15.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 114/73

1.

salută comunicarea Comisiei ca pe o dovadă concretă a angajamentului UE de a promova integrarea comunităților de romi (1) și de a combate discriminarea la care aceștia sunt deseori supuși, prin intermediul strategiilor de integrare naționale;

2.

reamintește că romii reprezintă cea mai mare minoritate etnică din Europa, cu o populație estimată la 10-12 milioane (din care 6 milioane locuiesc în UE). Cei mai mulți romi sunt cetățeni UE;

3.

dimensiunea și situația socială și economică a populației rome variază de la o regiune la alta și de la un stat membru la altul; în consecință, abordările la nivel național ale incluziunii romilor ar trebui adaptate circumstanțelor și nevoilor specifice de la fața locului, inclusiv prin adoptarea sau continuarea urmăririi unor politici destinate grupurilor marginalizate și dezavantajate, precum romii, într-un context mai larg;

4.

consideră că instituțiile UE și statele membre au o responsabilitate comună de a îmbunătăți incluziunea și integrarea socială a romilor. Reamintește că combaterea discriminării, prejudecăților și excluziunii sociale cu care se confruntă romii reprezintă o obligație asumată prin Tratat și o obligație legală (2), din punctul de vedere al combaterii discriminării bazate pe origine rasială sau etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă, gen sau orientare sexuală. Prin urmare, condamnă energic orice formă de discriminare a comunităților rome;

5.

observă că politicile naționale orientate în mod adecvat către promovarea și protejarea respectării principiului legalității în rândul populației rome, nu pot în niciun caz pune în discuție sau chiar nega dreptul lor (în calitate de cetățeni ai unui stat membru, neapatrizi) la cetățenia europeană. Comitetul deplânge utilizarea unor proceduri vagi de expulzare, prin care se neagă aprioric primirea lor, respingând orice obiectiv de integrare, și invită UE să se pronunțe limpede în această privință;

6.

condamnă stereotipurile și accesul limitat la servicii publice cauzat de percepția unor diferențe culturale. Își reiterează sprijinul pentru eforturile Comisiei de a rezolva problemele cu care se confruntă comunitățile rome, legate de sărăcie, bariere pe piața forței de muncă, acces la locuințe și servicii de îngrijire a sănătății, concentrându-se asupra condițiilor prealabile pentru succesul punerii în aplicare a strategiilor de integrare; recomandă intensificarea eforturilor în acest sens, în condițiile constantei ineficiențe a soluțiilor pentru aceste probleme, inclusiv prin creșterea gradului de responsabilizare a autorităților locale și regionale;

7.

subliniază că integrarea este un proces cu două sensuri. În acest sens, organizațiile care îi reprezintă pe romi ar trebui să informeze comunitățile rome în legătură cu avantajele pe care le pot obține dacă se integrează bine în țara-gazdă, precum și cu obligațiile care le revin atunci când sunt rezidenți într-o țară;

8.

sprijină ordinea de priorități stabilită de Comisie pentru mai multe condiții prealabile structurale care sunt importante pentru succesul punerii în aplicare a strategiilor de integrare, în special colaborarea mai strânsă cu autoritățile locale și regionale și alocarea unor resurse financiare corespunzătoare;

9.

solicită Comisiei Europene să definească obiective și indicatori clari și măsurabili pentru acele state membre care au o comunitate romă și să monitorizeze progresele pentru toți cei patru piloni, inclusiv cooperarea cu autoritățile locale și regionale;

10.

reiterează importanța adoptării de către statele membre a unei strategii de integrare cuprinzătoare, multisectoriale și coordonate. Într-adevăr, principalele teme politice identificate de strategia-cadru a UE sunt teme care se întrepătrund. UE și statele membre nu pot să rezolve fiecare problemă prin strategii „de sus în jos” concepute ca pârghii pentru comunitățile rome și ar trebui să se bazeze pe cooperarea cu toți actorii implicați la toate nivelurile;

11.

solicită Comisiei Europene să instituie un mecanism de monitorizare mai solid, pentru o evaluare mai eficientă a progreselor înregistrate în atingerea obiectivelor de către statele membre care au o comunitate romă, și să recomande măsuri practice care să fie luate de aceste state membre;

12.

regretă că documentul Comisiei abia dacă menționează eforturile de integrare a romilor depuse în noile state membre și în țările candidate și potențial candidate la aderare, dintre care unele au o populație romă semnificativă care are o nevoie acută de sprijin, această situație constituind rezultatul excluziunii și discriminărilor sau fiind exacerbată de acestea;

13.

solicită țărilor candidate și potențial candidate să continue adoptarea de acte legislative anti-discriminare și să-și elaboreze/revizuiască propriile strategii de integrare a romilor, în colaborare cu autoritățile locale și regionale respective, precum și să includă obiective măsurabile și dispoziții privind obligația de a publica periodic rezultatele în acest sens;

14.

salută ideea înființării unei rețele de puncte de contact naționale pentru romi, cu scopul de a facilita schimbul multilateral de bune practici, învățarea reciprocă și cooperarea; solicită includerea în rețea a reprezentanților autorităților locale și regionale, precum și a organizațiilor societății civile. O astfel de platformă ar trebui să cuprindă reprezentanți din țările candidate și potențial candidate;

15.

recunoaște activitatea Congresului autorităților locale și regionale (Consiliul Europei), în special rezoluția sa „Situația romilor în Europa: o provocare pentru autoritățile locale și regionale” (3). Solicită instituțiilor UE să colaboreze mai strâns cu Consiliul Europei în vederea îmbunătățirii statutului romilor, inclusiv prin sprijinirea recent înființatei Alianțe europene a regiunilor și orașelor pentru incluziunea romilor, și să sprijine campania „Dosta!” care se bucură de mare succes;

16.

solicită statelor membre să asigure protecția romilor în temeiul legislației internaționale și în special al Convenției-cadru pentru protecția minorităților naționale (4);

17.

solicită politici, strategii și acordarea de finanțare romilor pentru a include în mod explicit romii nomazi, care se deplasează din alte state membre și din țări terțe, nu doar populațiile roma stabile;

18.

propune Comisiei Europene să solicite statelor membre și autorităților locale și regionale să instituie mecanisme de îndrumare pentru a asigura legături între romi și autoritățile publice și a extinde aria oportunităților lor de angajare;

19.

subliniază necesitatea ca societatea civilă să nu se limiteze la o funcție pur consultativă, ci să îndeplinească un rol activ în implementarea și monitorizarea strategiilor naționale;

20.

reiterează importanța implicării la toate nivelurile de guvernanță a unor reprezentanți ai comunităților rome în elaborarea politicilor și strategiilor relevante pentru integrarea romilor;

21.

recunoaște că femeile rome se confruntă cu multiple discriminări și cere autorităților locale și regionale să lucreze cu agențiile guvernamentale naționale și societatea civilă pentru a rezolva această problemă, inclusiv prin identificarea de strategii care să le implice activ și să le responsabilizeze în cadrul programelor de prevenire și de integrare;

22.

salută cu entuziasm recomandarea Comisiei ca integrarea romilor să fie inclusă în mod explicit în acordurile de parteneriat pentru perioada de programare 2014-2020;

23.

solicită o abordare mai dinamică a modului de alocare a fondurilor, pentru a răspunde mai bine diferitelor nevoi din diferite părți ale Europei, asigurând un sprijin eficient acelor zone cu populație romă mai numeroasă decât media și/sau cu un influx semnificativ de populație romă; de asemenea, solicită un sprijin clar, stabil și dinamic în favoarea acelor administrații regionale și locale care pun deja în practică sau intenționează să pună în practică planuri specifice pentru dezvoltarea și promovarea populației rome;

24.

reiterează nevoia de a asigura fonduri adecvate autorităților locale și regionale care, prin politicile lor în domeniile protecției copilului, serviciilor destinate copiilor preșcolari și promovării dreptului la educație, joacă un rol strategic în asigurarea includerii copiilor romi în sistemele preșcolare și școlare;

25.

consideră că organizațiile societății civile care reprezintă sau susțin interesele romilor trebuie să aibă un acces mai bun la fonduri publice (inclusiv fonduri UE), pentru elaborarea și aplicarea politicilor de integrare;

26.

sugerează o coordonare mai eficientă a resurselor destinate promovării integrării romilor, disponibile din diverse surse de finanțare. O astfel de abordare tematică ar reprezenta un ajutor imens pentru autoritățile locale și regionale cu populații rome substanțiale pentru a face față în mod eficient provocărilor, a asigura măsuri timpurii de prevenire a excluziunii romilor și a promova legăturile cu comunitățile locale;

27.

subliniază că politicile de tip universal se pot dovedi contraproductive. Sunt mai eficiente acele politici privind romii care se bazează pe individ și acordă atenție încurajării, stimulării și recompensării inițiativelor individuale, în special în ceea ce privește ocuparea unui loc de muncă și desfășurarea unei activități independente. De exemplu: stabilirea profilului individual de necesități și formarea sistematică a indivizilor și a familiilor, sprijinul pentru noi întreprinderi și pentru educație, acordarea unei atenții speciale elevilor romi talentați;

28.

recunoaște că populația romă este tânără: 35,7 % dintre romi au mai puțin de 15 ani, comparativ cu 15,7 % din populația totală a UE. Vârsta medie a romilor este de 24 de ani, față de 40 în UE. Marea majoritate a romilor de vârstă activă nu au educația necesară pentru a-și găsi locuri de muncă sustenabile, ceea ce arată importanța investițiilor în educația copiilor romi, care să le permită accesul cu succes pe piața forței de muncă și integrarea în societate;

29.

consideră că pentru reușita oricărui program de integrare accentul pus pe educația țintită populației majoritare este la fel de important ca și educația minorității;

30.

reiterează necesitatea unei abordări mai cuprinzătoare a integrării și propune asigurarea alfabetizării și a competențelor numerice de bază ale părinților ca un aspect esențial pentru a obține aceste competențe în educația copiilor și în cazul copiilor romi;

31.

solicită încetarea segregării și a plasării copiilor romi în școli pentru persoanele cu tulburări de învățare, precum și a segregării din școlile obișnuite;

32.

consideră că practicile discriminării pozitive ar trebui introduse numai cu maximă atenție și pe scară limitată, pentru a evita compromiterea principiilor privind egalitatea de drepturi și șanse;

33.

consideră că ar trebui luate măsuri pentru a încuraja formarea profesorilor și a elevilor pentru a deveni mai toleranți cu romii;

34.

subliniază că ar trebui evitată segregarea în școli și, pentru a preveni excluderea și segregarea de majoritate, educația integrată în cadrul școlii ar trebui să fie norma. Într-adevăr, romii înșiși ar trebui să joace un rol mai activ în desființarea barierelor de ostilitate prin includerea părinților în educație și în educația timpurie;

35.

consideră că, pentru a preveni marginalizarea și excluderea copiilor romi, trebuie să se intervină încă din fragedă copilărie, oferind educație și îngrijire copiilor preșcolari;

36.

consideră că angajarea unui număr mai mare de profesori și de asistenți didactici romi ar putea reduce simțitor tensiunile etnice în școli;

37.

împărtășește îngrijorarea că pentru copiii romi există un risc mai ridicat de sărăcie severă și extremă decât orice alt grup minoritar din Europa;

38.

ar dori ca statele membre să adopte strategii eficiente de combatere a muncii prestate de copii, a implicării lor în rețele de cerșetorie, a practicii căsătoriilor forțate și a căsătoriilor cu minori, și care să combată mai eficient traficul de ființe umane;

39.

reamintește avizul său anterior privind romii (5) care a subliniat necesitatea implicării depline a autorităților locale și regionale și a comunităților rome în activitatea de integrare a romilor la nivel național și în politicile de combatere a excluziunii sociale;

40.

reiterează faptul că autoritățile locale și regionale reprezintă nivelul de guvernanță cu cele mai numeroase responsabilități în materie de integrare a populațiilor rome;

41.

subliniază că numai parteneriate de lucru stabile între toate părțile interesate, inclusiv organizații ale societății civile și autorități locale și regionale, pot conduce la conceperea unor strategii eficiente de integrare a romilor. Consideră că actuala abordare de sus în jos nu reușește să producă rezultate satisfăcătoare;

42.

consideră că migrarea romilor schimbă caracteristicile populațiilor rome și experiențele lor în materie de excluziune socială pe plan local și necesită diferite modele de intervenție pentru a realiza integrarea, astfel încât este improbabil ca o strategie centralizată, de tipul „măsură universală”, să aibă succes. Prin urmare consideră că pentru a rezolva chestiunea ar fi mai eficientă o abordare descentralizată;

43.

recomandă ca strategiile de integrare a romilor să fie coerente cu strategiile UE de reducere a sărăciei și excluziunii sociale și economice, și ca, la nivel local și regional, să fie elaborate și puse în practică programe și inițiative specifice în acest sens, plecând de la obiective concrete și măsurabile;

44.

își exprimă preocuparea pentru faptul că numai 20 de state membre au implicat autoritățile locale și regionale într-un dialog structurat pentru implementarea strategiilor naționale privind romii; că numai 12 state membre au promovat schimburile de experiență și cooperarea între autoritățile locale și că numai 15 state membre au alocat resurse autorităților locale și regionale pentru integrarea romilor. Prin urmare, solicită guvernelor statelor membre să implice mai activ autoritățile locale și regionale în elaborarea unor strategii naționale de integrare a romilor;

45.

subliniază necesitatea intensificării luptei împotriva discriminării și rasismului care îi afectează pe romi, atât prin creșterea gradului de conștientizare de către societatea civilă din diverse țări cu privire la avantajele sociale și economice ale incluziunii romilor, cât și prin sensibilizarea romilor înșiși sub aspectul drepturilor și îndatoririlor lor;

46.

propune ca sancțiunile precum pierderea avantajelor financiare trebuie să facă parte din orice mecanism sau inițiativă care implică subvenții publice. Sancțiunile ar trebui impuse numai atunci când sunt încălcate normele de conduită acceptate sau când se încalcă legea. Într-adevăr, merită încurajate eforturile de a reduce dependența de stat pe termen lung prin îmbunătățirea ocupării forței de muncă în rândul romilor, promovând totodată obținerea de venituri din munca remunerată care să depășească veniturile din indemnizația de șomaj;

47.

solicită Comisiei Europene să prezinte date mai specifice cu privire la implicarea autorităților locale și regionale în punerea în aplicare a strategiilor naționale privind romii;

48.

solicită înființarea unui punct de contact al autorităților locale și regionale în fiecare stat membru, pentru a consolida dialogul și a asigura implicarea;

49.

solicită agențiilor guvernamentale să sprijine și să faciliteze programele de educație și formare pentru adulți, pentru a da populației rome posibilitatea de a dobândi competențele specifice cerute pe piața forței de muncă. Sectorul privat ar trebui să fie implicat în pregătirea și desfășurarea unor astfel de programe de formare. De exemplu, contractele de muncă sezonieră pot fi o cale eficientă și legală de a oferi minorității rome locuri de muncă în cadrul pieței libere;

50.

reiterează importanța alocării de resurse financiare și umane corespunzătoare către autoritățile locale, dându-le posibilitatea de a contribui eficient în toate fazele de implementare a strategiilor de integrare a romilor;

51.

În avizul său anterior (6) CoR a evaluat respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității, astfel cum se stabilește la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană, după cum urmează: