52012DC0261

I. Introducere: Serviciile trebuie să contribuie la creșterea economică și la ocuparea forței de muncă

Sectorul serviciilor este un motor important al creșterii în Uniunea Europeană, deoarece reprezintă mai mult de 65 % din PIB-ul UE și din locurile de muncă ocupate. Directiva privind serviciile este un instrument esențial la nivel european pentru promovarea reformelor structurale în sectorul serviciilor, acoperind servicii care reprezintă peste 45 % din PIB-ul UE. Implementarea directivei a dus la un progres major în ceea ce privește înlăturarea obstacolelor și avansarea către o integrare efectivă a pieței interne a serviciilor. Sute de texte legislative naționale au fost modernizate și mii de cerințe discriminatorii, nejustificate sau disproporționate au fost eliminate în întreaga UE. Instrumentele care au fost create („ghișee unice”) pentru a sprijini implementarea directivei sunt acum operaționale în majoritatea statelor membre și contribuie la reducerea semnificativă a poverii administrative în acest domeniu.

Graficul arată contribuția la economia UE a sectoarelor vizate de directivă, aproximativ 45% din PIB, și a celor care nu sunt vizate.

Majoritatea sectoarelor care nu sunt vizate de directivă fac obiectul legislației sectoriale (a se vedea anexa 1).

Serviciile de interes economic general sunt prezente în multe sectoare de servicii; ele sunt abordate mai în detaliu în comunicarea Comisiei din 20 decembrie 2011 privind „Un cadru de calitate pentru serviciile de interes general în Europa”.

Măsurile pe care statele membre le-au adoptat în vederea implementării directivei privind serviciile aduc în timp o creștere cu 0,8 % a PIB al UE, iar o mare parte a efectului scontat se concretizează într-o perioadă de 5-10 ani de la implementare[1]. Este evident însă că prestatorii de servicii au în continuare probleme atunci când doresc să desfășoare activități transfrontaliere și, spre deosebire de piața internă a mărfurilor, consumatorii nu au încă totdeauna posibilitatea să poată accesa ușor serviciile prestate pe teritoriul UE. Din analiza economică reiese că, dacă statele membre ar elimina aproape toate restricțiile rămase, totalul câștigului economic ar reprezenta mai mult decât triplul a ceea ce am deja realizat deja - aproximativ 2,6% din PIB[2].

Prin urmare, se pot face mult mai multe pentru a maximiza beneficiile economice pe care le oferă directiva privind serviciile. Statele membre, ca răspuns la apelurile Consiliului European[3], trebuie să se asigure că directivei i se permite să funcționeze la randamentul optim. Implementarea completă va îmbunătăți în mod semnificativ funcționarea pieței unice a serviciilor, în special prin facilitarea accesului pe piață al IMM și extinderea gamei de opțiuni pentru consumatori. Ea va contribui, de asemenea, la consolidarea competitivității în UE, la creșterea economică și la ocuparea forței de muncă. Prezenta comunicare arată modul în care se poate realiza acest lucru și răspunde obligației de raportare a Comisiei, astfel cum se prevede la articolul 41 din directivă, apelurilor formulate de Consiliul European și de Parlamentul European în sensul monitorizării atente a implementării și al raportării cu privire la implementarea directivei și la inițiativele de îmbunătățire și consolidare a pieței unice a serviciilor. Comunicarea prezintă măsurile pe care statele membre și Comisia trebuie să le ia pentru a se asigura că directiva are cel mai mare impact posibil. Aceste acțiuni sunt bazate pe informații detaliate cu privire la implementarea directivei privind serviciile în fiecare stat membru și la rezultatul controalelor de performanță prevăzute în documentele de lucru conexe ale serviciilor Comisiei[4].

Acțiunile vor fi monitorizate folosind măsurile de îmbunătățire a guvernanței pieței unice, prezentate de Comisie într-o comunicare adoptată în paralel cu prezenta comunicare. Acest proces de monitorizare va face parte din procesul de supraveghere efectuat în contextul semestrului european și se va regăsi, dacă se dovedește necesar, în recomandările specifice fiecărei țări. La 30 mai 2012, Comisia a propus deja, în cazul a 12 state membre, recomandări specifice privind reformele structurale în sectorul serviciilor[5] .

II. Obținerea randamentului optim al directivei privind serviciile

Domeniul de aplicare al directivei cuprinde diverse sectoare, de la activitățile tradiționale și până la serviciile bazate pe cunoaștere. Impactul directivei este amplu și îi afectează atât pe prestatorii mari de servicii, cât și pe cei mici, inclusiv mii de IMM.

Comisia își va concentra eforturile asupra sectoarelor de servicii cu pondere economică semnificativă și cu potențial de creștere peste medie.

– servicii pentru întreprinderi, care reprezintă 11,7% din PIB;

– construcții, care reprezintă 6,3% din PIB;

– turism, care reprezintă 4,4% din PIB, și

– comerțul cu amănuntul, care reprezintă 4,2% din PIB.

Asigurând o mai bună aplicare și o mai bună distribuție concretă se poate obține mult mai mult de pe urma celor deja convenite. Este vorba despre o oportunitate pe care UE nu își poate permite să o ignore dacă se dorește obținerea unor rezultate pe termen scurt în domeniul creșterii și al locurilor de muncă.

Statele membre și Comisia trebuie să se concentreze în special pe asigurarea unei implementări mai ambițioase și complete a directivei privind serviciile, pentru a beneficia de potențialul neexploatat al acesteia înainte ca domeniul său de aplicare să fie extins.. Aproape toate activitățile de servicii pentru întreprinderi sunt deja reglementate de legislația UE (a se vedea anexa 1). Prin urmare, Comisia consideră că în prezent nu este necesar să se modifice Directiva.

Până în prezent, avantajele cele mai semnificative ale directivei au fost resimțite de prestatorii de servicii dornici să înceapă o afacere în propriul stat membru sau într-un altul. Pe de altă parte, prestatorii de servicii care doresc să furnizeze servicii transfrontaliere au încă îndoieli în ceea ce privește cadrele de reglementare aplicate de statele membre și se confruntă în continuare cu diverse obstacole. În unele cazuri apar probleme din cauza aplicării incorecte sau inconsecvente a altor instrumente legislative ale UE, cum ar fi directiva privind recunoașterea calificărilor profesionale și directiva privind comerțul electronic.

1. Politică de „toleranță zero” pentru neconformitate

Comisia va aplica o politică de toleranță zero în cazurile de nerespectare a obligațiilor indicate mai jos și impuse statelor membre de către directivă. Directiva interzice o serie de cerințe discriminatorii și deosebit de împovărătoare, enumerate la articolul 14. Deși statele membre le-au eliminat într-o mare măsură, au fost identificate cerințe discriminatorii restante care trebuie să fie eliminate.

Directiva introduce obligații specifice pentru a simplifica procedurile de autorizare: (1) aprobarea tacită, adică lipsa unui răspuns din partea administrației înseamnă aprobare, este prevăzută la articolul 13 alineatul (4); și (2) validitatea la nivel național a autorizațiilor prevăzute la articolul 10 alineatul (4). Unele state membre aplică aceste obligații numai într-o măsură limitată și cu prea multe excepții. Sunt necesare acțiuni urgente pentru implementarea acestor obligații în mod corespunzător.

Directiva, la articolul 24, elimină interzicerea totală a comunicărilor comerciale în cazul profesiilor reglementate. Cu toate acestea, în zece state membre persistă interdicții totale în această privință, care trebuie să fie eliminate.

Cerințele de stabilire fac imposibilă prestarea de servicii transfrontaliere. Acestea se numără printre cele mai restrictive cerințe vizate la articolul 16 alineatul (2) din directiva privind serviciile (clauza libertății de prestare a serviciilor), care nu pot fi impuse de statele membre prestatorilor de servicii. Cerințele referitoare la reședință și naționalitate sunt de asemenea interzise la articolul 14 din directiva privind serviciile. Încălcarea acestor interdicții neechivoce se practică în continuare în statele membre și trebuie eliminată[6].

Acțiuni

Statele membre se angajează să își aducă legislația în deplină conformitate cu directiva privind serviciile, prin eliminarea de urgență a cazurilor de neconformitate cu obligațiile neechivoce prevăzute de această directivă, rămase în legislația lor.

Comisia își va aplica politica de toleranță zero, dacă este necesar, prin intermediul procedurilor în constatarea încălcării dreptului Uniunii.

2. Maximizarea efectului economic al directivei privind serviciile

Directiva acordă statelor membre libertatea de a decide în privința mai multor aspecte ale implementării. În special, articolul 15 din directiva privind serviciile se referă la cerințe privind formele juridice, deținerea capitalului unei societăți, restricții cantitative și teritoriale și tarife, pe care statele membre sunt autorizate să le mențină numai în măsura în care acestea sunt proporționale și justificate printr-un motiv imperativ de interes general.

Statele membre au utilizat această libertate în moduri foarte diferite, alegând adeseori să păstreze statu-quo-ul, în loc să fie mai ambițioase în deschiderea piețelor lor de servicii. Chiar dacă aceste opțiuni nu constituie întotdeauna o încălcare a directivei, atare cerințe sunt de natură să împiedice creșterea economică și este necesar ca statele membre să le reexamineze. Astfel am putea ajunge la surplusul de creștere economică.

Statele membre trebuie așadar să reevalueze modul în care au utilizat libertatea acordată. și să examineze în mod prioritar cerințele privind limitarea structurilor societăților și deținerea de capital, care reprezintă un obstacol în calea dezvoltării unor servicii profesioniste. Progresele realizate și reformele în curs de desfășurare în mai multe state membre au arătat că aceste servicii pot beneficia de pe urma unui regim de reglementare mai puțin strict, fără a pune în pericol sau a submina independența lucrătorilor.

În mod similar, clauza privind libertatea de a presta servicii prevăzută la articolul 16 din directivă impune o evaluare a justificării și proporționalității cerințelor pe care statele membre le impun prestatorilor de servicii stabiliți în alte state membre, atunci când ei furnizează servicii transfrontaliere pe teritoriul acestora. Societățile comerciale și persoanele care prestează servicii transfrontaliere sunt, din păcate prea frecvent, nesigure în privința normelor care le sunt aplicabile. În plus, ele sunt nevoite uneori să respecte practic toate legile din statul membru în care prestează servicii, în plus față de obligațiile ce le revin în temeiul legislației din propriul stat membru. Legislația națională de implementare a normelor directivei privind serviciile, în ceea ce privește prestarea de servicii transfrontaliere, trebuie îmbunătățită pentru ca să asigure securitate juridică și să pună capăt acestei duble poveri în materie de reglementare.

Obligațiile de asigurare pot reprezenta o problemă, în special pentru furnizorii de servicii. Un număr mare de activități sunt supuse acestor obligații, în scopul de a proteja beneficiarii serviciilor. Unele dintre aceste cerințe dublează cerințe care sunt deja respectate în statul membru de stabilire și, prin urmare, cresc costurile suportate de întreprinderi. Chiar mai important, în cazul activităților de prestări de servicii transfrontaliere, este dificil de găsit asigurători în statul membru de stabilire sau în statul membru în care este prestat serviciul, în special în sectorul construcțiilor și în cel al turismului.

Acțiuni

Comisia, împreună cu statele membre, va lansa în 2012 un proces de revizuire inter-pares și un schimb de bune practici, axate pe cerințele de limitare a structurilor întreprinderilor și a deținerii de capital și pe clauza privind libertatea de a presta servicii. Statele membre ar trebui să se angajeze la o reexaminare aprofundată a legislației lor în aceste domenii. Rezultatele vor fi evaluate până la jumătate anului 2013.

Statele membre trebuie să elimine orice restricții și autorizații care nu se justifică în temeiul directivei și ar trebui să revizuiască în special necesitatea și proporționalitatea cerințelor impuse prestatorilor de servicii. În cazul restricțiilor restante care pot fi justificate în temeiul directivei, statele membre ar trebui să evalueze beneficiile economice ale eliminării acestora și să ia măsuri atunci când este necesar.

