15.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 114/33

1.

salută revizuirea normelor privind ajutoarele de stat pentru pescuit și acvacultură, precum și recenta consultare publică organizată de Comisia Europeană în cadrul acestei revizuiri;

2.

subliniază că este important ca revizuirea să fie privită în contextul: (i) reformei politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), (ii) negocierilor privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM), al altor fonduri structurale și de investiții europene (ESIF), precum și al altor programe relevante ale UE de finanțare a sectorului pescuitului și acvaculturii, precum și (iii) agendei extinse de modernizare a ajutoarelor de stat, condusă de DG Concurență;

3.

își exprimă sprijinul ferm pentru obiectivele generale ale reformei PCP de a se îndrepta spre un pescuit durabil și salută acordul politic încheiat în acest sens în cadrul Președinției irlandeze a Consiliului UE;

4.

reiterează faptul că reforma regulamentelor privind ajutoarele de stat pentru pescuit și acvacultură trebuie să se realizeze pornind de la sprijinirea și facilitarea aplicării reformei PCP ca principiu de bază fundamental; de asemenea, negocierile privind FEPAM trebuie să asigure utilizarea acestui fond pentru obiectivele PCP și realizarea acestora;

5.

subliniază că durabilitatea sectorului pescuitului înseamnă viabilitatea pe termen lung și durabilitatea stocurilor de pescuit în apele UE, precum și viitorul socio-economic al comunităților de pescari din întreaga UE, fiind necesar să se stabilească un echilibru în evoluția ambelor aspecte;

6.

atrage atenția asupra paradoxului cu care se confruntă UE, fiind vorba, pe de o parte, de o dependență ridicată de importul de produse pescărești și acvicole (în jur de 60% din consumul total), pentru a răspunde cerințelor și aspirațiilor consumatorilor din UE, iar pe de altă parte, de o nevoie esențială de a recupera și de a respecta producția maximă durabilă (MSY) a resurselor de pescuit din UE pentru a asigura disponibilitatea acestora pentru generațiile viitoare; în acest sens, reamintește că activitățile acvicole contribuie la furnizarea unui produs identic cu cel provenit din pescuitul maritim, însă obținut prin mijloace durabile și fără a compromite conservarea stocurilor de pești. În plus, acvacultura asigură niveluri ridicate ale ocupării forței de muncă, îndeplinind rolul unui amortizor social eficient în perioade de criză;

7.

subliniază importanța unei orientări eficiente a ajutoarelor, astfel încât flotele de mici dimensiuni, inclusiv cele de pescuit artizanal, precum și culegerea de crustacee, care însumează majoritatea navelor din totalul flotei UE, cu condiția să opereze pe baza unor practici de pescuit sustenabile, să primească o cotă din PCP și FEPAM care să reflecte reprezentarea lor numerică și socioeconomică;

8.

subliniază faptul că o utilizare mai durabilă a subvențiilor publice din sectorul pescuitului necesită o voință politică puternică și acțiune la toate nivelurile de guvernanță din UE, așa cum se constată din eșecul reformelor PCP din 2002 de a îndeplini obiectivele de mediu, sociale și economice, stocurile de pește fiind exploatate în proporție de 22% la randamente maxime durabile, 35% – supraexploatate, iar 43% – în afara limitelor biologice de siguranță (sursa: studiu IEPM pentru Parlamentul European 2011);

9.

ia act de faptul că Raportul special nr. 12/2011 al Curții de Conturi Europene afirmă că supracapacitatea flotei de pescuit continuă să fie unul dintre principalele motive pentru eșecul PCP în asigurarea unei activități de pescuit durabil;

10.

recunoaște că atingerea acestui obiectiv de durabilitate necesită schimbări structurale și diversificare în sectorul pescuitului și subliniază că normele și măsurile privind ajutoarele de stat trebuie să faciliteze aceste schimbări, concentrându-se în special pe sprijinirea dezvoltării economiei pe uscat (industria de prelucrare, acvacultură durabilă, piețe locale de pește, produse noi, lanțuri de aprovizionare locale etc.), a formelor noi și durabile de pescuit în mările și oceanele Europei (subliniind, în special, rolul flotelor de mici dimensiuni de pescuit de coastă și al pescuitului, dar acordând totodată o atenție specială îmbunătățirilor din celelalte segmente ale flotei în materie de selectivitate, eficiență energetică etc., care contribuie la furnizarea de produse pescărești în UE, în special dacă sunt pentru consum uman) și economiei marine și acvicole în sens larg. Ajutoarele de stat nu trebuie să fie utilizate pentru a sprijini practicile de pescuit nedurabile;

11.

recunoaște valoarea și importanța sectorului pescuitului în UE, atrăgând atenția asupra concentrației mari de locuri de muncă în anumite teritorii și regiuni din Europa, precum și a impactului direct pe care îl are restructurarea sectorului pescuitului asupra acestor comunități;

12.

înțelege că presiunile asupra comunităților rurale, litorale și de pescuit sunt deosebit de acute în contextul crizei socio-economice cu care se confruntă Europa în prezent și că acest lucru înseamnă că un sprijin orientat la nivel teritorial este extrem de important pentru prosperitatea și viabilitatea pe termen lung a acestor comunități;

13.

constată că sectorul pescuitului, ca multe alte sectoare, este subvenționat și că acest lucru reprezintă o provocare semnificativă – în sensul unei dependențe excesive de fondurile publice – și, în același timp, o oportunitate, deoarece oferă Comisiei Europene, statelor membre și autorităților locale și regionale capacitatea de a utiliza resurse publice pentru a aplica reforme-cheie în acest sector;

14.

reiterează necesitatea de a se utiliza toate resursele disponibile cât mai eficient cu putință și solicită să se acorde o prioritate deosebită sprijinirii comunităților de coastă și de pescuit în cadrul pregătirii acordurilor de parteneriat și viitoarelor programe operaționale pentru ESIF, în contextul unui cadru de reglementare reformat al ajutoarelor de stat care să fie sensibil și receptiv la nevoile economice ale acestor comunități;

15.

solicită flexibilitate în utilizarea ESIF pentru a se asigura orientarea resurselor către comunitățile rurale, litorale și de pescuit și solicită Comisiei Europene să se angajeze în mod clar în revizuirea normelor privind ajutoarele de stat pentru a se asigura că în practică ele facilitează această orientare și nu o împiedică;

16.

susține că, dacă sunt mobilizate în mod eficient și eficace, aceste resurse oferă o oportunitate de a transforma industriile de pescuit și acvacultură ale UE și ajută la trecerea către un sector durabil al pescuitului și acvaculturii, susținând totodată aspirațiile mai generale ale Strategiei de creștere albastră de a consolida economia marină și acvicolă, precum și legăturile cu economia de pe uscat, în special adăugând valoare peștelui recoltat, prin dezvoltarea economiei de pe uscat, a piețelor locale și a unor produse inovatoare, precum și prin sensibilizarea consumatorilor (mai ales în legătură cu aspecte precum lanțul scurt de aprovizionare, caracterul sezonier sau tipic al produsului etc.);

17.

invită Comisia Europeană, statele membre și alte autorități publice din Europa să profite de ocazie și să folosească perioada 2014-2020 ca pe o perioadă în care să stimuleze o schimbare reală;

18.

constată că regulamentele de minimis și de exceptare pe categorii nu reprezintă întreaga imagine a subvențiilor pentru sectorul pescuitului și acvaculturii, dat fiind că statele membre au posibilitatea de a stabili scheme de ajutor „notificate” (care necesită aprobarea preliminară a Comisiei Europene);

19.

constată, de asemenea, că sectorul pescuitului beneficiază de scutiri de taxe de combustibil, care produc anual un beneficiu direct în ceea ce privește costurile operaționale ale navelor de pescuit, estimat la aproximativ 1,5 miliarde EUR în UE, în timp ce ajutoarele de minimis permit, de asemenea, furnizarea unor subvenții de combustibil pentru nave;

20.

menționează un studiu realizat la solicitarea DG Afaceri Maritime în 2009, care estimează că în temeiul Regulamentului privind ajutoarele de minimis se vor pune la dispoziție în jur de 718 milioane EUR, deși cifrele reale privind ajutoarele de minimis sunt greu de obținut din cauza lipsei de monitorizare eficientă la nivelul UE; în plus, se estimează că în temeiul Regulamentului de exceptare pe categorii în domeniul pescuitului se acordă anual o sumă de 8 milioane EUR;

21.

constată că studiul 2009 realizat pentru DG Afaceri Maritime a subliniat, de asemenea, o serie de riscuri în punerea în aplicare a regulamentului de minimis, inclusiv: (i) potențialul impact negativ asupra utilizării Fondului European pentru Pescuit (FEP) în statele membre în care s-a dat prioritate sprijinului de minimis, (ii) potențialul efect de denaturare al utilizării diferite a ajutoarelor de minimis de către diferitele state membre și (iii) riscul ca ajutoarele de minimis să fie folosite pentru a sprijini menținerea în activitate a navelor contrar obiectivelor de reformă mai ample, de a reduce dimensiunea și amploarea flotei de pescuit;

22.

salută transparența pe care o capătă ajutorul de minimis prin includerea acestor date în rapoartele anuale ale statelor membre cu privire la ajutoarele de stat, ca fiind un factor important în asigurarea transparenței mecanismului;

23.

recunoaște că Comisia Europeană trebuie să găsească un echilibru între, pe de o parte, încercarea de a reduce birocrația și cerințele de monitorizare și, pe de altă parte, asigurarea punerii în aplicare a unui număr suficient de controale și a transparenței; reiterează faptul că obiectivele generale ale reformelor PCP oferă o justificare suficientă pentru o monitorizare solidă și transparentă a modului de utilizare a ajutoarelor de stat în acest sector;

24.

