52012DC0599

Introducere

Prezentul raport pentru anul 2011 este transmis Parlamentului European în urma rezoluției sale din 16 decembrie 1981 privind activitățile Uniunii Europene în materie de antidumping și a raportului comisiei sale pentru industrie, comerț exterior, cercetare și energie.

Acest scurt raport oferă o prezentare generală a evenimentelor importante din cursul anului 2011 și este însoțit, ca și în anii precedenți, de un document de lucru al serviciilor Comisiei mai detaliat, împreună cu anexe detaliate. Prezentul raport are aceeași structură generală ca și documentul de lucru, inclusiv toate titlurile acestuia, pentru a facilita trimiterile la informații mai cuprinzătoare.

Prezentul raport și documentul de lucru integral se află și la dispoziția publicului la adresa http://ec.europa.eu/trade/issues/respectrules/anti_dumping/legis/index_en.htm

1.           Prezentare generală a legislației

Anchetele antidumping, antisubvenții și de salvgardare se efectuează pe baza regulamentelor de bază ale Consiliului. Documentul de lucru oferă o prezentare generală a legislației existente. Textele de bază referitoare la antidumping și antisubvenții vor fi denumite în continuare „regulamentul (regulamentele) de bază”.

2.           Concepte de bază

Titlul 2 din documentul de lucru oferă o prezentare generală a terminologiei și a procedurilor utilizate în cadrul anchetelor privind IPC (instrumentele de protecție comercială).

3.           Modernizarea IPC

Pentru a explora modalitățile de îmbunătățire a sistemului actual al instrumentelor de protecție comercială (IPC), în octombrie 2011 Comisia a lansat o inițiativă pentru modernizarea instrumentelor de protecție comercială. Deși mediul economic a suferit schimbări semnificative în cursul ultimului deceniu, normele instrumentelor de protecție comercială ale Uniunii Europene au rămas aproape neschimbate de la ultimele modificări legislative ale regulamentelor de bază din 2004. În acest cadru, și ținând seama de contextul economic dificil cu care se confruntă în prezent companiile, Comisia a decis să analizeze punctele forte și punctele slabe ale actualelor norme IPC, cu scopul de a le adapta și de a le îmbunătăți în mod echilibrat, în beneficiul tuturor părților interesate.

În vederea analizării posibilelor domenii de ameliorare, Comisia a lansat o consultare publică în primăvara anului 2012. Pentru pregătirea consultării publice, Comisia a luat în considerare nu numai rezultatele unui studiu de evaluare privind instrumentele de protecție comercială ale UE (a se vedea mai jos), dar, de asemenea, și informațiile obținute în urma unei serii de întrevederi cu experți. Exercițiul de modernizare este în curs și Comisia nu va adopta nicio propunere înainte de noiembrie/decembrie 2012.

În cursul anului 2011, au continuat activitățile legate de un studiu de evaluare a instrumentelor de protecție comercială ale Uniunii Europene realizat de către un consultant independent. Raportul final a fost publicat la începutul anului 2012. Obiectivul evaluării este acela de a ajuta Comisia în elaborarea sau îmbunătățirea intervențiilor în cadrul politicilor și în monitorizarea eficacității acestora. S-a considerat, de asemenea, că acest lucru ar ajuta cetățenii să își exercite dreptul de a examina, critica și influența politicile și activitățile desfășurate de Comisie în numele lor.

4.           Statutul de țară cu economie integral de piață

În sensul anchetelor antidumping, o țară poate fi considerată o economie integral de piață dacă îndeplinește cinci criterii, descrise în detaliu în documentul de lucru care însoțește prezentul raport.

În anul 2011 a avut loc evaluarea continuă a patru din cele șase cereri pentru recunoașterea statutului de economie integral de piață formulate de China, Vietnam, Armenia, Kazahstan, Mongolia și Belarus. Toate țările, exceptând Belarus și Armenia, au continuat să furnizeze, pe tot parcursul anului, informații suplimentare în sprijinul cererilor lor, acestea aflându-se în diferite stadii de progres. Consultările cu autoritățile Republicii Belarus au fost sistate încă din 2010 din cauza situației politice din această țară. În iunie 2010, Armeniei i-au fost trimise întrebări suplimentare cu privire la evoluțiile sale ulterioare către statutul de economie de piață. Cu toate acestea, până la sfârșitul anului 2011, Armenia nu a transmis Comisiei noi informații. Celelalte patru țări candidate și-au continuat procedura de recunoaștere a statutului de economie de piață  și se află în stadii diferite de progres în ceea ce privește îndeplinirea celor cinci criterii pentru recunoașterea statutului de economie de piață.

În ceea ce privește cererea Chinei de recunoaștere a statutului de economie de piață, lucrările au continuat, inclusiv în cadrul celei de-a unsprezecea reuniuni tematice a grupului de lucru pentru recunoașterea statutului de economie de piață, desfășurată la Bruxelles în noiembrie 2011. La reuniunea grupului de lucru, cele două părți au discutat progresul Chinei în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală și al legislației antimonopol. În 2011, studiul privind practicile contabile în Republica Populară Chineză a fost finalizat. Din păcate, rezultatele studiului au fost doar parțiale și insuficiente pentru a se putea trage concluzii solide privind progresul Chinei în acest domeniu. 

Reuniunea grupului de lucru UE pentru recunoașterea statutului de economie de piață al Vietnamului a avut loc la Bruxelles în decembrie 2011. Autoritățile vietnameze au răspuns la întrebările Comisiei privind cele patru criterii restante. S-a convenit ca Vietnam să transmită informații suplimentare privind aspectele abordate pe parcursul reuniunii. Până la sfârșitul anului 2011, Vietnam nu a transmis Comisiei nicio informație suplimentară. 

Cu privire la Kazahstan, în februarie 2011, autorităților din această țară le-a fost transmisă o notă verbală care stabilește principalele probleme legate de cele cinci criterii pentru recunoașterea statutului de economie de piață. Deși în 2010 s-a convenit să se elaboreze, împreună cu Kazahstan, o foaie de parcurs privind următoarele etape care trebuie urmate pentru recunoașterea statutului de economie de piață, în cursul anului 2011 nu s-a înregistrat niciun progres în acest sens.

În septembrie 2011 a avut loc la Ulan Bator o reuniune a grupului de lucru cu autoritățile din Mongolia. Au fost prezentate și discutate informații legate de progresul Mongoliei privind criteriile de recunoaștere a statutului de economie de piață.

5.           Activități de informare și comunicare/ Contacte bilaterale

5.1.        Întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri)

În 2011, Comisia a publicat „Studiul privind acțiunile pentru soluționarea dificultăților cu care se confruntă IMM-urile în ceea ce privește instrumentele de protecție comercială”. Acesta conține o serie de acțiuni concrete care ar putea fi puse în aplicare fără dificultate pentru a ajuta mai bine IMM-urile în toate domeniile protecției comerciale și asupra cărora s-a ajuns la un anumit grad de convergență cu statele membre. Documentul respectiv, care a avut la bază rezultatele studiului efectuat de un contractant independent, a fost discutat cu statele membre și aprobat de acestea în 2011. Obiectivul studiului a fost de a identifica nevoile IMM-urilor în cele 27 de state membre atunci când acestea depun o plângere sau participă fie în calitate de importator la anchete de protecție comercială, fie în calitate de utilizator sau de exportator la anchetele inițiate de țări terțe, având în vedere rolul important pe care îl joacă IMM-urile în economia UE și dificultățile cu care se confruntă acestea atunci când participă la anchete de protecție comercială.

Serviciul de asistență în materie de protecție comercială pentru IMM-uri a fost înființat din cauza complexității procedurilor IPC, în special pentru IMM-uri, având în vedere dimensiunea redusă și fragmentarea acestora. Rolul său este de a aborda aspecte și probleme specifice IMM-urilor în materie de IPC, atât de ordin general, cât și de la caz la caz. O parte a site-ului internet dedicat IPC este consacrată IMM-urilor și face referire la punctele de contact ale serviciului de asistență în materie de protecție comercială.

În 2011, aceste puncte de contact au primit numeroase cereri de informații, toate fiind soluționate rapid. Aceste cereri vizau atât procedurile IPC, cât și conținutul acestora.

5.2.        Contacte bilaterale/activități de informare – industrie și țări terțe

Explicarea legislației și a practicilor în materie de protecție comercială ale UE reprezintă o parte importantă a activităților serviciilor care se ocupă cu IPC. 

În 2011 a avut loc un seminar privind protecția comercială, la care au participat funcționari din țări terțe.  În plus, în 2011 au existat o serie de contacte bilaterale, dedicate discutării unor subiecte diverse în materie de protecție comercială cu o serie de țări terțe printre care China, Coreea, Turcia și Australia.

De asemenea, în 2011 au avut loc mai multe întâlniri cu asociații-cheie ale părților interesate și societăți, printre care Business Europe și Eurocommerce.

6.           Consilierul-auditor

Anul 2011 a fost al cincilea an de activitate al consilierului-auditor din cadrul DG TRADE, acesta devenind operațional în aprilie 2007. Consilierul-auditor acționează independent. Consilierul-auditor acționează independent și în prezent este atașat, din motive administrative, Comisarului pentru comerț. În 2011, acesta a fost atașat, din motive administrative, Directorului General al DG TRADE. Mandatul oficial al consilierului-auditor a fost publicat la începutul anului 2012[1].

Principalul rol al consilierului-auditor este de a garanta deplina exercitare a drepturilor la apărare în procedurile comerciale angajate în fața Comisiei Europene. Drepturile la apărare nu includ numai dreptul de a fi ascultat și de a avea acces la dosar, ci și un set mai larg de drepturi descrise în Carta drepturilor fundamentale a UE, după cum urmează: dreptul oricărei persoane (i) „de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere”, (ii) „de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil” și (iii) „de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidențialitate și de secretul profesional și comercial”. De asemenea, consilierul-auditor oferă consiliere Directorului General al DG TRADE cu privire la aspectele legate de respectarea procedurilor și cu privire la orice problemă care rezultă din procedurile comerciale, dacă este cazul.

Cererile de intervenție a consilierului-auditor arată o tendință crescătoare, încă de la crearea funcției în 2007. În 2011, consilierul-auditor a avut 81 de intervenții în 35 de cazuri de protecție comercială și a desfășurat 26 de audieri, dintre care 4 erau audieri comune ale părților cu interese similare. Intervențiile au fost solicitate de către producătorii-exportatori din țări terțe, de industria din Uniune, de către utilizatori și importatori, precum și de guvernele unor țări terțe. Consilierul-auditor a intervenit pe teme care au acoperit toate etapele anchetei și a transmis serviciilor Comisiei o serie de recomandări care au fost urmate în mare măsură. Principalul obiectiv al recomandărilor consilierului-auditor este de a consolida drepturile de apărare ale părților interesate. 

Principalele probleme cu care consilierul-auditor s-a confruntat în 2011 pot fi grupate în trei categorii: (i) conținutul și calitatea informațiilor prezentate (ii) accesul la dosare și calitatea dosarelor neconfidențiale și (iii) dezacordul cu deciziile, constatările și concluziile. 

7.           Prezentare generală a anchetelor și măsurilor antidumping, antisubvenții și de salvgardare

7.1.        Generalități

La sfârșitul anului 2011, în UE erau în vigoare 117 măsuri antidumping (a se vedea anexa O) și 10 măsuri antisubvenții (a se vedea anexa P).

În 2011, 0,25% din totalul importurilor în UE erau afectate de măsuri antidumping sau antisubvenții.

De notat că detaliile privind aspectele care urmează se găsesc în documentul de lucru care însoțește prezentul raport. Trimiterile la anexele documentului de lucru pot fi găsite lângă titluri.

7.2.        Anchete noi (a se vedea anexele A – E și anexa N)

În 2011 au fost inițiate 21 de anchete[2]. Au fost impuse taxe provizorii în cadrul a 10 proceduri. 13 cauze s-au încheiat cu impunerea de taxe definitive. 11 anchete s-au încheiat fără să se instituie măsuri. 21 măsuri au expirat automat după durata de 5 ani.

7.3.        Anchete de reexaminare

Anchetele de reexaminare continuă să reprezinte o parte majoră a activității serviciilor care se ocupă cu IPC. În perioada 2007 – 2011, acestea au reprezentat 63% din toate anchetele inițiate. Tabelul 2 din documentul de lucru conține informații statistice pentru perioada 2007 – 2011.

7.3.1.     Reexaminările efectuate în perspectiva expirării măsurilor (a se vedea anexa F)

Articolul 11 alineatul (2) și articolul 18 din regulamentele de bază prevăd expirarea măsurilor după cinci ani, cu excepția cazului în care o reexaminare efectuată în perspectiva expirării măsurilor demonstrează că acestea ar trebui menținute în forma lor inițială.

În cursul anului 2011 au fost deschise 8 anchete de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor. 8 reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor au fost încheiate cu o confirmare a taxei pentru o perioadă suplimentară de 5 ani. 4 reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor au fost finalizate prin încetarea aplicării măsurilor.

7.3.2.     Reexaminările intermediare (a se vedea anexa G)

Articolul 11 alineatul (3) și articolul 19 din regulamentele de bază prevăd reexaminarea măsurilor în timpul perioadei lor de valabilitate. Reexaminările pot fi limitate la aspectele referitoare la dumping/subvenționare sau prejudiciu.

În cursul anului 2011 au fost deschise în total 9 reexaminări intermediare. 7 reexaminări intermediare s-au încheiat prin confirmarea sau modificarea taxei. 5 reexaminări intermediare au fost finalizate prin încetarea aplicării măsurilor.

7.3.3.     „Alte” reexaminări intermediare (a se vedea anexa H)

În cursul anului 2011, au fost deschise două „alte” reexaminări, adică cele care nu fac obiectul articolelor 11 alineatul (3) sau 19 din regulamentele de bază.

7.3.4.     Noi reexaminări ale exportatorului (a se vedea anexa I)

Articolul 11 alineatul (4) și articolul 20 din regulamentele de bază prevăd o reexaminare a unui „nou venit”, respectiv o reexaminare „accelerată”, pentru a stabili o marjă de dumping individuală sau o taxă compensatorie individuală pentru noii exportatori situați în țara exportatoare în cauză care nu au exportat produsul în cursul perioadei de anchetă. Astfel de exportatori trebuie să demonstreze că sunt cu adevărat exportatori noi și că au început efectiv să exporte către UE după perioada de anchetă. Astfel, în cazul lor se poate calcula o taxă individuală, care este de obicei mai mică decât taxa la nivel național.

În 2011, au fost deschise 2 anchete de reexaminare a unui nou exportator.

7.3.5.     Anchete privind absorbția (a se vedea anexa J)

În cazurile în care există informații suficiente care să demonstreze că, după perioada anchetei inițiale și înainte sau după instituirea măsurilor, prețurile de export au scăzut sau că nu au existat schimbări sau că schimbările au fost insuficiente cu privire la prețurile de revânzare sau la prețurile ulterioare de vânzare ale produsului importat în UE, o reexaminare privind „absorbția” poate fi deschisă pentru a examina dacă măsura a avut efecte asupra prețurilor menționate anterior. Marjele de dumping pot, ca atare, să fie recalculate, iar taxa mărită, pentru a se ține cont de aceste prețuri de export scăzute. Posibilitatea reexaminărilor privind „absorbția” este inclusă la articolul 12 și la articolul 19 alineatul (3) din regulamentele de bază.

În 2011 nu a fost inițiată sau încheiată nicio reexaminare antiabsorbție.

7.3.6.     Anchete privind eludarea (a se vedea anexa K)

Posibilitatea de a redeschide anchete în situații în care se aduc dovezi că măsurile sunt eludate este prevăzută la articolele 13 și 23 din regulamentele de bază.

În 2011, au fost deschise 3 astfel de anchete. 4 anchete antieludare au fost încheiate cu extinderea măsurilor și 2 s-au finalizat fără extinderea măsurilor.

7.4.        Anchete privind salvgardarea (a se vedea anexa L)

În 2011, nu a fost deschisă nicio anchetă privind salvgardarea. O anchetă privind salvgardarea, care a fost inițiată în 2010, a fost încheiată fără impunerea de măsuri.

8.           Aplicarea măsurilor antidumping/antisubvenții

8.1.        Urmărirea măsurilor

Activitățile de urmărire privind măsurile în vigoare s-au concentrat asupra a patru domenii principale: (1) prevenirea fraudei; (2) monitorizarea fluxurilor comerciale și a evoluțiilor pieței; (3) ameliorarea eficacității cu instrumentele corespunzătoare și (4) reacționarea la practicile ilegale. Aceste activități au permis serviciilor responsabile de IPC să asigure, în mod proactiv și în colaborare cu statele membre, aplicarea corespunzătoare a măsurilor de protecție comercială în Uniunea Europeană.

8.2.        Monitorizarea angajamentelor (a se vedea anexele M și Q)

Monitorizarea angajamentelor face parte din activitățile de asigurare a respectării legii, având în vedere faptul că angajamentele reprezintă o formă a măsurilor antidumping sau antisubvenții. Ele sunt acceptate de Comisie dacă pot elimina efectiv efectele prejudiciabile ale dumpingului sau ale subvenționării.

La începutul anului 2011 erau în vigoare 22 de angajamente. În cursul anului 2011, au avut loc următoarele schimbări ale portofoliului de angajamente: angajamentele a cinci societăți s-au încheiat din cauza expirării/abrogării măsurilor și un angajament al unei societăți a fost acceptat. Astfel, numărul total de angajamente în vigoare la sfârșitul anului 2011 este de 18.

9.           Rambursări (a se vedea anexa U)

Articolul 11 alineatul (8) și articolul 21 alineatul (1) din regulamentele de bază permit importatorilor să solicite rambursarea taxelor colectate relevante în cazul în care se demonstrează că marja de dumping/subvenționare a fost eliminată sau redusă la un nivel inferior celui al taxei în vigoare.

În cursul anului 2011, au fost transmise 26 de noi cereri de rambursare. La sfârșitul anului 2011, se aflau în curs de desfășurare 12 anchete care vizau 18 cereri. În 2011 au fost adoptate 24 de decizii ale Comisiei: 12 decizii de acordare a unor rambursări parțiale și 12 decizii de respingere a cererilor de rambursare. Șapte cereri au fost retrase.

10.         Control jurisdicțional: hotărâri pronunțate de Curtea de Justiție/Tribunal

În 2011, Curtea de Justiție și Tribunalul au emis în total 9 hotărâri în domeniul măsurilor antidumping sau antisubvenții. Documentul de lucru conține un rezumat al unora dintre aceste hotărâri.

În 2011, au fost prezentate 16 noi cauze, dintre care 12 în fața Tribunalului și 4 în fața Curții de Justiție.

Anexa S la documentul de lucru conține o listă a cauzelor antidumping/antisubvenții prezentate în fața Tribunalului și a Curții de Justiție, care erau încă nesoluționate la sfârșitul anului 2011.

11.         Activități în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC)

11.1.      Soluționarea litigiilor în domeniile antidumping, antisubvenție și salvgardare

OMC prevede o procedură riguroasă pentru soluționarea diferendelor între membrii OMC în ceea ce privește aplicarea acordurilor OMC.

În iulie 2011, organul de apel al OMC a publicat raportul privind procedura de soluționare a litigiilor inițiată de China împotriva UE privind măsurile antidumping la importurile de anumite elemente de fixare din fier sau oțel originare din China.   Aceasta a fost prima dată când China a inițiat la OMC o procedură împotriva UE de la aderarea sa la această organizație în 2001.  Grupul de experți a transmis raportul său membrilor OMC în decembrie 2010, iar în martie 2011, UE a contestat anumite aspecte ale raportului grupului. Organul de apel a emis un raport în iulie 2011 și la reuniunea sa din 28 iulie 2011, Organul de soluționare a litigiilor (OSL) a adoptat raportul. În timp ce marea majoritate a cererilor Chinei legate de regulamentul privind  elementele de fixare au fost respinse de către grupul de experți și de organul de apel, anumite aspecte ale acestui regulament au fost considerate ca încălcând regulile OMC. Grupul și organul de apel au constatat, de asemenea, că articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază era în neconcordanță cu obligațiile Uniunii Europene în temeiul acordului antidumping al OMC.  În septembrie 2011, Uniunea Europeană a informat OSL al OMC că intenționează să pună în aplicare recomandările și hotărârile OSL în acest litigiu într-un mod care respectă obligațiile ce îi revin în cadrul OMC.  În februarie 2012, Comisia a propus Parlamentului European și Consiliului o modificare a Regulamentul antidumping de bază pentru a ține seama de hotărârea OSL[3].

În octombrie 2011, a fost elaborat raportul grupului de experți al OMC privind litigiul legat de măsurile antidumping aplicate anumitor tipuri de încălțăminte din piele provenind din China. Grupul de experți a fost înființat în mai 2010.  Grupul a concluzionat că, în marea majoritate a aspectelor examinate, UE a acționat în deplină conformitate cu normele OMC. Grupul a confirmat concluziile legate de litigiul privind elementele de fixare în ceea ce privește articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază.  Având în vedere că regulamentele care stabilesc măsuri privind importurile de încălțăminte au expirat în martie 2011, grupul a concluzionat că nu există nicio bază pentru emiterea unei recomandări care să reglementeze o măsură care a expirat în temeiul articolului 19.1 din MSL (Memorandumul de înțelegere privind regulile și procedurile de soluționare a litigiilor). Cu toate acestea, grupul de experți a recomandat Uniunii Europene să adapteze articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază pentru ca acesta să fie în conformitate cu obligațiile UE în cadrul acordurilor OMC. 

11.2.      Alte activități ale OMC

În 2011, președintele grupului ADD de negociere privind normele a lansat un proces de consultări plurilaterale informale asupra mai multor teme cu privire la care s-a considerat necesar că trebuie să se reducă diferențele dintre statele membre. Acest lucru a dus la difuzarea unui nou text privind măsurile antidumping, care pune în evidență elementele de convergență și aspectele problematice, în timp ce progresele realizate în cadrul negocierilor referitoare la subvenții și la subvențiile pentru pescuit au făcut obiectul unui raport (documentul OMC TN/RL/W/254 din 21 aprilie 2011). Aceste documente reflectă cu acuratețe stadiul negocierilor în aceste domenii, care însă nu au putut fi continuate în 2011, în parte datorită dinamicii globale a negocierilor privind ADD. În urma demisiei președintelui Francis, un consens între membri a dus la numirea Ambasadorului McCook (Jamaica) pe postul de președinte al grupului de negocieri privind normele.  Numirea sa a fost confirmată în cadrul unei reuniuni oficiale care a avut loc în februarie 2012. Ulterior, Grupul tehnic, un subgrup al grupului de negocieri, a fost convocat de două ori (în februarie și aprilie 2012).

În paralel cu aceste activități, participarea serviciilor Comisiei la activitatea curentă a comitetelor pentru antidumping, subvenții, măsuri compensatorii și de salvgardare a continuat. Comitetele s-au reunit de două ori în sesiuni ordinare pentru a examina notificările și pentru a aborda subiecte care prezintă un interes special.

Concluzie

În 2011, s-a înregistrat o creștere ușoară atât a numărului de noi cauze deschise față de anul precedent, cât și a numărului de măsuri definitive impuse. Numărul anchetelor încheiate fără impunerea de măsuri a înregistrat, de asemenea, o ușoară creștere, în timp ce numărul de măsuri provizorii impuse față de anul precedent a scăzut cu aproape un sfert. În ceea ce privește reexaminările, acestea continuă să reprezinte o parte semnificativă din activitatea serviciilor, deși numărul celor inițiate a scăzut cu aproape o șesime în comparație cu 2010. Numărul reexaminărilor încheiate a crescut în mod semnificativ în comparație cu 2010.

În cele din urmă, ar trebui reamintit faptul că măsurile de protecție comercială în vigoare în 2011 au afectat doar 0,25% din totalul importurilor, reflectând o abordare moderată și bazată pe reguli în ceea ce privește utilizarea acestor instrumente de către UE. 

[1]               JO L 107, 19.4.2012, p. 5.

[2]               Tabelul 1 din documentul de lucru conține informații statistice privind noile anchete pentru anii 2007 – 2011, efectuate în conformitate cu dispozițiile articolelor 5 și 10 din regulamentele de bază.

[3]               COM(2012) 41 final