15.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 332/69

—

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la China și la Tibet, în special pe cele din 27 octombrie 2011 (1) și din 25 noiembrie 2010 (2),

—

având în vedere Rezoluția sa anterioară din 7 aprilie 2011 referitoare la interzicerea alegerilor pentru guvernul tibetan din exil în Nepal (3),

—

având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

—

având în vedere articolul 36 din Constituția Republicii Populare Chineze, care garantează tuturor cetățenilor dreptul la libertatea credinței religioase,

—

având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât respectarea drepturilor omului, a libertății de alegere a identității, a libertății culturale, religioase și a libertății de asociere sunt principii fundamentale ale UE și ale politicii sale externe;

B.

întrucât UE a ridicat problema drepturilor minorității tibetane în cursul celei de a 31-a runde a dialogului dintre UE și China pe tema drepturilor omului, desfășurată la Bruxelles, la 29 mai 2012; întrucât dialogul dintre UE și China pe tema drepturilor omului nu a avut ca rezultat, pentru tibetani, nicio ameliorare semnificativă în ceea ce privește situația drepturilor omului;

C.

întrucât emisarii Sfinției Sale, Dalai Lama au abordat Guvernul Republicii Populare Chineze, pentru a găsi o soluție pașnică și reciproc benefică în problema Tibetului; întrucât convorbirile dintre cele două părți nu au produs rezultate concrete și sunt, în prezent, înghețate;

D.

întrucât autoritățile Republicii Populare Chineze au recurs în mod disproporționat la forță atunci când au avut de a face cu protestele din 2008 din Tibet și, ulterior, au impus neîncetat măsuri de securitate restrictive, care afectează libertatea de exprimare, de asociere și de credință;

E.

întrucât s-ar putea ca numărul victimelor protestelor din 2008 să fi depășit cifra de 200, numărul deținuților variază între 4 434 și mai mult de 6 500, iar la sfârșitul lui 2010 în Tibet existau 831 de prizonieri politici cunoscuți, dintre care 360 condamnați judiciar și 12 executând pedepse cu închisoarea pe viață;

F.

întrucât există rapoarte conform cărora, pentru stoarcerea mărturisirilor, în închisorile din Tibet, autoritățile Republicii Populare Chineze au utilizat tortura, inclusiv bătăile, armele cu șocuri electrice, izolarea pe termen lung, înfometarea și alte măsuri similare;

G.

întrucât, conform rapoartelor, din 2009, 38 de tibetani, în majoritate călugări și călugărițe, și-au dat foc, protestând împotriva politicilor chineze restrictive din Tibet și sprijinind revenirea Sfinției Sale, Dalai Lama și dreptul la libertate religioasă în ținutul Aba/Ngaba din provincia Sichuan și din alte regiuni ale platoului tibetan;

H.

întrucât situația actuală și locul în care se află mai multe victime ale autoimolării, și anume Chimey Palden, Tenpa Darjey, Jamyang Palden, Lobsang Gyatso, Sona Rabyang, Dawa Tsering, Kelsang Wangchuck, Lobsang Kelsang, Lobsang Kunchok și Tapey au rămas necunoscute sau neclare;

I.

întrucât Gedhun Choekyi Nyima, cel de al 11-lea Panchen Lama, a fost plasat în detenție de către autoritățile Republicii Populare Chineze și nu a mai fost văzut din 14 mai 1995;

J.

întrucât identitatea, limba, cultura și religia tibetană, mărturii ale unei civilizații bogate din punct de vedere istoric, sunt periclitate prin strămutarea populației Han în teritoriul istoric al Tibetului și prin eradicarea modului de viață tradițional nomad al tibetanilor;

K.

întrucât, în UE, este în curs de desfășurare procesul de numire și de stabilire a mandatului Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului;

L.

întrucât solicitările anterioare ale Parlamentului European, adresate Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate a UE de a aborda situația din Tibet cu omologii săi chinezi nu au dat rezultatele așteptate;

1.

își reiterează afirmația conform căreia parteneriatul strategic dintre UE și Republica Populară Chineză ar trebui să se bazeze pe principii și valori împărtășite;

2.

îi solicită Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate a UE să-și extindă și să-și intensifice eforturile în vederea abordării situației drepturilor omului din Tibet în cadrul dialogului dintre UE și China pe tema drepturilor omului;

3.

regretă, în acest sens, refuzul autorităților chineze de a desfășura dialogul de două ori pe an și poziția acestora în ceea ce privește modalitățile și frecvența întâlnirilor, în special în legătură cu consolidarea segmentului societății civile și cu implicarea societății civile în dialog; îndeamnă Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii să depună toate eforturile, astfel ca dialogul privind drepturile omului să devină mai eficient și mai pragmatic;

4.

salută procesul deosebit de important și încununat cu succes de democratizare a guvernanței tibetanilor din exil de către Sfinția Sa, Dalai Lama și recentul transfer, la care a procedat, al puterilor și responsabilităților sale către Kalon Tripa, din cadrul Administrației Centrale Tibetane, ales pe cale democratică, care reprezintă aspirațiile poporului tibetan;

5.

salută decizia noii conduceri politice tibetane, aleasă pe cale democratică, de a continua să se supună politicii căii de mijloc a Sfinției Sale Dalai Lama, care urmărește o autonomie genuină a tibetanilor în interiorul Republicii Populare Chineze și în cadrul constituției chineze;

6.

aprobă principiile stabilite în Memorandumul privind autonomia genuină pentru poporul tibetan, propus de emisarii Sfinției Sale, Dalai Lama, omologilor lor chinezi, în 2008, care oferă baza unei soluții politice realiste și sustenabile pentru problema Tibetului;

7.

respinge argumentul invocat de Guvernul Republicii Populare Chineze, conform căruia angajarea guvernelor în relațiile cu Sfinția Sa, Dalai Lama și cu membrii conducerii tibetane alese și exprimarea sprijinului guvernelor pentru o soluție pașnică a problemei Tibetului prin dialog și negocieri ar constitui încălcări ale „politicii unei singure Chine”;

8.

cere autorităților Republicii Populare Chineze să acorde teritoriului istoric al Tibetului o autonomie care să nu fie lipsită de sens;

9.

își exprimă dezamăgirea în legătură cu refuzul, din 2010, al guvernului Republicii Populare Chineze de a continua dialogul cu emisarii Sfinției Sale Dalai Lama și încurajează autoritățile chineze să se angajeze în convorbiri care să nu fie lipsite de sens cu reprezentanții Administrației Centrale Tibetane privind viitorul Tibetului;

10.

insistă ca autoritățile Republicii Populare Chineze să respecte libertatea de exprimare, libertatea de asociere și libertatea religioasă a tibetanilor;

11.

îndeamnă autoritățile Republicii Populare Chineze să permită efectuarea unei investigații internaționale independente cu privire la protestele din 2008 și la urmările acestora și cere eliberarea prizonierilor politici;

12.

condamnă orice formă de torturare a persoanelor aflate în detenție și invită și cere autorităților Republicii Populare Chineze să permită efectuarea unei inspecții internaționale independente a închisorilor și a centrelor de detenție din Tibet;

13.

își reiterează condamnarea cu privire la măsurile pe care autoritățile chineze continuă să le ia împotriva mănăstirilor tibetane și îi cere Guvernului chinez să garanteze libertatea religioasă, atât a poporului din Tibet, cât și a tuturor cetățenilor săi;

14.

insistă ca autoritățile chineze să dezvăluie care este soarta și locul unde se află toate victimele autoimolărilor din Tibet;

15.

își reiterează cererea adresată autorităților chineze de a dezvălui care este soarta și unde se află Chedun Choekyi Nyima, cel al 11-lea Panchen Lama;

16.

cere autorităților chineze să sprijine libertatea lingvistică, culturală, religioasă și celelalte libertăți fundamentale ale tibetanilor și să se abțină de la politicile de strămutare în favoarea populației Han și în defavoarea tibetanilor în teritoriile istorice ale Tibetului, precum și de la forțarea nomazilor tibetani de a-și abandona modul de viață tradițional;

17.

cere autorităților chineze să ridice toate restricțiile și să permită accesul nestânjenit și libertatea de mișcare a media, a jurnaliștilor și a observatorilor drepturilor omului independenți în întregul Tibet;

18.

cere ca Reprezentantul special al UE pentru drepturile omului, odată desemnat, să transmită regulat rapoarte privind situația drepturilor omului din Republica Populară Chineză, în special cu privire la Tibet;

19.

îndeamnă Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate a UE să numească un coordonator special, al cărui mandat să includă întocmirea regulată a unor rapoarte referitoare la Tibet, pentru a face ca drepturile omului să fie respectate în mai mare măsură în cazul poporului tibetan, inclusiv dreptul acestuia la prezervarea și dezvoltarea identității sale distincte și a manifestărilor sale religioase, culturale și lingvistice, pentru sprijinirea dialogului și negocierilor constructive dintre Guvernul Republicii Populare Chineze și emisarii Sfinției Sale, Dalai Lama, și pentru a oferi asistență refugiaților tibetani, în special în Nepal și în India;

20.

îi solicită Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate a UE să abordeze situația drepturilor omului din Tibet la fiecare întâlnire cu reprezentanții Republicii Populare Chineze;

21.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate a UE, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Guvernului și Parlamentului Republicii Populare Chineze, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Guvernului tibetan în exil, Parlamentului tibetan în exil și Sfinției Sale, Dalai Lama.