Comisia va prezenta recomandările specifice fiecărei țări privind acțiunile prioritare în contextul semestrului european din 2013. Dacă este necesar, în funcție de rezultatele obținute, Comisia va analiza posibilitatea de a propune texte de lege complementare privind aspecte specifice.

Statele membre ar trebui să își intensifice eforturile pentru a îmbunătăți utilizarea Sistemului de informare al pieței interne (IMI). Comisia va monitoriza îndeaproape acest demers și va sprijini statele membre în acest sens .

Comisia va încuraja elaborarea unor măsuri de către sectorul asigurărilor, cu scopul de a oferi prestatorilor de servicii asigurări adecvate, inclusiv în cazul în care prestează servicii în alte state membre. În special, societățile de asigurare cu sedii în mai multe state membre, care oferă polițe de asigurare pentru prestarea de servicii, ar trebui să acopere prestatorii de servicii atunci când aceștia furnizează servicii transfrontaliere în statele membre respective.

Comisia va evalua progresele realizate de sectorul asigurărilor până la sfârșitul lui 2013. În funcție de progresele înregistrate sau de absența acestora, Comisia va lua în considerare soluții alternative, inclusiv opțiunea de a formula propuneri legislative.

3. Servicii profesionale: Modernizarea cadrului de reglementare

Există aproximativ 800 categorii de profesii reglementate. Au fost identificate discrepanțe între statele membre în ceea ce privește reglementarea serviciilor profesionale. Efectele acestor diferențe sunt agravate de procedurile greoaie de recunoaștere a calificărilor. Consiliul European a subliniat importanța îmbunătățirii nivelului de recunoaștere reciprocă a calificărilor profesionale, a reducerii numărului de profesii reglementate și a înlăturării barierelor legislative nejustificate[7]. Modernizarea recent propusă a directivei privind calificările profesionale abordează aceste aspecte. Pentru a se asigura că progresele se realizează în cel mai scurt timp posibil, Comisia a adresat recomandări specifice în acest sens unui număr de 8 state membre[8], care vor fi monitorizate în cadrul semestrului european din 2013.

Cu privire la prestarea de servicii transfrontaliere, propunerea de revizuire a directivei prevede că statele membre vor trebui să definească în mod clar și să justifice cazurile în care doresc să utilizeze posibilitatea excepțională de a verifica calificările prestatorilor de servicii, înainte ca acestora să li se permită să își exercite activitatea. Statele membre vor trebui, de asemenea, să asigure că declarația anuală pe care furnizorii de servicii ar putea să o facă este valabilă pentru întregul teritoriu al statului membru. Acest lucru va reduce birocrația și va elimina starea de incertitudine a acestui tip de lucrători. Transparența și mecanismul de evaluare reciprocă propuse vor contribui la reducerea complexității generate de divergențele de reglementare a profesiilor. Statele membre ar trebui să reexamineze la nivel național cerințele privind calificările, impuse profesiilor reglementate, și domeniul activităților rezervate.

După adoptarea propunerii, Comisia intenționează să prezinte o comunicare în 2013. Comunicarea se va baza pe progresele realizate cu recomandările specifice și alte evoluții din statele membre în ceea ce privește reglementarea profesiilor.

Acțiuni

Parlamentul European și Consiliul ar trebui să adopte, înainte de sfârșitul anului 2012, propunerea de modernizare a directivei privind calificările profesionale, dând curs invitației formulate de Consiliul European din octombrie 2011.

Comisia:

- va asista statele membre la implementarea recomandărilor specifice pentru fiecare țară privind serviciile profesionale ca parte din semestrul european din 2013 și, în acest context, va lansa un exercițiu în 2012 împreună cu statele membre în vederea realizării de progrese cât mai rapid posibil.

- va prezenta o comunicare în 2013, ulterior adoptării directivei revizuite, pentru a analiza progresele înregistrate în statele membre și pentru a facilita evaluarea reciprocă a profesiilor reglementate prevăzută în directivă.

