This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52013DC0801
DRAFT JOINT EMPLOYMENT REPORT accompanying the Communication from the Commission on Annual Growth Survey 2014
PROIECT DE RAPORT COMUN PRIVIND OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ care însoțește Comunicarea Comisiei privind Analiza anuală a creșterii 2014
PROIECT DE RAPORT COMUN PRIVIND OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ care însoțește Comunicarea Comisiei privind Analiza anuală a creșterii 2014
/* COM/2013/0801 final - 2013/ () */
PROIECT DE RAPORT COMUN PRIVIND OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ care însoțește Comunicarea Comisiei privind Analiza anuală a creșterii 2014 /* COM/2013/0801 final - 2013/ () */
1. PIAȚA
FORȚEI DE MUNCĂ - TENDINȚE ȘI PROVOCĂRI SOCIALE ÎN
UNIUNEA EUROPEANĂ[1] Șomajul a
atins niveluri fără precedent în UE-28. După
ce, în perioada 2003‑2008, rata șomajului a scăzut cu peste 2
puncte procentuale, criza financiară și economică a provocat o
gravă deteriorare a situației (graficul 1). Între 2008 (cifra
anuală) și al doilea trimestru din 2013 (ajustată în
funcție de variațiile sezoniere), rata șomajului în UE-28 a
crescut de la 7,1% la 10,9%. Cu câteva excepții, evoluțiile
înregistrate de-a lungul timpului au fost mai mult sau mai puțin similare
pentru diferite grupuri de pe piața forței de muncă. În primul
rând, șomajul în rândurilor tinerilor este, după cât se pare, mai
sensibil la conjunctura economică în general. În al doilea rând, odată
cu declanșarea crizei, a existat o creștere mai rapidă a șomajului
în rândul bărbaților decât în rândul femeilor, în principal deoarece
„sectoarele dominate de bărbați” au fost cele mai afectate. Acest
lucru reiese din creșterea observată între anii 2008 și 2009
pentru rata totală a șomajului, mai mare decât pentru șomajul
înregistrat în rândul femeilor. În ceea ce privește diferențele
structurale, tinerii, muncitorii slab calificați și resortisanții
din țările terțe[2] sunt
afectați de niveluri mai ridicate ale șomajului. Graficul 1:
Evoluția ratelor șomajului în UE-28 începând din 2003, total,
lucrători tineri, lucrători mai în vârstă și lucrători
slab calificați Notă: cifrele pentru 2013 fac referire
la al doilea trimestru; cifrele pentru perioada 2003-2012 sunt date anuale.
Sursa: Eurostat Șomajul a
încetat să mai crească de la mijlocul anului 2013.
De la începutul anului 2013, rata șomajului s-a menținut la un nivel
relativ stabil. În septembrie 2013 numărul total de șomeri se ridica
la aproape 26,9 milioane (cifră ajustată în funcție de
variațiile sezoniere). Rata corespunzătoare a fost de 11%,
nemodificată pentru cea de a șasea lună consecutivă.
Privind în perspectivă, este încă prea devreme pentru a aprecia
dacă acesta este sau nu începutul unei inversări a tendințelor, ele
nefiind similare la nivelul UE. Comparativ cu septembrie 2012, șomajul a
crescut în 16 state membre (cel mai mult în EL, CY, IT și NL) și a
scăzut în 12 țări (cel mai puternic în statele baltice, IE și
HU) Aceste diferențe corespund mai mult sau mai puțin evoluțiilor
PIB-ului din statele membre. Șomajul de
lungă durată este încă în creștere, din cauza
perioadei lungi de criză. La finalul celui de al doilea trimestru din 2013,
șomajul de lungă durată a atins un record absolut de 12,5
milioane în UE-28, ceea ce reprezintă 5% din populația activă.
Din 2008, șomajul de lungă durată aproape s-a dublat, cu creșteri
în aproape toate statele membre, cu excepția DE (unde rata a scăzut
de la 4% la 2.5% între 2008 și 2012) și LU (unde rata s-a menținut
stabilă la 1,5% în această perioadă). De-a lungul anului
până la cel de al doilea trimestru din 2013, șomajul de lungă
durată ca procent din șomajul total a crescut de la 45% la 47,1% în
UE-28 (47,0% și 49,5% pentru ZE-17). Există
diferențe considerabile și din ce în ce mai accentuate între ratele
șomajului din diferite state membre, în special în zona euro. De la începutul
crizei, șomajul a înregistrat o creștere puternică în statele
situate în partea de sud a zonei euro și la marginea acesteia și o
creștere mult mai scăzută în alte state membre. În august 2013,
rata șomajului a variat de la 4,9% în AT, 5,2% în DE și 5,9% în LU la
26,6% în ES și 27,6% în EL[3]. Ratele șomajului sunt
disproporționat de mari în EL și ES, iar în PT, HR și CY, unde se
înregistrează rate de peste 16%, șomajul este cu mult peste media UE-28.
În ceea ce privește modificările ratelor șomajului, cea mai mare
creștere de la an la an (între septembrie 2012 și septembrie 2013) a
fost înregistrată în CY (+ 4.4 pp). Tendința este, de asemenea,
relativ negativă în NL și în IT (pornind însă de la un nivel
scăzut) și, într-o măsură mai mică, în BE, BG, HR, LU și
SI. Șomajul în
rândul tinerilor se menține la niveluri foarte ridicate. În septembrie 2013,
în UE-28, șomajul în rândul tinerilor a depășit 23,5%, în
creștere cu 0,4 puncte procentuale față de anul anterior, dar a
fost stabil în ultimele șase luni. Există diferențe notabile
între statele membre, cifrele din septembrie 2013 variind de la 7,7% în DE și
8,7% în AT la 56,5% în ES și 57,3% în EL. În ultimele luni, diferențele
nu s-au mai accentuat, dar rămân foarte mari. Proporția
tinerilor neîncadrați profesional, care nu urmează niciun program
educațional sau de formare profesională (NEET) a continuat să
crească. În perioada 2008-2011, rata tinerilor cu vârste
cuprinse între 15 și 24 de ani neîncadrați profesional și care
nu urmează niciun program educațional sau de formare a crescut cu 2
puncte procentuale, atingând cota de 12,9 % (graficul 2). În 2012, a existat o nouă
creștere a ratei NEET la nivelul UE, dar mai mică decât în anii
anteriori și nu în toate statele membre (s-au înregistrat descreșteri
în AT, UK, LT, LV, RO și BG). Nivelurile rămân ridicate în marea
majoritate a statelor membre (LT, MT, PL, FR, BE, EE, SK, UK, PT, HU, LV, CY,
HR, RO, IE, ES, EL, IT și BG) în timp ce tendințele cele mai recente
(2011-12) din EL și SI, și într-o măsură ceva mai mică
din IT și HU sunt deosebit de îngrijorătoare. Ratele NEET sunt ceva
mai ridicate pentru femei decât pentru bărbați: în 2012, ratele au
fost de 13,4% și respectiv 12,9% (total 13,1%). Fenomenul tinerilor care
nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional
sau de formare este cauzat în principal de creșterea șomajului în
rândul tinerilor și nu neapărat de faptul că inactivitatea este legată
de lipsa studiilor. Graficul
2:
Procentul total de NEET (grupa de vârstă 15-24) în statele membre Sursa:
Eurostat Fenomenul
părăsirii timpurii a școlii se află pe o pantă
progresiv descendentă. Părăsirea timpurie a
școlii a atins un nivel de 12,7% în 2012, în scădere față
de 13,4% cu un an mai devreme. Acest fenomen rămâne o problemă
serioasă, deoarece afectează aproximativ 5,5 milioane de oameni,
dintre care peste 40% sunt șomeri. În anul 2012, în 12 state membre, rata
de părăsire timpurie a școlii s-a situat sub cota de 10 %
vizată de obiectivele Strategiei Europa 2020. Cele mai mari niveluri, de
peste 20%, s-au înregistrat în ES, PT și MT. Europa face progrese mari
către obiectivul unei rate de absolvenți ai învățământului
terțiar de cel puțin 40% până în 2020. În 2012, absolvenții
de învățământ terțiar reprezentau 35,7%. În ciuda crizei,
gradul de ocupare s-a îmbunătățit în multe state membre în principal în
urma creșterii gradului de ocupare printre muncitorii și femeile mai
în vârstă (cu vârste cuprinse între 55 și 64 de ani). Între 2008 (Q2)
și 2013 (Q2), gradul de ocupare în UE-28 pentru populația cu vârste
cuprinse între 15 și 64 de ani a urcat de la 70,7% la 71,9%, deși a
existat o variație considerabilă de la o țară la alta.
Gradul de ocupare a crescut cel mai mult în CZ, MT, LT și HU, în timp ce scăderile
cele mai mari au fost înregistrate în DK (dar de la un nivel foarte ridicat),
IE și HR. Deși gradul de ocupare în rândul femeilor a crescut de-a
lungul timpului, există totuși o discrepanță în comparație
cu cel al bărbaților: 12,1 puncte procentuale în trimestrul al doilea
al anului 2013 (gradul de ocupare a fost de 78% pentru bărbați și
de 65,9% pentru femei). Deosebirile de gen în ceea ce privește gradul de
ocupare sunt deosebit de mari în mai multe state membre ale UE din sud, precum
EL, IT și PT. Alte câteva țări prezintă grade mari de
ocupare în rândul femeilor, dar se caracterizează prin programe de lucru cu
jumătate de normă în rândul femeilor, de exemplu, în cel de al doilea
trimestru din 2013, în NL (77,3%), în DE (46,5%) și AT (45,6%). Rata
ocupării forței de muncă continuă să prezinte o
tendință negativă; pentru a atinge obiectivul prioritar al
Strategiei Europa 2020, care vizează o rată de ocupare de 75% pentru
bărbații și femeile cu vârste cuprinse între 20 și 64 de
ani, este necesară o inversare puternică a tendinței. Din
momentul declanșării crizei, ratele de ocupare la nivelul UE-28 au
scăzut cu aproximativ 2 puncte procentuale, la doar 68 % la sfârșitului
anului 2012 (graficul 3). De atunci, cifrele s-au deteriorat și mai mult.
Între al doilea trimestru al anului 2012 și al doilea trimestru al anului 2013,
gradul de ocupare a scăzut cu 0,6 puncte procentuale în zona euro și
cu 0,42 puncte procentuale în UE-28. Graficul 3:
Evoluția ratelor de ocupare în UE-28 și în zona euro raportată
la obiectivele Strategiei Europa 2020 (grupa de vârstă 20-64 de ani) Notă : Ratele de ocupare pentru 2000 și 2001 sunt de
fapt pentru UE-27, nu pentru UE-28; cifrele din 2013 se referă la al
doilea trimestru. Sursa: Eurostat (LFS) și obiectivele Strategiei Europa 2020 „Câștigurile
și pierderile" în domeniul ocupării forței de muncă pe
perioada crizei nu au fost distribuite în mod egal. În
timp ce gradul de ocupare a forței de muncă pentru bărbați
(20-64) a scăzut cu mai mult de 3 puncte procentuale din 2008 (de la 77,9%
în 2008 la 74,5% în 2012), ocuparea forței de muncă în rândul
femeilor a scăzut doar marginal și chiar a crescut într-o oarecare
măsură în ultimul an. Creșterile au fost substanțiale
pentru muncitorii mai vârstnici (3,3 puncte procentuale din 2008, ajungând la 48,8%
în 2012, cu creșteri
considerabile în BE, DE, FR, IT, LU, HU, NL și PL), în special în rândul
femeilor (5,0 puncte procentuale). În ceea ce privește nivelul studiilor, scăderile
gradului de ocupare a forței de muncă au fost cele mai semnificative
pentru persoanele cu cele mai slabe calificări și cele mai
nesemnificative pentru persoanele cu studii superioare. Gradul de ocupare a
resortisanților țărilor terțe (20-64 ani) din UE-28 a
scăzut de la 58,5% în 2010 la 56,8% în 2012. În ceea ce privește
tendințele ocupării forței de muncă în funcție de
sector, între trimestrul doi al anului 2012 și trimestrul doi al anului 2013,
cele mai mari pierderi au fost înregistrare în construcții (-4,5%),
agricultură (-1,5%) și industria prelucrătoare (-1,2%). Creșterile
au fost deosebit de mari în domeniul TIC (+2,5%). Deși ultimii cinci ani
nu au contribuit la asigurarea unor locuri de muncă permanente, presiunea
ajustării s-a resimțit în principal la nivelul locurilor de
muncă temporare (prin neprelungire). În cele din urmă, locurile de
muncă cu normă întreagă se află în cel de al patrulea an
consecutiv de scădere, înregistrând o contracție de 8,3 milioane (-4,6 %)
începând din ultimul trimestru al anului 2008. În
schimb, în ceea ce privește locurile de muncă cu fracțiune de
normă, a existat o creștere constantă, cu peste 2,5 milioane (6,4%)
față de ultimul trimestru al anului 2008. Creșterea
ocupării forței de muncă prezintă o divergență
multinațională. Graficul 4 arată că
experiențele au fost destul de diferite în statele membre și că
până în al doilea trimestru al anului 2012 creșterea ocupării
forței de muncă a fost deosebit de negativă în LV, EL, LT, IE și
ES. Începând cu al doilea trimestru al anului 2012, ocuparea forței de
muncă a crescut în țările baltice și în IE. Pe de altă
parte, acestea s-au deteriorat într-o serie de alte țări, în special
în CY, ES, PT și HU. În general, unele țări din zona euro „în
partea centrală" (precum și MT) s-au descurcat relativ bine, în
timp ce ocuparea forței de muncă a continuat să scadă în țările
sudice din zona euro, cum ar fi IT și ES, confirmând diferențele în
creștere în zona euro în ceea ce privește șomajul (a se vedea de
mai sus). Graficul 4:
Creșterea ocupării forței de muncă (număr de persoane)
din trimestrul 2 al anului 2008, pentru fiecare stat membru Notă: 2013t1pentru HU și HR.
Sursa: Eurostat (conturi naționale), calcule efectuate de DG EMPL Este posibil ca
gradul de ocupare a forței de muncă să crească ușor în
viitor, în principal ca urmare a creșterii PIB-ului estimat. În prezent, ponderea
locurilor de muncă vacante este de aproximativ 1,5 %, ceea ce
reprezintă mai mult sau mai puțin media de la sfârșitul anului 2010[4]. Privind în
perspectivă, pe termen mediu, există mai multe tendințe care vor
conduce la o creștere continuă a locurilor de muncă, în special
în anumite domenii. De exemplu, progresul tehnologic va crea locuri de
muncă în sectorul TIC (se estimează că până în 2015 vor fi
vacante 900 000 de posturi de specialiști în domeniul TIC), în timp ce
fenomenul îmbătrânirii populației va determina, în ciuda
constrângerilor actuale din bugetele publice de sănătate, creșterea
cererii de lucrătorii din domeniul sănătății și de
servicii medicale pe termen mediu (în 2012, numărul total de persoane
angajate în posturi de asistență medicală în UE-27 ajunsese deja
la aproape un milion). Totodată, ecologizarea economiei poate să
conducă la o creștere a locurilor de muncă ecologice
(numărul total de angajați a crescut de la 2,4 milioane în 2000 și
3,0 milioane în 2008, estimându-se atingerea cifrei de 3,4 milioane în 2012).
Și alte sectoare bazate pe înalta tehnologie, cum ar fi industria de
transport, vor necesita angajarea substanțială de forță de
muncă cu o calificare medie până la superioară, pentru a se
adapta creșterii înregistrate în domeniul aviației și al
transportului de pasageri și la creșterea ponderii personalului în
vârstă care se estimează că va părăsi sectorul
transporturilor până în 2020. Dinamica
ocupării forței de muncă este determinată în principal de o
scădere a ratei de angajare. La o analiză a dinamicii
aflate la bază, scăderea ratei de angajare se datorează atât
unei creșteri a ratei de eliberare a locurilor de muncă, cât și
unei scăderi a ratei de angajare, aceasta din urmă fiind factorul cel
mai important în termeni relativi (graficul 5)[5].
În perioada 2008‑2012, rata de angajare a scăzut în 24 de state
membre, în timp ce doar în trei state membre (LU, DE și NL) s-a
înregistrat o creștere a acestei rate. Cele mai semnificative scăderi
au fost observate în DK, CY și SI. Graficul 5: Rata
de angajare și rata de eliberare a locurilor de muncă în UE-27, media
anuală pentru perioada 2005-12 Sursa: Eurostat (ancheta asupra forței
de muncă), calculele efectuate de DG EMPL Segmentarea pe
piața forței de muncă este în continuare considerabilă. Ponderea angajaților
temporari a crescut cu 0,4 puncte procentuale din 2011, reflectând în mare
parte condițiile economice incerte. Aceasta se adaugă la rata
ridicată a șomajului existentă și/sau ratele scăzute
de participare pentru anumite grupuri. Ocuparea forței de muncă în
rândul tinerilor se caracterizează prin cote ridicate de angajări
atât temporare cât și cu jumătate de normă, de peste 40%,
respectiv 30% (din totalul ocupării forței de muncă), în 2012.
Comparativ, ponderea angajărilor temporare și cu jumătate de
normă în totalul populației active a fost mult mai mică, de
aproximativ 14%, respectiv 19% în 2012 în UE-28. Femeile sunt suprareprezentate
în locurile de muncă cu jumătate de normă. În 2012 incidența
muncii cu jumătate de normă în rândul femeilor a fost de 31,9%,
comparativ cu 8,4% pentru bărbați, NL, UK, DE, AT și BE
înregistrând o cotă de peste 40% femei care lucrează cu jumătate
de normă, conducând la o scădere semnificativă gradului de
ocupare măsurat în echivalent normă întreagă. În conjunctura
actuală, locurile de muncă temporare și cu jumătate de
normă pot contribui, involuntar într-o oarecare măsură, la
crearea de locuri de muncă, iar pe termen mediu și lung ele pot reprezenta
etape de tranziție către contracte pe perioadă
nedeterminată și/sau cu normă întreagă (de exemplu pentru
tineri). Segmentarea se observă și la nivelul diferențelor salariale
persistente între bărbați și femei și al ratelor
scăzute de tranziție la formule contractuale care oferă mai
multă protecție angajaților. Acestea din urmă sunt în
detrimentul grupurilor care lucrează de obicei cu contracte temporare, în
special tinerii. Corelarea
cererii și a ofertei pe piața forței de muncă este
deficitară în mai multe state membre. Cu toate că rata
locurilor de muncă vacante nu s-a modificat cu mult în ultimii trei ani,
rata șomajului a fost în creștere, ceea ce denotă o deteriorare
în corelarea cererii și a ofertei pe piața forței de muncă.
Curba Beveridge (graficul 6) arată că șomajul structural a
crescut de la mijlocul anului 2011. Curbele Beveridge au fost în scădere
pentru majoritatea statelor membre, cu excepția DE în mod special.
Această tendință negativă generală este
determinată în principal de o lipsă din ce în ce mai mare de adecvare
a competențelor[6], care indică
faptul că lipsa de oportunități de pe piața muncii asociată
cu criza economică produce efecte de histerezis care trebuie să fie
contracarate prin investiții în capitalul uman și o corelare cât mai
eficientă între cerere și ofertă. Graficul 6:
Curba Beveridge, UE-27, T1 2008-T1 2013 Notă: Indicatorul
penuriei de forță de muncă (axa verticală) este stabilit pe
baza rezultatelor unui sondaj realizat în rândul întreprinderilor din UE (% din
firmele producătoare care consideră lipsa forței de muncă drept
un factor de limitare a producției). Sursa: Eurostat Numărul tot mai ridicat
de șomeri, proporția tot mai mare a șomerilor pe termen lung și
scăderea în consecință a eficienței în corelarea cererii
și a ofertei reprezintă probleme importante care trebuie
soluționate prin politicile active de pe piața forței de
muncă și serviciile publice de ocupare a forței de muncă. În
timp ce unele state membre au majorat fondurile alocate acestor politici
și servicii, altele le-au diminuat, în vederea îndeplinirii obiectivelor
de consolidare bugetară și de creștere a eficienței serviciilor
publice de ocupare a forței de muncă. Anumite state membre au
îmbunătățit, de asemenea, metodele de lucru în cadrul acestor
servicii. Criza
economică și repercusiunile sale pe piața forței de
muncă par să fi avut un impact asupra fluxurilor de migrație din
UE
la trei niveluri diferite: migrație mai scăzută din țările
terțe către UE (-3,7% între 2010 și 2011), migrație
crescută din UE către țările terțe (+14% între 2010 și
2011, din care 90% din ES, UK, FR, IE, PT și CZ, majoritatea migranți
care se reîntorc, mai degrabă decât resortisanți) și schimbarea fluxurilor
de migrație în interiorul UE („mobilitatea intra-UE”). Mobilitatea
intra-UE a muncitorilor pare să fie determinată tot mai mult de
factori de respingere, după ce anterior dominaseră factorii de atracție.
În general, în ciuda creșterii puternice a mobilității din
statele membre din sud, către alte țări ale UE (de exemplu,
Marea Britanie și Germania), în termeni relativi, cifrele absolute
rămân oarecum scăzute în raport cu dimensiunea forței de
muncă (și a segmentului șomerilor) din aceste țări dar
și cu fluxurile de mobilitate mult mai mari din statele membre estice și
centrale, care rămân principalele țări de origine ale celor care
circulă în interiorul UE. Oferta de
competențe înregistrează un decalaj față de
schimbările intervenite la nivelul cererii. Mai multe tendințe,
în special globalizarea și schimbările tehnologice (influențate
de competențe), au condus la modificări treptate ale cererii de forță
de muncă. Cererea relativă de lucrători cu un nivel înalt de
calificare a crescut în general, în detrimentul lucrătorilor cu
calificări medii sau mai puțin calificați (dezvoltarea
competențelor solicitate din partea forței de muncă). S-a produs
totodată o schimbare în ceea ce privește importanța
relativă a tipurilor de competențe, atât în cazul competențelor informatice
cât și a celor personale și relaționale, din ce în ce mai
importante pentru un număr mare de ocupații. Chiar dacă în timp
au crescut nivelurile medii de studii și implicit de „calitate” a ofertei
de competențe, calificările pe care le posedă lucrătorii nu
țin pasul cu cererea în această privință. Este
adevărat și că tendințele de participare la programe de învățare
pe tot parcursul vieții urmează o tendință descendentă
în mai multe state membre, atât pentru bărbați, cât și pentru
femei. Ca urmare a acestor modificări în cererea și oferta
relativă de competențe, oportunitățile de angajare pentru
persoanele cu înalte calificări sunt mai numeroase decât pentru persoanele
cu calificare medie și slabă. Previziunile privind piața forței
de muncă confirmă această tendință pentru anii
următori[7]. Potențialul
de creștere și competitivitatea Europei sunt amenințate de
deficiențele structurale ale bazei de competențe a forței de
muncă.
Date recente[8] sugerează că
aproximativ 20% din populația de vârstă activă posedă
calificări slabe, iar în anumite țări (ES, IT) această
proporție este chiar mai mare. Doar câteva țări (FI, NL, SE)
au o proporție mare de persoane cu calificări foarte bune, iar
majoritatea țărilor europene nu se apropie de țările cele
mai performante din afara Europei (cum ar fi Japonia sau Australia). Datele
confirmă faptul că Europa nu investește eficient în educație
și în dezvoltarea competențelor, ceea ce reprezintă o amenințare
pentru competitivitatea pe termen mediu și pentru capacitatea de inserție
a unei mari părți din forța de muncă. 10 state membre au
redus cheltuielile în educație în termeni absoluți (DK, IE, EL, ES,
IT, CY, HU, PT, SK și UK), iar 20 de state membre au redus procentul
relativ din PIB pe care îl investesc în educație. Evoluțiile
salariale sunt în concordanță cu nevoile de reechilibrare. În perioada
premergătoare crizei, s-au creat dezechilibre externe considerabile în
cadrul UE și în special în zona euro. Mai recent, dinamica costurilor
salariale unitare a fost favorabilă reechilibrării externe (graficul 7).
Pe lângă aceasta, costurile salariale reale evoluează în conformitate
cu pozițiile diferitelor țări privind piața muncii. Este
important ca evoluțiile salariale să rămână compatibile cu
necesitatea corectării dezechilibrelor externe și a reducerii șomajului.
Dacă sunt susținute, majorările salariale recente din țările
cu „excedent” ar putea impulsiona cererea globală agregată.[9] Graficul 7:
Evoluția costurilor salariale unitare nominale din zona euro Notă
: nu există date trimestriale disponibile pentru EL; furnizarea datelor a
fost întreruptă la sfârșitul anului 2012. Sursă: Calculele
efectuate de DG EMPL pe baza datelor Eurostat Reducerea costurilor salariale unitare și
moderarea salariilor s-au repercutat doar în mică măsură și
incomplet asupra evoluției prețurilor. Această
repercusiune incompletă se explică parțial prin creșterile
simultane ale taxelor indirecte și ale prețurilor administrate ca
urmare a consolidării bugetare[10]. Reducerile
costurilor salariale unitare nominale în contextul unor prețuri instabile
au condus la scăderi ale cotelor de venituri salariale în mai multe state
membre, în special ES, PT și EL. Creșterea rezultată a marjelor
de profit nu a fost însoțită de o creștere a investițiilor.
Sarcina
fiscală se menține la un nivel ridicat în multe state membre. O sarcină
fiscală ridicată și, în unele cazuri, în creștere, în
special pentru persoanele cu salarii reduse și pentru cele cu venituri
secundare, constituie în continuare o problemă pentru un număr
considerabil de state membre. Cu titlu indicativ, în cazul persoanelor cu
venituri salariale mici (67% din salariul mediu), diminuarea sarcinii fiscale între
2008 și 2010 în cele mai multe țări a fost urmată de o creștere
în următorii doi ani în aproape toate statele membre (cu excepția UK,
NL, PT, SI și FI). Nivelurile din 2012 au variat de la 20% sau mai puțin
în MT și IE la mai mult de 45% în BE, DE, FR și HU. În 2012-2013, creșterile
impozitului pe venitul persoanelor fizice, axate pe veniturile mari, au
continuat în unsprezece state membre [11]. Modificările
sarcinii fiscale totale au fost determinate în principal de impozitul pe
venitul persoanelor fizice, unde se înregistrează creșteri pentru 19
(din 26) state membre (graficul 8; NB persoană singură,
fără copii). Creșterile acestui impozit au fost deosebit de mari
în IE, HU și EL. Luând împreună impozitul pe venitul persoanelor
fizice și contribuțiile salariaților în cadrul asigurărilor
sociale, presiunea asupra salariaților a crescut în 18 state membre, însă
această constatare este mai puțin valabilă pentru angajatori (11
țări cu creșteri ale sarcinii fiscale). În general, nivelul
contribuțiilor la asigurările sociale ale angajatorilor a rămas,
cu câteva excepții (în principal FR, SK, PL și HU), mai mult sau mai
puțin stabil în cele mai multe state membre. Graficul
8: Modificări ale sarcinii fiscale totale, în perioada 2010-2012, în
funcție de componente (67 % din salariul mediu, o persoană
singură, fără copii) Notă: Nu există
date disponibile pentru CY și HR. Sursă: OCDE Combaterea
muncii nedeclarate reprezintă o provocare cu care se confruntă unele
state membre. Activitatea economică subterană și
munca la negru au implicații negative care afectează obiectivele
macroeconomice, precum și calitatea și productivitatea muncii și
coeziunea socială. Din perspectivă macroeconomică, aceasta determină
scăderea veniturilor din impozite (impozitul pe venit și TVA-ul) și
subminează finanțarea sistemelor de securitate socială. Din perspectivă
microeconomică, munca la negru și alte forme atipice de ocupare a forței
de muncă, cum ar fi angajarea fictivă la propria firmă, au
tendința de a denatura concurența loială între întreprinderi
și permit ca dumpingul social să inhibe crearea de locuri de
muncă normale, cu protecție socială completă. Aceasta
determină, de asemenea, ineficiențe ale producției, având în
vedere faptul că întreprinderile care desfășoară
activități nedeclarate evită accesarea serviciilor și
produselor legale (de exemplu, creditele) și preferă să se mențină
la nivelul de întreprinderi mici. Deși nu sunt disponibile cifre complet
sigure privind amploarea economiei subterane și a muncii la negru, datele
brute indică faptul că acest aspect este problematic în unele state
membre[12]. Criza
a modificat substanțial dinamica inegalităților și a
afectat diferite segmente ale populației în diferite moduri. În timp ce media
raportului S80/S20 [13] a rămas
stabilă între 2008 și 2012 în UE-27, există o dispersie foarte
mare și diferențe din ce în ce mai importante la nivelul inegalităților
între statele membre (graficul 9). Inegalitățile s-au accentuat în majoritatea
statelor membre sudice (ES, EL, IT, CY) precum și în HR, EE, DK, HU, SK și,
într-o mai mică măsură, în IE. În ciuda îmbunătățirilor
recente, inegalitățile constituie un motiv de îngrijorare în BG, LV,
PT și RO. Graficul
9: Inegalități în distribuția veniturilor (raportul dintre
chintila superioară și cea inferioară), 2008-2012 Sursa: Eurostat,
EU-SILC. *AT, BE, IE și UK 2011 în loc de 2012, estimat pentru UE-27 și
UE-28, provizoriu pentru IT. Rata riscului de
sărăcie și excludere socială a crescut semnificativ, ca
și diferențele existente între statele membre. Ar fi necesară o
inversare puternică a tendinței pentru atingerea obiectivului principal
al strategiei Europa 2020, acela de a proteja cel puțin 20 de milioane de
oameni împotriva riscului de sărăcie sau excludere socială. Între
2008, perioada de început al crizei, și 2012[14],
numărul de europeni expuși riscului de sărăcie sau de
excludere socială a crescut cu o valoare îngrijorătoare de 8,7
milioane (excluzând HR), la 25,1% din populația UE-28 în 2012 (graficul 10
). În timp ce proporția populației expuse riscului de
sărăcie sau de excludere socială a crescut, în special în
statele membre cele mai afectate de criza economică, câteva state membre
au raportat scăderea nivelurilor relative de sărăcie. Graficul
10: Evoluțiile ratelor de expunere la riscul de sărăcie și
excludere socială (AROPE) 2008-2012 Sursa: Eurostat,
EU-SILC. Clasament în funcție AROPE în 2012. 2012 estimat pentru UE-27 și
UE-28, provizoriu pentru IT, *AT, BE, IE și UK 2011 în loc de 2012, **HR și
UE-28 nu există date disponibile pentru 2008. Există
diferențe substanțiale între grupele de vârstă. Populația activă
a fost cel mai afectată. Sărăcia și excluderea socială
în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 18 și 64 de ani a crescut
în mod semnificativ în două treimi din statele membre în ultimii ani, în
principal din cauza creșterii numărului de gospodării
fără locuri de muncă sau cu activitate redusă și cu
locuri de muncă slab plătite. În 2012, aproximativ 50 de milioane de
persoane de vârstă activă au trăit cu mai puțin de 60% din
venitul național median echivalent în UE-28, 33,1 milioane au suferit de
lipsuri materiale severe, iar 30,4 milioane de persoane cu vârste de 18-59 ani
au trăit într-o gospodărie fără locuri de muncă. Graficul 11:
Evoluția ratelor riscului de sărăcie sau excludere socială
(AROPE), începând cu 2005 în UE-28, total, copii, populație activă
și persoane în vârstă Sursa: Eurostat, EU-SILC. UE-27 media pentru 2005-09; UE-28
media pentru 2010-12, estimare 2012. Persoanele mai in vârsta
(65+) au fost relativ mai puțin afectate deoarece riscul lor de expunere
la sărăcie sau de excludere socială a scăzut în majoritatea
statelor membre, femeile fiind însă mai afectate de sărăcie la
bătrânețe comparativ cu bărbații. S-a produs totuși o
ameliorare relativă rezultată în primul rând din pensiile care au
rămas în mare parte neschimbate, în timp ce nivelul veniturilor populației
de vârstă activă a stagnat sau a scăzut. Riscul de
sărăcie sau excludere socială în cazul copiilor a crescut din
2008, odată cu înrăutățirea situației
părinților (în mare parte de vârstă activă), în mai mult de 20
de state membre , în comparație cu anul 2008, gospodăriile
monoparentale confruntându-se însă cu un risc de sărăcie și
excludere socială (UE -28: 47,8 % în 2012) de două ori mai mare decât
în cazul familiilor cu doi adulți (24,4 % ). Riscul substanțial mai
mare de sărăcie în rândul gospodăriilor monoparentale se regăsește
în toate statele membre, variind de la 35 % în SI , FI și DK la 78 % în BG.
De asemenea, familiile cu trei sau mai mulți copii se confruntă cu
riscuri considerabil mai ridicate de sărăcie sau de excludere
socială (UE-28: 30,9%) decât populația în ansamblu. Bărbații
de vârstă activă au fost afectați în mod direct de deteriorarea
condițiilor de pe piața muncii în contextul crizei. Femeile,
însă, se confruntă în continuare cu un risc mai mare de
sărăcie (persistentă) sau de excludere decât bărbații,
din cauza perioadelor de inactivitate legate de îngrijirea copiilor și a
programului cu jumătate de normă. În 2012, riscul de
sărăcie și excludere socială a fost mult mai mare (48,8 %)
pentru resortisanții țărilor terțe (în vârstă de 18-64
ani) decât pentru resortisanții statelor membre (24,9 %). Decalajul global
a crescut de la 21,7 puncte procentuale în 2010 la 23,9 puncte procentuale in 2012. Din 2011,
veniturile nete ale gospodăriilor au scăzut în termeni reali, în
medie, în UE și în zona euro. Scăderile au fost deosebit de
puternice (peste 5 puncte procentuale cumulate timp de peste doi ani) în EL,
ES, IT, CY, PT, și RO și mai moderate în BE, CZ, DK, HU, NL, SI și
SK. În alte țări, veniturile gospodăriilor au stagnat sau au
crescut ușor. Efectul de
stabilizare a cheltuielilor sociale asupra veniturilor gospodăriilor s-a
diminuat după 2010. În timpul recesiunii din perioada 2008-2009,
cheltuielile sociale au jucat un rol substanțial în sprijinirea
veniturilor gospodăriilor în majoritatea țărilor UE[15], printre altele
datorită măsurilor de stimulare fiscală introduse pentru a susține
cererea agregată și a preveni pierderea excesivă a locurilor de
muncă, în conformitate cu Planul european de redresare economică din
noiembrie 2008. Mai mult, prestațiile sociale nete și impozitele
reduse au contribuit pozitiv la modificarea venitului brut disponibil al
gospodăriilor în 2009 și în primele două trimestre ale anului 2010
(graficul 12). De la mijlocul anului 2010, contribuția prestațiilor
sociale la evoluția venitului brut al gospodăriilor s-a diminuat,
probabil din cauza creșterii numărului de șomeri pe termen lung
care și-au pierdut drepturile, precum și a eliminării treptate,
în mod parțial, a măsurilor puse în aplicare pentru a contracara
criza, după o îmbunătățire a perspectivelor economice în
câteva state membre. În cele din urmă, în unele state membre,
scăderea impactului cheltuielilor sociale a reflectat, de asemenea,
îmbunătățiri ale situației și perspectivelor economice.[16] Graficul 12: Contribuția componentelor la
creșterea venitului brut disponibil al gospodăriilor (GHDI) (ZE17
și UE27)
Sursa: Eurostat - conturi sectoriale Impactul
distribuțional al consolidării bugetare a variat substanțial de
la o țară la alta. Conform studiului Euromod[17], în funcție
de cum au fost concepute, măsurile de consolidare bugetară au avut un
impact diferit asupra gospodăriilor cu venituri mici, față de
cele cu venituri mari. În câteva țări, impactul regresiv creează
o presiune suplimentară în special asupra nivelului de trai al
gospodăriilor cu venituri mici. Alte state membre, printr-o atenție
mai mare acordată profilului de distribuție a măsurilor de
consolidare bugetară, au reușit să evite un efect disproporționat
asupra gospodăriilor cu venituri mici. Astfel de diferențe la nivelul
impactului distribuțional au avut loc independent de diferențele legate
de dimensiunea totală a ajustărilor. În general,
după un vârf în 2009, ratele de creștere a cheltuielilor sociale au
fost negative din 2011 (graficul 13). În faza inițială
a crizei (până în 2009), creșterea cheltuielilor sociale a fost
determinată în principal de cheltuielile de șomaj, dar, într-o mai
mică măsură, și de alte funcții (în special pensiile și
sănătatea). Creșterea cheltuielilor sociale s-a diminuat în 2010,
fapt care se explică prin expirarea măsurilor de stimulare bugetară
și prin încetarea progresivă normală a stabilizării automate
în țările care cunosc o redresare economică. Din 2011 (graficul 13),
cheltuielile sociale au scăzut.[18]. Graficul 13:
Contribuția la creșterea cheltuielilor sociale publice reale în UE a
prestațiilor în numerar și în natură (2001 – 2012) Sursa: Conturi naționale, calcule efectuate de DG EMPL Criza a afectat și
structura cheltuielilor pentru protecția socială. În unele țări,
au avut loc creșteri puternice în 2009 și 2010[19] în domenii
(precum pensiile și invaliditatea) în care nivelul de cheltuieli era deja
ridicat și asociat cu rezultate relativ slabe pe plan social sau în
materie de ocupare a forței de muncă (graficul 14). În același
timp, în unele țări, nivelul cheltuielilor a stagnat sau chiar a
scăzut în domenii cum ar fi sănătatea, excluderea socială,
cheltuielile legate de locuință sau familie. Graficul 14: Contribuția
cumulată la creșterea totală a protecției sociale în UE 27
pe funcții (2007-10) și creșterea cheltuielilor totale (reale)
de protecție socială în Europa, pe țări, 2010 Notă: contribuții pe funcție
la creșterea globală a cheltuielilor sociale. Sursa: SESPROS În
unele state membre, accesul la asistența medicală a devenit probabil
mai dificil pentru persoanele aflate în situații vulnerabile. Alături de
efectele crizei asupra veniturilor, reducerea cheltuielilor cu
sănătatea publică sunt de natură să îngrădească
accesul la serviciile de sănătate, în special pentru grupurile cu
venituri mici și persoanele aflate în situații vulnerabile. Graficul 15
ilustrează proporția persoanelor din chintila cu veniturile cele mai
mici care declară că nu li s-au rezolvat problemele medicale deoarece
tratamentul a fost „prea scump”, timpul de așteptare a fost prea lung sau distanțele
prea mari. În timp ce la nivelul UE-27, în ansamblu, această proporție
a crescut doar moderat din 2008 până în 2011, o nouă deteriorare
față de un nivel ridicat de acces la servicii a fost raportată
pentru țări ca LV, EL, IT și PL, iar în țări precum
CY, BE, FI, FR și SK s-au înregistrat creșteri semnificative de la
niveluri scăzute. Graficul 15:
Nevoi de asistență medicală nesatisfăcute, chintila cu
veniturile cele mai mici, 2008-11 Sursa: Eurostat EU-SILC, 2011
2. PUNEREA
ÎN APLICARE A ORIENTĂRILOR PRIVIND OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ:
OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ ȘI REFORME ALE POLITICII SOCIALE Această secțiune[20] furnizează
o prezentare generală a reformelor și măsurilor introduse de
statele membre în ultimele 12 luni. Orientările privind ocuparea forței
de muncă[21] oferă statelor
membre recomandări politice stabile cu privire la modul de a răspunde
provocărilor în materie de ocupare a forței de muncă și de
politică socială, pe fondul tendințelor actuale și în
vederea atingerii obiectivelor strategiei Europa 2020 (așa cum sunt
prezentate în secțiunea 1). Analiza anuală a creșterii 2013 a
stabilit prioritățile și orientările politice care le-au
permis statelor membre să elaboreze programe naționale de
reformă în cadrul Semestrului European 2013. Programele naționale de
reformă au fost revizuite în consecință, iar Consiliul, pe baza
propunerilor Comisiei, a emis recomandări specifice fiecărei țări.
Comitetul pentru protecție socială și Comitetul pentru ocuparea
forței de muncă analizează rezultatele și progresele
înregistrate de statele membre în ceea ce privește reacția la
provocările cu care se confruntă în acest sens prin aplicarea unui
sistem de monitorizare a rezultatelor în domeniul ocupării forței de
muncă (EPM) și de monitorizare a rezultatelor în domeniul protecției
sociale (SPPM). Reformele politice ulterioare vor fi evaluate în contextul
Semestrului european din 2014. Fondul Social European
sprijină eforturile de îndeplinire a obiectivelor Strategiei Europa 2020
prin acțiuni de combatere a șomajului, cu un accent special pe
tineri, oferind stagii de formare și ucenicie pentru recalificare și
perfecționare profesională, educație, sprijinirea incluziunii
sociale și consolidarea capacității administrative. Pentru
perioada de programare 2014-20, FSE și alte fonduri structurale și de
investiții europene se axează asupra priorităților
politicilor Strategiei Europa 2020, precum și asupra rezultatelor, ceea ce
va consolida rolul lor de piloni financiari ai strategiei. S-au realizat sau sunt
în curs de pregătire reforme în toate domeniile descrise în
următoarele secțiuni. Cu toate acestea, gradul de progres
variază în funcție de domeniile politice și între statele
membre. Prin urmare, sunt necesare eforturi suplimentare, chiar dacă, în
multe cazuri, efectele complete ale reformelor nu sunt încă vizibile
deoarece, de obicei, ele au nevoie de timp pentru a se concretiza. De asemenea,
„valoarea” reformelor nu poate fi, în general, evaluată în mod izolat
deoarece se pot derula în același timp mai multe reforme. Prin urmare,
statele membre ar trebui să aibă în vedere anumite compromisuri
atunci când elaborează politici și reforme. 2.1 Orientarea 7
privind ocuparea forței de muncă: Îmbunătățirea
participării pe piața forței de muncă Statele
membre au continuat să își consolideze măsurile active pe
piața muncii (MAPM). Mai multe state membre au majorat finanțarea
alocată măsurilor MAPM pentru 2013 (CY, IE, HR, PL, SE), în timp ce
altele (NL, SI) au redus-o, punând mai mult accent pe eficiență.
Unele state membre au luat măsuri în direcția corelării cererii
cu oferta (BE, BG, ES, LT) și au introdus sau au perfecționat
procesul de stabilire a profilului șomerilor (FR). FR a elaborat un plan
național pentru formare prioritară pus în aplicare de serviciile
publice de ocupare a forței de muncă: 30 000 de persoane aflate în
căutarea unui loc de muncă beneficiază de formare în domenii
prioritare, generatoare de locuri de muncă. Regatul Unit oferă mai
mult sprijin pentru persoanele șomere greu de plasat, prin intermediul
unei asistențe personalizate în căutarea unui loc de muncă, dar
în același timp înăsprește condițiile pentru continuarea
primirii beneficiilor de către persoanele aflate în căutarea unui loc
de muncă. În IT, angajatorii care încadrează beneficiari ai ajutorului
de șomaj au dreptul la o contribuție în valoare de 50 % din subvenția
care ar fi fost plătită angajaților dacă ar fi rămas șomeri;
de asemenea, a fost creată o bază de date pentru colectarea de
informații cu privire la serviciile oferite în întreaga țară.
Reforma de stat planificată în BE va accentua regionalizarea unui
număr de competențe cu privire la activarea și monitorizarea șomerilor.
RO a modificat legea privind sistemul asigurărilor pentru șomaj,
printre altele prin introducerea unei noi categorii de șomeri (șomeri
de lungă durată) pentru a beneficia de MAPM, de exemplu de stimulente
pentru mobilitate și evaluarea gratuită a competențelor
dobândite formal sau informal. În HU, HR, LV și
SI, programele de lucrări publice au ca obiectiv introducerea șomerilor
pe piața forței de muncă și sprijinirea șomerilor care
nu se califică pentru ajutorul de șomaj. Mai
multe state membre au luat măsuri care vizează consolidarea capacității
serviciilor lor publice de ocupare a forței de muncă,
îmbunătățirea eficienței și eficacității
acestora, formarea și/sau recrutarea de consilieri pentru orientare
profesională (CY, CZ, DE, EL, ES, FI, FR, HR, HU, IE, NL, PL, PT, SI). Unele servicii
publice de ocupare a forței de muncă se axează pe servicii mai
bine adaptate pentru șomeri (SI), pe promovarea responsabilității
reciproce (NL) și pe consolidarea cooperării cu alte părți
interesate (PL), cu angajatorii și cu autoritățile locale (HU, PT).
În DE, sunt vizați șomerii de lungă durată, greu de plasat,
prin transferul personalului de la unele servicii pentru șomerii de
scurtă durată. În FR, persoanele care caută locuri de muncă
au fost clasificate în trei categorii ce reflectă dificultățile
cu care se confruntă acestea pentru a pătrunde pe piața muncii,
cu diferite metode de monitorizare pentru fiecare categorie. În IE, a fost lansată
inițiativa Jobpath pentru a spori capacitatea serviciilor de ocupare a
forței de muncă prin implicarea unor contractanți terți
privați, prin angajamentul de a dubla numărul de asistenți
sociali care se ocupă de șomeri în 2014 și prin fuziunea cu
instituțiile de asistență socială. În ES și PT, s-au înregistrat
progrese în intensificarea rolului agențiilor private cu privire la
dezvoltarea activităților de plasare. În cadrul Semestrului European 2013,
recomandările specifice fiecărei țări privind politicile
active de pe piața muncii și/sau serviciile publice de ocupare a
forței de muncă (de exemplu, îmbunătățirea calității,
a gradului de acoperire și a eficienței politicilor active, creșterea
performanței serviciilor publice de ocupare a forței de muncă,
asigurarea unei mai bune orientări sau consolidări a elementelor de activare
și a serviciilor individualizate) au fost adresate unui număr de 16
state membre (BE, BG, CZ, DE, EE, ES, FR, HU, IT, LT, LU, LV, RO, SE, SI și
SK). Au
fost introduse măsuri specifice pentru apropierea de piața
forței de muncă a șomerilor provenind din grupuri dezavantajate,
în special a persoanelor cu dizabilități, a șomerilor de
lungă durată și a lucrătorilor din familii de
migranți. Mai multe state membre (BG, HU, NL, PT) au
adoptat măsuri de îmbunătățire a situației persoanelor
dezavantajate pe piața muncii, în general. Alte țări și-au
concentrat eforturile asupra grupurilor țintă specifice. Situația de pe piața
forței de muncă a persoanelor cu dizabilități a fost
abordată în mai multe țări (FI, HU, LT și MT). HU a înființat
o nouă autoritate și o rețea însărcinată cu elaborarea
de măsuri de reinserție și a redus costurile forței de
muncă prin micșorarea contribuțiilor la asigurările
sociale. În FI, un nou proiect are în vedere numirea unui coordonator personal
pentru furnizarea de servicii individualizate pentru persoanele cu
dizabilități. Efectul proiectului ar trebui să fie amplificat de
alte modificări: prelungirea duratei de lucru cu fracțiune de
normă, dreptul la concediu medical în cazul programului de lucru cu
fracțiune de normă și relaxarea criteriilor pentru reinserție
profesională. În MT, Centrul Job Bridge nou‑înființat are ca
scop integrarea persoanelor cu dizabilități pe piața muncii. În
LT, a fost acordată o mai mare atenție sprijinirii integrării în
muncă a persoanelor cu dizabilități prin îmbunătățirea
finanțării întreprinderilor sociale. Multe dintre politicile
active de pe piața muncii (descrise mai sus) au vizat în mod special șomerii
de lungă durată. IE a oferit mai multe cursuri de formare și
educare a șomerilor de lungă durată, în vederea îmbunătățirii
perspectivelor de angajare și a început furnizarea de subvenții
pentru întreprinderi, ca un stimulent pentru recrutare. Agenția de stat
pentru ocuparea forței de muncă din LV oferă sprijin pentru șomerii
de lungă durată cu probleme de dependență. DK a pus la dispoziție locuri de muncă în special
în sectorul public și, mai ales, pentru șomerii de lungă
durată care se confruntă cu riscul de a-și pierde ajutoarele de
care beneficiază. Statele membre au
adoptat măsuri specifice de integrare a persoanelor care provin din
familii de migranți. DE a adoptat un program de promovare a
integrării pe piața forței de muncă a imigranților și
de îmbunătățire a participării lor în cadrul sistemului de
educație și formare profesională. SE a consolidat politicile
active destinate imigranților acordând prioritate măsurilor la locul
de muncă și prin extinderea subvențiilor salariale pentru cetățenii
străini. Statele membre
au abordat situația tinerilor pe piața forței de muncă prin
introducerea anticipată a unor elemente ale garanției pentru tineret.
Având
în vedere deteriorarea situației tinerilor pe piața forței de
muncă, toate statele membre au introdus măsuri suplimentare pentru
acest grup-țintă. În multe cazuri, măsurile existente au fost
extinse, stimulate financiar și au inclus un grup țintă mai
mare. Cele mai frecvente instrumente folosite pentru a promova ocuparea forței
de muncă în rândul tinerilor au fost: subvențiile salariale totale,
parțiale și/sau sectoriale (BE, BG, EL, HU, FR, IT, PT), reducerea
costurilor nesalariale cu forța de muncă (BE, EL, ES, FR, HR, PT,
SI), stagiile de formare pentru tineret (BE, CZ, PT), stagiile de ucenicie (DK,
EL, ES, FI, HU, IT, PT, SE, UK), plasarea de piața în muncă (CY, PL,
SI), consilierea (AT) și oportunitățile de angajare în sectorul
public (BG, FR, HU). O majoritate a statelor
membre elaborează în prezent planuri de punere în aplicare a garanției
pentru tineret în vederea realizării sistemelor naționale de garanție
pentru tineret (GT), care urmează să fie operaționale începând
cu ianuarie 2014; alte state membre sunt așteptate să-și
prezinte planurile în primăvara anului 2014. În ultimele 12 luni au fost
lansate sisteme complete de garanție pentru tineret, componente ale
acestora sau proiecte pilot (AT, ES, FI, FR, IE, HR, HU, MT, RO, UK). În FI, GT
a fost consolidată începând cu 1 ianuarie 2013. În IE, un proiect pilot de
GT a fost lansat într-unul dintre cartierele din Dublin, în vederea punerii
integrale în aplicare în 2014. RO a lansat un apel pentru proiecte strategice
în valoare de 10 milioane de euro și a adoptat Planul național pentru
ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor. UK a înregistrat
progrese cu contractul său pentru tineret, punând la dispoziție
stagii de ucenicie și stagii de voluntariat. AT
a introdus o măsură de asistare profesională a tinerilor, cu
scopul de a-i ajuta să-și găsească o orientare educațională
sau profesională potrivită cu nevoile lor personale. Programul
de garantare a primului loc de muncă din Ungaria va rambursa, timp de patru
luni, 100 % din cheltuielile cu salariile și contribuțiile la
asigurările sociale pentru persoanele nou intrate pe piața forței
de muncă. MT a adoptat o Strategie națională de angajare a
tinerilor sub forma unui cadru cuprinzător pentru integrarea cu succes a
tinerilor pe piața muncii și a numit, de asemenea, un comitet de acțiune
însărcinat, printre altele, cu punerea în aplicare a garanției pentru
tineri. În FR, „locurile de muncă
pentru viitor” reprezintă contracte subvenționate, care vizează instruirea
și angajarea a 100 000 de tineri până la sfârșitul anului 2013 și
a 150 000 de tineri până în martie în 2014, în special în sectorul public;
în paralel, a fost lansat un proiect-pilot în 10 teritorii, cu implicarea a 10 000
de tineri care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun
program educațional sau de formare și care se confruntă cu
dificultăți majore. ES a aprobat o Strategie pentru antreprenoriat și
ocuparea tineretului pentru perioada 2013-16, care include 100 de măsuri și
un buget total de peste 3, 485 miliarde de euro. Statele membre
au promovat măsuri de sporire a ratei de ocupare în rândul femeilor
și de reconciliere a vieții profesionale cu viața privată
prin introducerea unor modificări în serviciile pentru educația
și îngrijirea copiilor preșcolari (EICP)[22] și revizuirea
reglementărilor privind concediul pentru creșterea copilului. Au fost alocate
resurse suplimentare pentru a se garanta că unitățile
responsabile cu educația și îngrijirea copiilor preșcolari funcționează
în baza unui orar mai flexibil (DE, FI, HU, MT, PL). Regatul Unit a anunțat
un nou sistem de îngrijirea gratuită a copiilor destinat familiilor active
profesional, iar IE a garantat locuri suplimentare în structurile de tip after-school
pentru copiii de școală primară din familiile cu venituri mici.
DE a introdus dreptul la servicii de îngrijire pentru copiii sub vârsta de trei
ani, asigurând în același timp alocații de creștere a copiilor,
și a menținut o indemnizație pentru îngrijirea copiilor chiar
și pentru familiile ai căror copii nu frecventează o astfel de unitate.
HU va reduce vârsta pentru învățământul obligatoriu la 3 ani
începând din 2014. HR a introdus învățământul
preșcolar obligatoriu și a schimbat legislația privind
dispozițiile referitoare la formele speciale de îngrijire a copiilor[23]. EE a modificat
Legea privind indemnizația parentală. Pentru a facilita
reconcilierea obligațiilor familiale și profesionale, statele membre
au introdus modificări referitoare la orele de lucru mai flexibile pentru
salariați (LU), măsuri pentru a ajuta studenții cu copii (CZ),
prime scutite de impozit (DK) și promovarea egalității de gen
prin delegare de autoritate, integrare și formare (EE). Unele state membre au
extins concediul (plătit) de creștere a copilului (LU, MT, PL, UK).
În DK și MT, părinților care desfășoară
activități independente le-au fost acordate drepturi egale (ca și
părinților angajați) pentru concediul de creștere a
copilului. Noile măsuri din EE și PL au vizat încurajarea taților
să solicite concediu pentru creșterea copilului. În FR au fost
introduse noi reguli în ceea ce privește acordarea a șase luni de
concediu pentru creșterea copilului pentru al doilea părinte. AT a
reformat Regulamentul privind concediul de creștere a copilului pentru a
facilita un echilibru mai bun între viața profesională și cea
personală pentru părinții care trăiesc în cadrul unor
structuri familiale netradiționale și pentru a simplifica utilizarea
modelor existente. HR a armonizat Legea privind indemnizația
maternală și parentală în conformitate cu acquis-ul comunitar
al UE. Inițiativele
de promovare a ocupării forței de muncă au abordat, de asemenea,
obstacolele aflate în calea unei vieți active îndelungate. Mai
multe state membre au luat măsuri pentru a stimula rata de ocupare în
rândul lucrătorilor în vârstă (AT, BE, CZ, FI, PL, SI), de exemplu,
prin adoptarea de măsuri specifice, de planuri de acțiune sau de
strategii privind îmbătrânirea (CZ, FI, PL). Acestea au inclus utilizarea
muncii cu fracțiune de normă (AT), formarea la locul de muncă
(SI), introducerea
de sesiuni de formare/e-formare complete pentru angajații din cadrul
serviciilor publice pentru ocuparea forței de muncă cu privire la
îmbunătățirea serviciilor pentru șomeri cu vârste de peste 50
de ani (PL), precum și oferirea de stimulente angajatorilor în vederea încadrării
unor lucrători mai în vârstă (AT, ES, PT).
BE a promovat măsuri pentru a încuraja oamenii să lucreze după
vârsta de pensionare prin obligarea societăților cu mai mult de 20 de
angajați să stabilească planuri anuale pentru menținerea
sau creșterea numărului de angajați cu vârste de peste 45 de ani
și a ridicat de la 58 la 60 de ani pragul de vârstă de la care nu mai
este obligatorie căutarea activă a unui loc de muncă. În martie 2013,
ES a adoptat un decret regal care stabilește că statutul de pensionar
este compatibil cu cel de salariat și descurajează concedierile
colective a angajaților de peste 50 de ani în societățile mari.
În ceea ce privește participarea pe piața muncii, recomandările
specifice fiecărei țări adoptate în acest an au evidențiat
provocări legate de participarea pe piața forței de muncă a
femeilor (11 state membre: AT, CZ, DE, EE, HU, IT, MT, NL, PL, SK și UK), menținerea
oamenilor mai mult timp pe piața forței de muncă și
sporirea ocupării forței de muncă în rândul lucrătorilor în
vârstă (15 state membre: AT, BE, BG, CZ, ES, FI, FR, LT, LU, MT, NL, PL,
RO, SI și SK) și îmbunătățirea perspectivelor de
ocupare a tinerilor (22 de state membre: AT, BE, BG, CZ, DE, DK, EE, ES, FI,
FR, HU, IT, LT, LU, LV, MT, PL, RO, SE, SI, SK și UK). Mai
multe state membre au făcut modificări ale salariului minim sau
public. Majoritatea statelor membre au luat măsuri politice în
domeniul salariilor. Unele țări au înregistrat creșteri ale
salariului minim (CZ, EE, FR, HR, HU, LT, PL, SI, RO). Pe de altă parte,
salariile minime au fost reduse (EL) sau înghețate (PT) în altele. Și
salariile din sectorul public au fost înghețate sau reduse în multe cazuri;
înghețarea salariilor în sectorul public s-a extins în mai multe state
membre (ES, IT, NL, PT), în timp ce, în alte țări (CY, EL, HR, IE,
SI) au fost aplicate reduceri. DK permite însă creșteri salariale
foarte modeste în sectorul public. RO a luat măsuri pentru a readuce
salariile angajaților din sectorul public la nivelurile din iunie 2010. Statele
membre au intervenit la nivelul mecanismelor de stabilire a salariilor,
inclusiv de indexare a salariilor, și procesele colective de negociere.
Indexarea salariilor a fost (temporar) suspendată sau
modificată în câteva state membre (CY, ES, LU). IT a adaptat cadrul de
negociere a salariilor pentru a ține mai bine seama de evoluțiile la
nivel local și sectorial. În ES, partenerii sociali au ajuns la un acord privind
moderarea salarială în 2012‑2014, limitând creșterile salariale
și alinierea acestora la creșterea PIB-ului Spaniei și la inflația
din zona euro. În BE, după negocierile eșuate între partenerii
sociali cu privire la un nou acord colectiv interprofesional, guvernul a
stabilit norma salarială (suma cu care costurile forței de muncă
au putut să crească peste nivelul inflației) la 0% pentru 2013 și
2014. Recomandările specifice fiecărei țări adoptate în
iulie 2013 evidențiază statele membre (BE, DE, FI, FR, IT, LU, SI)
pentru care evoluțiile salariale rămân o provocare. Multe
state membre au adoptat măsuri fiscale pentru a promova crearea de locuri
de muncă. Mai multe țări (CZ, DK, LV, MT, NL,
RO, SK și UK) continuă să promoveze programe de investiții
publice și/sau stimulente investiționale pentru a ajuta la crearea de
locuri de muncă, chiar dacă constrângerile fiscale sunt stricte. Au
fost luate măsuri fiscale în diferite țări (BE, ES, FI, FR, HU,
LV, MT și UK) pentru a promova crearea de locuri de muncă. Aproape
toate statele membre au introdus noi măsuri sau inițiative (sau le-au
consolidat pe cele existente) pentru a stimula investițiile private în
cercetare, dezvoltare și inovare. În același timp, o mare majoritate
a statelor membre au introdus subvenții pentru IMM-uri și
întreprinderi mijlocii. Sarcina fiscală
este încă destul de mare în multe state membre, dar numai câteva țări
au adoptat măsuri pentru a aborda această problemă, tot în funcție
de marja bugetară limitată. În scopul sprijinirii cererii de forță
de muncă, EE și HR au diminuat ratele contribuțiilor la
asigurări sociale plătite de angajați și angajatori în timp
ce BE, HU și PT au redus ratele pentru grupuri speciale. În PT, sprijinul
financiar se acordă angajatorilor care încadrează șomeri în
vârstă (de cel puțin 45 de ani) prin rambursarea a 75 % până la 100
% din contribuția la asigurări sociale plătită de
către angajator. FR a introdus un nou credit fiscal pentru competitivitate
și ocuparea forței de muncă, care va permite o reducere a
costurilor cu forța de muncă. În ceea ce privește oferta de forță
de muncă, LV a redus rata impozitului pe venit la 24 %. În BE, „bonusul pentru
muncă” vizează creșterea salariului efectiv încasat de persoanele
cu salarii mici, reducând astfel șomajul și capcana salariilor mici.
În general, recomandările specifice fiecărei țări formulate
în acest an s-au concentrat pe reducerea sarcinii fiscale pentru persoanele cu
venituri salariale mici (AT, DE, HU, LV și HU) și pe reducerea
sarcinii fiscale și a contribuțiilor sociale pentru toți
muncitorii (BE, CZ, DE, FR, IT, NL). Un
număr de state membre au continuat să susțină
inițiativele de explorare a sectoarelor care oferă locuri de
muncă (CZ, FI, LU, MT, NL, RO). Guvernul din LU continuă strategia
de a investi în noi sectoare economice cu potențial și a înființat
un comitet pentru identificarea de noi sectoare de nișă cu potențial
de creștere a numărului de locuri de muncă. În CZ, un important
program finanțat de FSE, intitulat „New Green for Savings”, a fost lansat
la jumătatea anului 2013. RO planifică să sprijine mai mult
sectorul informatic, cu stimulente fiscale (de exemplu, scutiri de la plata
impozitelor). Cu toate acestea, cadre de politici integrate care leagă creșterea
ecologică și ocuparea forței de muncă există doar
într-un număr mic de țări (EL, FR, AT, PT, FI), în timp ce în
altele se pune accent pe elaborarea unor măsuri mai generale (BG, IE, ES,
LU, MT, HR). Există încă multe state membre care continuă
să abordeze creșterea „verde” prin instrumente și politici
separate (de exemplu CZ, LT, LT, SI)[24]. Unele
state membre au utilizat subvenții pentru angajatori și au promovat
spiritul antreprenorial. Subvențiile pentru angajatori
au fost deseori folosite pentru a crea cerere de forță de muncă
(LV, ES la nivel regional, NL și SI). Statele membre au luat anumite
măsuri suplimentare pentru a promova înființarea de întreprinderi și
desfășurarea de activități independente. Unele țări
au continuat sau au început să ofere subvenții pentru a încuraja
antreprenoriatul în rândul șomerilor (BG, CZ, PL, SI), în timp ce ES a
oferit reduceri ale contribuțiilor la asigurările sociale pentru
stimularea profesiilor liberale și, de asemenea, a angajării anumitor
categorii, cum ar fi persoane cu dizabilități și tinerii. AT a
îmbunătățit sistemul de asigurări sociale pentru
lucrătorii care desfășoară activități independente.
PT a introdus o măsură de sprijinire a angajării în companiile
nou-înființate. Unele state membre (IT, LT, PL, SI) s-au axat pe
stimularea spiritului antreprenorial în rândul tinerilor. IT susține
proiecte de muncă independente dezvoltate de către tinerii din
regiunile sudice, în special în sectorul nonprofit. Alte țări (AT, PL
și LT) se axează pe reducerea birocrației și pe
îmbunătățirea mediului de afaceri pentru a consolida crearea de
locuri de muncă. CY furnizează asistență microîntreprinderilor
și întreprinderilor mici și mijlocii, oferindu-le suportul tehnic
necesar. Pentru a atrage investiții străine, CZ a pregătit un
pachet „Welcome Package”, care vizează facilitarea și accelerarea
intrării pe piața forței de muncă a cetățenilor
din afara Uniunii Europene implicați în investiții majore. Sunt
adoptate măsuri suplimentare pentru remedierea problemei muncii
nedeclarate. În
ceea ce privește munca la negru, unele state membre au consolidat
măsurile de penalizare (BE, CZ, EL, ES, FR, LV, NL, SK), în timp ce altele
au oferit stimulente pentru declararea angajărilor (EL, HR, LT, SI). BE și
CZ s-au concentrat pe combaterea angajării fictive la propria firmă
în timp ce FR și SK pun mai mult accent pe inspecțiile de depistare a
muncii ilegale. LT a introdus tichete de servicii pentru a facilita o
formă simplificată și flexibilă de ocupare a forței de
muncă în agricultură și silvicultură. EL a promovat
utilizarea unor cupoane însoțite de un tip alternativ de asigurare, în
principal pentru personalul casnic și persoanele care lucrează în
agricultură și sănătate. LV a
consolidat legislația de combatere a fraudei fiscale și a insistat în
continuare pe punerea în aplicare a planului său de măsuri pentru
combaterea economiei gri și asigurarea concurenței loiale. Multe state
membre au continuat să introducă modificări ale legislației
de protecție a locurilor de muncă. În FR, Legea privind
protecția locurilor de muncă, adoptată în iunie 2013, a introdus
un acces mai larg la asigurările de sănătate complementare, a
creat un cont individual de formare profesională, a introdus drepturi
pentru asigurarea mobilității și orientării în
carieră, a simplificat procedurile de concediere colectivă și a
oferit mai multă flexibilitate în situații economice dificile prin acordurile
pentru menținerea locurilor de muncă. În SI, noua reformă
prevede simplificarea procedurilor și reducerea barierelor administrative,
creșterea flexibilității pe piața muncii, stimulente pentru
contractele pe perioadă nedeterminată și descurajarea
contractelor pe durată determinată. BE armonizează legislația
de protecție a locurilor de muncă pentru muncitori și cadre și
oferă o mai mare flexibilitate a ajustării timpului de lucru. În HR, prima fază a modificărilor la Codul
muncii, finalizată în iunie 2013, s-a concentrat, printre altele, pe
armonizarea cu Directiva privind instituirea unui comitet european de
întreprindere și asupra unor elemente privind contractele pe durată
determinată. În EE, reforma serviciului public a adus schimbări
considerabile în relațiile de muncă și condițiile de
muncă din sectorul public, armonizându-le mai mult cu cele din sectorul
privat. Mai multe state membre au luat măsuri pentru a spori
flexibilitatea codului muncii, prin utilizarea de contracte pe durată
determinată (CZ, pentru locuri de muncă sezoniere în agricultură
și construcții), prelungirea muncii cu durată scurtă (DE,
de la șase la 12 luni ), scurtarea pauzei obligatorii între două
contracte pe perioadă determinată cu același angajator (IT),
extinderea perioadei de lucru și utilizarea programului de lucru flexibil
(PL). Unele țări au adus modificări plăților sau
indemnizațiilor pentru contracte flexibile (DE pentru lucrătorii
temporari din agenții în mai multe sectoare noi, AT pentru munca cu
durată scurtă). Astfel, echilibrul dintre flexibilitate și
securitate s-a deplasat în mai multe state membre. În total, cinci din șapte
țări cărora li s-a recomandat reformarea legislației de
protecție a locurilor de muncă în 2013 au fost încurajate să
remedieze problema segmentării pieței de muncă (ES, IT, SI, FR, și
PL). În LT și NL, relaxarea legislației privind contractele pe
perioadă determinată și protecția în cazul concedierii ar
favoriza o participare mai mare pe piața de muncă și ar ameliora
mobilitatea pe această piață. 2.2
Orientarea 8 privind ocuparea forței de muncă: Dezvoltarea unei
forțe de muncă calificate Îmbunătățirea ofertei de competențe și
promovarea formării adulților a devenit o prioritate în mai multe
state membre. Multe state membre au introdus
măsuri menite să îmbunătățească oferta de competențe
și să promoveze formarea adulților. MT și BG au
îmbunătățit capacitatea de inserție profesională a șomerilor
sau a persoanelor prost plătite prin cursuri de formare, în timp ce AT s-a
concentrat pe persoanele cu calificare slabă și medie prin
introducerea unor modificări favorabile lor în sistemul de educație.
PL a adoptat Strategia 2020 privind capitalul uman. În LV, un nou plan de re-imigrare,
menit să încurajeze întoarcerea muncitorilor calificați și a profesioniștilor,
va oferi informații despre piața muncii, cursuri de limba letonă
și sprijin pentru copiii persoanelor care se întorc, în vederea
integrării în sistemul de învățământ. În unele țări
(CZ, IE, MT, NL), noile măsuri s-au concentrat pe anumite sectoare care
fie au un potențial ridicat în materie de locuri de muncă, fie sunt
deosebit de afectate de criză. MT sprijină absolvenții cu
abilități de care piața de muncă duce lipsă,
rambursându-le cheltuielile cu formarea, în timp ce IE s-a concentrat pe recalificarea
absolvenților pentru a-i ajuta să profite de extinderea
oportunităților de locuri de muncă în sectorul TIC. Pentru a putea
dispune de o forță de muncă cu competențele necesare,
două state membre (AT și DE) au modificat reglementările privind
accesul resortisanților țărilor terțe pe piața de
muncă. Un număr mare de state membre au introdus sau intenționează
să introducă, în 2013, măsuri noi sau consolidate pentru menținerea
sau dezvoltarea resurselor umane în domeniul științei, tehnologiei,
ingineriei și matematicii. Multe state membre au introdus măsuri de facilitare a
tranziției de la școală la locul de muncă. Un
număr considerabil de state membre (AT, BE, CZ, ES, FI, IT, PT, RO, SE,
UK) a căutat să îmbunătățească tranziția de
pe băncile școlii la locul de muncă, prin organizarea de stagii de
formare profesională și de ucenicie și prin consolidarea instituțiilor
relevante. PT a reformat sistemul de ucenicie duală, a prelungit durata
stagiului și a extins accesul la toate nivelurile de calificare. RO a
promovat formarea profesională pentru absolvenții de învățământ
superior. În UK, angajatorii vor putea să-și conceapă propriile
stagii de ucenicie, în funcție de nevoile lor specifice; de asemenea, a fost
introdus un nou program de stagii de formare pentru a oferi tinerilor
cărora le lipsesc competențele și experiența cerute pe piața
forței de muncă un pachet personalizat de sprijin pentru a le permite
să se înscrie la stagii ucenicie sau de a găsi alte locuri de
muncă. În BE, tinerii necalificați pot face un stagiu cu normă
întreagă de trei până la șase luni într-o companie, organizație
nonprofit sau serviciu public. Ca parte a garanției pentru tineret, FI
face stagiul de ucenicie mai accesibil și mai atractiv atât pentru
stagiari, cât și pentru angajatori. IT a simplificat responsabilitățile
angajatorului în ceea ce privește furnizarea de formare profesională
pentru ucenici și a alocat resurse pentru activarea stagiilor de formare destinate
persoanelor din categoria NEET care trăiesc în zone defavorizate, precum și
studenților. SE creează progresiv „locuri de munca ce permit
introducerea în profesie” pentru tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 24
de ani cărora le lipsește experiența anterioară în profesia
respectivă, 15-25 % din timpul lor de lucru fiind dedicat formării neremunerate.
ES a elaborat contracte de formare și de ucenicie și a pus bazele
formării profesionale duale. CZ creat un Catalog național de stagii
de practică. 2.3 Orientarea 9 privind ocuparea forței de muncă:
Ameliorarea sistemelor de educație și formare profesională Mai multe state membre s-au concentrat pe
îmbunătățirea sistemelor de educație și formare
profesională (EFP) pentru a reflecta mai bine nevoile
pieței forței de muncă (DK, EE, EL, ES, HU, IE, LV, PL, SE, SK).
În consecință, unele țări au pus bazele unor sisteme de
formare profesională duală sau au revizuit sistemele existente (EE,
EL, ES, HU, SK). În EE, noua lege privind instituțiile de formare
profesională va aplica o nouă structură a programelor de studiu
EFP. În EL, legea privind restructurarea
învățământului secundar pune bazele unei reorganizări a învățământului
profesional, de exemplu prin restructurarea și modernizarea rolului
Organizației pentru Ocuparea Forței de Muncă în instituirea de programe
de ucenicie. SE și-a consolidat sistemul prin majorarea indemnizațiilor
plătite angajatorilor care acceptă ucenici. DK a creat
centre de ucenicie în școlile profesionale, iar IE a înființat o
nouă autoritate în domeniul educației și formării
profesionale (SOLAS). CY a creat institute de formare profesională
post-secundară, precum și o școală tehnică și
profesională serală de învățământ secundar. Statele membre au pus în aplicare cadre ale calificărilor,
pentru a stabili legături mai strânse între educația generală,
educația și formarea profesională și
învățământul superior, precum și pentru a
îmbunătăți transparența calificărilor la nivel
transfrontalier. De la finele anului 2012, încă cinci țări
(BG, DE, IT, PL, SI) nu doar au dezvoltat un cadru național al
calificărilor, ci l-au și conectat la cadrul european al
calificărilor (CEC), numărul total al statelor membre care au
făcut acest lucru ajungând la 20. CZ, DK, EE, FR, IE, LT au început
eliberarea de certificate de calificare cu referiri explicite la un nivel CEC. Au fost introduse modificări relevante în sistemele de
învățământ terțiar din multe state membre. Reforme
ale învățământului superior au loc în AT, EE, EL, FR, HU, PL, PT
și LV. Reforma din AT are ca scop creșterea proporției de studenți
activi și a ratei de absolvire a studiilor, reducerea abandonului școlar
și scurtarea duratei medii a cursurilor. În EE, în urma reformei,
învățământul superior dispune de orientări mai precise, în
funcție de nevoile de pe piața forței de muncă și în
strânsă cooperare cu angajatorii și ministerele de resort, cu privire
la numărul de locuri care trebuie oferite în diverse domenii de studiu. EL a consolidat rețeaua de institute tehnice și
universități. PL a garantat sprijin financiar pentru realizarea de
programe universitare inovatoare în sectoare strategice, iar LV a propus mai
multe reforme pentru creșterea calității și
competitivității învățământului superior. Extinderea
accesului la diplome de licență profesională tehnică,
reducerea abandonului înainte de obținerea licenței, accentuarea
experienței practice în cadrul programei de învățământ,
reformarea programelor de formare a cadrelor didactice și stimularea
dezvoltării strategice în direcția modurilor digitale de învățare
sunt obiectivele cheie ale reformei recente din FR. Mai multe state membre au
schimbat sistemul de burse și/sau de taxe (DE, DK, EE, FR, HU, PL). Mai multe state membre au luat măsuri pentru a
îmbunătăți sistemul de învățământ primar și
secundar (AT, BE, BG, CZ, DK, EE, EL, ES, FR, LU, MT, NL, PL, PT, SE, SK).
Câteva au abordat provocările prin reforme mai cuprinzătoare, în timp
ce altele s-au concentrat pe calitatea predării și a programelor școlare
sau pe abandonul școlar timpuriu. În EE, legea adoptată recent privind
școala primară și liceul clarifică responsabilitățile
statului și ale municipalităților locale în organizarea
învățământului general și are ca scop îmbunătățirea
rețelei școlare liceale. MT a continuat
să consolideze educația generală prin introducerea noului cadru național
pentru programele învățământ. DK a adoptat o reformă a
învățământului primar și secundar, care urmează
să fie pusă în aplicare începând cu anul școlar 2014-15 și
care prevede mai multe ore pentru disciplinele de bază (de exemplu, limba daneză,
matematică și limba engleză) și pune mai mult accent pe
formarea practică. Odată adoptată, noua reformă a
învățământului secundar din LU va urmări dezvoltarea unui
sistem mai orientat spre competență, dinamic și flexibil. CZ și SK au introdus noi măsuri legate de inspecțiile
și rezultatele școlare. PT dezvoltă un instrument de
monitorizare globală care să permită evaluarea rezultatelor și
a impactului politicilor educaționale. În scopul îmbunătățirii
performanței școlilor și a profesorilor, PL introduce
modificări în Carta profesorului începând cu 2014: scurtarea concediului
plătit și a concediului medical de lungă durată, și
concentrarea resurselor pentru formare asupra cursurilor care răspund
direct nevoilor școlilor. PL a redus, de asemenea, vârsta oficială de
înscriere la școala primară de la șapte la șase ani;
frecventarea școlii la această vârstă va fi obligatorie începând
cu 2014. BG și MT au stabilit măsuri care vizează reducerea
numărului de cazuri abandon școlar timpuriu în timp ce AT s-a
concentrat pe combaterea absenteismului școlar nemotivat ca mijloc de
îmbunătățire a rezultatelor educaționale, în special pentru
tinerii defavorizați. Pentru a accelera integrarea persoanelor cu un nivel
slab de studii pe piața muncii, SE a introdus cursuri de motivare cu o
durată de trei luni, care urmează să fie organizate de licee. 2.4
Orientarea 10 privind ocuparea forței de muncă: Promovarea
incluziunii sociale și combaterea sărăciei În timp ce unele
state membre au îmbunătățit prestațiile care ajută la
combaterea sărăciei în rândul copiilor, altele au restricționat
accesul la aceste prestații sau le-au redus. Ca răspuns
la preocupările tot mai importante referitoare la efectele numărului
tot mai mare de copii afectați de sărăcie, măsurile de
combatere a sărăciei în rândul copiilor s-au intensificat în unele
state membre, inclusiv printr-un plan cuprinzător de acțiune la nivel
național în BE. În EE, reforma privind alocația
familială bazată pe necesități a fost parțial
pusă în aplicare începând cu luna iulie 2013 (cu alocații majorate planificate
pentru 2015). În LV, pentru a sprijini familiile sărace, au fost majorate prestațiile
lunare parentale minime, alocațiile pentru îngrijirea copiilor și
suplimentele la alocațiile pentru îngrijirea copiilor proveniți din
nașteri multiple, inclusiv pentru părinții fără
asigurări sociale, precum și revizuirea în creștere a scutirii
în cazul impozitului pe venitul persoanelor fizice pentru persoanele aflate în
întreținere. Tendințele recente de introducere a unor condiții
mai severe în cazul prestațiilor sau de reducere a acestora au continuat
la rândul lor, de exemplu, în țările unde sunt în curs de aplicare
condiții înăsprite de eligibilitate sau care îngheață sau
reduc nivelul măsurilor de sprijinire a veniturilor (EL, ES, SI, UK).
Acest lucru a contribuit la slăbirea efectului de stabilizare a
cheltuielilor sociale asupra veniturilor gospodăriilor. În mod similar,
semnale contrastante se regăsesc în ceea ce privește accesul la
educația și îngrijirea copiilor preșcolari. Unele state
membre (DE, FR, HU, LV, PL, UK) au lansat inițiative
care vizau extinderea înscrierii copiilor în cadrul serviciilor de
educație și îngrijire a copiilor preșcolari, ca parte a
strategiilor de dezvoltare a oportunităților oferite copiilor. DE a introdus accesul la astfel de servicii de îngrijire
pentru copii sub trei ani, reforma din FR își propune, printr-o abordare
pedagogică adecvată, să mărească rata de participare a
copiilor de la doi la trei ani, iar PL planifică să extindă
lista de societăți care pot să solicite finanțare de la
bugetul de stat pentru costurile de înființare și de funcționare
a instituțiilor de îngrijire. În plus, PL a adoptat un nou regulament, în
iulie 2013, prin care, începând din septembrie 2015, fiecare copil de patru ani
va avea dreptul de a fi înscris în cadrul învățământului preșcolar,
iar din septembrie 2017 fiecare copil de trei ani va dispune de un loc garantat
în cadrul învățământului preșcolar. Alte țări (HR,
LV și UK) au luat măsuri pentru îmbunătățirea
accesibilității serviciilor de educație și îngrijire a
copiilor preșcolari. În LV, autoritățile
locale cofinanțează în prezent costurile de înscriere în unități
private a copiilor de la unu la patru ani, în cazul în care există o
listă de așteptare pentru instituțiile publice. HR a introdus o
lege privind bonele, care are ca scop îmbunătățirea accesului la
serviciile de îngrijire a copiilor. De asemenea, diferite state membre au luat
măsuri de consolidare a protecției copilului în sistemele lor sociale
(DK, ES, FI, PL, SE). Reechilibrarea
dintre durata vieții profesionale și durata pensiei constituie o
temă centrală în cadrul inițiativelor legate de pensii,
deoarece, aproape peste tot, vârsta de pensionare este ridicată și
adusă la același nivel pentru femei și bărbați. Ca răspuns
la provocările demografice legate de sistemele de pensii, statele membre
recunosc tot mai mult nevoia prelungirii vieții active pentru a compensa
creșterea longevității. În cursul anului, mai multe state membre
au adoptat sau au accelerat creșterea vârstei de pensionare pentru femei și/sau
bărbați. În total, 23 din 28 de state membre au adoptat
reglementări privind creșterea vârstei de pensionare, în prezent sau
în viitor. În multe cazuri, creșterea este însoțită de o
egalizare (treptată) a vârstei de pensionare pentru bărbați și
femei (CZ, EE, EL, HR, IT, LT, MT, PL, SI, SK, UK). Cu toate acestea, sunt
necesare mai multe eforturi pentru a aborda și alți factori
aflați la originea decalajului existent la nivelul pensiilor de care
beneficiază femeile și bărbații, în special întreruperea carierei
și munca cu intensitate redusă. Sunt tot mai
numeroase țările care fac pasul crucial ce constă în a face
legătura între vârsta de pensionare și creșterea
longevității. După ce inițial au crescut vârsta de
pensionare pentru a contracara creșterile anterioare ale longevității,
un număr tot mai mare de țări au optat pentru introducerea unei
legături explicite între vârsta de pensionare și creșterea
viitoare a speranței de viață (CY, DK, EL, IT, NL, SK). Cu toate
acestea, mai multe state membre au rezerve serioase cu privire la această
idee. Unele susțin că mai întâi trebuie să reducă decalajul
actual dintre vârsta efectivă și vârsta legală de pensionare.
Altele consideră ideea unei vârste de pensionare care crește în mod
automat odată cu creșterea speranței de viață ca fiind
prea avansată. Pentru a
descuraja retragerea timpurie din câmpul muncii, majoritatea statelor membre au
luat măsuri pentru a restricționa accesul la pensionarea
anticipată. Principalele măsuri de reformă în acest sens constau
în condiții mai stricte de eligibilitate pentru pensionarea anticipată
(vârsta minimă, cotizațiile plătite și nivelul prestațiilor),
sancțiuni mai drastice pentru retragerea timpurie și un accent mai
puternic pe măsurile de activare. Mai precis, multe țări restricționează
accesul la metode utilizate pe scara larga pentru pensionarea anticipată,
cum ar fi prelungirea ajutorului de șomaj prelungit (de exemplu în ES) sau
prestațiile pentru invaliditate (de exemplu AT, BE, DK). În unele state
membre (AT, BE, BG, HR, LU, MT, RO, SI), posibilitatea pensionării anticipate
încă are tendința de a submina caracterul adecvat și sustenabilitatea
pensiilor și de a reduce ocuparea forței de muncă și creșterea
economică. Multe state
membre încurajează persoanele aflate în câmpul muncii să își
prelungească viața activă și să își
îmbunătățească drepturile de pensie prin amânarea
pensionării. În 2012, BG și UK au eliminat dispozițiile
privind pensionarea implicită. În FR, vârsta la care angajatorii privați
pot trimite un lucrător la pensie fără acordul său a fost
ridicată la 65 la 70 de ani. Multe sisteme de pensii includ stimulente
pentru continuarea activității după vârsta de pensionare (ES);
printre acestea se numără rate mai mari de acumulare a drepturilor de
pensie sau majorarea pensiei în cazul amânării pensionării (FI și
FR). Mai multe țări își relaxează normele pentru a permite
combinarea drepturilor de pensie cu veniturile din desfășurarea unei
activități profesionale (BE, ES, NL și SI). Este important de
notat că unele țări susțin tot mai mult reformele
sistemelor de pensii prin măsuri legate de îmbătrânirea activă la
locul de muncă și pe piețele forței de muncă (de
exemplu BE, FR, SI, SK). Cu toate acestea, eforturile în acest domeniu sunt
încă mult prea limitate și necoordonate. Dacă se dorește
reușita reformelor pensiilor, statele membre vor trebui să
extindă și să intensifice foarte mult măsurile pentru a
încuraja femeile și bărbații să lucreze până la vârste
înaintate. Ca răspuns
la presiunile fiscale, o serie de țări își analizează
cheltuielile cu sănătatea și caută modalități de
optimizare a resurselor, în paralel cu introducerea unor instrumente de control
al costurilor. Mai multe state
membre au derulat sau au lansat reforme structurale ale sistemelor de sănătate
(AT, BG, CY, EL, ES, FI, HR, HU, LT, UK). BG este în plin proces de
introducere a unui nou model de tarifare în spitale, bazat pe utilizarea de categorii
de diagnostic. Noua lege privind sănătatea și asistența
socială va aduce schimbări majore la National Health Service din
Regatul Unit (Anglia), cu efecte asupra persoanelor care iau decizii cu privire
la comanda serviciilor și la modul în care sunt cheltuiți banii. Un
număr de state membre au introdus sau planifică introducerea unor
măsuri de limitare a creșterii costurilor cu sănătatea (AT,
BE, CY, DE, EL, ES, FR, HR, HU, IE, NL, PT). AT, BE și FR s‑au
concentrat pe plafonarea nivelului general de creștere a cheltuielilor cu
asistența medicală. PT a introdus noi reguli de stabilire a prețurilor
pentru medicamentele generice și de prescriere cu denumirea comună internațională
(DCI), promovând astfel utilizarea medicamentelor generice și a celor mai puțin
costisitoare produse disponibile. Au fost luate diverse măsuri de
îmbunătățire a furnizării serviciilor de
sănătate, dintre care multe vizează dezvoltarea în continuare a
e-sănătății (AT, BE, BG, DK, ES, HU, LT, LT, LV, MT, PL,
PT, SE, SI, SK, UK). ES introduce unui nou cadru juridic care definește
modele de management clinic aplicabile pentru toate centrele din sistemul național
de sănătate. AT a adoptat o lege privind dosarele medicale electronice,
care vizează îmbunătățirea continuității
îngrijirilor și fluxul de informații între furnizorii de servicii
medicale. Având în vedere dificultățile întâmpinate în ceea ce privește
asistența medicală, unele state membre și-au intensificat
eforturile, dar este încă prea devreme pentru a evalua dacă acestea
au fost eficiente. Este în
continuare necesar să se găsească noi modalități de
combatere a penuriei de personal, iar garantarea accesului la
asistență medicală pentru toți necesită măsuri
suplimentare. Unele state membre investesc substanțial în forța
de muncă din domeniul asistenței medicale (BG, DE, HU, MT, PL, SK).
HU a majorat salariile a 90 000 de specialiști din domeniul
sănătății. DE intenționează să rezolve
problema lipsei de cadre medicale din zonele rurale. Îmbunătățirea
accesului la serviciile de asistență medicală a rămas o
prioritate pentru multe state membre (DK, EL, FI, FR, LU, LV). LU a introdus un
sistem de „plătitor terț” pentru persoanele asigurate declarate
oficial de biroul de asistență socială competent ca fiind într-o
situație vulnerabilă din punct de vedere economic. EL introduce un
sistem temporar de cupoane medicale pentru a garanta că cetățenii
neasigurați au acces la serviciile medicale de bază. În
condițiile în care serviciile de îngrijire de lungă durată sunt
adesea afectate de constrângeri bugetare, țările adoptă
totodată măsuri pentru garantarea unei mai bune organizări a
serviciilor sociale. Unele state membre (BG, SI) au adoptat strategii
naționale bazate pe o abordare integrată și vizând
îmbunătățirea furnizării de servicii sociale de calitate,
inclusiv asistență medicală pe termen lung. În SI, programul național
de protecție socială (2013-20) definește obiectivele calitative și
cantitative pentru dezvoltarea sistemelor sociale în general și a serviciilor
sociale în particular. FI a adoptat o reformă a sistemului de îngrijire pe
termen lung, consolidând rolul serviciilor de readaptare și acordând o prioritate
clară îngrijirii la domiciliu față de serviciile prestate în
unități medicale. În mai multe state membre, subdezvoltarea dispozițiilor
oficiale privind asistența de lungă durată rămâne un
impediment major pentru ocuparea forței de muncă în rândul femeilor și
pentru creșterea economică, precum și pentru protecția
persoanelor în vârstă împotriva dependenței. O
intensificare a eforturilor de control și reducere a sărăciei în
rândul adulților presupune revizuirea profundă a sistemelor de
asistență socială. Un număr de
state membre introduc sau consolidează măsurile de activare ca parte
a politicii lor de a aborda mai eficient problema sărăciei în rândul
adulților ( a se vedea secțiunea cu privire la participarea pe piața
forței de muncă). Reforme ale sistemului de asistență
socială sunt planificate sau în curs de desfășurare într-un
număr de state membre (LT, CY, DK, EL, HR, IT, PL și RO). În 2012, LT
a lansat reforma asistenței sociale în numerar cu scopul de a oferi mai
multe stimulente pentru încadrarea în muncă, pentru consolidarea
legăturilor dintre asistența socială și măsurile de activare
și o mai bună canalizare și cooperare între birourile locale de
ocupare a forței de muncă și municipalități. IT pune
în aplicare o reformă a mecanismului principal de evaluare a resurselor.
Dispoziția vizează creșterea capacității de direcționare
a instrumentului și distribuirea echitabilă a măsurilor de relaxare
fiscală și a prestațiilor sociale. IT a lansat, de asemenea, un
nou proiect pilot referitor la „cardul social” - o schemă de venit minim
care urmează să fie utilizată ulterior în politicile de activare.
Ca parte a reformelor din sistemul de asistență socială, CY
intenționează, la rândul său, să introducă un o
schemă de venit minim garantat (VMG) (care va înlocui, de fapt, sistemul
de asistență publică existent) EL planifică lansarea unui
program pilot pentru a introduce o schemă de venit minim. Unele state
membre (BE, EE, ES, HU, MT, UK) au luat măsuri de simplificare
administrativă. În ciuda eforturilor, mai rămân multe de făcut
la nivelul statelor membre pentru a se atinge un echilibru între sprijinul adecvat
pentru venituri, piețe ale forței de muncă ce favorizează
incluziunea și accesul la servicii. Statele
membre au introdus programe speciale de incluziune pentru persoanele aflate în
situații deosebit de dificile și pentru persoanele fără
adăpost sau afectate de excludere în ceea ce privește
locuințele. Multe
state membre și-au regândit sau dezvoltat strategiile naționale de
integrare a romilor ori seturile de măsuri de politică, în termeni
concreți, în special prin încercarea de a organiza un dialog (AT, BE, BG,
CZ, DK, EE, EL, ES, FI, FR, HU, IE, IT, LV, NL, RO, SE, SI, UK). În vederea combaterii eficiente a fenomenului
persoanelor fără adăpost, LU a lansat o strategie
integrată, care nu implică penalizări, de identificare a unor locuințe
pentru persoanele fără adăpost, cu accent pe prevenirea și reducerea
fenomenului pe termen lung, precum și pe îmbunătățirea
accesului la locuințe și servicii sociale de calitate pentru oamenii
fără adăpost. Mai multe state membre (ES, FR, SK) au introdus
măsuri de creștere a numărului de locuințe sociale și de
închiriat la prețuri accesibile pentru familiile cu venituri mici sau măsuri
de combatere a discriminării (HU). În NL, în sectorul locuințelor
sociale, prețul chiriilor crește în funcție de venituri, iar în
BE persoanele aflate de multă vreme pe lista de așteptare pentru
locuințe sociale beneficiază de subvenții pentru chirie. 3. TABLOU DE BORD AL PRINCIPALILOR INDICATORI
SOCIALI ȘI DE OCUPARE A FORȚEI DE MUNCĂ În
comunicarea privind consolidarea dimensiunii sociale a Uniunii economice și
monetare (UEM)[25], Comisia a propus un
tablou de bord al indicatorilor-cheie în materie de ocupare a forței de
muncă și al indicatorilor sociali care să fie utilizat în cadrul
proiectul de raport comun privind ocuparea forței de muncă. Tabloul
de bord constă în cinci indicatori principali: rata șomajului (grupa
de vârstă 15-74); rata tinerilor neîncadrați profesional, care nu
urmează niciun program educațional sau de formare profesională (NEET)
în conjuncție cu rata șomajului în rândul tinerilor (grupa de
vârstă 15-24); venitului brut și disponibil real al
gospodăriilor; rata de expunere la riscul de sărăcie (grupa de
vârstă 15-64); inegalitățile în ceea ce privește venitul
(raportul S80/S20). Tabloul de bord asigură o vizibilitate mai mare și
facilitează identificarea tendințelor majore în materie de ocupare a
forței de muncă și de politică socială[26] care pot afecta
buna funcționare a UEM și pot justifica o monitorizare mai
atentă în cadrul semestrului european[27].
Consiliul European din octombrie 2013 a concluzionat că utilizarea unui
tablou de bord al indicatorilor sociali și de ocupare a forței de
muncă în cadrul raportului comun privind ocuparea forței de
muncă și a unor indicatori sociali și de ocupare a forței
de muncă în conformitate cu direcțiile propuse de Comisie ar trebui
să continue, în prelungirea activității din cadrul comitetelor
relevante, în vederea unei decizii a Consiliului în luna decembrie, cu
obiectivul de a utiliza aceste noi instrumente începând cu Semestrul European
din 2014[28]. În
cazul producerii unui șoc economic, există riscul apariției unor
probleme sociale și de ocupare a forței de muncă în cadrul
uniunii monetare, în absența punerii în aplicare a unor politici
eficiente, care pot duce la disparități persistente și la
deteriorarea bazelor economice ale Uniunii Europene în ansamblu Principalul canal
prin care problemele grave de natură socială și legate de
ocuparea forței de muncă se propagă în alte state membre este
comerțul intern, eroziunea capitalului uman determinând deteriorarea
condițiilor competitivității internaționale pe termen lung.
Prin urmare, este în interesul tuturor statelor membre să se asigure
că problemele sociale și de ocupare a forței de muncă sunt
abordate într-o manieră rapidă și eficientă.[29]. Analiza din această secțiune se
bazează pe cinci indicatori principali cuprinși în comunicarea susmenționată[30].Citirea
tabloului nu trebuie să se facă mecanic; o interpretare
detaliată ar trebui să se bazeze pe instrumentele existente (monitorul
performanței în materie de ocupare a forței de muncă, monitorul
performanței în materie de protecție socială, cadrul comun de
evaluare și seturile de date convenite, precum Studiul privind forța
de muncă europeană și Statisticile UE referitoare la venit
și la condițiile de viață)[31]. Diferențele evidențiate
prin acest nou tablou de bord și modalitățile de combatere a
tendințelor negative și a nivelurilor îngrijorătoare ale
ocupării forței de muncă și a problemelor sociale vor fi
analizate în continuare în cadrul Semestrului European din 2014 printr-o
aplicare mai detaliată a unor indicatori suplimentari, inclusiv în
procesul de supraveghere multilaterală din timpul pregătirii
recomandărilor specifice fiecărei țări. Subsecțiunile ulterioare
oferă o imagine de ansamblu a tendințelor socio-economice divergente
recente din cadrul Uniunii Europene, identificându-se evoluțiile notabile
din diferite țări pentru fiecare din cei cinci indicatori. În final,
tabelele care figurează în anexă oferă o prezentare
generală a situației pentru fiecare indicator în toate statele membre
ale UE, precum și o prezentare generală a provocărilor majore legate
de ocuparea forței de muncă identificate în EPM, precum și a tendințelor
sociale care trebuie supravegheate prin SPPM. Principalele niveluri
și tendințe potențial îngrijorătoare în materie de ocupare
a forței de muncă și condiții sociale, care generează
divergențe în cadrul UE și necesită o analiză mai
aprofundată și, dacă este cazul, măsuri politice mai
îndrăznețe ar putea fi detectate în jurul a trei dimensiuni: ·
Pentru
fiecare stat membru, modificarea indicatorului într-un anumit an prin comparație
cu perioadele anterioare (tendința istorică); ·
Pentru
fiecare stat membru, diferența dintre ratele medii din UE și din zona
euro în același an (oferind un instantaneu asupra inegalităților
sociale și în materie de ocupare a forței de muncă); ·
Variațiile
indicatorului între doi ani consecutivi, în fiecare stat membru în raport cu variațiile
de la nivelurile UE și al zonei euro (indicativ al dinamicii convergenței/divergenței
socio-economice). 3.1. Rata
șomajului - variație și nivel Decalajul
care a apărut între ratele de șomaj pentru „nordul și centrul” și
pentru „sudul și periferia” zonei euro [32], a
crescut într-un ritm alarmant din 2008, și acum ajunge la 10,2 puncte
procentuale (pp), în comparație cu 1,7 pp între nord și periferie în
cazul țărilor care nu fac parte din zona euro. La mijlocul anilor 2000,
uniunea monetară a contribuit indirect la convergența ratelor șomajului
între statele membre, în special în urma creșterii cererii asociate cu
intrările masive de capital în țările „de la periferie”
după introducerea euro. Cu toate acestea, criza financiară și
economică a determinat diferențe ale ratei șomajului pe o
scară mult mai largă, în parte datorită procesului lent de
reducere a gradului de îndatorare și a incertitudinii legate de
perspectivele de redresare a țărilor de la „periferie”, care s-a tradus
și prin costuri ridicate ale datoriei în aceste țări. Graficul
I: Ratele șomajului (grupa de vârstă 15-74) pe grupe de state membre
din zona euro (ZE) și state membre din afara zonei euro, începând din 2000 Sursa: Eurostat
(LFS), calculele DG EMPL; medii ponderate După cum reiese din
cifrele care figurează în tabelele din anexă, există cinci state
membre (HR, CY, EL, PT și ES) unde situația șomajului este dintre
cele mai alarmante. În aceste țări, rata șomajului este cu mult
peste mediile din UE și din zona euro. Creșterea șomajului a
fost, de asemenea, relativ rapidă atât în comparație cu tendințele
istorice, cât și cu alte state membre (diferență). Pornind de la
situații diferite, IT, NL și SI se confruntă cu rate ale șomajului
care nu sunt extreme în ceea ce privește nivelul lor, dar au crescut
semnificativ în ultimii ani. 3.2.
Rata șomajului în rândul tinerilor și rata NEET (tineri
neîncadrați profesional, care nu urmează niciun program
educațional sau de formare profesională) - variație și
nivel În partea de sud și
la periferia zonei euro, șomajul în rândul tinerilor a crescut
considerabil începând cu anul 2008, pentru a ajunge la o rată de peste 40%
în 2012. În schimb, în partea de nord/centrală a zonei euro, ratele au
rămas mai mult sau mai puțin stabile, astfel încât până în 2012
decalajul dintre cele două grupuri de state membre a crescut cu mai mult
de 25 de puncte procentuale. Evoluțiile din celelalte state membre
rămase au fost, de asemenea, negative, dar mai puțin decât în
sud/periferie. Rata medie a persoanelor neîncadrate în muncă, educație
sau formare profesională (categoria NEET) cu vârste cuprinse între 15
și 24 de ani a ajuns la 19% în sud și la periferia zonei euro, față
de 9,2% în nord/în centru, iar decalajul dintre cele două grupuri de țări
este în continuă creștere, urmând un model similar cu cel al tendințelor
șomajului. Șomajul și inactivitatea în rândul tinerilor sunt deosebit
de îngrijorătoare având în vedere efectele lor destructive în perspectiva
angajării și productivității persoanelor respective. Diferențele
actuale la nivelul ratei șomajului în rândul tinerilor și al ratei
NEET amenință să alimenteze diferențele și mai mari la
nivelul fundamentelor socio-economice în cadrul uniunii monetare și al UE,
pe termen lung. Graficul IIa: Ratele șomajului în rândul tinerilor (grupa de
vârstă 15-24) pe grupe de state membre din zona euro (ZE) și din
afara zonei euro, începând din 2007 Sursa:
Eurostat, statistici privind educația și formarea profesională,
calcule DG EMPL; medii ponderate Graficul
IIb: Ratele NEET (grupa de vârstă 15-24) pe grupe de state membre din zona
euro (ZE) și din afara zonei euro, începând din 2007 Sursa:
Eurostat, statistici privind educația și formarea profesională,
calcule DG EMPL; medii ponderate La citirea cifrelor din tabloul de bord (tabelele din
anexă), situația tinerilor se dovedește alarmantă în mai
multe state membre. La fel ca în cazul șomajului în rândul tinerilor, atât
nivelurile, cât și tendințele sunt îngrijorătoare în CY, EL, ES,
IT, PT și HR. În SI și într-o măsură mai mică în BE,
tendințele sunt mai îngrijorătoare decât nivelurile, în timp ce în SK
se întâmplă invers (o rată ridicată a șomajului în rândul
tinerilor). În ceea ce privește ratele NEET, atât nivelul cât și
tendințele sunt îngrijorătoare în EL și IT. În BG, IE și
ES, nivelul este cel care iese în evidență, în timp ce pentru CY, LU,
HU, PT și SI este vorba mai curând de tendințele recente. 3.3.
Modificarea reală a venitului brut disponibil al gospodăriilor În anii de criză, veniturile
gospodăriilor (măsurate prin rata de creștere reală a
venitului brut disponibil al gospodăriilor) au continuat să
crească în partea de nord și centrală a zonei euro, deși
într-un ritm lent (cu excepția anului 2010), în timp ce în țările
periferice au stagnat în termeni reali sau au scăzut după 2009.
Veniturile gospodăriilor au fost în primul rând afectate de reducerea
veniturilor de piață și slăbirea progresivă a
stabilizatorilor automați. În plus, restricțiile bugetare - concentrate
în țările de sud/periferice ale zonei euro - au afectat ocuparea forței
de muncă, iar modificările aduse sistemelor fiscale și de prestații,
precum și reducerile salariale din sectorul public, au determinat o
diminuare semnificativă a veniturilor reale ale gospodăriilor, fapt
care ar putea explica amplificarea decalajului din zona euro. Graficul
III: Modificarea reală a venitului brut disponibil al gospodăriilor
pe grupe de state membre din zona euro și din afara zonei euro, începând
din 2002 Sursa:
Eurostat, conturi naționale, calcule DG EMPL; medii ponderate Există atât o
dispersie largă cât și o divergență tot mai mare între
statele membre în evoluția venitului brut și
disponibil al gospodăriei în termeni reali. Privind la datele din 2012,
mai mult de 11 state membre au înregistrat evoluții negative semnificative
ale veniturilor brute și disponibile ale gospodăriilor: EL a cunoscut
o scădere de la an la an, de aproape 10%, iar CY o scădere mai mare
de 8%. Scăderile din IT, HU, NL, PT, RO (date pentru 2011), SI și ES
se situează între 3% și 5%, în timp ce DK și SK au înregistrat o
scădere de aproximativ 1-2%. Astfel de scăderi, de la an la an, sunt
extrem de interesante, dat fiind faptul că de mai multe decenii, GHDI real
a crescut în mod constant dar lent în Europa ca urmare a creșterii
economice sau echilibrării automate pe termen scurt, în caz de recesiune,
iar scăderile an la an fiind astfel, mai degrabă, excepționale. 3.4.
Rata expunerii la riscul de sărăcie a populației de vârstă
activă - variație și nivel Ratele expunerii la
riscul de sărăcie sunt în creștere în multe state membre. Ele au
crescut semnificativ din 2008 în sudul și la periferia UE, atât în țările
din zona euro cât și în cele din afara zonei euro. Această creștere
s-a produs în condițiile în care nivelurile riscului de sărăcie
erau deja mari. Începând din 2009, ratele expunerii la riscul de
sărăcie au crescut și în statele membre din partea de nord și
centrală a zonei euro, pornind însă de la un nivel mult mai mic.
Perioada prelungită de creștere negativă sau de aproape zero a
PIB-ului, care a dus la creșterea șomajului de lungă durată
și la slăbirea progresivă a stabilizatorilor automați, a
avut impact asupra riscului de sărăcie și în aceste țări. Graficul IV: Ratele expunerii
la riscul de sărăcie pentru populația de vârstă activă
(grupa de vârstă 15-64) pe grupe de state membre din zona euro și din
afara zonei euro, începând din 2004[33] Sursa:
Eurostat, EU-SILC, calcule DG EMPL; medii ponderate - anii corespund anilor
financiari Statele
membre care se confruntă cu tendințe de creștere a ratelor
expunerii la riscul de sărăcie între 2010 și 2011 sunt BG, EE,
ES, FR, IT, HU, RO și SK. EL, LV și LT au un nivel foarte ridicat de
persoane expuse riscului de sărăcie în comparație cu media UEM,
fără a prezenta însă tendințe clare de creștere în cursul
acestei perioade. Deosebit de îngrijorătoare sunt evoluțiile din ES și
RO, aceste două țări prezentând atât un nivel ridicat de
sărăcie, cât și o tendință de creștere
semnificativă a sărăciei pe o perioadă scurtă de timp.
3.5.
Inegalități (raportul S80/S20) - variație și nivel[34] Inegalitatea veniturilor
este în creștere între statele membre și în interiorul acestora, în
special în sudul și la periferia UE. Statele membre respective sunt, în același
timp, cele care au înregistrat cele mai mari creșteri ale șomajului.
În multe țări, criza a intensificat tendințele pe termen lung de
polarizare salarială și de segmentare a pieței forței de
muncă, care, alături de scăderea nivelului de redistribuire
asigurat de sistemele fiscale și de prestații, au alimentat adâncirea
inegalităților. Nivelurile ridicate ale șomajului (cu cele mai
mari creșteri la baza pieței forței de muncă) și, în
unele cazuri, impactul consolidării bugetare[35] explică, de asemenea, creșterile
semnificative ale inegalităților observate în țările cele
mai afectate de criza locurilor de muncă. Graficul
V: Inegalități (raportul S80/S20) pe grupe de state membre din zona
euro și din afara zonei euro, începând din 2005 Sursa:
Eurostat, EU-SILC, calcule DG EMPL; medii ponderate - anii corespund anilor în
care au fost realizate veniturile Există o dispersie
largă și divergențe tot mai mari în ceea ce privește
inegalitățile (raportul S80/S20) dintre statele membre. Analizând datele
din 2011 se constată că cifrele din BG se detașează în
privința tuturor celor trei aspecte relevante: evoluția
față de anul anterior, diferența în raport cu media UEM și variația
între doi ani consecutivi într-un stat membru în raport cu evoluția la
nivelul UE/zonei euro. EE, EL, IT și HU se disting în ceea ce
privește variația anuală (deteriorarea raportului de inegalitate
între 0,3 și 0,5 puncte), în timp ce RO, LV și ES ies în
evidență în ceea ce privește diferența față de media
zonei euro (creșterea raportului de inegalitate cu 1,2 puncte sau mai
mult). Anexa
1: Tablou de bord al indicatorilor-cheie în materie de ocupare a forței de
muncă și situație socială în comparație cu mediile din
UE și din zona euro || Rata șomajului || Șomajul în rândul tinerilor || Creșterea reală a venitului brut disponibil al gospodăriilor || Rata expunerii la riscul de sărăcie || Inegalități - S80/S20 || Rata șomajului în rândul tinerilor || NEET || Evoluție de la un an la altul (S1/2012-S1/2013) || Diferența față de media UE || Evoluție pentru statul membru/Evoluție pentru UE || Evoluție de la un an la altul (S1/2012-S1/2013) || Diferența față de media UE || Evoluție pentru statul membru/Evoluție pentru UE || Evoluție de la un an la altul (2011-2012) || Diferența față de media UE || Evoluție pentru statul membru/Evoluție pentru UE || Evoluție de la un an la altul (2011-2012) || Evoluție pentru statul membru/Evoluție pentru UE || Evoluție de la un an la altul (2010-2011) || Diferența față de media UE || Evoluție pentru statul membru/Evoluție pentru UE || Evoluție de la un an la altul (2010-2011) || Diferența față de media UE || Evoluție pentru statul membru/Evoluție pentru UE UE-27 || 0,6 || 0,0 || 0,0 || 0,6 || 0,0 || 0,0 || 0,3 || 0,0 || 0,0 || -0,9 || 0,0 || 0,8 || 0,0 || 0,0 || 0,0 || 0,0 || 0,0 Zona euro-17 || 0,9 || 1,2 || 0,4 || 1,4 || 0,6 || 0,7 || 0,6 || 0,0 || 0,3 || -1,7 || -0,7 || 1,0 || 0,2 || 0,2 || 0,1 || 0,0 || 0,1 BE || 1,0 || -2,5 || 0,4 || 3,3 || 0,0 || 2,6 || 0,5 || -0,9 || 0,2 || -0,4 || 0,5 || 0,8 || -3,1 || 0,0 || 0,0 || -1,1 || 0,0 BG || 0,8 || 2,0 || 0,2 || -0,1 || 5,1 || -0,8 || -0,3 || 8,3 || -0,6 || : || : || 2,2 || 2,2 || 1,4 || 0,6 || 1,5 || 0,6 CZ || 0,3 || -3,8 || -0,4 || -0,6 || -4,4 || -1,3 || 0,6 || -4,3 || 0,3 || 0,3 || 1,2 || 1,0 || -6,9 || 0,2 || 0,0 || -1,5 || 0,0 DK || -0,8 || -4,0 || -1,4 || -2,3 || -10,9 || -3,0 || 0,3 || -6,6 || 0,0 || -0,9 || 0,0 || 0,2 || -2,9 || -0,6 || 0,0 || -0,6 || 0,0 DE || -0,2 || -5,6 || -0,8 || -0,3 || -15,5 || -0,9 || 0,2 || -5,5 || -0,1 || 0,7 || 1,6 || 0,8 || 0,4 || 0,0 || 0,0 || -0,5 || 0,0 EE || -1,7 || -2,2 || -2,3 || -4,0 || -5,3 || -4,7 || 0,7 || -0,7 || 0,4 || 2,4 || 3,3 || 2,4 || 2,0 || 1,6 || 0,3 || 0,3 || 0,3 IE || -1,2 || 2,9 || -1,8 || -3,2 || 4,9 || -3,8 || -0,1 || 5,5 || -0,4 || 5,7 || 6,7 || 0,5 || -0,9 || -0,3 || -0,1 || -0,4 || -0,1 EL || 4,1 || 16,1 || 3,5 || 6,1 || 36,1 || 5,5 || 2,9 || 7,1 || 2,6 || -9,6 || -8,7 || 1,0 || 4,0 || 0,2 || 0,4 || 1,0 || 0,4 ES || 2,2 || 15,5 || 1,6 || 3,9 || 32,2 || 3,3 || 0,3 || 5,6 || 0,0 || -5,2 || -4,2 || 1,5 || 4,5 || 0,7 || -0,1 || 2,1 || -0,1 FR || 0,8 || -0,1 || 0,2 || 2,1 || 2,4 || 1,4 || 0,2 || -1,0 || -0,1 || -0,3 || 0,6 || 1,1 || -2,5 || 0,3 || 0,1 || -0,4 || 0,1 HR || 1,9 || 6,1 || 1,3 || 12,2 || 28,1 || 11,5 || 1 || 3,5 || 0,7 || : || : || 0,7 || 3,1 || -0,1 || -0,2 || 0,4 || -0,2 IT || 1,7 || 1,1 || 1,1 || 4,5 || 15,6 || 3,8 || 1,3 || 7,9 || 1,0 || -4,5 || -3,6 || 1,6 || 2,5 || 0,8 || 0,4 || 0,6 || 0,4 CY || 4,3 || 4,3 || 3,7 || 11,2 || 13,8 || 10,5 || 1,4 || 2,8 || 1,1 || -8,0 || -7,0 || -0,4 || -4,5 || -1,2 || -0,2 || -0,7 || -0,2 LV || -3,6 || 1,1 || -4,2 || -8,2 || -2,2 || -8,9 || -1,1 || 1,7 || -1,4 || 4,9 || 5,8 || -0,3 || 4,2 || -1,1 || -0,3 || 1,6 || -0,3 LT || -1,5 || 1,4 || -2,1 || -5,5 || -0,6 || -6,1 || -0,4 || -2,1 || -0,7 || : || : || -1,6 || 4,2 || -2,4 || -1,5 || 0,8 || -1,5 LU || 0,6 || -5,3 || 0,0 || 0,2 || -4,7 || -0,4 || 1,2 || -7,3 || 0,9 || : || : || -0,8 || -2,9 || -1,6 || -0,1 || -1,0 || -0,1 HU || -0,4 || -0,3 || -1,0 || 0,5 || 4,9 || -0,1 || 1,4 || 1,5 || 1,1 || -3,0 || -2,0 || 1,7 || -2,4 || 0,9 || 0,5 || -1,1 || 0,5 MT || 0,1 || -4,4 || -0,5 || -0,5 || -9,5 || -1,2 || 0,5 || -2,1 || 0,2 || : || : || 0,2 || -2,9 || -0,6 || -0,2 || -0,9 || -0,2 NL || 1,4 || -4,5 || 0,8 || 1,4 || -12,7 || 0,7 || 0,5 || -8,9 || 0,2 || -3,1 || -2,2 || 0,4 || -5,5 || -0,4 || 0,1 || -1,2 || 0,1 AT || 0,6 || -6,1 || 0,0 || 0,0 || -14,6 || -0,6 || -0,4 || -6,7 || -0,7 || 1,4 || 2,3 || 0,3 || -5,0 || -0,5 || 0,1 || -1,2 || 0,1 PL || 0,6 || -0,4 || 0,0 || 1,1 || 3,8 || 0,4 || 0,2 || -1,4 || -0,1 || 0,4 || 1,4 || 0,2 || 1,1 || -0,6 || 0,0 || 0,0 || 0,0 PT || 2,1 || 6,4 || 1,5 || 3,6 || 16,6 || 3,0 || 1,4 || 0,9 || 1,1 || -3,0 || -2,1 || 0,5 || 0,2 || -0,3 || 0,1 || 0,7 || 0,1 RO || 0,1 || -3,7 || -0,5 || -0,3 || -0,1 || -0,9 || -0,6 || 3,6 || -0,9 || -4,3* || -4,2* || 1,8 || 5,0 || 1,0 || 0,2 || 1,2 || 0,2 SI || 2,3 || -0,3 || 1,7 || 5,3 || 0,1 || 4,6 || 2,2 || -3,9 || 1,9 || -3,8 || -2,9 || 0,7 || -4,3 || -0,1 || 0,1 || -1,5 || 0,1 SK || 0,4 || 3,3 || -0,2 || 0,4 || 10,5 || -0,3 || 0 || 0,6 || -0,3 || -2,3 || -1,4 || 1,2 || -3,6 || 0,4 || 0,0 || -1,2 || 0,0 FI || 0,4 || -2,8 || -0,2 || 1,1 || -3,3 || 0,4 || 0,2 || -4,6 || -0,1 || 0,3 || 1,2 || 0,5 || -3,2 || -0,3 || 0,1 || -1,3 || 0,1 SE || 0,3 || -2,9 || -0,4 || 1,1 || 0,8 || 0,4 || 0,3 || -5,4 || 0,0 || 2,9 || 3,9 || 0,6 || -3,5 || -0,2 || 0,1 || -1,4 || 0,1 UK || -0,3 || -3,2 || -0,9 || -0,6 || -2,5 || -1,3 || -0,3 || 0,8 || -0,6 || 2,2 || 3,1 || -0,8 || -1,9 || -1,6 || -0,1 || 0,3 || -0,1 * Cele mai recente date pentru RO privind creșterea
reală a GHDI disponibil pentru 2010-11
|| Rata șomajului || Șomajul în rândul tinerilor || Creșterea reală a venitului brut și disponibil al gospodăriilor || Rata expunerii la riscul de sărăcie || Inegalități - S80/S20 || Rata șomajului în rândul tinerilor || Categoriile NEET || Evoluție de la un an la altul (S1/2012-S1/2013) || Diferența față de media zonei euro || Evoluție pentru statul membru/Evoluție pentru ZE || Evoluție de la un an la altul (S1/2012-S1/2013) || Diferența față de media zonei euro || Evoluție pentru statul membru/Evoluție pentru ZE || Evoluție de la un an la altul (2011-2012) || Diferența față de media zonei euro || Evoluție pentru statul membru/Evoluție pentru ZE || Evoluție de la un an la altul (2011-2012) || Evoluție pentru statul membru/Evoluție pentru ZE || Evoluție de la un an la altul (2010-2011) || Diferența față de media zonei euro || Evoluție pentru statul membru/Evoluție pentru ZE || Evoluție de la un an la altul (2010-2011) || Diferența față de media zonei euro || Evoluție pentru statul membru/Evoluție pentru ZE UE27 || 0,6 || -1,2 || -0,4 || 0,6 || -0,6 || -0,7 || 0,3 || 0 || -0,3 || -0,9 || 0,7 || 0,8 || -0,2 || -0,2 || 0,0 || 0,0 || -0,1 Zona euro17 || 0,9 || 0,0 || 0,0 || 1,4 || 0,0 || 0,0 || 0,6 || 0 || 0 || -1,7 || 0,0 || 1,0 || 0,0 || 0,0 || 0,1 || 0,0 || 0,0 BE || 1,0 || -3,7 || 0,0 || 3,3 || -0,7 || 1,9 || 0,5 || -0,9 || -0,1 || -0,4 || 1,3 || 0,8 || -3,3 || -0,2 || 0,0 || -1,1 || -0,1 BG || 0,8 || 0,9 || -0,1 || -0,1 || 4,5 || -1,5 || -0,3 || 8,3 || -0,9 || : || : || 2,2 || 2,0 || 1,2 || 0,6 || 1,5 || 0,5 CZ || 0,3 || -5,0 || -0,7 || -0,6 || -5,0 || -2,0 || 0,6 || -4,3 || 0 || 0,3 || 2,0 || 1,0 || -7,1 || 0,0 || 0,0 || -1,5 || -0,1 DK || -0,8 || -5,1 || -1,7 || -2,3 || -11,6 || -3,7 || 0,3 || -6,6 || -0,3 || -0,9 || 0,7 || 0,2 || -3,1 || -0,8 || 0,0 || -0,6 || -0,1 DE || -0,2 || -6,7 || -1,1 || -0,3 || -16,2 || -1,7 || 0,2 || -5,5 || -0,4 || 0,7 || 2,3 || 0,8 || 0,2 || -0,2 || 0,0 || -0,5 || -0,1 EE || -1,7 || -3,4 || -2,6 || -4,0 || -5,9 || -5,4 || 0,7 || -0,7 || 0,1 || 2,4 || 4,0 || 2,4 || 1,8 || 1,4 || 0,3 || 0,3 || 0,2 IE || -1,2 || 1,7 || -2,2 || -3,2 || 4,2 || -4,5 || -0,1 || 5,5 || -0,7 || 5,7 || 7,4 || 0,5 || -1,1 || -0,5 || -0,1 || -0,4 || -0,2 EL || 4,1 || 15,0 || 3,2 || 6,1 || 35,4 || 4,7 || 2,9 || 7,1 || 2,3 || -9,6 || -7,9 || 1,0 || 3,8 || 0,0 || 0,4 || 1,0 || 0,3 ES || 2,2 || 14,4 || 1,2 || 3,9 || 31,6 || 2,6 || 0,3 || 5,6 || -0,3 || -5,2 || -3,5 || 1,5 || 4,3 || 0,5 || -0,1 || 1,8 || -0,2 FR || 0,8 || -1,3 || -0,2 || 2,1 || 1,8 || 0,7 || 0,2 || -1 || -0,4 || -0,3 || 1,3 || 1,1 || -2,7 || 0,1 || 0,1 || -0,4 || 0,0 HR || 1,9 || 4,9 || 0,9 || 12,2 || 27,5 || 10,8 || 1 || 3,5 || 0,4 || : || : || 0,7 || 2,9 || -0,3 || -0,2 || 0,4 || -0,3 IT || 1,7 || -0,1 || 0,8 || 4,5 || 14,9 || 3,1 || 1,3 || 7,9 || 0,7 || -4,5 || -2,8 || 1,6 || 2,3 || 0,6 || 0,4 || 0,6 || 0,3 CY || 4,3 || 3,2 || 3,4 || 11,2 || 13,1 || 9,8 || 1,4 || 2,8 || 0,8 || -8,0 || -6,3 || -0,4 || -4,7 || -1,4 || -0,2 || -0,7 || -0,3 LV || -3,6 || -0,1 || -4,5 || -8,2 || -2,8 || -9,6 || -1,1 || 1,7 || -1,7 || 4,9 || 6,6 || -0,3 || 4,0 || -1,3 || -0,3 || 1,6 || -0,4 LT || -1,5 || 0,2 || -2,5 || -5,5 || -1,3 || -6,8 || -0,4 || -2,1 || -1 || : || : || -1,6 || 4,0 || -2,6 || -1,5 || 0,8 || -1,6 LU || 0,6 || -6,5 || -0,4 || 0,2 || -5,4 || -1,2 || 1,2 || -7,3 || 0,6 || : || : || -0,8 || -3,1 || -1,8 || -0,1 || -1,0 || -0,2 HU || -0,4 || -1,4 || -1,4 || 0,5 || 4,3 || -0,9 || 1,4 || 1,5 || 0,8 || -3,0 || -1,3 || 1,7 || -2,6 || 0,7 || 0,5 || -1,1 || 0,4 MT || 0,1 || -5,6 || -0,9 || -0,5 || -10,1 || -1,9 || 0,5 || -2,1 || -0,1 || : || : || 0,2 || -3,1 || -0,8 || -0,2 || -0,9 || -0,3 NL || 1,4 || -5,6 || 0,4 || 1,4 || -13,3 || 0,0 || 0,5 || -8,9 || -0,1 || -3,1 || -1,4 || 0,4 || -5,7 || -0,6 || 0,1 || -1,2 || 0,0 AT || 0,6 || -7,3 || -0,4 || 0,0 || -15,2 || -1,4 || -0,4 || -6,7 || -1 || 1,4 || 3,1 || 0,3 || -5,2 || -0,7 || 0,1 || -1,2 || 0,0 PL || 0,6 || -1,5 || -0,3 || 1,1 || 3,2 || -0,3 || 0,2 || -1,4 || -0,4 || 0,4 || 2,1 || 0,2 || 0,9 || -0,8 || 0,0 || 0,0 || -0,1 PT || 2,1 || 5,3 || 1,2 || 3,6 || 16,0 || 2,3 || 1,4 || 0,9 || 0,8 || -3,0 || -1,3 || 0,5 || 0,0 || -0,5 || 0,1 || 0,7 || 0,0 RO || 0,1 || -4,8 || -0,9 || -0,3 || -0,8 || -1,6 || -0,6 || 3,6 || -1,2 || -4,3* || -4,0* || 1,8 || 4,8 || 0,8 || 0,2 || 1,2 || 0,1 SI || 2,3 || -1,5 || 1,4 || 5,3 || -0,5 || 3,9 || 2,2 || -3,9 || 1,6 || -3,8 || -2,2 || 0,7 || -4,5 || -0,3 || 0,1 || -1,5 || 0,0 SK || 0,4 || 2,1 || -0,6 || 0,4 || 9,9 || -1,0 || 0 || 0,6 || -0,6 || -2,3 || -0,6 || 1,2 || -3,8 || 0,2 || 0,0 || -1,2 || -0,1 FI || 0,4 || -4,0 || -0,5 || 1,1 || -3,9 || -0,3 || 0,2 || -4,6 || -0,4 || 0,3 || 2,0 || 0,5 || -3,4 || -0,5 || 0,1 || -1,3 || 0,0 SE || 0,3 || -4,0 || -0,7 || 1,1 || 0,1 || -0,3 || 0,3 || -5,4 || -0,3 || 2,9 || 4,6 || 0,6 || -3,7 || -0,4 || 0,1 || -1,4 || 0,0 UK || -0,3 || -4,3 || -1,3 || -0,6 || -3,1 || -2,0 || -0,3 || 0,8 || -0,9 || 2,2 || 3,9 || -0,8 || -2,1 || -1,8 || -0,1 || 0,3 || -0,2 * Cele mai recente date pentru RO privind creșterea
reală a GHDI disponibil pentru 2010-11 Anexa
2: Prezentare sumară a provocărilor principale în materie de ocupare
a forței de muncă și a celor mai bune rezultate de pe piața
forței de muncă conform monitorului de performanță privind
ocuparea forței de muncă (C=provocare; G=rezultat bun pe piața forței de
muncă) – adoptat în iunie 2013[36].
Anexa
3: Prezentare sumară a "tendințelor sociale care trebuie
urmărite” identificate cu ajutorul Monitorului de performanță în
materie de protecție socială - adoptat în ianuarie 2013.[37] || Notă : Tendințele sociale care
trebuie urmărite în 2010-2011, pentru care s-a constatat o deteriorare în mai
mult de1/3 dintre statele membre, sunt subliniate cu roșu în tabel, în
partea dreaptă. [1] Această secțiune se bazează în parte pe
analiza detaliată prezentată în „Buletinul trimestrial privind
ocuparea forței de muncă și situația socială din UE”,
martie 2013. Pentru detalii privind domeniul educației, al formării și
al competențelor, a se vedea monitorul educației și al
formării, ediția din 2013. [2] Rata șomajului în rândul
resortisanților țărilor terțe a atins 21,3 % în 2012, comparativ
cu 20,0 % în 2011 și 14,4% în 2008. [3] Pentru EL sunt disponibile date numai
până în iulie. [4] Conform celui mai
recent Observator al posturilor vacante, profesiile cu cea mai mare creștere
a numărului de angajați după personalul de asistență
medicală din serviciile de sănătate au fost dezvoltatorii și
analiștii de aplicații informatice, secretarii administrativi și
de specialitate, supraveghetorii din minerit, producție și
construcții și învățătorii de școală
primară și educatorii. [5] Rata de angajare este
definită ca un raport între numărul persoanelor care ocupă noi
locuri de muncă și persoanele care se află în șomaj. Rata
de eliberare a locurilor de muncă este raportul dintre numărul de
persoane care și-au părăsit locurile de muncă și
numărul de persoane care ocupă un loc de muncă. [6] „Labour Market Developments in Europe,
2013" Comisia Europeană. [7] De exemplu „Future Skills
Supply and Demand in Europe”, Cedefop. [8] În octombrie 2013, OCDE și Comisia
au publicat rezultatele unui nou studiu: Survey on Adult Skills (PIAAC),
European Commission, OECD. [9] A se vedea, de exemplu „Is Aggregate
Demand Wage-Led or Profit-Led? National and Global Effects”, Biroul internațional
al muncii, Conditions of Work and Employment Series No. 40 (seria
referitoare la condițiile de muncă și la ocuparea forței de
muncă, Geneva, 2012. [10] A se vedea Quarterly Report on the Euro Area, Comisia Europeană, volumul 12, nr. 3,
2013. [11]Sursa: Garnier et al. (2103):
Reforme recente ale sistemelor fiscale în UE: Vești bune și proaste. Document
privind impozitarea, 39. Comisia Europeană [12] A se vedea, de
exemplu, Eurofound (2013), „Tackling Undeclared Work in 27 European Union
Member States and Norway: Approaches and Measures Since 2008”, Eurofound,
Dublin; Hazans, M. (2011), „Informal Workers Across Europe”, Research
Paper 5912, Banca Mondială, Washington DC. [13] Raportul dintre chintila
superioară și cea inferioară sau raportul S80/S20 măsoară
inegalitățile în distribuția veniturilor. Se calculează ca
raportul dintre totalul veniturilor primite de 20% din populația cu cel
mai mare venit (chintila superioară) și veniturile primite de 20% din
populația cu cele mai mici venituri (chintila inferioară). Toate
veniturile sunt compilate ca venituri disponibile echivalente. [14] Cele mai recente cifre EU-SILC
includ estimările Eurostat pentru UE-28 și UE-27 pentru 2012 (rezultatele
pentru AT, BE, IE și UK nu sunt disponibile). Datele de
referință SILC din 2012 se referă la anul financiar 2011. [15] A
se vedea Employment and social developments in Europe 2012, Comisia
Europeană [16] Ibidem
[17] A se vedea EUROMOD Working Paper 2/13 Avram, Figari, Leventi, Levy,
Navicke, Matsaganis, Militaru, Paulus, Rastringina, Sutherland: The
Distributional Effects of Fiscal Consolidation in Nine Countries. O nouă
versiune a documentului urmează să fie prezentată în curând. În
cele nouă țări analizate de studiu, impactul măsurilor
asupra venitului gospodăriilor (de exemplu, modificările aduse
sistemelor fiscale și de prestații și reducerile salariilor
între 2007 și mijlocul anului 2012) a variat de la 1,6% din venitul
disponibil înainte de criză în IT și 1,9% în UK la 9,1% în LV și
11,6% în EL. [18] A se vedea EU Employment and
Social Situation, Quarterly Review, martie 2013. Analiza arată că
ajustarea în jos a cheltuielilor sociale observată din 2011 apare mai
pronunțată în comparație cu episoadele similare de recesiune din
ultimele trei decenii. [19] Date pentru 2011 disponibile în
curând [20] Această secțiune
oferă o actualizare a situației prezentate în raportul anterior comun
privind ocuparea forței de muncă, dar, din cauza limitărilor de
spațiu, nu este exhaustivă și nu are drept scop să
raporteze cu privire la toate reformele și măsurile de politică. [21] Decizia nr. 2010/707/UE a
Consiliului din 21 octombrie 2012 privind orientările pentru politicile de
ocupare a forței de muncă ale statelor membre. [22] Termenul de „educație și
îngrijire preșcolară” se referă la toate formele de îngrijire și
educație, de la naștere până la începerea școlii primare. [23] A se vedea rapoartele
suplimentare cu privire la acest aspect în secțiunea referitoare la incluziunea
socială. [24] Promoting green jobs throughout the
crisis: a handbook of best practices in Europe, Observatorul european al ocupării
forței de muncă 2013 [25] COM(2013) 690. [26] Tabloul de bord inclus în
această versiune a proiectului de raport comun privind ocuparea forței
de muncă ar putea fi actualizat în decembrie 2013 odată cu publicarea
noului set de date sociale anuale. [27] Tabloul
de bord face parte din proiectul de raport comun privind ocuparea forței
de muncă, în temeiul articolului 148 TFUE, circumscris procesului
Semestrului European. El acoperă toate statele membre ale UE și
include comparații cu media UE. În anumite cazuri, deviațiile
statistice de la media din ZE se pot dovedi pertinente. Așa cum s-a
stabilit în proiectul
Comisei pentru o uniune economică și monetară profundă
și veritabilă, se impune o mai intensă coordonare și
supraveghere a politicilor sociale și de ocupare a forței de
muncă în cadrul guvernanței UEM, fiind necesară promovarea
convergenței în aceste domenii. [28] Concluziile Consiliului European, 24-25
octombrie 2013. [29] Pentru o analiză detaliată a
efectelor evoluției ocupării forței de muncă și ale
situației sociale la nivel transfrontalier a se vedea: Situația
socială și în materie de ocupare a forței de muncă în UE.
Buletin trimestrial, septembrie 2013, disponibil la următoarea adresă:
http://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=en&catId=89&newsId=1974&furtherNews=yes [30] Comisia este dispusă
să ia în considerare posibile îmbunătățiri ale tabloului de
bord în edițiile viitoare, pe baza unor discuții tehnice în derulare
în cadrul comisiilor pentru ocuparea forței de muncă și protecție
socială și a reacțiilor din partea Parlamentului European, a partenerilor
sociali și a altor părți interesate. [31] COM(2013)
690, p. 6. [32] Definirea zonelor:
Nordul și centrul zonei euro: AT, BE, DE, FI, FR, LU, NL; Sudul și
periferia zonei euro: EE, EL, ES, IE, IT, CY, MT, PT, SI, SK; exteriorul zonei
euro - nord: CZ, DK, PL, SE, UK; exteriorul zonei euro - sud și periferie:
BG, HR, LV, LT, HU, RO. [33] Pentru rata expunerii la riscul
de sărăcie, anul financiar de referință pentru venituri este
anul calendaristic anterior anului de studiu (adică 2010), cu excepția
UK (an de studiu) și IE (12 luni anterioare studiului). Același lucru
se aplică și indicatorului referitor la inegalități
(raportul S80/S20). [34] Raportul între veniturile a 20% din
populația cu cele mai mari venituri și veniturile a 20 % din
populația cu cele mai mici venituri. [35] A se
vedea documentul de lucru EUROMOD 2/13. [36] http://register.consilium.europa.eu/pdf/en/13/st10/st10373-re01.en13.pdf [37] ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=9235&langId=en