7.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 174/43

Raportor

dna Linda GILLHAM, Membru al Consiliului municipal din Runnymede (UK-AE)

Document de referință

Propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje în vederea reducerii consumului de pungi de transport din plastic subțiri

COM(2013) 761 final – 2013/0371 (COD)

1.

recunoaște că proprietățile care au generat succesul comercial al pungilor de plastic – greutatea redusă, durabilitatea și rezistența la degradare – au contribuit totodată la proliferarea acestora. Se estimează că, în 2010, fiecare cetățean al UE a utilizat 198 de pungi de transport din plastic, apreciindu-se că circa 90 % dintre acestea erau pungi subțiri; acestea sunt refolosite mai rar decât pungile mai groase și este mult mai probabil să fie aruncate;

2.

observă că proprietățile avantajoase din punct de vedere comercial (greutatea redusă, durabilitatea și rezistența la degradare) ale pungilor de transport din plastic mai subțire de 50 de microni au fost și sunt responsabile de faptul că acestea nu sunt refolosite sau refolosite doar pe scară redusă, precum și de poluarea acvatică și terestră la nivel mondial;

3.

observă că problema prezenței deșeurilor provenite din pungile din plastic în ecosistemele acvatice nu afectează doar țările cu ieșire la mare, ci și țările cu lacuri de dimensiuni mari, deoarece o cantitate considerabilă de deșeuri de pe uscat se deplasează prin râuri. După aruncare, pungile de plastic pot continua să existe sute de ani, cel mai adesea în formă fragmentată, iar numărul cumulat de pungi de plastic ajunse în natură crește în timp, fiind recunoscut drept o mare provocare la nivel global;

4.

observă că pungile de transport din plastic sunt considerate ambalaje în temeiul Directivei privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (Directiva 94/62/CE – PPWD). Pungile de transport din plastic pot fi comercializate numai dacă respectă câteva cerințe esențiale pentru minimizarea cantității de ambalaj, limitarea substanțelor periculoase și posibilitatea refolosirii și recuperării, inclusiv prin reciclare, recuperare energetică, compostare și biodegradare. Cu toate acestea, nu există acte legislative sau o politică a UE care să vizeze în mod specific pungile de transport din plastic;

5.

recunoaște că statele membre au pus în aplicare diverse acțiuni pentru a reduce utilizarea pungilor de transport din plastic, de la acorduri pe bază voluntară până la măsuri fiscale (Belgia, Irlanda, Danemarca) și până la interzicerea totală a pungilor de transport nebiodegradabile, ca în Italia. Unele state membre au obținut deja rezultate excelente în ceea ce privește reducerea utilizării de pungi de plastic, care este estimată de la 4 pungi consumate de persoană în Danemarca și Finlanda la 466 în Polonia, Portugalia și Slovacia;

6.

felicită acele state membre care și-au redus consumul anual per capita de pungi de transport din plastic subțiri. Sunt în mod cert învățăminte de tras din acțiunile de succes întreprinse în mai multe state membre, Comitetul încurajând autoritățile naționale, regionale și locale din întreaga lume să ia notă de aceste măsuri;

7.

subliniază că toate deșeurile de plastic trebuie gestionate ca fiind o resursă, după cum prevede Foaia de parcurs către o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, pentru îndeplinirea obiectivelor 2020;

8.

consideră, în lumina recentelor avize ale CoR (1), că propunerea Comisiei Europene nu este suficient de ambițioasă pentru preîntâmpinarea proliferării pungilor subțiri de plastic și solicită Parlamentului European și Consiliului să aibă în vedere:

9.

consideră că ar fi mai eficientă o combinație între aceste măsuri, care să includă posibilitatea propusă ca statele membre să aplice restricții asupra pieței în temeiul unei derogări de la articolul 18. Măsurile s-ar sprijini reciproc, instrumentele economice putând fi cel mai bine folosite la nivel național și regional, în vreme ce un obiectiv ambițios la nivelul UE ar fi important pentru a asigura aplicarea și pentru a sensibiliza populația (2);

10.

susține definiția propusă pe baza unei grosimi a peretelui pungii de 50 de microni, aceasta constituind un parametru adecvat pentru descurajarea utilizării pungilor de transport din plastic subțiri fără a afecta în mod negativ sacoșele de plastic de uz multiplu cunoscute sub denumirea de „bags for life”. Pungile de transport din plastic cu o grosime mai mică de 50 de microni, care se estimează că reprezintă 90% din numărul total de pungi de transport din plastic consumate în Uniune, sunt refolosite mult mai rar decât pungile de transport din plastic mai groase și este mult mai probabil să fie aruncate (3).

11.

subliniază importanța definiției/domeniului de aplicare al directivei propuse în vederea evitării consecințelor nedorite, ca de exemplu trecerea la pungi tot de unică folosință, dar din alte materiale mai groase, sau recurgerea la alte forme de pungi de plastic cu funcție similară, care nu ar duce la rezultatele de mediu scontate și ar putea spori volumul de ambalaje produse;

12.

sprijină excluderea sacoșelor reutilizabile din țintele de reducere și eventualele interdicții, însă consideră că ar trebui să se aplice instrumente economice și pentru sacoșele reutilizabile; prin urmare, solicită includerea lor în definiția/domeniul de aplicare al directivei în acest scop specific;

13.

observă că sacoșele de tip „bags for life” sunt adesea înlocuite gratuit de către vânzători, această practică meritând să fie încurajată. Această măsură poate contribui la atribuirea de valoare resurselor naturale și la modificarea comportamentului în raport cu considerarea pungilor drept deșeuri;

14.

dorește să se clarifice dacă pungile de plastic foarte subțiri (sub 10 microni) folosite pentru alimente proaspete sau crude în vederea consumului uman sau animal vor fi incluse în definiția propusă. Acestea sunt în general exceptate de la politicile vizând pungile de plastic din motive de confort practic, de igienă sau siguranță alimentară (mai ales atunci când sunt folosite pentru carne crudă). Cu toate acestea, ar putea fi necesar ca un obiectiv de reducere/prevenție la nivelul UE să le includă, pentru a evita modificările nedorite în comportamentul consumatorilor (4);

15.

solicită totodată clarificarea motivului pentru care definiția pungilor de transport din plastic subțiri a fost limitată la pungi din plastic, în loc să nu precizeze tipul de material și să includă și pungile de unică folosință făcute din hârtie, materiale vegetale sau amidon, pentru a modifica modelele de consum nesustenabile și eficiența utilizării resurselor;

16.

observă în acest sens că evaluarea de impact desfășurată de Comisia Europeană sugerează că pentru fiecare 1000 de pungi de plastic de unică folosință evitate, oamenii vor folosi în medie 127 de pungi de hârtie. Aceasta presupune că 50% din pungile de plastic consumate în alte sectoare decât supermarketurile vor fi înlocuite cu pungi de hârtie în cazul în care acestea nu fac obiectul politicii, acest lucru fiind confirmat de exemplu de experiența Irlandei (5);

17.

salută efortul în curs al Comisiei Europene de revizuire a politicilor în materie de deșeuri și așteaptă cu interes clarificări suplimentare cu privire la proprietățile de mediu, atât pozitive cât și negative, care derivă din noile tehnologii care afirmă că produc pungi oxo-degradabile, biodegradabile sau compostabile. Este, de asemenea, necesar să se înțeleagă impactul acestor particule microscopice asupra faunei marine;

18.

aduce obiecții ferme împotriva excluderii pungilor de plastic biodegradabile sau compostabile din definiția/domeniul de aplicare al acestei directive. CoR își exprimă încă o dată preocupările cu privire la etichetarea și definițiile care induc în eroare și la acreditarea acestui tip de pungi ca fiind parțial ecologice (6). În plus, trecerea la pungi biodegradabile nu ar reduce numărul de pungi aruncate în natură. Acest lucru ar avea totodată potențialul de a cauza probleme pentru localități în procesele de reciclare a plasticului și ar duce la confuzii între compostarea la domiciliu și cea comercială;

19.

își reiterează apelul către interzicerea plasticului oxo-degradabil până când cercetări mai aprofundate vor stabili că acest produs are o valoare adăugată;

20.

consideră că etapa proiectării produselor este esențială pentru reducerea la minimum a deșeurilor. Crede că, întrucât actuala directivă privind proiectarea ecologică se concentrează pe consumul de apă și energie, revizuirea acesteia ar putea acum să lărgească domeniul de aplicare pentru a include reutilizarea, repararea și reciclarea, prevăzând măsuri de informare a consumatorului cu privire la durabilitatea unei pungi de plastic;

21.

militează pentru introducerea unui conținut minim de material reciclat în viitoarele revizuiri ale procesului de proiectare, luându-se totodată în considerare faptul că anumite utilizări, cu efect asupra calității hranei și sănătății personale impun anumite standarde în ceea ce privește materialele întrebuințate;

22.

sprijină un obiectiv minim de reducere a consumului la nivelul întregii UE stabilit pentru fiecare stat membru la o limită de 35 de pungi pe cap de locuitor pe an, care să fie realizat în cursul unei etape de tranziție după intrarea în vigoare a directivei. Acest obiectiv este echivalent cu o reducere cu 80% a mediei de pungi de plastic de unică folosință consumate în UE în 2010, fiind deja realizat sau depășit de unele state membre;

23.

salută prevederea propusă care le permite statelor membre să interzică pungile de plastic subțiri pe teritoriul lor, în virtutea unei derogări de la articolul 18 al Directivei 94/62/CE. Această nouă prevedere reflectă faptul că tot mai multe țări, regiuni și orașe la nivel mondial au interzis pungile de plastic subțiri sau au avut în vedere introducerea de interdicții, numărul acestora fiind în continuă creștere;

24.

recunoaşte faptul că astfel de restricţii de marketing la nivel naţional sunt supuse dispoziţiilor articolelor 34 şi 36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Aceasta înseamnă că trebuie să fie îndeplinite anumite condiţii: interdicţia nu poate discrimina împotriva anumitor tipuri de pungi de plastic în raport cu alte tipuri şi nu trebuie să constituie o restricţie disimulată asupra comerţului dintre statele membre. Din această perspectivă, consideră că toate pungile subţiri disponibile în prezent ar trebui să facă obiectul unei interdicţii până în 2020;

25.

solicită Comisiei Europene să analizeze modalităţile de introducere până în 2020 a unei interdicţii la nivelul UE a pungilor de transport din plastic subţiri în serviciile cu amănuntul (7). Invită, totodată, Comisia Europeană să analizeze eventualele conflicte cu normele pieţei interne şi cu legislaţia comercială internaţională, precum şi nevoia de modificare a temeiului juridic al PPWD, a lungimii perioadei de tranziţie necesare şi necesitatea combinării interdicţiei cu taxarea pungilor de plastic reutilizabile şi alte măsuri pentru a se evita consecinţele nedorite;

26.

recomandă statelor membre să includă reprezentanţi ai autorităţilor locale şi regionale în orice efort de reflecţie cu privire la introducerea unor asemenea interdicţii;

27.

solicită implementarea deplină a principiului „poluatorul plăteşte” (8) şi observă că statele membre care au înregistrat succese în reducerea consumului de pungi de plastic au introdus instrumente economice (taxe/impozite). Acest lucru poate fi dedus, de exemplu, din rezultatele încurajatoare obținute prin taxa irlandeză sau prin impozitul asupra pungilor de plastic introdus în Danemarca (9);

28.

arată încă o dată că interzicerea ofertei gratuite a pungilor de transport din plastic subțiri sau de alt tip aduce rezultate pozitive în mai multe regiuni și ar trebui, prin urmare, avută în vedere (10);

29.

consideră că „încurajarea” propusă a utilizării unor astfel de instrumente nu este suficientă și solicită o modificare a Directivei în vederea introducerii unei „obligații” pentru statele membre de a utiliza instrumente economice pentru reducerea consumului de pungi de plastic și pentru a asigura faptul că pungile de transport din plastic subțiri nu sunt oferite gratuit. Această obligație ar putea veni în completarea articolului 15 din PPWD, care încurajează deja folosirea de instrumente economice în general;

30.

subliniază că implementarea instrumentelor economice ar trebui lăsată în sarcina statelor membre sau a regiunilor care dețin competențele legislative relevante;

31.

precizează că anumiți factori ai conceperii sunt esențiali pentru eficacitatea instrumentelor economice:

32.

consideră că obligația de a se introduce instrumente economice ar trebui să se aplice tuturor pungilor de transport din plastic, și nu numai celor subțiri, pentru a se încuraja o mai mare rată de refolosire a tuturor pungilor de plastic și din pricină că, în practică, pungile de plastic reutilizabile nu sunt oricum distribuite decât rareori în mod gratuit. În schimb, pungile reutilizabile pot fi înlocuite în mod gratuit de către distribuitorul cu amănuntul original;

33.

consideră că lansarea unor inițiative voluntare la nivel național, printre care asumarea de către distribuitori a responsabilității de returnare, ar putea contribui la transferarea cheltuielilor de tratare a unor deșeuri din plastic dinspre autoritățile responsabile cu gestionarea deșeurilor și cu mediul către întregul lanț de generare a valorii;

34.

subliniază potențialul instrumentelor economice de a general venituri pentru autoritățile locale și regionale, care ar putea fi folosite pentru a echilibra costurile administrative legate de implementare și supravegherea aplicării și, prin rezervarea acestor fonduri, pentru activități de curățare a gunoaielor necolectate și pentru proiecte de mediu;

35.

își reiterează apelul către Comisia Europeană de a studia cea mai bună manieră de aplicare a responsabilităţii extinse a producătorului în UE în domeniul prevenirii și gestionării deșeurilor din plastic (11);

36.

solicită Comisiei Europene să aibă în vedere o referire la responsabilitatea extinsă a producătorului, pentru a include internalizarea deplină a costurilor și transferul cheltuielilor pentru tratarea acestui tip de plastic dinspre autoritățile locale și regionale ca autorități de gestionare a deșeurilor către producători, cu luarea în calcul și a deșeurilor răspândite în natură;

37.

salută propunerea comisarului pentru mediu de lansare, începând cu acest an, a inițiativei „European Clean-up Day”(ziua europeană de strângere a deșeurilor);

38.

își reafirmă sprijinul pentru această inițiativă și altele similare, care atrag atenția asupra provocării pe care o constituie gunoaiele din mediul înconjurător pentru autoritățile locale și regionale. Această conștientizare este o condiție necesară pentru modificarea comportamentelor în vederea reducerii impactului de mediu al generării prea multor deșeuri și în vederea conservării resurselor naturale;

39.

recunoaște că, deși acumularea din ce în ce mai importantă de deșeuri de plastic în mediul marin de la nivel global reprezintă un semnal de alarmă, se știe că originea acestei aruncări necontrolate a deșeurilor se găsește în cea mai mare parte pe uscat. Aruncarea necontrolată a pungilor din plastic este inacceptabilă în orice mediu!