9.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 93/125

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Siria,

—

având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe privind Siria din 23 ianuarie, 18 februarie, 11 martie, 22 aprilie, 27 mai, 24 iunie, 9 iulie și 22 iulie 2013, având în vedere Concluziile Consiliului European din 8 februarie 2013 referitoare la Siria,

—

având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Catherine Ashton, din 21 august 2013 referitoare la cele mai recente rapoarte privind utilizarea armelor chimice la Damasc, din 23 august 2013 referitoare la marea urgență cu care se impune o soluționare politică a conflictului sirian (reflectând poziția convenită de UE cu privire la Siria din 7 septembrie 2013) și din 10 septembrie 2013 referitoare la propunerea de a pune armele chimice ale Siriei sub control internațional,

—

având în vedere Convențiile de la Geneva din 1949 și protocoalele adiționale la acestea, Protocolul de la Geneva (la Convenția de la Haga) privind interzicerea utilizării gazului asfixiant, otrăvitor sau a altor tipuri de gaz și a mijloacelor bacteriologice de purtare a războiului, semnat la Geneva la 17 iunie 1925, precum și standardele stabilite în Convenția privind armele chimice,

—

având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, potrivit Organizației Națiunilor Unite, de la începutul represiunii violente a protestatarilor pașnici din Siria, în martie 2011, au fost ucise peste 100 000 de persoane, majoritatea civili; întrucât, potrivit Oficiului pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare al ONU (OCHA), 4,25 milioane de persoane sunt strămutate în interior și există peste 2 milioane de refugiați sirieni, în principal în Turcia, Iordania, Liban, Egipt și Irak;

B.

întrucât la 21 august 2013 a fost comis un atac chimic pe scară largă la periferia Damascului, în cursul căruia au fost ucise sute de persoane, printre care multe femei și copii; întrucât atacul a constituit o încălcare flagrantă a legislației internaționale, o crimă de război și o crimă împotriva umanității; întrucât informațiile provenind din numeroase surse diferite confirmă existența unui astfel de atac și par să constituie dovezi clare conform cărora regimul sirian este răspunzător de aceste atacuri;

C.

întrucât guvernul Siriei a consimțit, la 25 august 2013, după patru zile de la atacul chimic, ca inspectorii ONU să poată vizita locul; întrucât Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, i-a solicitat insistent echipei de inspectori să-și prezinte constatările cât mai curând posibil; întrucât mandatul misiunii de inspecție a ONU este limitat la a stabili dacă au fost folosite arme chimice, fără a aborda problema celor răspunzători de această acțiune;

D.

întrucât, la 9 septembrie 2013, Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon și, la 10 septembrie 2013, VP/ÎR Catherine Ashton au salutat propunerea de a transfera armele chimice ale regimului sirian către comunitatea internațională, în vederea distrugerii, propunere deja aprobată de Rusia, Iran și regimul sirian; întrucât dl Ban Ki-moon a afirmat că are în vedere să îndemne Consiliul de Securitate să ceară transferul imediat al acestor arme și al stocurilor de precursori chimici în locuri din Siria în care să poată fi stocate în siguranță și distruse;

1.

condamnă ferm uciderea în masă a civililor cu ajutorul armelor chimice la 21 august 2013 care, potrivit agențiilor de informații occidentale, a avut ca rezultat moartea a cel puțin 1 400 de persoane, printre care 400 de copii, luând act că surse diferite par să indice că regimul sirian este răspunzător de acest atac;

2.

relevă faptul că, confruntată cu folosirea revoltătoare a armelor chimice, comunitatea internațională nu poate rămâne fără reacție; subliniază că utilizarea dovedită a armelor chimice, în special împotriva civililor, constituie o încălcare flagrantă a legislației internaționale, o crimă de război și o crimă împotriva umanității care impune un răspuns unit, clar, ferm și punctual, fără a exclude eventuale măsuri de descurajare, pentru a indica în mod clar că astfel de crime nu sunt acceptabile și pentru a evita orice altă folosire a armelor chimice, în Siria sau oriunde în alte părți;

