15.11.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 332/58

—

având în vedere Conferința Organizației Națiunilor Unite, organizată la New York între 2 și 27 iulie 2012, dedicată negocierilor în vederea unui tratat privind comerțul cu arme (TCA),

—

având în vedere Rezoluția Adunării Generale (1) 61/89 din 6 decembrie 2006 intitulată „Spre un tratat privind comerțul cu arme care instituie standarde internaționale comune pentru importul, exportul și transferul de arme convenționale”, sprijinită de 153 de state membre ale ONU, care marchează începutul oficial al procesului vizând încheierea unui tratat privind comerțul cu arme, și Rezoluția 64/48 (2) din 2 decembrie 2009 referitoare la Tratatul privind comerțul cu arme, sprijinită de 153 de state membre ale ONU, prin care s-a decis convocarea unei Conferințe a Organizației Națiunilor Unite pe tema tratatului privind comerțul cu arme, care să se reunească în 2012, timp de patru săptămâni consecutive, pentru a elabora un instrument cu caracter obligatoriu cu privire la cele mai înalte standarde internaționale comune posibile pentru transferurile de arme convenționale,

—

având în vedere Decizia 2010/336/PESC (3) a Consiliului din 14 iunie 2010 și deciziile anterioare ale Consiliului privind activitățile UE de susținere a Tratatului privind comerțul cu arme,

—

având în vedere Poziția comună 2008/944/PESC a Consiliului din 8 decembrie 2008 de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar (4),

—

având în vedere concluziile Consiliului Uniunii Europene, în special cele referitoare la Tratatul privind comerțul cu arme, din 10 decembrie 2007 și din 12 iulie 2010,

—

având în vedere rezoluția sa din 21 iunie 2007 referitoare la tratatul privind comerțul cu arme și instituirea unor standarde internaționale comune pentru importul, exportul și transferul de arme convenționale (5), precum și rezoluția sa din 13 martie 2008 privind Codul de conduită al UE privind exportul de arme (6) și cea din 4 decembrie 2008 referitoare la Codul de conduită al UE privind exporturile de armament (7), care sublinia necesitatea urgentă a unui tratat comerțul cu arme,

—

având în vedere răspunsul transmis de UE la solicitarea adresată de către Secretarul General al ONU de a transmite opinii cu privire la elementele unui tratat privind comerțul cu arme,

—

având în vedere numeroasele campanii desfășurate de societatea civilă în întreaga lume în favoarea unui tratat solid privind comerțul cu arme, inclusiv campania „Pentru controlul armelor” și apelul lansat de laureați ai Premiului Nobel,

—

având în vedere Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 de simplificare a clauzelor și condițiilor de transfer al produselor din domeniul apărării în interiorul Comunității (8),

—

având în vedere articolul 34 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

—

având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât nu există niciun tratat mondial cu forță juridică obligatorie privind reglementarea transferurilor de arme convenționale;

B.

întrucât peste 40 de state membre ale ONU nici nu dispun de un cadru național de reglementare pentru controlul transferurilor de arme, nici nu respectă normele regionale sau internaționale în materie;

C.

întrucât, potrivit Serviciului de cercetare al Congresului SUA, în 2010, valoarea globală estimată a acordurilor de transfer de arme către țările în curs de dezvoltare a fost de 40 355 de miliarde USD, iar valoarea livrărilor s-a cifrat la 34 989 de miliarde USD (9);

D.

întrucât Rezoluția Adunării Generala 64/48 îndeamnă statele membre ale ONU să elaboreze un instrument eficient și echilibrat, cu caracter obligatoriu, cu privire la cele mai înalte standarde internaționale comune posibile pentru transferurile de arme convenționale și să adopte un tratat solid;

E.

întrucât Adunarea Generală a ONU a stabilit că obiectivul Tratatului privind comerțul cu arme (TCA) îl constituie „un tratat cu caracter obligatoriu care instituie standarde internaționale comune pentru importul, exportul și transferul de arme convenționale” (10), obiectivul statelor fiind „de a se asigura că sistemele lor naționale și controalele interne sunt la cele mai înalte standarde posibile pentru a preveni deturnarea de arme convenționale de pe piața legală pe piața ilicită, unde pot fi folosite pentru acte de terorism, crimă organizată și alte activități infracționale” (11);

F.

întrucât comerțul cu arme necontrolat și nereglementat reprezintă o amenințare serioasă pentru pacea, securitatea și stabilitatea la nivel local, național, regional și internațional, dar și pentru democrație, pentru statul de drept și dezvoltarea social-economică sustenabilă; întrucât comerțul cu arme nereglementat reprezintă un factor care contribuie la conflictele armate, strămutarea persoanelor, crima organizată și terorism;

G.

întrucât Tratatul privind comerțul cu arme, care va fi negociat în 2012, trebuie să includă dispoziții clare și cu caracter obligatoriu, care să îndeplinească cele mai înalte standarde internaționale și să includă respectarea deplină a dreptului internațional în materie de drepturile omului (DIDO) și a dreptului umanitar internațional (DUI);

H.

întrucât, pentru ca un astfel de tratat să poată fi adoptat și pus în aplicare cu eficacitate la nivel mondial, este esențial ca, la nivelul Uniunii Europene, să existe o abordare unitară, coerentă și consecventă;

I.

întrucât nu există angajamente cu caracter obligatoriu în materie de transfer de arme care să protejeze în mod foarte clar drepturile omului la nivel internațional și dreptul umanitar internațional;

J.

întrucât Consiliul a subliniat că ar trebui depuse toate eforturile pentru a se garanta că sesiunile Comitetului de pregătire vor fi cât mai incluzive; întrucât, în acest scop, Consiliul a adoptat, la 14 iunie 2010, Decizia 2010/336/PESC privind activitățile UE de susținere a Tratatului privind comerțul cu arme, în cadrul Strategiei europene de securitate, pentru a promova TCA în rândul statelor membre, al societății civile și industriei;

K.

întrucât, de la adoptarea sa, poziția comună a UE care definește normele comune ce reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar a contribuit la armonizarea politicilor naționale de control al exporturilor de arme ale statelor membre, iar principiile și criteriile sale au fost sprijinite în mod oficial de diferite țări terțe;

L.

întrucât Tratatul privind comerțul cu arme trebuie să consolideze asumarea răspunderii, iar punerea sa în aplicare trebuie să aibă un caracter deschis și transparent,

M.

întrucât Carta Organizației Națiunilor Unite conferă drepturi și responsabilități statelor membre ale ONU, inclusiv în temeiul articolului 51, dreptul inerent al tuturor statelor la autoapărarea individuală sau colectivă;

1.

ia act de faptul că valoarea exporturilor mondiale a continuat să crească, în pofida crizei economice și financiare, și că statele membre ale UE reprezintă în mod constant aproximativ 30 % din volumul total al exporturilor, figurând, astfel, printre cei mai importanți producători și exportatori de arme la nivel mondial (12); subliniază, prin urmare, că UE are nu doar responsabilitatea, ci și interesul de a dezvolta un comerț cu arme la nivel mondial reglementat și mai transparent și de a contribui la acesta;

2.

observă că lipsa de reglementări, de controale și de transparență în comerțul cu arme are drept consecințe schimburi comerciale iresponsabile în sectorul armamentului, producând suferințe umane inutile, escaladare a conflictelor armate, instabilitate, atacuri teroriste și corupție, subminând totodată buna guvernare, dezvoltarea socioeconomică și conducând la încălcarea statului de drept, a drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar;

3.

face apel, prin urmare, ca negocierile din iulie 2012 pe marginea unui tratat internațional privind comerțul cu arme să marcheze un progres istoric, desfășurându-se într-un climat de transparență și răspundere publică sporită, stabilind cele mai înalte standarde și criterii internaționale pentru efectuarea evaluărilor privind deciziile de transfer, import și export de arme convenționale;

4.

invită comunitatea internațională să-și materializeze angajamentul de a reglementa comerțul internațional cu arme făcând uz pe deplin de Regulamentul de procedură pentru a ajunge la un acord asupra unui text cuprinzător, care să cuprindă toate aspectele majore necesare pentru încheierea unui tratat solid pe parcursul conferinței din iulie 2012;

5.

face apel la o negociere rapidă, precum și la o adoptare și o intrare în vigoare în regim de urgență a unui tratat ONU privind comerțul cu arme mondial și complet;

6.

consideră că un tratat eficient ar trebui să reglementeze un spectru amplu de activități din domeniul comerțului cu arme convenționale, cuprinzând importul, exportul, transferul (inclusiv tranzitul și transbordarea, precum și importul, exportul și reexportul temporar), fabricarea sub licență străină, gestionarea stocurilor și toate serviciile aferente, inclusiv brokerajul, transportul și finanțarea;

7.

consideră că, pentru a fi eficace, tratatul ar trebui să cuprindă toate aspectele comerțului cu arme convenționale, inclusiv transferurile interstatale, transferurile dintre state și utilizatorii finali din sectorul privat, vânzările comerciale, contractele de leasing, precum și împrumuturile, cadourile, ajutoarele și orice alte forme de transfer;

8.

