22.5.2012

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 143/23

---

Avizul Comitetului Economic și Social European privind consecințele sociale ale noii legislații privind guvernanța economică (aviz din proprie inițiativă)

2012/C 143/05

Raportor: dna Gabriele BISCHOFF

La 14 iulie 2011, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă cu privire la

Consecințele sociale ale noii legislații privind guvernanța economică (aviz din proprie inițiativă).

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și consum, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 25 ianuarie 2012.

În cea de-a 478-a sesiune plenară, care a avut loc la 22 și 23 februarie 2012 (ședința din 22 februarie 2012), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 232 de voturi pentru, 8 voturi împotrivă și 9 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   Europa trebuie să vorbească la unison, să acționeze mai repede și cu mai putină ezitare și să urmeze rețetele corecte pentru a găsi un răspuns convingător la cea mai gravă criză financiară, economică și de încredere de la crearea UE.

1.2   CESE salută eforturile guvernelor de a corecta defectele din naștere ale zonei euro și de a crea elementele unei noi arhitecturi pentru o guvernanță economică europeană. Acest lucru este necesar, pentru că instrumentele și procedurile de până acum nu au dus la realizarea obiectivului dorit, și anume reducerea datoriei și a dezechilibrelor economice. Desigur, noua arhitectură a guvernanței economice a Europei trebuie să apere drepturile democratice ale statelor membre și ale parlamentelor liber alese ale acestora, precum și autonomia partenerilor sociali și libertatea lor de negociere a acordurilor colective.

1.3   Guvernanța economică europeană se concentrează pe politica economică, dar va afecta în primul rând instituțiile sociale, forțând statele membre să facă anumite reforme, recurgând la amenințarea cu sancțiuni (semi-)automate. Pentru a se evita asimetriile sociale, CESE recomandă o consolidare bugetară inteligentă și durabilă, care să asigure investițiile sociale necesare.

1.4   Unele dintre măsurile de austeritate planificate sau deja aplicate vor avea efecte negative, de exemplu, asupra cetățenilor și întreprinderilor, dacă se reduc beneficiile serviciilor sociale și ale măsurilor privind politica ocupării forței de muncă pentru grupurile vulnerabile și dacă se renunță la infrastructura socială necesară, de exemplu, pentru îngrijirea copiilor sau pentru educație, cu repercusiuni negative asupra accesului la servicii și asupra calității acestora, afectând astfel serios calitatea vieții grupurilor vulnerabile.

1.5   CESE subliniază conflictele inerente între obiectivele Strategiei Europa 2020 și ale guvernanței economice europene. Punerea în aplicare a semestrului european și a pachetului de șase propuneri („six-pack”) nu trebuie să submineze obiectivele privind, de exemplu, reducerea sărăciei, stabilit în cadrul Strategiei Europa 2020; toate măsurile trebuie analizate pentru a se stabili dacă duc la accentuarea sărăciei.

1.6   CESE confirmă că evaluarea impactului social al noilor prevederi pentru guvernanța economică este absolut necesară și solicită în special:

1)	un „pact social al investițiilor”;

2)	participarea amplă, din timp, la toate măsurile, a organizațiilor reprezentative ale societății civile, în special a partenerilor sociali, datorită competențelor și sarcinilor lor specifice;

3)	convocarea unei convenții pentru definirea unui concept orientat spre progresul social în contextul modificărilor iminente ale tratatului;

4)	o „plasă de siguranță socială” prin intermediul unei „guvernanțe sociale” echivalente;

5)	asigurarea și promovarea autonomiei partenerilor sociali de a negocia acordurile colective;

6)	crearea de noi surse de venituri pentru consolidarea bugetelor publice;

7)	mărirea eficienței cheltuielilor publice, orientarea mai bună a acestora și combaterea mai hotărâtă a evaziunii fiscale.

2.   O nouă arhitectură pentru combaterea crizei

2.1   Tratatul de la Lisabona a confirmat dimensiunea socială a Europei, a introdus economia socială de piață drept obiectiv și a prevăzut obligativitatea din punct de vedere juridic a drepturilor sociale fundamentale și a evaluării impactului social pentru toate planurile și inițiativele UE. CESE susține de mult că o economie socială de piață în Europa trebuie să îmbine competitivitatea cu dreptatea socială. Dinamica economică și progresul social nu sunt opuse, ci se sprijină reciproc (1).

2.2   CESE a salutat faptul că, prin noua sa Strategie Europa 2020, UE a anunțat realizarea unei creșteri inteligente, durabile și favorabile incluziunii.

2.3   Între timp, Uniunea Europeană a intrat în cea mai gravă criză de la crearea sa. Criza financiară s-a transformat în multe țări într-o profundă criză economică, socială și a datoriilor. În plus, ne confruntăm cu o criză de încredere și o lipsă de determinare a acțiunilor instituțiilor europene. Europa trebuie să vorbească la unison, să acționeze mai repede și cu mai puțină ezitare și să urmeze rețetele corecte.

2.3.1   Programele de reducere a cheltuielilor și pachetele de salvare se află în centrul atenției, în timp ce măsurile necesare unei mai mari creșterii și unei mai bune guvernanțe economice rămân incomplete și puțin transparente, iar dezbaterea privind avantajele și dezavantajele unei integrări mai profunde nu are loc.

2.3.2   Sunt exprimate tot mai multe opinii că această criză de încredere se transformă într-o criză a democrației, în special din cauza fricii de sancțiuni. CESE subliniază că parlamentele naționale alese direct trebuie să poată decide liber bugetele și formarea guvernelor, conform competențelor și responsabilităților lor.

2.3.3   CESE a subliniat deja în mai multe avize că această criză a devenit un test de rezistență deosebit pentru Europa. Politica de austeritate duce la tulburări sociale în multe țări și alimentează resentimente antieuropene sau naționaliste.

2.4   Politica UE și guvernele naționale au reacționat la așa-numita criză a datoriilor, care printre altele a apărut din cauza dereglementării masive a piețelor financiare ca urmare a crizei financiare din ultimii ani, printr-un program forțat de reducere a cheltuielilor, încercând astfel să liniștească piețele financiare. Comitetul a salutat deja de mai multe ori faptul că, în ciuda rezistenței din multe părți, Comisia Europeană a prezentat propuneri privind taxa financiară și obligațiunile de stabilitate (2).

2.5   Totodată s-a încercat să se corecteze unele defecte din naștere ale zonei euro și să se creeze elementele unei noi arhitecturi pentru o guvernanță economică europeană. Aceasta trebuie să ducă în viitor la o mai bună coordonare a politicii economice, la o politică și la un control financiar strict, precum și la o îmbunătățire a competitivității (3). În toamna lui 2011, Parlamentul European a adoptat cinci regulamente și o directivă privind reforma guvernanței economice a Europei („six-pack” - pachetul de șase propuneri).

2.5.1   Acest pachet de șase propuneri privind guvernanța economică se bazează pe trei piloni:

—

consolidarea actualului Pact de stabilitate și de creștere: procedura aplicabilă deficitelor excesive stabilește reguli complementare și mult mai stricte privind reducerea deficitelor și datoriilor publice, solicitând statelor membre să aducă actualele niveluri ale datoriei sub pragul de 60 %, stabilit la Maastricht, în următorii 20 de ani, indiferent de ciclul economic conjunctural. Această măsură are un caracter prociclic care poate afecta creșterea și ocuparea forței de muncă;

—	crearea unei „proceduri de dezechilibru excesiv”: este vorba de un proces politic în totalitate nou care va fi aplicat la nivel european, care urmărește identificarea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice care ar putea amenința stabilitatea monedei unice;

—

aplicarea efectivă a Pactului de stabilitate și a „procedurii de dezechilibru excesiv” cu sancțiuni care să-și facă realmente efectul: recomandări din partea Europei de a „raționaliza” deciziile politice naționale continuă să existe de la semnarea Tratatului de la Maastricht. Elementul absolut nou constă în faptul că aceste recomandări vor fi acum acompaniate de sancțiuni cvasi-automate aplicate țărilor din zona euro. Acest lucru este realizat prin introducerea „votului cu majoritate inversă”, care ridică mai puține semne de întrebare întrucât constituie o procedură absolut nouă care nu este deocamdată menționată în tratat. În mod concret, propunerea Comisiei de a aplica sancțiuni de 0,1 sau 0,2 % din PIB-ul anual acelui stat membru care nu respectă recomandările, este adoptată, cu excepția cazului în care majoritatea calificată în cadrul Consiliului miniștrilor finanțelor nu va decide altfel într-un interval de zece zile. Acest mecanism introduce un nivel ridicat de „automatism” în procesul de sancționare, obligând statele membre să țină seama în mod serios de recomandările politice formulate la nivel european.

2.5.2   La 23 noiembrie 2011, Comisia a adăugat două noi regulamente la pachetul de șase propuneri: prima se referă la monitorizarea intensificată a statelor membre care întâmpină dificultăți serioase în stabilitatea financiară, iar a doua se referă la monitorizarea și corectarea proiectelor de buget ale statelor membre. Prima va extinde, consolida și aprofunda recomandările politice specifice fiecărei țări pentru țările pentru care există un program de ajustare macroeconomică, nerespectarea acestuia rezultând în suspendarea plăților din fondurile sociale și structurale europene. Cea de-a doua extinde competența Comisiei de a monitoriza procedurile bugetare naționale, solicitând statelor membre să instituie reguli obligatorii privind mărimea deficitelor. Ambele regulamente vor intensifica presiunea omologilor și prociclicitatea intrinsecă, cu consecințele bine cunoscute.

2.5.3   Așa-numitul „semestru european”, introdus în primele șase luni ale fiecărui an, are drept obiectiv evitarea unor solicitări contradictorii în cadrul politicilor bugetare în statele membre și monitorizarea punerii în aplicare a obiectivelor Strategiei Europa 2020. Aceasta urmărește ca marile obiective europene să fie efectiv integrate în timp util în planificările bugetare naționale, înainte de votul în parlamentul național pentru următorul an bugetar. Reforma guvernanței economice se concentrează mai ales asupra politicii economice, dar va afecta în mod special instituțiile sociale, obligând statele membre la reforma acestora utilizând amenințarea sancțiunilor (semi-) automate.

3.   Urmările sociale ale noilor prevederi

3.1   În cel de-al patrulea an al crizei financiare și economice, perspectivele economice și de ocupare a forței de muncă continuă să se deterioreze. 23 de milioane de cetățeni sunt șomeri, după cum arată cele mai recente cifre (4); astfel, în septembrie 2011, rata de șomaj la nivelul UE27 respectiv în zona euro s-a ridicat la 9,7 % respectiv 10,2 %, ceea ce reprezintă o creștere în comparație cu anul precedent. Între 2008 și 2011, șomajul în rândul tinerilor a crescut de la 15,5 % la 21,4 %, iar rata celor fără ocupație a crescut de la 55,6 % la 56,9 %. În Grecia și Spania, aproape unul din doi tineri nu are loc de muncă (5). Aceasta înseamnă că peste 5 milioane de tineri nu sunt încadrați în muncă, cursuri de formare profesională sau învățământ. Cele 1,5 milioane de noi locuri de muncă, înregistrate până la jumătatea lui 2011, nu au putut compensa pierderile masive de locuri de muncă din timpul crizei, când s-au pierdut 6 milioane de locuri de muncă. Creșterea numărului de locuri de muncă a rezultat în principal din creșterea numărului contractelor temporare și a locurilor cu fracțiune de normă.

3.2   În aceste condiții, perspectivele privind creșterea economică au fost drastic reduse. În previziunile din toamna acestui an pentru perioada 2011-2013, Comisia Europeană recunoaște că „relansarea economiei UE s-a întrerupt” și că nu se așteaptă o ameliorare a ratelor de șomaj în următoarea perioadă (6).

3.3   Criza bancară mondială din 2007-2009 a dus în mod natural la actuala criză a datoriei publice; guvernele au alocat resurse considerabile pentru salvarea băncilor și pentru garanțiile de stat menite să asigure funcționarea în continuare a sistemului monetar. Prin urmare, nivelul mediu al datoriilor a crescut de la 60 la 80% din PIB, reducând în mod substanțial spațiul de manevră al stabilizatorilor automați și a altor politici anticiclice. Aceasta înseamnă că piața forței de muncă și politicile sociale vor suporta cea mai mare parte a eforturilor de adaptare. Diferitele inițiative politice europene au un numitor comun: utilizarea salariilor ca principală variabilă de ajustare, prin reducerea salariilor și deflație salarială.

