17.5.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 139/59

—

reamintește caracterul indispensabil al unui demers la nivel european în favoarea persoanelor celor mai defavorizate din Uniunea Europeană pentru atingerea obiectivului pe care și l-a stabilit aceasta în cadrul Strategiei Europa 2020, și anume reducerea cu cel puțin 20 de milioane a numărului persoanelor afectate de sărăcie și de excluziune socială până în 2020;

—

recunoaște necesitatea modificării temeiului juridic al acestui program (articolul 174 TFUE), însă propune ca începând din 2014 să se recurgă la un temei juridic dublu, care să includă și articolul 39 TFUE, astfel încât să se asigure continuitatea și să se mențină legătura cu obiectivele politicii agricole comune;

—

salută intenția Comisiei Europene de a merge mai departe de obiectivul de bază al actualului Program UE de distribuire a alimentelor către cele mai defavorizate persoane, considerând că prin combinarea ajutorului alimentar destinat persoanelor cele mai defavorizate cu măsuri de combatere a sărăciei în rândul copiilor și a fenomenului lipsei de adăpost și cu acțiuni de coordonare cu FSE se creează o oportunitate pentru desfășurarea unor activități multifuncționale și totodată pentru soluționarea lipsurilor legate de diverse nevoi elementare;

—

salută faptul că propunerea Comisiei oferă autorităților locale și regionale posibilitatea de a juca un rol activ în distribuirea ajutorului către persoanele care au nevoie de acesta;

—

își exprimă dezacordul cu privire la principiul unei participări voluntare a statelor membre, întrucât un astfel de principiu ar putea priva colectivitățile teritoriale de accesul la fond, în absența unui mecanism de consultare participativ și democratic la nivel european sau național și fără să se ia în considerare provocările în materie de combatere a sărăciei și a excluziunii de la nivel subnațional;

—

consideră că, pentru regiunile afectate de criza economică și pentru regiunile de coeziune, programul ar trebui finanțat în totalitate din fondurile UE, un astfel de mod de a proceda fiind justificat ca un semn de coeziune între cetățenii, regiunile și popoarele Europei;

—

subliniază că nivelul propus de finanțare este prea mic, volumul actual al creditelor fiind redus în mod considerabil (cu 30 % conform propunerii Comisiei și chiar cu 40 % conform propunerii Consiliului) și solicită menținerea cel puțin a nivelului actual al creditelor.

Raportor

dl Ossi MARTIKAINEN (FI-ALDE), președintele Consiliului local Lapinlahti

Document de referință

Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane

COM(2012) 617 final/2

1.

reamintește caracterul indispensabil al unui demers la nivel european în favoarea persoanelor celor mai defavorizate din Uniunea Europeană pentru atingerea obiectivului pe care și l-a stabilit aceasta în cadrul Strategiei Europa 2020, și anume reducerea cu cel puțin 20 de milioane a numărului persoanelor afectate de sărăcie și de excluziune socială până în 2020. Acest obiectiv este cu atât mai imperativ în lumina constării că, în 2011, 119,6 milioane de persoane erau expuse riscului sărăciei sau excluziunii sociale, ceea ce înseamnă o creștere cu 6 milioane față de 2009. Această îndepărtare de obiectivele Strategiei Europa 2020 face cu atât mai dificil de înțeles propunerea Consiliului European din 7 și 8 februarie 2013 de a reduce bugetul alocat ajutorului european pentru cele mai defavorizate persoane cu 1 miliard EUR;

2.

recunoaște necesitatea modificării temeiului juridic al acestui program (articolul 174 TFUE), însă propune ca începând din 2014 să se recurgă la un temei juridic dublu, care să includă și articolul 39 TFUE, astfel încât să se asigure continuitatea și să se mențină legătura cu obiectivele politicii agricole comune;

3.

subliniază importanța principiului subsidiarității în formularea unei strategii eficiente de ajutorare a celor mai defavorizate persoane;

4.

critică lipsa de coerență a propunerii Comisiei în raport cu Strategia Europa 2020, în măsura în care propunerea nu face nicio referire la indicatorul legat de numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie, în condițiile în care acesta este unul din cei trei indicatori utilizați în Strategia Europa 2020 pentru evaluarea obiectivului european referitor la incluziunea socială și la reducerea sărăciei;

5.

recunoaște importanța și caracterul justificat al următoarelor propuneri ale Comisiei: 1) propunerea unei noi baze legislative care să evite conflictul constatat de Curtea de Justiție cu privire la achiziționarea pe piață a produselor destinate ajutoarelor alimentare și 2) instituirea unui nou program cu funcții mai ample care să creeze cadrul pentru continuarea măsurilor de ajutor și totodată să sporească eficiența și sustenabilitatea rezultatelor acestor măsuri;

6.

consideră că prin combinarea ajutorului alimentar destinat persoanelor cele mai defavorizate cu măsuri de combatere a sărăciei în rândul copiilor și a fenomenului lipsei de adăpost și cu acțiuni de coordonare cu FSE se creează o oportunitate pentru desfășurarea unor activități multifuncționale și totodată pentru soluționarea lipsurilor legate de diverse nevoi elementare;

7.

salută intenția Comisiei Europene de a merge mai departe de obiectivul de bază al actualului Program UE de distribuire a alimentelor către cele mai defavorizate persoane, însă își exprimă temerea că extinderea listei aspectelor sărăciei la care ar trebui să răspundă noul fond nu va face decât să dilueze impactul final al acestuia, cu atât mai mult cu cât resursele riscă să fie reduse cu aproape 30 % potrivit poziției Consiliului European (3,5 miliarde EUR alocate programului de distribuire a alimentelor către cele mai defavorizate persoane pentru perioada 2007-2013 și 2,5 miliarde pentru perioada 2014-2020).

8.

subliniază că, în multe cazuri, procedurile administrative ale FSE s-au dovedit greoaie pentru părțile interesate și solicită ca, în cazul noului instrument de satisfacere a nevoilor elementare ale persoanelor celor mai defavorizate, să se evite reglementările inutil de detaliate;

9.

consideră că, dată fiind natura persistentă a crizei economice, instrumentul de ajutorare a persoanelor celor mai defavorizate nu ar trebui să folosească resursele FSE, ci ar avea mai degrabă nevoie de propria sa finanțare pe termen lung, prin alocarea creditelor necesare de la rubrica 2 a cadrului financiar multianual;

10.

salută faptul că propunerea Comisiei oferă autorităților locale și regionale posibilitatea de a juca un rol activ în distribuirea ajutorului către persoanele care au nevoie de acesta, considerând că un astfel de rol activ poate contribui la reducerea sarcinilor și procedurilor administrative la nivelul UE și la nivel național, întrucât autoritățile locale și regionale utilizează în cadrul propriilor activități proceduri puse la punct și norme de audit bazate pe legislația națională și europeană;

11.

reamintește strategia OMS intitulată „Sănătate 21 – Sănătate pentru toți în secolul 21”, care insistă asupra necesității absolute de a reduce inegalitățile de natură socială și economică în vederea îmbunătățirii sănătății întregii populații. OMS solicită totodată adoptarea unor măsuri care să se adreseze în special persoanelor celor mai defavorizate și care au probleme de sănătate, precum și combaterea lipsurilor în materie de servicii de sănătate și a handicapurilor medicale și sociale (punctul II al Preambulului Declarației OMS intitulate „Sănătate 21” și adoptate cu ocazia celei de-a 51 adunări a organizației);

12.

observă că, deși în noua sa formă programul de ajutor alimentar pentru cele mai defavorizate persoane este combinat cu alte instrumente de integrare socială și de solidaritate, contextul său și activitățile sale anterioare ca parte a PAC au fost pe deplin justificate, întrucât în esență PAC urmărește asigurarea alimentelor pentru cetățenii UE în cantități suficiente și la prețuri rezonabile [articolul 39 alineatul (1) litera (e)] și garantarea siguranței aprovizionărilor [articolul 39 alineatul (1) litera (d)];

13.

consideră prin urmare că în cadrul noilor programe ar trebui menținută și posibilitatea de a utiliza orice surplus de produse agricole (stocuri de intervenție). Utilizarea acestor surplusuri nu ar trebui însă dedusă din bugetul alocat Fondului de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane;

14.

consideră că este important ca legislația propusă să stabilească un set clar de reguli pentru Comisie, administrațiile naționale și autoritățile locale și regionale, oferindu-le acestora posibilitatea de a soluționa toate deficiențele care pot fi identificate, în joc fiind un domeniu de activitate deosebit de sensibil din punctul de vedere al încrederii cetățenilor și al legitimității UE. Există diferite puncte de vedere cu privire la necesitatea, funcționarea și rezultatele acestui domeniu de activitate în diferitele state membre și regiunile lor;

15.