consideră că, pentru a fi eficace, tratatul ar trebui să reglementeze un spectru cât mai amplu posibil de arme convenționale, care să cuprindă armele de calibru mic, armamentul ușor și muniția aferentă, transferurile intangibile, bunurile cu dublă utilizare, componentele și tehnologiile aferente utilizării acestora, fabricarea sau întreținerea, indiferent dacă sunt utilizate în scopuri militare sau în alte scopuri legate de securitate și de aplicarea legii;

9.

consideră că trebuie acordată atenția cuvenită marcajului și trasabilității armelor convenționale și munițiilor, în scopul creșterii responsabilizării și împiedicării deturnării transferurilor de arme către destinatari ilegali;

10.

consideră că reușita pe termen lung a TCA depinde de adoptarea celor mai ridicate și mai clare standarde posibile;

11.

solicită ca TCA să reamintească statelor părți că toate deciziile de transfer de arme ar trebui să respecte în totalitate angajamentele internaționale pe care le-au adoptat, îndeosebi în legătură cu dreptul internațional în materie de drepturile omului, dreptul umanitar internațional și în conformitate cu Carta Națiunilor Unite, inclusiv sancțiunile și embargourile asupra armelor instituite de organizații regionale și de Consiliul de Securitate al ONU; consideră că statele părți nu trebuie să transfere arme țărilor în care există un risc considerabil ca acestea să fie utilizate pentru a comite sau facilita încălcări grave ale dreptului internațional în materie de drepturile omului sau dreptului internațional umanitar,

12.

îndeamnă statele membre ale ONU să adopte criterii suplimentare (elaborate astfel încât să devină standarde internaționale), pentru a orienta factorii de decizie în materie de exporturi de arme; consideră că aceste criterii trebuie să includă, în special bilanțul țării de destinație în ceea ce privește buna guvernare, democrația, statul de drept, drepturile omului, neproliferarea, combaterea corupției, riscurile de deturnare, impactul asupra dezvoltării socioeconomice a țării în cauză, precum și menținerea păcii și securității regionale; consideră că trebuie prevăzute în tratat criterii speciale anticorupție;

13.

invită ÎR/VP și statele membre ale UE să promoveze includerea unor mecanisme anticorupție solide în viitorul tratat, astfel cum se precizează la punctul 3 din declarația UE din 12 iulie 2011; reamintește necesitatea includerii unei referiri la corupție care să fie conformă cu instrumentele internaționale aplicabile, precum și a adoptării măsurilor adecvate pentru împiedicarea infracțiunilor de acest tip;

14.

solicită ca aceste criterii să fie elaborate sub forma unor orientări operaționale comune pentru realizarea evaluărilor riscurilor care să servească drept bază pentru luarea deciziilor cu privire la transferurile de arme;

15.

invită Uniunea Europeană ca, indiferent de rezultatul negocierilor pentru TCA, să continue să mențină cele mai înalte standarde posibile și interpretarea Poziției comune 2008/944/PESC a Consiliului privind exporturile de arme, precum și cele opt criterii ale acesteia, îndeosebi cele legate de dreptul internațional în materie de drepturile omului și de dreptul umanitar internațional;

16.

subliniază importanța unei implementări eficiente și credibile a TCA, punând accentul pe răspundere publică, transparență, responsabilitatea statelor contractante și pe coordonarea intensificată dintre autoritățile competente;

17.

subliniază că, pentru a fi solid, TCA trebuie să includă dispoziții și criterii de referință prin care statele părți să adopte acte legislative naționale și să înființeze autorități naționale responsabile de controlul tuturor transferurilor de articole care se încadrează în domeniul de aplicare al tratatului; subliniază că punerea în aplicare a TCA trebuie să cuprindă controale ale utilizării finale și ale activităților de brokeraj, inclusiv înregistrarea operatorilor și acordarea unei licențe activităților acestora, publicarea informațiilor necesare de către solicitanți și o documentație doveditoare completă înainte de eliberarea autorizației de export, precum și măsuri legislative necesare pentru încadrarea ca infracțiune a tuturor transferurilor de arme convenționale și muniții fără licență sau in conformitate cu tratatul;

18.

consideră că, pentru a fi eficientă implementarea tratatului va depinde de promovarea transparenței și a schimbului de informații și bune practici între statele participante în ceea ce privește deciziile de export, import și de transfer de arme;

19.

consideră că experiența dobândită datorită Registrului ONU al armelor convenționale, aflat în plină evoluție, va facilita instituirea unei astfel de transparențe și a acestor schimburi de informații și solicită să se continue extinderea categoriilor de arme înscrise în registru, astfel încât acesta să cuprindă armele de calibru mic, armamentul ușor și muniția aferentă;

20.

solicită, prin urmare, includerea în TCA a unor dispoziții ferme și clare privind transmiterea cu regularitate, anual, de rapoarte de către statele participante cu privire la toate deciziile de transfer de arme, inclusiv informații referitoare la tipurile, cantitățile și destinatarii echipamentului autorizat în vederea transferului, precum și cu privire la punerea în aplicare a întregului domeniu de aplicare și a tuturor dispozițiilor tratatului; solicită ca TCA să ceară statelor participante să creeze un sistem de înregistrare detaliat, pentru o perioadă de cel puțin 20 de ani, pentru toate schimburile comerciale și tranzacțiile efectuate prin sistemul național de control;

21.

solicită înființarea unei unități care să aibă drept unic domeniu de activitate punerea în aplicare și susținerea TCA și ale cărei responsabilități să includă culegerea și analiza rapoartelor transmise de către statele participante și îl invită pe Secretarul General al ONU să publice un raport anual care să cuprindă noi propuneri de consolidare a dispozițiilor operative ale tratatului; solicită ca Unității de implementare și sprijin din cadrul ATT să i se acorde dreptul de a analiza și datele privind transferurile de arme, de a identifica neconcordanțele și potențialele încălcări ale tratatului și ca aceasta să informeze adunarea statelor părți;

22.

solicită ca toate aceste rapoarte să fie făcute publice;

23.

solicită organizarea de adunări anuale ale statelor participante și a cinci conferințe anuale de revizuire, la care să fie încurajate să participe și organizațiile societății civile;

24.

consideră că reușita pe termen lung a TCA depinde de instituirea unui climat de transparență totală și de deplină răspundere publică față de autoritățile naționale competente, inclusiv organele de control parlamentar din țările exportatoare și importatoare; solicită, prin urmare, instituirea unor mecanisme solide de asigurare a transparenței, inclusiv sub forma unor rapoarte anuale, cu scopul de a întări rolul parlamentelor în tragerea la răspundere a guvernelor din țărilor respective cu privire la deciziile adoptate în legătură cu exportul, importul și transferul de arme;

25.

consideră că toate statele participante care solicită sprijin pentru implementarea angajamentelor asumate în temeiul tratatului privind comerțul cu arme ar trebui să primească sprijinul și asistența tehnică necesare; invită Uniunea Europeană să-și continue activitățile în materie de sensibilizare și să-și intensifice asistența acordată, printre altele, în domenii precum asistența legislativă, crearea de instituții, sprijinul administrativ, precum și în domeniul sprijinului în vederea îmbunătățirii cunoștințelor de specialitate de la nivel național din cadrul tuturor organelor angrenate în sistemul de control al transferurilor, inclusiv organizațiile societății civile și parlamentele;

26.

recunoaște rolul coerent și consecvent exercitat de UE și statele sale membre în susținerea procesului internațional de elaborare a unui tratat privind comerțul cu arme; solicită continuarea angajamentelor și a acțiunilor de sensibilizare premergătoare conferinței, inclusiv la cel mai înalt nivel politic, în cadrul demersurilor și al summiturilor anterioare conferinței din iulie, precum și în cadrul procesului de ratificare și punere în aplicare;

27.

consideră că răspunsul UE la solicitarea adresată de către Secretarul General al ONU de a transmite opinii cu privire la elementele unui tratat privind comerțul cu arme constituie o bază adecvată a acțiunii coordonate a statelor membre ale UE în cadrul Conferinței TCA;

28.

îndeamnă ÎR/VP să se angajeze organizeze consultații intense cu toate statele membre pentru a se asigura că UE se exprimă cu o singură voce și să promoveze o poziție solidă;

29.

solicită statelor membre, în conformitate cu angajamentul asumat în temeiul Tratatului de la Lisabona de a sprijini, în cadrul conferinței, pozițiile Uniunii expuse în răspunsul adresat Secretarului General al ONU, pentru a asigura obținerea de rezultate la înălțimea așteptărilor și încheierea unui tratat solid privind comerțul cu arme; invită, prin urmare, statele membre ale UE să își declare, în mod deschis și neechivoc, sprijinul deplin pentru delegația UE care participă la negocieri;

30.

îndeamnă ÎR/VP și statele membre să prefere soliditatea în ceea ce privește conținutul și apartenența la viitorul tratat; îndeamnă SUA să renunțe la poziția sa potrivit căreia Tratatul privind comerțul cu arme trebuie negociat pe bază de consens;

31.

salută declarația ÎR/VP, formulată în conformitate cu articolul 34 alineatul (1) din Tratatul de la Lisabona referitoare la transmiterea către Parlament a poziției UE înaintea conferinței;

32.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, Organizației Națiunilor Unite și parlamentelor naționale ale statelor membre ale UE.