3.

salută poziția UE cu privire la Siria, convenită în cadrul reuniunii informale a miniștrilor de externe din UE din 7 septembrie 2013; subliniază că situația din Siria impune o abordare comună coerentă din partea statelor membre; cheamă UE și statele membre să continue discuțiile despre situația din Siria în cadrul Consiliului Afaceri Externe și să evalueze măsurile pe care UE le-ar putea adopta pentru a sprijini forțele democratice din cadrul opoziției siriene, să faciliteze dialogul și o abordare comună alături de alți membri ai comunității internaționale, precum și să acorde în continuare asistență umanitară populației din Siria și din țările învecinate; evidențiază faptul că UE ar trebui să depună eforturi îndeosebi pentru sensibilizarea tuturor actorilor relevanți și promovarea unui proces de aplanare a conflictului în întreaga regiune;

4.

solicită ONU să finalizeze urgent investigațiile de amploare cu privire la utilizarea armelor chimice în Siria; cere ca raportul echipei de inspecție să-i fie trimis cât mai curând posibil Consiliului de Securitate, astfel ca acesta să poată lua în discuție acțiunea de ucidere în masă din Siria pe baza concluziilor echipei de investigatori ai ONU și să stabilească măsurile care trebuie adoptate în consecință, pentru a răspunde folosirii armelor chimice în Siria și pentru a-i trage la răspundere pe cei răspunzători de aceasta;

5.

salută propunerea referitoare la punerea la dispoziția comunității internaționale a arsenalului sirian de arme chimice, în vederea distrugerii sale cât mai grabnice, în urma ultimatumului dat de comunitatea internațională, însoțită de o rezoluție cu efecte obligatorii a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite care, în cazul că nu va fi respectată, ar putea fi impusă pe baza tuturor instrumentelor prevăzute în Carta Națiunilor Unite;

6.

consideră că comunitatea internațională ar trebui să ofere o soluție politică pentru Siria care să permită stoparea violenței, prevenirea utilizării în continuare a armelor chimice și să promoveze o tranziție democratică; solicită, în special, Rusiei și Chinei ca, în calitate de membri permanenți ai Consiliului de Securitate, să-și asume responsabilitățile și să faciliteze adoptarea unei poziții comune și realizarea unei soluții diplomatice la criza siriană, fără a exclude ca Adunarea Generală a ONU să-și asume preluarea acestei chestiuni în eventualitatea unui blocaj persistent în cadrul Consiliului de Securitate; este convins că o soluție de durată la actuala criză din Siria nu poate fi realizată decât printr-un proces politic integrator, sub conducere siriană, cu sprijin din partea comunității internaționale; sprijină în continuare, în acest spirit, eforturile UE și ale statelor ale membre, precum și ale Reprezentantului special comun al ONU – Ligii Arabe, Lakhdar Brahimi, urmărind realizarea unor progrese în cadrul Procesului de la Geneva și al Consiliului de Securitate; își reiterează apelul adresat Consiliului de Securitate de a prezenta situația din Siria Curții Penale Internaționale, în vederea unei investigații oficiale; își reiterează apelul adresat Președintelui Assad și regimului său de a părăsi puterea și de a pregăti calea către o tranziție democratică;

7.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la criza umanitară care afectează în prezent Siria și la implicațiile acesteia asupra țărilor învecinate; îndeamnă UE și statele sale membre să își onoreze responsabilitățile în domeniul umanitar și să consolideze asistența acordată refugiaților din Siria; își reiterează apelul adresat tuturor țărilor de a-și îndeplini angajamentele asumate în cadrul Conferinței țărilor donatoare din Kuweit din 30 ianuarie 2013; cere tuturor părților implicate în conflict să faciliteze furnizarea ajutoarelor umanitare și a asistenței prin toate canalele posibile, inclusiv peste frontiere și liniile de conflict și să asigure siguranța întregului personal medical și a lucrătorilor umanitari;

8.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, precum și tuturor părților implicate în conflictul din Siria.