta directivă intră în vigoare
în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene. Articolul 18
Destinatari Prezenta
directivă se adresează statelor membre. Adoptată la Bruxelles, Pentru Parlamentul European Pentru
Consiliu Președintele Președintele [1] COM(2012) 710 final [după adoptare: JO L , , p. .]. [2] COM(2013) xxx final. [3] JO L 285, 31.10.2009, p. 10. [4] JO L 334, 17.12.2010, p. 17. [5] JO L 309, 27.11.2001, p. 1. [6] Comunicarea Comisiei „Europa 2020 – O strategie
europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și
favorabilă incluziunii”, COM(2010) 2020 final, 3.3.2010. [7] Comunicarea Comisiei „«Gândiți mai întâi la
scară mică»: Prioritate pentru IMM-uri. Un «Small Business Act»
pentru Europa”, COM(2008) 394 final, 25.6.2008. [8] http://ec.europa.eu/environment/air/review_air_policy.htm [9] Protocolul la Convenția Comisiei Economice pentru
Europa a Națiunilor Unite (CEE-ONU) asupra poluării atmosferice
transfrontaliere pe distanțe lungi, referitor la reducerea acidifierii,
eutrofizării și nivelului de ozon troposferic (1999). [10] JO L 41, 14.2.2003, p. 26. [11] JO C , , p. . [12] JO C , , p. . [13] Poziția Parlamentului European din xx/xx/xxxx (JO C
..., p. ...) și Poziția Consiliului în prima lectură din
xx/xx/xxxx (OJ C …, p. …). Poziția Parlamentului European din xx/xx/xxxx
(JO C ..., p....) și Decizia Consiliului din xx/xx/xxxx. [14] Decizia XXX/XXXX a Parlamentului European și a
Consiliului din... ... ... privind un Program general de acțiune pentru
mediu al Uniunii până în 2020 „O viață bună, în limitele
planetei noastre” (JO L... ,... ... ..., p...). [15] Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea
cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor
cu impact energetic (JO L 285, 31.10.2009, p. 10). [16] Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a
Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și
controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17). [17] Directiva 2001/80/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în atmosferă
a anumitor poluanți provenind de la instalații de ardere de
dimensiuni mari (JO L 309, 27.11.2001, p. 1). [18] COM(2013) 286 final. [19] COM(2013) xxx final. [20] COM(2005) 446 final. [21] JO C 369, 17.12.2011, p. 14. [22] Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului
European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor
norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele
derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a
Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (JO L 300, 14.11.2009, p. 1). [23] Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și
un aer mai curat pentru Europa (JO L 152, 11.6.2008, p. 1). [24] Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a
Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile
despre mediu (JO L 41, 14.2.2003, p. 26). ANEXE la Propunerea de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI
EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI privind limitarea emisiilor în
atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații medii
de ardere ANEXA I
Informații pe care
operatorul trebuie să le comunice autorității competente 1. Puterea termică nominală (MW) a
instalației medii de ardere; 2. Tipul instalației medii de ardere: 3. Tipul și proporția
combustibililor utilizați în funcție de categoriile de combustibil
stabilite în anexa II; 4. Data de începere a funcționării
instalației medii de ardere; 5. Sectorul de activitate al instalației
medii de ardere sau al structurii în care aceasta funcționează (cod
NACE); 6. Numărul preconizat de ore de funcționare
a instalației medii de ardere și încărcarea medie în regim de utilizare; 7. Valorile-limită ale emisiilor
aplicabile, împreună cu o declarație semnată de către
operator prin care se angajează să exploateze instalația în
conformitate cu aceste valori, de la data relevantă prevăzută la
articolul 5; 8. În cazul în care se aplică articolul 5
alineatul (2) al doilea paragraf, o declarație semnată de către
operator prin care se angajează să exploateze instalația cel
mult 300 de ore pe an; 9. Denumirea și sediul social al
operatorului și, în cazul instalațiilor medii de ardere staționare,
adresa unde se află instalația. ANEXA II Valorile-limită
ale emisiilor menționate la articolul 5 alineatul (1) Toate valorile-limită ale emisiilor
prevăzute în prezenta anexă sunt definite la o temperatură de
273,15 K, o presiune de 101,3 kPa și după corecția în funcție
de conținutul de vapori de apă al gazelor reziduale și la un conținut
standardizat de O2 de 6 % în cazul instalațiilor de ardere
care utilizează combustibili solizi, 3 % în cazul instalațiilor
de ardere, altele decât motoare și turbine cu gaz, care utilizează
combustibili lichizi și gazoși și 15 % în cazul motoarelor și
al turbinelor cu gaz. Partea
1 Valorile-limită
ale emisiilor pentru instalațiile medii de ardere existente 1. Valorile-limită ale emisiilor (mg/Nm³)
pentru instalații medii de ardere, altele decât motoare și turbine cu