își exprimă dezacordul cu privire la principiul unei participări voluntare a statelor membre, întrucât un astfel de principiu ar putea priva colectivitățile teritoriale de accesul la fond, în absența unui mecanism de consultare participativ și democratic la nivel european sau național și fără să se ia în considerare provocările în materie de combatere a sărăciei și a excluziunii de la nivel subnațional;

16.

consideră că, pentru regiunile afectate de criza economică și pentru regiunile de coeziune, programul ar trebui finanțat în totalitate din fondurile UE;

17.

solicită instituțiilor să ia în considerare posibilitatea ca, din cauza cofinanțării, instrumentul să nu fie aplicat, chiar dacă este necesar din cauza situației economice și sociale a multor regiuni;

18.

îndeamnă Comisia, în conformitate cu avizul său precedent, să continue să evalueze dacă creditele alocate acestei măsuri sunt suficiente și subliniază că s-că, în opinia sa, nivelul anterior de finanțare (500 de milioane EUR pe an) era deja inadecvat; din diferite motive, nevoia de finanțare a continuat să crească, ceea ce înseamnă că nivelul propus de finanțare este prea mic, volumul actual al creditelor fiind redus în mod considerabil (cu 30 % conform propunerii Comisiei și chiar cu 40 % conform propunerii Consiliului). Comitetul solicită menținerea cel puțin a nivelului actual al creditelor;

19.

recunoaște că o alimentație suficientă, variată și sănătoasă constituie un drept fundamental statuat în multe acorduri și declarații internaționale privind drepturile omului și că acest drept ar trebui asigurat tuturor cetățenilor și rezidenților UE la toate nivelurile;

20.

subliniază că nutriția inadecvată în rândul celor mai defavorizate persoane se datorează multor fenomene diferite, dar intercorelate, cum ar fi:

21.

consideră că, pentru a soluționa aceste probleme ample și complexe, sunt necesare politici eficiente și finanțare din partea UE;

22.

consideră că asigurarea unei alimentații adecvate și variate pentru cetățenii UE trebuie să rămână în continuare a funcție de bază a PAC. Comitetul solicită reformarea politicii agricole, astfel încât prețurile alimentelor pe piață să fie transparente și producția agricolă primară să rămână profitabilă în toate regiunile UE;

23.

consideră că, deși tendințele pieței, evoluția recoltelor din ultimii ani și modificările modelelor de consum au redus surplusurile de produse agricole, este posibil ca acestea să continue să fie acumulate și în viitor, utilizarea lor ca ajutoare pentru persoanele defavorizate fiind importantă pentru legitimitatea UE;

24.

subliniază că punctul 12 de mai sus poate fi justificat prin faptul că PAC a fost, chiar de la început, unul din domeniile principale ale politicii UE și își va păstra în continuare acest statut. Încorporarea sa în temeiul juridic al noului instrument (temei juridic dublu) ar asigura continuarea pe termen lung a ajutorului pentru cele mai defavorizate persoane în ciuda faptului că actualele provocări pot impune o povară pe termen lung asupra finanțării altor politicii ale UE, cum ar fi coeziunea socială;

25.

subliniază că situația socio-economică a regiunilor europene variază și la nivel de stat membru și consideră că programul propus este necesar pentru completarea măsurilor luate de fiecare stat membru și de autoritățile sale locale și regionale în favoarea coeziunii și solidarității europene. În acest sens, programul propus este bazat ferm pe setul comun de valori al UE și pe ideea fundamentală de integrare europeană;

26.

consideră că este important să se combine diferitele obiective în cadrul noului fond în vederea prevenirii cauzelor sărăciei și excluziunii, deoarece lipsa de adăpost, alimentația neadecvată și deprivarea socială a familiilor cu copii se influențează reciproc. Cu toate acestea, Comitetul subliniază faptul că programele care au precedat noul instrument s-au concentrat pe alimentație; deficiențele alimentare au devenit din nou o adevărată problemă pe termen lung în multe regiuni. În consecință, Comitetul solicită statelor membre și regiunilor să sublinieze importanța ajutorului alimentar în punerea în aplicare a programelor și pe această bază să-i ajute pe cetățeni să beneficieze și de programele și măsurile destinate combaterii lipsei de adăpost și excluziunii sociale;

27.

observă că punctele 16-18 de mai sus sunt bazate pe faptul că: