15.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 114/48

1.

consideră că Fondul de solidaritate al Uniunii Europene (denumit în continuare, „fondul”) reprezintă instrumentul principal prin care Uniunea poate reacționa atunci când se produc catastrofe majore în statele membre sau în statele candidate la aderare, dând astfel dovadă de solidaritate cu țările, regiunile și orașele afectate (în conformitate cu articolul 222 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene);

2.

constată că, în forma sa actuală, fondul și-a demonstrat în general eficacitatea, dar că funcționarea acestuia ar putea fi îmbunătăţită, mai ales prin simplificarea procedurilor administrative indispensabile pentru mobilizarea fondului, în vederea reducerii semnificative a timpului care se scurge între producerea catastrofei și acordarea ajutorului. Regulile de funcționare a fondului ar putea fi mai clare, iar acesta ar putea fi orientat pentru a răspunde mai bine nevoilor zonelor afectate;

3.

regretă că Comisia Europeană propune ca dotarea maximă anuală a fondului să rămână aceeași din 2002, respectiv 500 milioane EUR (prețurile din 2011), ceea ce pune sub semnul întrebării posibilitatea ca acesta să poată acorda ajutor imediat după producerea unei catastrofe de proporții, cu atât mai mult cu cât frecvența acestui tip de evenimente este tot mai mare;

4.

consideră că regulamentul existent, precum și modificările propuse la acesta sunt în conformitate cu principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii;

5.

evidențiază faptul că marile catastrofe naturale sunt devastatoare în special pentru localitățile și regiunile afectate de ele. Foarte des, în zonele sinistrate infrastructurile de bază sunt deteriorate grav, la fel ca și patrimoniul natural și cultural;

6.

reamintește că, în general, autorităţile locale şi regionale sunt proprietarele infrastructurilor deteriorate și că, în consecință, lor le revine responsabilitatea de repunere în funcțiune a acestora. De asemenea, ele trebuie să se ocupe de serviciile de salvare, de cazarea temporară a persoanelor evacuate și de curățarea zonelor sinistrate;

7.

consideră, prin urmare, că deși statele membre sau țările candidate sunt principalele beneficiare ale sprijinului acordat de fond, ajutoarele obținute prin acesta permit, în definitiv, finanțarea măsurilor puse în aplicare la nivel local şi regional;

8.

subliniază că, pentru autoritățile regionale și locale, cele mai importante aspecte sunt rapiditatea cu care reacționează fondul și posibilitatea de a concentra resursele disponibile astfel încât ele să răspundă mai bine necesităților reale;

9.

așadar, întâmpină cu satisfacție propunerile Comisiei, care contribuie la dinamizarea și la mai buna concentrare a contribuției din fond și propune câteva recomandări importante îndeosebi pentru autorităţile locale şi regionale;

10.

atrage atenția asupra necesității de a se ține seama de situația specială a regiunilor ultraperiferice, care sunt mai vulnerabile la fenomenele meteorologice extreme;

11.

salută clarificarea adusă domeniului de intervenție a fondului, care permite remedierea incertitudinii juridice existente și împiedică în acest fel prezentarea unor propuneri care nu îndeplinesc condițiile;

12.

aprobă eforturile Comisiei menite să simplifice definiția noțiunii de „catastrofă regională”, prin introducerea unui criteriu clar bazat pe PIB. Această nouă definiție va înlesni evaluarea cererilor de către Comisia Europeană și va contribui la sporirea transparenţei și a eficacității fondului. Pentru potențialii solicitanți va fi mai ușor să evalueze în prealabil dacă în cazul catastrofei respective pot fi întreprinse măsuri de ajutor;

13.

propune ca criteriul pe baza căruia o catastrofă este considerată „catastrofă naturală regională” să fie stabilit la 1,0 % din PIB-ul regional, pentru regiunile de nivel NUTS 2. În opinia Comitetului, acest criteriu ar reflecta mai bine voința de a acorda, în caz de catastrofă naturală regională, un ajutor a cărui acoperire să nu varieze mult;

14.

consideră că indicatorii menționați trebuie adaptați în cazul catastrofelor naturale produse în vreuna din insulele situate în regiuni formate din arhipelaguri, de nivel NUTS 2, pentru a se evita ca o abordare exclusiv regională să împiedice utilizarea acestui în fond în cazurile respective;

15.

atrage atenția asupra faptului că, din ce în ce mai des, catastrofele afectează zone care se deosebesc în mare măsură de regiunile de nivel NUTS 2 (în unele state membre, ele sunt definite doar din punct de vedere administrativ) și care depășesc chiar și granițele mai multor regiuni astfel delimitate; prin urmare, în cazul în care nu ia în considerare decât regiunile de nivel NUTS 2, criteriul regional riscă să nu mai fie unul obiectiv;

16.

propune introducerea unui criteriu pentru catastrofele regionale care afectează zone de nivel NUTS 3, pentru cazurile în care mai multe regiuni direct învecinate de nivel NUTS 3 afectate de o catastrofă constituie împreună un teritoriu care, prin dimensiunile sale, corespunde nivelului NUTS 2 (cu cel puțin 800 000 de locuitori). În acest caz, procentul din PIB care rezultă de aici este calculat pe baza mediei ponderate a valorilor diferitelor regiuni de nivel NUTS 3;

17.

remarcă faptul că, dat fiind caracterul transfrontalier al multor catastrofe, în astfel de cazuri, o intervenție din partea UE ar avea o mare valoare adăugată și ar transmite cetățenilor un semnal pozitiv clar;

18.

recomandă ca, la definirea noțiunii de catastrofă naturală transfrontalieră extraordinară, să se utilizeze criteriul de nivel NUTS 3 menționat mai sus, prin care regiuni vecine de nivel NUTS 3 ar putea aparține unor state membre diferite;

19.

salută posibilitatea de a recurge la fond nu doar pentru operațiuni „imediate”, dar și pentru operațiuni direct legate de catastrofă, dar care, prin natura lor, pot necesita o punere în aplicare pe termen mai lung;

20.

subliniază faptul că, în urma catastrofelor, există la nivel local şi regional o necesitate reală de a repune în funcțiune infrastructurile în așa fel încât să reziste mai bine la viitoare catastrofe; în anumite cazuri, se poate dovedi necesară deplasarea acestor infrastructuri în locuri mai potrivite;

21.

propune completarea operațiunilor eligibile a fi finanțate de fond și includerea posibilității de finanțare nu doar a unei refaceri a infrastructurilor, dar și a unei repuneri în funcțiune în așa fel încât să reziste mai bine unor catastrofe naturale viitoare. Propune de asemenea să facă parte din operațiunile eligibile pentru fond deplasarea infrastructurilor care se află într-un loc care va fi din nou amenințat în viitor de catastrofe naturale;

22.

atrage atenția asupra faptului că, pentru anumite autorități locale și regionale, asistența tehnică externă se dovedește a fi adesea absolut necesară pentru a face față catastrofei și pentru a duce la bun sfârșit acțiunile de reabilitare a zonelor afectate;

23.

propune să fie incluse în cheltuielile eligibile ale fondului și cheltuielile legate de asistența tehnică externă, până la nivelul de maximum 2% din contribuția totală a fondului;

24.

evidențiază faptul că pregătirea cererii se dovedește a fi un proces de lungă durată pentru autoritățile publice, mai ales în ceea ce privește evaluarea daunelor și strângerea elementelor doveditoare pentru a susține cererea, ce trebuie dus la bun sfârșit în paralel cu demersurile necesare pentru a înlătura consecințele catastrofei. Dificultatea este și mai mare în cazul unor catastrofe cu evoluție lentă, cum sunt secetele, dar și al unor fenomene cum ar fi inundațiile, care, uneori, pot dura mai multe săptămâni, chiar mai multe luni. Astfel, daunele nu pot fi evaluate decât după retragerea apelor. Ca atare, gravitatea catastrofei nu poate fi constatată decât post factum;

25.

aprobă așadar propunerea Comisiei de a se ține seama de specificitățile catastrofelor cu evoluție lentă;

26.

atrage de asemenea atenția asupra faptului că, pentru restul catastrofelor naturale, propunerea legislativă menține dispoziţiile existente și că nu rezolvă problemele legate de pregătirea cererii în cazul unor inundații de lungă durată;

27.

propune așadar să se introducă posibilitatea ca, în cazul unor inundații de lungă durată, cererea să fie depusă în termen de zece săptămâni, începând din momentul în care încetează amenințarea de catastrofă naturală (de exemplu, odată ridicată starea de urgență declarată de statul membru sau de autoritatea regională etc.);

28.

împărtășește punctul de vedere al Comisiei Europene potrivit căruia în cazul catastrofelor naturale este absolut indispensabilă adoptarea măsurilor de prevenire necesare și trebuie depuse eforturi continue de îmbunătățire a acestor măsuri;

29.

se teme ca obligația de a include în cerere informații referitoare la prevenirea riscurilor de catastrofe să nu reprezinte pentru solicitant o sarcină administrativă sporită și să întârzie elaborarea și soluționarea cererilor, ceea ce ar contraveni obiectivului inițial, ce constă în simplificarea procedurilor administrative de mobilizare a acestui fond;

30.

propune ca solicitantului să nu i se impună, în faza de analizare a cererii, decât prezentarea unei scurte descrieri a punerii în aplicare a legislaţiei europene [articolul 4 alineatul (1) litera (e)], eliminând totodată obligativitatea prezentării unor informații complementare [articolul 4 alineatul (1) litera (f)], întrucât acestea trebuie să figureze în raportul privind punerea în aplicare a contribuției din fond;

31.

aderă la propunerea Comisiei ce vizează introducerea posibilității unor plăți în avans, care să permită fondului să reacționeze rapid; totuși, propune ca sistemul de avansuri să rămână în afara cadrului financiar multianual și a fondurilor structurale propuse concret;

32.

salută intenția Comisiei de a accelera procedura administrativă de aprobare a contribuției din fond, astfel încât ajutorul să ajungă mai curând la regiunile afectate; în acest sens, atrage totuși atenția asupra faptului că, în realitate, termenul de utilizare a contribuției din fond este mai scurt;

33.

propune prelungirea până la 24 de luni a termenului de utilizare a contribuției din fond, mai ales din cauza timpului necesar pentru reabilitarea infrastructurilor de bază, precum și pentru restabilirea serviciilor și a aprovizionării de bază (din cauza obligației de a asigura documentația necesară și de a respecta reglementările în materie de achiziții publice);

34.

organismele europene și autoritățile naționale, regionale și locale au afirmat în repetate rânduri necesitatea ca simplificarea gestionării să fie valorificată la maximum pentru a permite orientarea către randament (1). Această simplificare este cu atât mai importantă în cazul Fondului de solidaritate, care acționează în situații de extremă urgență și care include, printre cheltuielile eligibile, pe cele destinate asistenței acordate nevoilor personale imediate. De aceea, ar fi utilă admiterea utilizării costurilor unitare pentru cheltuielile destinate satisfacerii nevoilor populației afectate și care nu intră în categoria reabilitării infrastructurilor;