gaz Poluant || Biomasă solidă || Alți combustibili solizi || Combustibili lichizi, alții decât păcura grea || Păcură grea || Gaze naturale || Combustibili gazoși, alții decât gazele naturale SO2 || 200 || 400 || 170 || 350 || - || 35 NOX || 650 || 650 || 200 || 650 || 200 || 250 Particule în suspensie || 30(1) || 30 || 30 || 30 || - || - (1) 45 mg/Nm3 pentru
instalațiile cu o putere termică mai mică sau egală cu 5 MW. 2. Valorile-limită ale emisiilor (mg/Nm³)
pentru motoare și turbine cu gaz Poluant || Tipul instalației || Combustibili lichizi || Gaze naturale || Combustibili gazoși, alții decât gazele naturale SO2 || Motoare și turbine cu gaz || 60 || - || 15 NOX || Motoare || 190 (1) || 190 (2) || 190 (2) Turbine cu gaz (3) || 200 || 150 || 200 Particule în suspensie || Motoare și turbine cu gaz || 10 || - || - (1) 1 850 mg/Nm³, în
următoarele cazuri: (i) pentru motoare diesel a căror
construcție a început înainte de 18 mai 2006; (ii) pentru motoare alimentate cu combustibil
dual în modul de funcționare cu combustibil lichid. (2) 380 mg/Nm³ pentru motoare
alimentate cu combustibil dual în modul de funcționare cu combustibil
gazos. (3) Valorile-limită ale
emisiilor se aplică doar la o încărcare de peste 70 %. Partea 2 Valorile-limită
ale emisiilor pentru instalațiile medii de ardere noi 1. Valorile-limită ale emisiilor (mg/Nm³)
pentru instalații medii de ardere, altele decât motoare și turbine cu
gaz Poluant || Biomasă solidă || Alți combustibili solizi || Combustibili lichizi, alții decât păcura grea || Păcură grea || Gaze naturale || Combustibili gazoși, alții decât gazele naturale SO2 || 200 || 400 || 170 || 350 || - || 35 NOX || 300 || 300 || 200 || 300 || 100 || 200 Particule în suspensie || 1.1. 20(1) || 20 || 20 || 20 || - || - (1) 25 mg/Nm3 pentru instalațiile
cu o putere termică mai mică sau egală cu 5 MW. 2. Valorile-limită ale emisiilor (mg/Nm³)
pentru motoare și turbine cu gaz Poluant || Tipul instalației || Combustibili lichizi || Gaze naturale || Combustibili gazoși, alții decât gazele naturale SO2 || Motoare și turbine cu gaz || 60 || - || 15 NOX || Motoare || 190 (1) || 95 (2) || 190 Turbine cu gaz (3) || 75 || 50 || 75 Particule în suspensie || Motoare și turbine cu gaz || 10 || - || - (1) 225 mg/Nm³ pentru motoare
alimentate cu combustibil dual în modul de funcționare cu combustibil
lichid. (2) 190 mg/Nm³ pentru motoare
alimentate cu combustibil dual în modul de funcționare cu combustibil
gazos. (3) Valorile-limită ale
emisiilor se aplică doar la o încărcare de peste 70 %. ANEXA III Valorile de
referință pentru valori-limită mai stricte ale emisiilor, menționate
la articolul 5 alineatul (4) Toate valorile-limită ale emisiilor
prevăzute în prezenta anexă sunt definite la o temperatură de
273,15 K, o presiune de 101,3 kPa și după corecția în funcție
de conținutul de vapori de apă al gazelor reziduale și la un conținut
standardizat de O2 de 6 % în cazul instalațiilor de ardere
care utilizează combustibili solizi, 3 % în cazul instalațiilor
de ardere, altele decât motoare și turbine cu gaz, care utilizează
combustibili lichizi și gazoși și 15 % în cazul motoarelor și
turbinelor cu gaz. Valorile de referință pentru
valorile-limită ale emisiilor (mg/Nm³) pentru instalații medii de
ardere, altele decât motoare și turbine cu gaz Poluant || Putere termică nominală (MW) || Biomasă solidă || Alți combustibili solizi || Combustibili lichizi || Gaze naturale || Combustibili gazoși, alții decât gazele naturale NOX || 1-5 || 200 || 100 || 120 || 70 || 120 > 5-50 || 145 || 100 || 120 || 70 || 120 Particule în suspensie || 1-5 || 10 || 10 || 10 || - || - > 5-50 || 5 || 5 || 5 || - || - Valorile de referință pentru
valorile-limită ale emisiilor (mg/Nm³) pentru motoare și turbine cu
gaz Poluant || Tipul instalației || Combustibili lichizi || Gaze naturale || Combustibili gazoși, alții decât gazele naturale NOX || Motoare || 150 || 35 || 35 Turbine cu gaz (1) || 50 || 20 || 50 (1) Valoarea de referință
se aplică doar la o încărcare de peste 70 %. ANEXA IV Monitorizarea
emisiilor 1. Sunt necesare măsurători
periodice de SO2, NOx și particule în suspensie cel
puțin la fiecare trei ani pentru instalațiile medii de ardere cu o
putere termică nominală mai mare de 1 MW și mai mică
20 MW și cel puțin o dată pe an pentru instalațiile
medii de ardere cu o putere termică nominală mai mare sau egală
cu 20 MW, dar mai mică de 50 MW. 2. Măsurătorile sunt
necesare numai pentru poluanții pentru care în anexa II se prevede o
valoare-limită a emisiilor pentru instalația în cauză. 3. Primele măsurători se
efectuează în termen de trei luni de la înregistrarea instalației. 4. Ca alternativă la
măsurătorile de SO2 menționate la punctul 1, se pot
utiliza alte proceduri, verificate și aprobate de către autoritatea
competentă, pentru a stabili emisiile de SO2. 5. Eșantionarea și analiza
substanțelor poluante și măsurarea parametrilor de proces,
precum și orice alternativă utilizată, astfel cum se menționează
la punctul 4, se efectuează în conformitate cu standardele CEN. În cazul
în care nu există standarde CEN disponibile, se aplică standarde ISO,
standarde naționale sau alte standarde internaționale care
garantează furnizarea de date de o calitate științifică
echivalentă.