3.4   CESE consideră că urmările acestor evoluții periclitează atât sănătatea economică globală a Europei, cât și structura sa socială. Așa cum a subliniat Comitetul pentru protecție socială în raportul său privind impactul social al crizei economice, măsurile de austeritate planificate sau deja aplicate vor avea un impact asupra incluziunii sociale prin eliminarea beneficiilor și programelor pentru grupurile vulnerabile, cum ar fi pentru persoanele cu handicap, cu repercusiuni negative asupra accesului la servicii publice și asupra calității acestora, cu efecte negative pentru cetățeni și întreprinderi (7). Dobânzile mari pun statele membre în imposibilitatea de a reduce deficitul lor bugetar și nivelul datoriei publice. Grecia a înregistrat, de exemplu, un excedent primar al bugetului din primăvara lui 2011, dar deficitele continuă să crească datorită dobânzilor de nesuportat.

3.5   Măsurile de austeritate, care periclitează tocmai investițiile sociale necesare, vor contribui și mai mult la spirala negativă. În absența unor noi resurse de creștere, reducerea concomitentă a cheltuielilor exercită o influență negativă asupra veniturilor bugetare, cum ar fi scăderea veniturilor din impozite și o creștere a cheltuielilor sociale pentru alocațiile de șomaj. Deficitele bugetare riscă să ia amploare, ceea ce poate avea efecte potențial dezastroase dinspre piețele financiare care urmăresc cu atenție evoluția situației în toate statele membre.

3.5.1   În plus, măsurile de austeritate care frânează cererea finală într-un stat membru pot avea efecte negative semnificative asupra altor state, ducând la o spirală descendentă. Acest fenomen se poate petrece la nivelul lanțului de valori de pe piața internă sau la nivelul canalului de distribuție. Lansarea concomitentă a unor programe de austeritate în mai multe state va contribui la perspectivele sumbre în ceea ce privește creșterea economică și ar putea cauza un cerc vicios al incertitudinilor pentru investiții, inclusiv pentru investițiile în educație și formare, cercetare și inovare, ocupare a forței de muncă și consum.

3.6   În opinia CESE, la pregătirea și punerea în aplicare a măsurilor de guvernanță ale UE, ar trebui examinat cu atenție dacă și în ce măsura evoluțiile economice negative din statele membre și din regiuni sunt legate și de dezechilibrele pieței, procesele de concentrare economică și abuzurile pe piața ale marilor concerne comerciale. Comitetul consideră că împotriva acestor fenomene ar trebui luate la toate nivelurile măsuri de combatere eficiente, de exemplu de politică fiscală coordonată, care să fie incluse în măsurile de consolidare. Competitivitatea IMM-urilor ar trebui astfel să crească, după cum ar fi consolidată și producția industrială orientată spre export. Aceste măsuri ar trebui însoțite de măsurile structurale necesare pentru asigurarea creșterii și crearea de locuri de muncă.

3.7   Comitetul regretă că toate procesele politice aferente se bazează pe o asimetrie și sunt structural unilaterale: într-o scrisoare a lui Olli Rehn, membru al Comisiei Europene, se menționează că, în ceea ce privește dezechilibrele din zona euro, Comisia identifică problema care poate fi cauzată de deficitele externe uriașe, în timp ce actualele balanțe pozitive ale conturilor nu sunt văzute ca o problemă pentru coeziunea monedei unice (8). Redefinirea poziționărilor concurențiale pleacă de la ideea că problema este cauzată de acele țări care acumulează datorii pentru a-și finanța deficitul extern, pe când statele care înregistrează excedente sunt încurajate să continue pe această cale.

3.8   În pregătirea tabloului de bord pentru „dezechilibrele macroeconomice”, Comisia a definit indicatorii de așa manieră încât creșterile dinamice ale salariilor în diferitele sectoare economice sunt imediat semnalizate și puse sub observație, pe când statele membre care adoptă o strategie de stagnare a remunerațiilor trec practic neobservate. S-a lansat inclusiv ideea unor „clasamente”, comparând evoluția costurilor salariale cu principalii concurenți. Deși acest tip de comparație poate servi la evaluarea evoluției divergente în ceea ce privește competitivitatea, el nu trebuie să ducă automat la evaluarea negativă a creșterii salariilor și la evaluarea pozitivă a salariilor mici și a acordurilor salariale. În schimb, evoluția productivității și a inflației trebuie recunoscută ca element orientativ pentru mărirea salariilor.

3.9   Comitetul este în mod special preocupat de faptul că guvernele s-au angajat să ia măsuri și au adoptat orientări în domenii aflate în afara sferei de influență și competență. Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice conține un mecanism de alarmă, în centrul căruia se află un tablou de bord cu indicatori (articolul 3). Acești indicatori descriu pragurile inferioare și superioare ale dezechilibrelor macroeconomice interne și externe, la atingerea cărora este declanșată procedura de dezechilibru excesiv. Printre acești indicatori se numără și costurile unitare ale forței de lucru, în ciuda faptului că acestea sunt în principal rezultatele negocierilor colective între partenerii sociali și nu intră în sfera de competență a politicii economice guvernamentale.

3.10   Prin urmare, Comitetul consideră că partenerii sociali ar trebui să devină parte integrantă din punerea în aplicare a Regulamentului, atât la nivelul zonei euro, cât și la nivel național. Oricare va fi forma pe care o va lua instituționalizarea participării partenerilor sociali, autonomia acestora nu trebuie pusă în discuție, iar Convențiile 87 și 98 ale OIM trebuie pe deplin respectate. În plus, respectarea obiectivelor generale ale Uniunii Europene, în special progresul social și progresele pe calea unei armonizări a politicii sociale a UE ar trebui să reprezinte o parte esențială a acestora; nu în ultimul rând, trebuie să se țină seama de drepturile sociale fundamentale, așa cum sunt ele prevăzute în Carta drepturilor fundamentale la articolul 51, alineatul (1).

3.11   În vremuri de schimbări și dificultăți economice și sociale este important ca organizațiile sociale să fie implicate în procese, precum și în punerea în aplicare a măsurilor de control și de consolidare. Ele aduc contribuții valoroase pentru educație, prevenire, ocupare a forței de muncă și pacea socială, care se bazează pe respectarea demnității umane și a solidarității sociale.

4.   Urmările sociale ale măsurilor din statele membre

4.1   CESE este foarte îngrijorat din cauza urmărilor sociale ale acestei crize, care sunt evidente în cele mai multe state membre și recomandă ca reformele structurale să fie orientate către creștere și locuri de muncă. Protejarea și promovarea drepturilor sociale fundamentale și ale drepturilor lucrătorilor au efecte pozitive asupra productivității economice generale. În principiu, trebuie să se asigure capacitatea de acțiune a guvernelor prin măsuri fiscale suficiente și combaterea fermă a evaziunii fiscale.

4.1.1   CESE ia cunoștință cu îngrijorare de diferențele naționale și regionale tot mai mari. Acestea pun categoric în pericol procesul de unificare, pentru că pentru prima oară coeziunea economică și socială în interiorul actualei Uniuni se reduce puternic. În trecut, diferențele sociale și economice s-au mărit temporar doar în contextul aderării noilor state membre.

4.2   În raportul său „Impactul social al crizei”, Comitetul pentru protecție socială ajunge la concluzia că criza economică și financiară a dus la o deteriorare semnificativă a situației sociale pentru grupuri mari de persoane, în special tineri, persoane care lucrează cu contracte temporare sau migranți și că în toate țările, șomerii se află printre grupurile care prezintă cel mai mare risc de sărăcie (9). Tulburările și protestele sociale din Grecia, Spania, precum și din multe alte state membre reprezintă consecința crizei.

4.3   Și cele mai recente sondaje realizate de Eurostat în 2011 arată că cetățenii UE sunt îngrijorați și se constată că nivelul sărăciei crește.

O mare majoritate a europenilor, aflată în creștere, consideră că sărăcia se extinde. Întrebați dacă gradul de sărăcie a crescut sau a scăzut în ultimii trei ani, 87 % dintre europeni au afirmat că a crescut. Convingerea că sărăcia a crescut în ultimii trei ani este mai puternică decât în toamna lui 2010. Doar 22 % dintre europeni consideră că se face suficient pentru a rezolva chestiunea sărăciei (10).

4.4   CESE este profund îngrijorat că din cauza efectelor sociale ale combaterii crizei, Europa este și mai mult divizată și, prin urmare, pierde sprijinul populației. Europa trebuie, totuși, să recâștige încrederea cetățenilor.

4.5   Comitetul consideră că trebuie făcut totul pentru ca măsurile de economisire să nu mărească riscul de sărăcie. Trebuie realizată o evaluare a impactului social real, în care să se analizeze, în contextul condițiilor în schimbare, cum pot fi menținute obiectivele care urmăresc să ofere în următorii zece ani unui număr de cel puțin 20 de milioane de oameni o cale de a scăpa de sărăcie și ce măsuri sunt necesare pentru aceasta. Reversul sărăciei în creștere sunt averile și câștigurile în creștere, care, în unele state membre, sunt sprijinite prin strategii fiscale și bugetare inadecvate. Arhitectura guvernanței economice a Europei și punerea în aplicare a semestrului european nu trebuie să ducă la posibilitatea de a nu se îndeplini obiectivul de reducere a sărăciei, stabilit în cadrul Strategiei generale Europa 2020.

5.   Necesitatea unor evaluări cuprinzătoare ale impactului social

5.1   În 2011, CESE a subliniat că clauza socială orizontală (articolul 9 din TFUE) reprezintă o noutate fundamentală și obligă Uniunea să-și pună în aplicare (11).

5.2   În acest context, CESE a menționat deja că clauza socială orizontală trebuie aplicată în domeniile ample și în întreaga structură a noii guvernanțe economice și sociale de la nivelul UE, în cadrul Strategiei Europa 2020, asupra căreia Consiliul European a ajuns la o poziție comună (12). Printre acestea se numără atât Semestrul european, așa-numitul „pachet al celor șase propuneri”, precum și „Pactul euro plus” sau pachetele de salvare.

5.3   CESE confirmă că măsurile adoptate în contextul crizei nu trebuie să ducă în niciun caz la încălcarea drepturilor garantate de Carta drepturilor fundamentale. Pe de altă parte, ar trebui să se stabilească ce măsuri trebuie adoptate în interval de un an pentru a se asigura menținerea drepturilor fundamentale (13).

5.4   Atât Comitetul pentru protecție socială, cât și Comisia Europeană au criticat faptul că până acum doar câteva state membre au realizat evaluări ale urmărilor sociale ale măsurilor de consolidare bugetară (14).

5.5   CESE subliniază că sunt imperios necesare evaluări ale urmărilor sociale ale noilor dispoziții privind guvernanța economică. UE s-a obligat să promoveze incluziunea socială, acest lucru nefiind legat doar de obiective cantitative, ci fiind și calitativ legat de drepturile sociale fundamentale menționate în tratat. Aceasta privește direct calitatea vieții oamenilor și trebuie luat în considerare și prezentat în evaluările cantitative și calitative ale impactului. Cu privire la propunerile legislative au existat doar sporadic evaluări ale impactului, în cadrul cărora urmările sociale au jucat adesea doar un rol limitat; în plus, adesea rezultatele nu au fost luate în considerare (15).

6.   Europa are nevoie de un pact social al investițiilor

6.1   Având în vedere intervențiile directe sau indirecte, care au avut loc într-un mod necunoscut până acum, asupra drepturilor, structurilor și realizărilor sociale, este nevoie de un concept cuprinzător în care – pe baza unor evaluări detaliate și independente ale impactului social – următoarele elemente să fie îmbinate mai strâns:

6.1.1   Participarea largă și dintr-o etapă timpurie a partenerilor sociali la definirea tuturor măsurilor

6.1.1.1

Toate măsurile deja adoptate sau avute în vedere pentru viitor ar trebui adoptate doar după o implicare a partenerilor sociali în toate detaliile. Acest lucru rezultă nu în ultimul rând din articolul 152 din TFUE. Acest lucru este valabil și pentru măsurile de economisire definite drept pur economice sau bugetare, care duc la înrăutățiri pe plan social. Ca exemplu de participare necesară a partenerilor sociali se poate menționa crearea unui grup de lucru al UE pentru Grecia. În afară de aceasta, organizațiile sociale și organizațiile neguvernamentale trebuie să participe la toate măsurile, la timp și în mod cuprinzător.

6.1.2   „Pactul social privind investițiile”

6.1.2.1

În principiu, CESE consideră că nu se pot face economii în urma unei astfel de crize, ca cea din Grecia și din alte state membre, ci se poate obține doar creștere. În cadrul guvernanței economice, CESE propune realizarea de investiții durabile în formare, în infrastructură și în produse și promovarea investițiilor în economia socială, în antreprenoriatul social (16) și în serviciile sociale.

6.1.2.2

Acest lucru ar trebui realizat printr-un plan social al investițiilor. Prin urmare, CESE se alătură cerințelor similare exprimate de Vandenbroucke, Hemerijk și Palier. Aceștia consideră că sarcina principală este, atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre asigurarea unui sprijin reciproc pentru investițiile sociale pe termen lung și pentru măsurile de consolidare bugetară pe termen scurt. Obiectivele prevăzute în Strategia Europa 2020 ar putea crea cadrul pentru această sarcină. Condiția pentru realizarea acestui lucru este înscrierea unui pact al UE privind investițiile sociale în politica bugetară orientată spre creștere și în prevederile financiare. Aceasta implică faptul că noile măsuri de supraveghere a macroeconomiei și a politicii bugetare trebuie să fie însoțite de un pact social al investițiilor (17). CESE este foarte îngrijorat de impactul social, în special al scăderii pensiilor mici, ca una dintre măsurile de criză. Comitetul îndeamnă încă o dată Comisia să ia primele măsuri în sensul realizării unei definiții la nivelul UE a unei pensii adecvate. (18)

6.1.3   Crearea de noi surse de venituri pentru bugetele publice

6.1.3.1

Bugetele publice nu pot fi folosite pentru toate problemele, de la salvarea băncilor și creșterea cheltuielilor sociale până la investițiile în inovare și sprijinirea întreprinderilor. Găsirea de noi surse de venituri pentru stat este absolut necesară. Acest lucru trebuie să aibă loc în același timp cu mărirea eficienței și orientarea mai bună a cheltuielilor publice. CESE consideră că baza fiscală a statelor membre va trebui lărgită, printre altele prin perceperea unei taxe pe tranzacțiile financiare închiderea paradisurilor fiscale, oprirea concurenței fiscale, precum și prin măsuri de combatere a evaziunii fiscale. Totodată, trebuie acordat un loc central calității investițiilor, dacă toate statele membre se angajează la investiții sociale și consolidează bugetele prin creștere și reforme. În plus, ar fi oportună o regândire în ansamblu a sistemelor fiscale, luându-se în considerare întrebările referitoare la contribuțiile diferitelor tipuri de venituri și averi (19).

6.1.4   Un „pachet social de salvare” prin intermediul unei „guvernanțe sociale” echivalente

6.1.4.1

Fără un „pachet social de salvare” (conform Jean-Claude Juncker), arhitectura UE rămâne incompletă și roata Europei se întoarce. Europa ar fi degradată la o pură uniune economică și bugetară, foarte departe de principiile unei economii sociale de piață. CESE trage un puternic semnal de alarmă cu privire la acest lucru.

6.1.4.2

CESE se exprimă în favoarea unor acțiuni responsabile ale statelor în domeniul economic și social (guvernanță economică și socială). Astfel, consolidarea pe termen scurt trebuie să fie mult mai puternic îmbinată cu obiectivele Strategiei Europa 2020, pentru a se ajunge la o consolidare a creșterii inteligente, a coeziunii sociale și a incluziunii sociale.

6.1.4.3

UE trebuie să se asigure în continuare că toate măsurile economice și bugetare respectă în foarte mare măsură obiectivele sociale prevăzute de legislația primară, precum și drepturile sociale fundamentale, inclusiv drepturile privind negocierile colective și dreptul la grevă și că realizările sociale nu vor fi afectate.

6.1.5   Convocarea unei convenții pentru definirea unui concept orientat spre progresul social în cadrul modificărilor corespunzătoare ale tratatului

6.1.5.1

CESE solicită explicit convocarea unei convenții. Având în vedere modificările ample ale tratatului, care se află acum pe ordinea de zi, este nevoie atât de o dezbatere amplă, cât și de legitimitate democratică. Ca și la ultima convenție, trebuie să participe atât parlamentele naționale, cât și PE, partenerii sociali și CESE. Pentru raportul intermediar și pentru foaia de parcurs, trebuie să se asigure că aceste modificări ale tratatului sunt însoțite de un sprijin social echivalent și că rezultatul va fi inclus în raportul, propus pentru martie, privind modul de punere în aplicare a măsurilor convenite.

6.1.6   Asigurarea și promovarea autonomiei partenerilor sociali de a negocia acordurile colective

6.1.6.1

CESE își reafirmă poziția conform căreia obligațiile stabilite în Carta drepturilor fundamentale se aplică tuturor instituțiilor și organelor UE și, de aceea, intervențiile în autonomia de negociere a acordurilor colective sunt absolut inacceptabile, iar Comisia Europeană trebuie să ia imediat atitudine împotriva acestor intervenții. Comisia nu trebuie să facă în niciun caz recomandări statelor membre care ar contraveni Cartei drepturilor fundamentale. Dimpotrivă, Comisia ar trebui să facă totul pentru a promova drepturile fundamentale, nu doar a le proteja. Criza este un test care va demonstra cât de bine este încetățenită cultura drepturilor fundamentale în Europa (20).

---

(1)  Avizul CESE privind agenda socială, JO C 182, 4.8.2009, p. 65.

(2)  Avizele CESE „Taxa pe tranzacțiile financiară”, JO C 44, 11.2.2011, p. 81 și „Analiza anuală a creșterii”, JO C 132, 3.5.2011, p. 26.

(3)  A se vedea enumerarea din Avizul CESE pe tema „Analiza anuală a creșterii”, JO C 132, 3.5.2001, p. 26.

(4)  http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/3-31102011-BP/EN/3-31102011-BP-EN.PDF.

(5)  Raportul comun privind ocuparea forței de muncă 2011, COM(2011) 815 final, p.2 și p. 4.

(6)  http://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do?reference=IP/11/1331&format=HTML&aged=0&language=RO&guiLanguage=en.

(7)  Evaluare comună realizată de CPS și Comisia Europeană privind impactul social al crizei economice și răspunsurile politice 2010, p. 9 și p.10.

(8)  Scrisoarea din 4 noiembrie 2011, adresată dlui Jan Vincent Rostowski cu privire la abordarea actualelor deficite și surplusuri ale conturilor în procedura de dezechilibru excesiv.

(9)  A se vedea raportul comun redactat în limba engleză de Comitetul pentru protecție socială și Comisia Europeană, din 26 noiembrie 2010 (16905/10, SOC 793 ECOFIN 786), p. 2.

(10)  Ediția specială Eurobarometru 377.

(11)  Avizul CESE privind consolidarea coeziunii UE și a coordonării politicii sociale a UE, JO C 24, 28.2.2012, p. 29.

(12)  Ibidem.

(13)  Avizul CESE privind strategia pentru punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale, JO C 376, 22.12.2011, p. 74.

(14)  A se vedea nota de subsol 9.

(15)  Conform evaluării EAPN din 2011.

(16)  Antreprenoriatul social reprezintă un element fundamental al modelului social european. CESE sprijină lansarea de către Comisie a unui cadru politic și a unui plan de acțiune în vederea promovării întreprinderilor sociale în Europa și subliniază importanța punerii în aplicare în integralitate a acestora, atât la nivelul UE, cât și la nivel național. A se vedea Avizul CESE privind antreprenoriatul social și întreprinderile sociale, JO C 24, 28.1.2012, p. 1.

(17)  Vandenbroucke, Frank, și colaboratorii, „UE are nevoie de un pact de investiții sociale”, OSE nr. 5, 2011, p. 5.

(18)  Avizul CESE „Cartea verde privind pensiile”, JO C 84, 17.3.2011, p. 38.

(19)  Avizul CESE „Rezultatele Summitului privind ocuparea forței de muncă”, punctul 3.4.2, JO C 306, 16.12.2009, p. 70.

(20)  A se vedea nota de subsol 13.

---