19.8.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 271/45

Raportor

dna Kadri TILLEMANN (EE-PPE) președinta Consiliului local din Keila

Document de referință

Scrisoarea vicepreședintelui Comisiei Europene din 13 decembrie 2013

1.

recunoaște că în mai 2011, liderii UE și-au asumat ca unul dintre obiectivele principale ale Strategiei UE 2020 „stoparea pierderii biodiversității și a degradării serviciilor ecosistemice din UE până în 2020 și refacerea acestora în măsura posibilului, odată cu sporirea contribuției UE la combaterea pierderii biodiversității pe plan mondial”. Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2020, în forma adoptată de Comisia Europeană în mai 2011 (1) și aprobată de către Consiliu (2), cuprinde șase obiective principale și 20 de acțiuni pentru a ajuta Europa să-și atingă obiectivul în materie de biodiversitate pentru 2020;

2.

recunoaște că Strategia UE are un mandat global. Ea transpune obiectivele și angajamentele globale asumate de UE în 2010, la cea de-a 10-a Conferință a părților (COP 10), la Convenția privind diversitatea biologică (CDB) a Națiunilor Unite, și anume Planul strategic privind biodiversitatea pentru 2011-2020 (Decizia X/2), inclusiv cele 20 de obiective Aichi în materie de biodiversitate pentru 2020 (3);

3.

reamintește că pierderea de biodiversitate reprezintă o problemă mondială, cu consecințe grave asupra mediului și sănătății, dar și socioeconomice, care afectează calitatea vieții persoanelor. Este vorba de un fenomen cu cauze multiple, printre care se remarcă acțiunea omului;

4.

atrage atenția asupra faptului că autoritățile locale și regionale (ALR) (4) au un rol esențial de jucat în punerea în aplicare pe teren a obiectivelor europene și internaționale în materie de biodiversitate și ca atare de a contribui la eforturile guvernelor naționale de a preveni, pe viitor, pierderea biodiversității. Ca urmare a procesului de descentralizare în curs, în numeroase state membre, ALR dețin responsabilități tot mai mari în ce privește implementarea politicilor legate de biodiversitate;

5.

subliniază importanța aplicării principiilor cuprinse în Cartea albă a CoR privind guvernanța pe mai multe niveluri și în Carta privind guvernanța pe mai multe niveluri în Europa, adoptată de CoR în aprilie 2014 (5) în cadrul implementării Strategiei UE în domeniul biodiversității și a obiectivelor Aichi. În viziunea CoR, guvernanța pe mai multe niveluri înseamnă o acțiune coordonată a Uniunii Europene, a statelor membre și a autorităților locale și regionale, bazată pe parteneriat în toate etapele ciclului de elaborare a politicilor, de la elaborarea propriu-zisă și până la implementarea politicilor UE. Guvernanța în materie de biodiversitate și de servicii ecosistemice presupune existența unor instrumente și a unor mandate coerente în materie de politici, la toate nivelurile de guvernare;

6.

solicită Comisiei Europene să elaboreze o evaluare a statelor membre în ceea ce privește guvernanța pe mai multe niveluri în materie de biodiversitate și identificarea rolului activ al autorităților locale și regionale în cadrul acestei guvernanțe. Documentul evocat trebuie să identifice totodată zonele a căror biodiversitate poate fi amenințată ca urmare a absenței unui model de guvernanță articulat, care să cuprindă statele membre, autoritățile locale și regionale și părțile interesate relevante de pe plan social și economic, oferind și sugestii în vederea abordării acestor riscuri;

7.

salută în acest context faptul că în Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2020 se afirmă că „obiectivele comune ale UE și CBD trebuie să fie urmărite printr-o combinație de măsuri la nivel subnațional, național și UE” și că Comisia Europeană urmărește stabilirea unor parteneriate eficiente de lungă durată cu „alte părți interesate implicate în amenajarea teritoriului și gestionarea utilizării terenurilor, pentru a pune în aplicare strategiile privind biodiversitatea la toate nivelurile”;

8.

subliniază importanța Deciziei X/22 a CDB (6), care cuprinde „Planul de acțiune privind administrațiile subnaționale, orașele și alte autorități locale în favoarea biodiversității (2011–2020)”, precum și a Deciziei XI/8(A) a CDB (7). CoR consideră Decizia X/22 a CDB ca pe un document unic în felul său deoarece reprezintă cea mai avansată decizie în materie de „guvernanță pe mai multe niveluri” a unui acord multilateral de mediu (AMM);

9.

reamintește că avizul CoR pentru pregătirea COP 10 a CDB (8) și delegația CoR la COP 10 au susținut cu tărie adoptarea Deciziei X/22 a CDB; mai mult, în memorandumul de înțelegere semnat cu UNEP în 2012, CoR a fost de acord să promoveze punerea în aplicare a Deciziei CDB;

10.

solicită statelor membre să implementeze angajamentele la care au subscris prin Decizia X/22 a CDB în vederea îmbunătățirii mecanismelor de guvernanță și a instrumentelor lor juridice și voluntare, astfel încât să stabilească relații cu ALR și să le sprijine pe acestea din urmă în acțiunile locale și regionale în materie de biodiversitate, ținând seama, totodată, de misiunea, obiectivele și lista orientativă de acțiuni din cadrul Deciziei X/22 a CDB, precum și de obiectivele și acțiunile Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2020;

11.

salută menționarea de către Consiliu, în Concluziile sale din 12 iunie 2014 privind COP 12 a CDB din octombrie 2014 (9), a rolului jucat de autoritățile locale și regionale în promovarea implementării Planului strategic din cadrul CDB în perspectiva 2020 și a îndeplinirii obiectivelor Aichi în materie de biodiversitate și solicită Consiliului ca, în concluziile sale viitoare privind COP a CDB, să reflecte abordarea bazată pe guvernanța pe mai multe niveluri printr-o mai bună recunoaștere a autorităților locale și regionale ca părți interesate de la nivel guvernamental, distincte de alte părți interesate din cadrul procesului CDB;

12.

urmărește împărtășirea experiențelor sale legate de guvernanța pe mai multe niveluri în materie de biodiversitate și de implementare a Deciziei X/22 a CDB cu ALR din alte regiuni ale lumii, prin însoțirea delegației UE la COP12 a CDB în calitate de observator, în luna octombrie 2014, pe baza experienței participării CoR la COP10 și la încheierea Memorandumului de înțelegere (MoU) cu UNEP, astfel încât vocea ALR europene să fie reprezentată în mod corespunzător;

13.

atrage atenția asupra faptului că a solicitat un studiu pe tema „Guvernanța pe mai multe niveluri a capitalului nostru natural” (10), pentru a sprijini elaborarea prezentului aviz și pentru a analiza cooperarea dintre statele membre și ALR de pe teritoriul lor, acțiunile inovatoare ale ALR și bunele practici actuale, precum și pentru a furniza mai multe sugestii practice și detaliate în vederea îmbunătățirii guvernanței pe mai multe niveluri;

14.

încurajează ALR să dea un bun exemplu și salută cu căldură strategiile, acțiunile și abordările inovatoare ale mai multor ALR în vederea protejării și gestionării biodiversității și ecosistemelor lor într-un mod sustenabil; de asemenea, salută inițiativele lăudabile ale unor state membre pentru a sprijini ALR de pe teritoriul lor. Toate aceste acțiuni sunt surse de inspirație pentru următoarele recomandări de politici:

15.

solicită statelor membre să asigure sau să îmbunătățească implicarea ALR în elaborarea, revizuirea și implementarea strategiilor și a planurilor de acțiune naționale privind biodiversitatea, incluzând, de exemplu, asociațiile naționale ale ALR în comisiile sau comitetele de coordonare naționale privind biodiversitatea;

16.

încurajează statele membre să dezvolte în continuare, în cooperare cu asociațiile naționale ale ALR de pe teritoriul lor, elaborarea de ghiduri, inițiativele de consolidare a capacităților și serviciile de consiliere practică privind strategiile, planurile de acțiune și măsurile locale și regionale privind biodiversitatea;

17.

încurajează călduros autoritățile regionale, orașele și localitățile să elaboreze, la nivel regional și, respectiv, local, strategii și planuri de acțiune în domeniul biodiversității și recunoaște inițiativele deja întreprinse în acest domeniu. Aceste documente pot furniza atât o viziune de ansamblu, cât și un cadru practic pentru gestionarea durabilă a biodiversității la nivelurile subnaționale, ținând seama totodată de obiectivele în materie de biodiversitate definite la nivel național, european și la nivelul CDB;

18.

încurajează statele membre ca, în colaborare cu asociațiile naționale ale ALR, de exemplu, să sprijine stabilirea de legături între ALR pentru a consolida gestionarea biodiversității și să creeze sau să susțină financiar sisteme naționale de premiere/recunoaștere care promovează acțiunile în domeniul biodiversității desfășurate de ALR;

19.

încurajează ALR să abordeze biodiversitatea într-un mod cuprinzător în cadrul departamentelor lor administrative și să consolideze capacitățile administrațiilor lor, valorificând în mod optim proiectele de consolidare a capacităților administrative, pachetele de formare sau orientările oferite ALR la nivel național, european sau internațional; de asemenea, încurajează ALR să-și consolideze colaborarea în domeniul biodiversității în cadrul asociațiilor, rețelelor sau platformelor ALR de la nivel național, european și internațional, ca un mijloc important de reunire a resurselor și a experienței pentru a aborda provocările comune și pentru a asigura statelor membre, UE și CDB consiliere comună în materie de politici;

20.

solicită statelor membre să-și îmbunătățească coordonarea cu ALR de pe teritoriul lor în momentul pregătirii documentelor de poziție naționale și al monitorizării din contextul cadrului comun de implementare al Strategiei UE în domeniul biodiversității sau în contextul activităților legate de CDB (activități de raportare);

21.

solicită statelor membre ca, în colaborare cu autoritățile locale și regionale, să elaboreze indicatori compatibili, pentru a permite comparația dintre condițiile și evoluția situației la diferite niveluri de intervenție în domeniile de acțiune din cadrul strategiilor privind biodiversitatea;

22.

reafirmă necesitatea ca statele membre și ALR să coopereze efectiv și rapid pentru a finaliza elaborarea planurilor de gestionare a siturilor Natura 2000 sau a instrumentelor echivalente care stabilesc măsurile de conservare și refacere necesare pentru a atinge obiectivului specific 1 din Strategia UE în domeniul biodiversității;

23.

speră să se producă o mobilizare colectivă a statelor membre și a ALR pentru a se atinge cel de-al doilea obiectiv al Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2020, care urmărește refacerea până în 2020 a cel puțin 15 % din ecosistemele degradate, inversarea tendinței de pierdere a biodiversității și de degradare a ecosistemelor, precum și refacerea lor pe întreg teritoriul european și nu numai în zonele Natura 2000;

24.

își reiterează apelul (11) adresat ALR de a aplica principiul „nicio pierdere netă de biodiversitate și servicii ecosistemice” în cadrul urbanismului și a amenajării teritoriului la nivel regional, al procesului de autorizare a infrastructurii destinate locuințelor, industriei, agriculturii, pescuitului, silviculturii, recreerii, turismului, energiei sau transporturilor și al asistenței financiare, garantând măsuri compensatorii și/sau de compensare a oricăror efecte negative asupra biodiversității și serviciilor ecosistemice care s-ar dovedi în final imposibil de evitat;

25.

amintește că prevenirea degradării ecosistemelor și restaurarea funcțiilor ecosistemelor degradate trebuie să fie prioritatea principală, întrucât măsurile de gestionare a consecințelor dezechilibrelor ecologice cauzate de mâna omului sunt întotdeauna mai costisitoare, mai îndelungate și, mai ales, rezultatele lor sunt incerte;

26.

subliniază importanța studiilor TEEB („Economia ecosistemelor și a biodiversității”) desfășurate la nivel național, regional și local, cu privire la valoarea serviciilor ecosistemice și la necesitatea de a aplica această abordare și în cazul proiectelor locale, pentru a demonstra beneficiile socioeconomice pe care le aduc, de exemplu, zonele protejate la nivel național, regional și local, precum și nevoia de a include valoarea capitalului natural în planificarea de la nivel național, regional și local și în practicile de contabilitate/raportare și bugetare de la aceste niveluri, în sprijinul Acțiunii 5 din Strategia UE în domeniul biodiversității;

27.

consideră că, deși evaluarea economică a serviciilor ecosistemice își poate dovedi utilitatea în contextul anumitor analize costuri-beneficii, atunci când trebuie ales între obiective contradictorii, ea ridică dificultăți metodologice și etice. Din acest motiv, CoR se declară în favoarea unor metode alternative și flexibile de evaluare a costurilor pierderii biodiversității, inclusiv a celor pe care le-a menționat în Avizul CoR 4577/2013 fin;

28.

constată necesitatea de a veni în sprijinul eforturilor depuse de ALR pentru a îmbunătăți cunoștințele existente în ceea ce privește biodiversitatea, ecosistemele și serviciile acestora și cartografierea lor cu ajutorul sistemelor de informații geografice, la o scară adecvată necesităților impuse de planificarea și de monitorizarea situației ecosistemelor la nivel local și/sau regional, necesități de care să se țină seama în cadrul activităților de inventariere și evaluare a serviciilor ecosistemice și a avantajelor acestora în Europa (MAES); de asemenea, consideră necesară sprijinirea ALR în gestionarea datelor spațiale privind mediul în conformitate cu Directiva INSPIRE, în vederea facilitării schimbului de date și stabilirii de conexiuni între infrastructurile ecologice dincolo de granițe;

29.

subliniază necesitatea de a lansa portaluri care să conțină informații online actualizate în materie de biodiversitate si să servească drept punct principal de referință pentru ALR și publicul interesat, care să fie întreținute și revizuite periodic și salută crearea atlasului digital de inventariere și evaluare a serviciilor ecosistemice și a avantajelor acestora în Europa (MAES), care acoperă întreaga UE;

30.

subliniază că urbanizarea reprezintă atât o provocare, cât și o oportunitate de a menține și de a gestiona serviciile ecosistemice. Există în mod clar o necesitate de a se lua în considerare legăturile reciproce dintre factorii motori și tipurile de impact, precum și între fluxurile de intrare și de ieșire prin care orașele sunt conectate la ecosisteme, atât în interiorul, cât și în afara propriilor teritorii. Regiunile urbane ar trebui să fie îndemnate să-și asume o mai mare răspundere pentru a promova și dezvolta metode de integrare a mediului natural și a necesităților și bunăstării umane, iar eforturile lor ar trebui sprijinite. Subliniază totodată importanța peisajului ca expresie a relației omului cu mediul înconjurător, precum și responsabilitatea întreținerii peisajului, aspect cu urmări importante asupra biodiversității. Amintește importanța Convenției europene a peisajului din 2000 și insistă asupra ocaziei de a identifica sinergii cu Strategia în domeniul biodiversității;

31.

subliniază perspectiva economică asupra dezvoltării serviciilor ecosistemice – desfășurarea existenței în limitele unor ecosisteme sănătoase și consolidarea valorii acestora va susține în mod firesc cele mai importante aspecte ale unei economii ecologice: progresul economic durabil, reducerea poluării și utilizarea eficientă a resurselor. Pentru a valorifica beneficiile gestionării ecosistemelor în cadrul unei economii ecologice, procesele aferente trebuie integrate din start în procesele decizionale de la toate nivelurile de guvernanță (respectiv cel local, regional, național și global), pentru a se favoriza o utilizare și mai rațională a resurselor;

32.

subliniază potențialul reprezentat de infrastructurile ecologice ca instrumente teritoriale integrate și multifuncționale pentru punerea în aplicare a principiilor guvernanței pe mai multe niveluri în contextul gestionării și protecției biodiversității și al îmbunătățirii serviciilor ecosistemice din regiuni, contribuind la Agenda teritorială a Strategiei Europa 2020 prin consolidarea coeziunii și a identității teritoriale;

33.

își reiterează apelul (12) adresat ALR de a implementa, de a întreține și de a monitoriza infrastructuri ecologice rurale și urbane, în special prin intermediul responsabilităților lor în materie de urbanism și de amenajare a teritoriului, al reglementărilor privind utilizarea terenurilor, al procedurilor legate de autorizațiile de urbanism, al standardelor, reglementărilor și codurilor din domeniul construcțiilor;

34.

solicită statelor membre să sprijine inițiativele de gestionare și amenajare a infrastructurilor ecologice de la nivel local și regional, prin acordarea resurselor necesare, a unor orientări și instrucțiuni clare, inclusiv prin desemnarea rețelelor naționale de infrastructuri ecologice și a rețelelor ecologice și prin introducerea în legislația și/sau politica referitoare la amenajarea teritoriului național a unor dispoziții care să ia în considerare furnizarea de către ALR a unor infrastructuri ecologice în cadrul propriului lor sistem de amenajare a teritoriului și de urbanism;

35.

subliniază că, pentru ca infrastructurile ecologice să poată fi implementate efectiv, este imperios necesar ca statele membre și ALR să mențină și să dezvolte schemele de cooperare existente care permit cooperarea transfrontalieră a ALR la scară macroregională și paneuropeană și să creeze altele noi; de asemenea, este absolut necesar ca cooperarea descentralizată pentru dezvoltare să consolideze și să valorifice eforturile de gestionare și protecție comună și integrată a biodiversității;

36.

atrage atenția asupra cunoștințelor de care dispun adesea comunitățile locale, bazate pe tradiție sau pe propria experiență în ceea ce privește capacitatea resurselor naturale de a răspunde cu succes necesităților comunității respective și de a-i asigura mijloacele de subzistență. Dacă este susținută în mod corespunzător și integrată cu adevărat în elaborarea și planificarea politicii în materie de biodiversitate, această capacitate poate facilita menținerea și refacerea serviciilor ecosistemice; încurajează statele membre să lanseze inițiative naționale care să urmărească sprijinirea unor parteneriate la nivelul comunităților locale, autonome din punct de vedere financiar, care să contribuie la realizarea obiectivelor naționale în domeniul biodiversității;

37.

subliniază rolul semnificativ al ALR în materie de comunicare, educare și sensibilizare a opiniei publice (activități CEPA). Publicul larg este destul de puțin familiarizat cu obiectivele politicii în domeniul biodiversității. Este însă esențial ca cetățenii și părțile interesate, în sens larg, să fie conștienți de mizele problemei. În opinia CoR, promovarea inițiativelor științifice cetățenești reprezintă o metodă importantă de implicare și educare a publicului și de utilizare eficientă a cunoștințelor locale; de asemenea, încurajează statele membre să acorde asistență ALR la desfășurarea activităților CEPA, de exemplu printr-un mecanism național adecvat de schimb de informații (Clearing House Mechanism – CHM);

38.

subliniază necesitatea ca ALR să-și mențină și să-și intensifice eforturile de sensibilizare a tuturor părților interesate și a opiniei publice cu privire la obiectivele în materie de biodiversitate; în acest scop, ele ar trebui să implementeze sau să promoveze programe de sensibilizare special concepute;

39.

încurajează ALR să sprijine și să oficializeze noi parteneriate între mai multe părți interesate, cu participarea întreprinderilor din sectorul privat, a societății civile, inclusiv ONG-urile de mediu, și a comunității științifice; să coopereze pe plan local sau regional cu acești parteneri în vederea unei utilizări eficiente a fondurilor naționale sau europene (de exemplu prin Programul „Orizont 2020”) și să promoveze angajamentele voluntare ale anumitor sectoare–cheie, cum ar fi agricultura, turismul, precum și ale asociațiilor de sport în aer liber sau ale sectorului afacerilor;

40.

subliniază necesitatea ca toate nivelurile de guvernanță vizate să garanteze implicarea reușită și cuprinzătoare a părților interesate în planificarea politicii privind biodiversitatea și în procesele de implementare, dat fiind că astfel s-ar putea obține rezultate sociale benefice, ca de exemplu o mai bună înțelegere comună a valorilor împărtășite de părțile interesate, un grad sporit de încredere și de învățare; printre acestea se numără și acțiunile participative de succes, de exemplu, în ceea ce privește delimitarea zonelor naturale protejate;

41.

se așteaptă ca viitorul Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind prevenirea și gestionarea introducerii și răspândirii speciilor alogene invazive (13) să sprijine eforturile autorităților locale și regionale de a aborda această amenințare gravă la adresa biodiversității locale, serviciilor ecosistemice, sănătății umane și economiilor. În contextul existenței unui cadru juridic european privind speciile alogene invazive și a orientărilor incluse în legislația și programele naționale și în inițiativele transfrontaliere, autoritățile locale și regionale se află în poziția ideală pentru a lua măsuri eficiente în vederea monitorizării, prevenirii apariției acestor specii, eradicării, prevenirii extinderii și ținerii lor sub control și pentru a pune la dispoziție sprijin și cunoștințe locale, astfel încât să se identifice echilibrul necesar între interesele socioeconomice și ecologice în cauză și să se asigure o mai bună înțelegere a problemei de către cetățeni;

42.

subliniază că biodiversitatea este o problemă intersectorială. Pentru o punere în aplicare efectivă a politicii, conservarea biodiversității ar trebui integrată în agenda diverselor sectoare ale guvernanței naționale, regionale și locale (amenajarea teritoriului, urbanism, peisaj, agricultură, silvicultură, pescuit, energie, schimbări climatice, sănătate, transporturi, locuințe, utilizarea terenului etc.), conform propunerilor Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2020 și obiectivelor Aichi din cadrul CDB;

43.

atrage atenția asupra necesității speciale ca autoritățile de la toate nivelurile de guvernanță să recunoască și să abordeze problema biodiversității la nivel de agricultură, având în vedere potențialul semnificativ în materie de biodiversitate al speciilor, raselor/soiurilor și al resurselor genetice care prezintă interes pentru agricultură și pentru ecosistemul agricol, în general;

44.

solicită ALR și statelor membre, așa cum impune Strategia UE în domeniul biodiversității, să orienteze mai bine fondurile disponibile în cadrul FEADR către conservarea biodiversității, inclusiv prin integrarea unor obiective cuantificate în materie de biodiversitate în programele de dezvoltare rurală regională și prin localizarea coerentă a măsurilor agro-ecologice, precum și prin asigurarea unor alocări bugetare pentru aceste măsuri. În acest sens, ar fi deosebit de util să se promoveze inițiative de dezvoltare locală gestionate de comunitate în materie de biodiversitate (de exemplu, agricultori și silvicultori care urmăresc asigurarea continuității caracteristicilor peisajului sau protecția resurselor genetice);

45.

încurajează statele membre și ALR să asigure utilizarea optimă a oportunităților de finanțare oferite de FEDR, având în vedere că biodiversitatea și ecosistemele sunt incluse pentru prima dată printre obiective, ceea ce oferă surse suplimentare de finanțare a dezvoltării infrastructurii ecologice;

46.

subliniază importanța programului LIFE pentru proiectele de biodiversitate și infrastructură ecologică ale ALR și îndeamnă punctele de contact naționale LIFE să coopereze strâns cu ALR și cu punctele de contact regionale LIFE pentru pregătirea cererilor de finanțare în cadrul acestui program. De asemenea, dorește ca noua categorie de finanțare a proiectelor integrate LIFE să intensifice sprijinul pentru proiectele de la nivel regional și să mobilizeze și alte fonduri ale UE, naționale și private (14);

47.

încurajează ALR, cu sprijinul statelor lor membre respective, să exploreze mijloace inovatoare de finanțare, inclusiv fundațiile de natură privată sau care țin de anumite întreprinderi sau fundațiile de drept public, loteriile regionale sau naționale, parteneriatele public-privat, proiectele de silvicultură care au ca scop absorbția gazelor cu efect de seră sau proiectele de refacere a turbăriilor, stimulentele fiscale, plățile pentru serviciile ecosistemice, etichetarea sau certificarea voluntară; un alt exemplu ar fi parteneriatele întreprinderilor locale; veniturile provenite din eliberarea permiselor de urbanism și a autorizațiilor de construire ar trebui să fie destinate în mod direct inițiativelor pe teme legate de biodiversitatea locală și regională;

48.

încurajează autoritățile locale să urmărească în mod eficient, la toate nivelurile de finanțare, eliminarea subvențiilor și a instrumentelor fiscale care dăunează biodiversității;

49.

subliniază importanța cofinanțării la nivel național a proiectelor UE, astfel încât ALR să-și poată depune candidatura în cadrul unor proiecte UE cofinanțate referitoare la biodiversitate, în așa fel încât să poată valorifica mai bine oportunitățile de finanțare, prin programele operaționale ale fondurilor UE, a unor soluții contextualizate în materie de biodiversitate și de infrastructuri ecologice și să poată investi, conform necesităților, în consolidarea capacităților la nivel transsectorial, în cofinanțare și în colaborarea în rețea; de asemenea, recunoaște importanța programelor naționale de finanțare în sprijinul acțiunilor (pilot) ale ALR care contribuie la realizarea obiectivelor naționale în domeniul biodiversității;

C.

50.

consideră că revizuirea la jumătatea perioadei realizată de Comisia Europeană ar trebui să ia în considerare eventualele schimbări survenite de la lansarea strategiei în 2011 și până la revizuirea de la jumătatea perioadei (în 2015), în special noul cadru financiar și fondurile UE pe perioada 2014-2020 și că numeroase acțiuni ale strategiei ar trebui să fie implementate înainte de lansarea acestei revizuiri. În această privință, CoR împărtășește întru totul punctul de vedere al Consiliului, și anume faptul că Comisia Europeană ar trebui să recomande și alte acțiuni (15), contribuind la creșterea eficienței celei de-a doua etape a implementării strategiei, astfel încât să se garanteze că principalul obiectiv al acestei strategii va fi îndeplinit până în 2020;

51.

este de acord cu Parlamentul European că dovada hotărâtoare a angajamentului UE de a îndeplini obiectivele privind biodiversitatea va fi disponibilizarea finală a noilor fonduri UE pentru 2014-2020 în slujba acestui obiectiv. Măsura insuficientă în care protecția biodiversității a fost integrată în alte politici europene a generat eșecul primei strategii a UE, în 2010 (16). În acest sens, este nevoie de o metodologie de monitorizare a cheltuielilor legate de biodiversitate la nivelul întregului buget al UE, similară celei în curs de elaborare pentru cheltuielile legate de climă;

52.

subliniază importanța procesului de ecologizare ca element central al reformei politicii agricole comune (PAC), în vederea atingerii obiectivelor în materie de biodiversitate. Este indispensabil ca revizuirea la jumătatea perioadei a PAC să facă pași mai clari către garantarea unei îmbunătățiri reale a stării mediului ca urmare a ecologizării, inclusiv în ceea ce privește biodiversitatea în zonele rurale din întreaga Europă;

53.

are încredere în potențialul considerabil al infrastructurilor ecologice, ca instrumente eficiente de stopare a pierderii biodiversității și de evitare a fragmentării habitatului, motiv pentru care se așteaptă ca revizuirea strategiei să indice elementele-cheie de luat în considerare în raportul intermediar al Comisiei Europene privind infrastructurile ecologice, care trebuie prezentat până la sfârșitul anului 2017; se așteaptă, în special, ca în 2018 să se prevadă o propunere de legislație europeană privind TEN-G, o rețea transeuropeană a infrastructurilor ecologice (ca o componentă a bugetului UE de după 2020) și își reiterează recomandările anterioare pe această temă;

54.

reamintește solicitarea (17) pe care a adresat-o Comisiei Europene de a transpune în legislația UE obiectivul referitor la „nicio pierdere netă” de biodiversitate și de servicii ecosistemice, luând în considerare lucrările Comisiei Europene legate de acțiunea 7b din cadrul Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2020;

55.

invită Comisia Europeană să instituie la nivelul UE o schemă referitoare la un angajament sau premiu referitor la orașele și regiunile care au realizări în domeniul biodiversității și o platformă de schimb de informații prin care să se evidențieze contribuția semnificativă și încununată de succes a autorităților locale și regionale europene la reușita Strategiei UE în domeniul biodiversității. CoR salută în acest sens noul premiu Natura 2000, care se adresează însă unei largi categorii de părți interesate;

56.

solicită ca, prin sistemul de informații privind biodiversitatea pentru Europa (BISE), să se îmbunătățească disponibilitatea datelor de înaltă rezoluție cu caracter local mai pronunțat privind serviciile ecosistemice și a altor date de monitorizare, incluzându-se și datele colectate de observatoarele regionale de biodiversitate, precum și datele agregate pentru orașe (cum ar fi evaluările orașelor UE bazate de exemplu pe City Biodiversity Index/Singapore Index), în vederea promovării schimbului de date și de informații între orașe și regiuni, a orientărilor mai bine diferențiate regional în politicile UE și în vederea facilitării raportării îmbunătățirilor la nivel regional sau local în întreaga Europă;

57.

subliniază necesitatea de a continua în mod efectiv dialogul și cooperarea UE cu parteneri–cheie din țările candidate și potențial candidate pentru a-i ajuta să-și dezvolte sau să-și adapteze politicile, astfel încât să atingă obiectivele pentru 2020 în materie de biodiversitate. ALR din UE ar putea oferi ALR din afara UE sprijinul de care acestea din urmă au nevoie pentru a putea contribui la realizarea obiectivelor europene și mondiale în materie de biodiversitate, prin împărtășirea cunoștințelor și bunelor lor practici și prin intermediul comitetelor consultative mixte și al grupurilor de lucru relevante din cadrul CoR, precum și prin ARLEM și CORLEAP; în acest context, CoR solicită Comisiei Europene să promoveze cooperarea descentralizată pentru dezvoltare între ALR din UE și ALR din țările în curs de dezvoltare în cadrul recentei sale inițiative „EU Biodiversity for life” (B4life);

58.

cere ca Strategia UE să recunoască și să sprijine în continuare angajamentul autorităților locale ca parteneri esențiali ai inițiativei BEST, care promovează conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității unice în regiunile ultraperiferice și țările și teritoriile de peste mări ale Uniunii;

D.

59.

solicită Comisiei Europene să sublinieze că acordă o importanță deosebită Deciziei X/22 a CDB și implementării acesteia în Europa.

60.

solicită Comisiei Europene să evidențieze că în UE s-a ajuns la un consens în legătură cu necesitatea absolută ca instituțiile UE, statele membre și ALR să prezinte o abordare pe mai multe niveluri, cooperativă și integrată în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor Aichi în materie de biodiversitate și obiectivele conexe ale Strategiei UE în domeniul biodiversității. Chiar dacă s-au înregistrat deja progrese semnificative în această direcție și există bune practici în diferite state membre, acest proces de cooperare și guvernanță pe mai multe niveluri pare să nu fi fost încă instituit în mod adecvat pe întreg teritoriul UE și trebuie îmbunătățit în continuare;

61.

invită Comisia Europeană să recunoască în rapoartele sale implicarea activă a mai multor ALR din UE în activitățile și rețelele de la nivel global în materie de biodiversitate, inclusiv în cadrul comitetelor consultative înființate în temeiul Deciziei X/22 a CDB, cum ar fi Comitetul consultativ al guvernelor subnaționale și Comitetul consultativ al orașelor din cadrul Alianței mondiale pentru acțiune la nivel local și subnațional în favoarea biodiversității;

62.

recunoaște contribuția Comisiei Europene la decizia X/22 a CDB prin intermediul acestui aviz prospectiv și a cooperării cu studiul CoR pe aceeași temă, precum și prin implicarea CoR în cadrul comun de implementare al Strategiei UE și de asemenea, prin sprijinirea în cadrul programelor LIFE și INTERREG a consolidării capacităților și a schimbului de bune practici și prin crearea de noi oportunități în cadrul noului Proces biogeografic și a Platformei Natura 2000;

63.

încurajează Comisia Europeană să includă rolul specific al ALR în acțiunile externe ale UE în raportul său către CDB cu privire la Decizia X/22, ca exemplu de acțiune-cheie asupra căreia CE/UE intenționează să se concentreze și mai mult pe viitor, cu scopul de a explora – în cooperare cu CoR – modalități suplimentare de sprijinire a cooperării dintre ALR europene și ALR din țările în curs de dezvoltare și din țările vecine cu UE în ceea ce privește gestionarea durabilă a biodiversității și a ecosistemelor, legată de acțiunea (g) din Decizia X/22.