recunoaște că există solicitări de creștere a actualelor praguri ale ajutoarelor de minimis (30 000 EUR pentru o întreprindere pe o perioadă de trei ani fiscali), pentru a oferi autorităților locale și regionale o mai mare flexibilitate în sprijinirea intervențiilor la nivel teritorial, considerate deosebit de importante, dată fiind concentrația mare de locuri de muncă în sectorul pescuitului în anumite regiuni și comunități; recunoaște că orice revizuire a pragului ajutoarelor de minimis ar trebui să țină seama de necesitatea de a respecta concurența și piața comună;

25.

afirmă, însă, că există riscul ca o creștere a pragurilor de minimis să creeze în continuare posibilitatea de a sprijini practicile de pescuit nedurabile, subminând astfel obiectivul general al reformelor PCP pentru pescuitul durabil în UE; acest risc poate fi totuși prevenit în cazuri specifice, de nivel național, în care lipsa de sustenabilitate este cauzată de motive independente de sectorul de producție sau de prelucrare;

26.

invită, prin urmare, Comisia Europeană ca, în evaluarea impactului pentru regulamentele revizuite și în cadrul evaluării răspunsurilor la consultare, să prezinte o analiză detaliată a impactului potențial (din perspectiva aplicării reformelor extinse ale PCP) al (i) menținerii actualelor praguri de minimis din sector, (ii) creșterii pragurilor de minimis și (iii) reducerii sau eliminării integrale a pragurilor de minimis;

27.

susține că această evaluare a impactului ar trebui să includă, de asemenea, rolul jucat de măsurile de ajutor de minimis, ca parte din spectrul mai larg de intervenții publice în cadrul acestui sectorul, în special modul în care abordează „lacunele” din dispoziții care nu pot fi acoperite de către noul FEPAM, de către Regulamentul general de exceptare pe categorii pentru sectorul pescuitului și acvaculturii, și de schemele notificate de ajutor pentru acest sector;

28.

subliniază că este necesar ca în perioada 2014-2020 FEPAM să fie utilizat mai eficient decât s-a utilizat FEP până în prezent, dat fiind faptul că FEPAM este un mecanism principal de finanțare, prin care sprijinul poate fi orientat către sectorul pescuitului și cel al acvaculturii pentru a realiza obiectivele generale ale reformelor PCP;

29.

consideră că merită examinată posibilitatea de a scoate sprijinul acordat pentru prelucrarea și comercializarea produselor pescărești și de acvacultură din regulamentele sectoriale de minimis/de exceptare pe categorii și de a îl include în schimb în cadrul regulamentelor generale de minimis/de exceptare pe categorii;

30.

susține că o astfel de schimbare intră în logica obiectivului Comisiei Europene de a crea un sector al pescuitului și al acvaculturii mai comercializat și mai profitabil și de a examina modalități de a adăuga valoare produselor de pescuit și de a dezvolta lanțurile de aprovizionare și economia de pe uscat, în sens mai larg, precum și de a găsi abordări noi și inovatoare;

31.

observă introducerea sprijinului către activitățile de prelucrare pe uscat ale sectoarelor de pescuit și acvacultură în regulamentul general de minimis ar permite ca astfel de măsuri să beneficieze de praguri de intervenție mai mari prevăzute în regulament (200 000 EUR în prezent), ajutând la depășirea barierelor din calea investițiilor în economia pe uscat și contribuind la obiectivul de a maximiza posibila „valoare adăugată” a produselor din pește pentru comunităților locale de pescari;

32.

invită Comisia Europeană să ia în considerare acest lucru în procesul de revizuire a regulamentelor privind ajutoarele de stat pentru pescuit și acvacultură, evaluând în special potențialele beneficii economice pe care o astfel de abordare le-ar putea avea pentru economia pe uscat și pentru comunitățile de pescari și evaluând totodată măsura în care o astfel de schimbare ar putea avea „consecințe neprevăzute”, de exemplu, intensificarea practicilor de pescuit nedurabile;

33.

invită Comisia Europeană să revizuiască lista măsurilor de ajutor cuprinse în regulamentul de exceptare pe categorii pentru a asigura conformitatea acestora cu reforma politicii comune în domeniul pescuitului, precum și pentru a nu permite prin niciunul dintre regulamentele privind ajutoarele de stat (nici prin FEPAM) sprijinirea practicilor de pescuit nedurabile;

34.

subliniază că domeniul de aplicare al regulamentului de exceptare pe categorii cuprinde sprijinirea unei game de măsuri ecologice și de conservare a mediului acvatic și invită Comisia Europeană să mențină și să extindă domeniul de aplicare al regulamentului, pentru a permite investiții care să protejeze, să conserve și să îmbunătățească mediul marin și acvicol, inclusiv sprijin pentru cercetarea marină/acvicolă, colectarea datelor, sprijinirea sectorului în cazuri specifice, de nivel național, în care lipsa de sustenabilitate este cauzată de motive independente de sectorul de producție sau de prelucrare etc.;

35.

invită statele membre, autoritățile locale și regionale, precum și alte părți interesate să privească imaginativ oportunitățile oferite de aceste regulamente (și de FEPAM), pentru a se asigura că se optimizează toate măsurile care sporesc dezvoltarea durabilă a sectorului de pescuit, a acvaculturii, a mediului marin și a comunităților de coastă;