4. Asigurarea funcționalității directivei din perspectiva consumatorilor

Facilitarea furnizării de servicii transfrontaliere nu este suficientă pentru realizarea unei adevărate piețe unice a serviciilor. Este la fel de important să se garanteze că beneficiarii serviciilor pot profita de oportunitățile pe care le oferă piața unică.

Pentru a consolida drepturile consumatorilor și pentru a le spori încrederea în piața internă, directiva privind serviciile obligă statele membre să elimine obstacolele de reglementare pentru beneficiarii serviciilor care doresc să achiziționeze servicii furnizate de prestatori stabiliți în alte state membre. Directiva asigură, de asemenea, posibilitatea ca, atunci când achiziționează servicii în alte state membre, consumatorii să facă o alegere în cunoștință de cauză, prin intermediul obligațiilor de informare care se aplică atât furnizorilor, cât și autorităților din statele membre (de exemplu prin înființarea de organisme în temeiul articolului 21, care oferă asistență consumatorilor). În cele din urmă, directiva urmărește să pună capăt practicilor unor prestatori de servicii care împiedică în mod nejustificat accesul la serviciile lor al consumatorilor care au reședința în alte state membre. În acest sens, clauza de nediscriminare reprezintă un progres important în direcția facilitării accesului nerestricționat al consumatorilor la piața unică.

Articolul 20 din directivă interzice discriminarea beneficiarilor pe motiv de naționalitate sau țară de reședință. Acest lucru este valabil pentru refuzul de a presta sau pentru oferte în condiții inferioare, atunci când aceste acțiuni nu pot fi justificate pe baza unor motive obiective. Situații de acest tip nu ar trebui să mai apară dacă articolul 20 este implementat integral în statele membre.

Clauza de nediscriminare necesită o evaluare de la caz la caz[9]. O atenție deosebită ar trebui acordată cazurilor în care consumatorii se confruntă cu costuri mai ridicate decât cele care ar fi impuse unei tranzacții interne, atunci când aceștia doresc să plătească pentru un serviciu furnizat în alt stat membru prin transfer de credit sau prin debit direct în euro. Consumatorilor ar trebui, în principiu, să nu li se mai refuze furnizarea pe motiv că este imposibil să se livreze bunurile într-un alt stat membru. În mod similar, prestatorii de servicii nu ar trebui să se bazeze pe factori geografici în scopul de a se angaja în practici care divid artificial piața unică a UE în detrimentul consumatorilor.

Deoarece impedimentele în calea prestării de servicii transfrontaliere persistă, la nivelul UE sunt în curs de derulare inițiative menite a le reduce și a îmbunătăți funcționarea pieței unice. Printre ele se numără realizarea completă a spațiului unic de plăți în euro, propunerea Comisiei pentru un drept european comun opțional în materie de vânzări, implementarea directivei privind drepturile consumatorilor, propunerea de instituire a ghișeelor unice pentru prelucrarea TVA, propuneri pentru instituirea unor entități de soluționare alternativă a litigiilor (ADR) consumatorilor și realizarea a platformei online la nivelul UE pentru plângerile transfrontaliere (ODR) și inițiativele viitoare în materie de gestionare colectivă a drepturilor de autor și taxelor pe copii private și pe reprografie.

Acțiuni

Statele membre trebuie să aplice cu prioritate dispozițiile de drept intern prin care se transpune clauza de nediscriminare. Comisia se va alia cu organismele naționale care se ocupă de tratarea plângerilor legate de tratamentul discriminatoriu, precum și cu autoritățile de control competente pentru ca consumatorii să poată să beneficieze pe deplin de piața unică. În special, Comisia va propune acțiuni specifice, până la mijlocul anului 2013, prin care să monitorizeze și să ia măsuri de aplicare a legii în cazul în care sunt depistate nereguli.

Comisia a prezentat inițial clarificări privind clauza de nediscriminare și va monitoriza îndeaproape aplicarea acesteia. Orientări specifice suplimentare vor fi elaborate până la sfârșitul anului 2013, pe baza experienței dobândite cu ocazia implementării la nivel național a acestei dispoziții. Aceste orientări vor lua în considerare evoluția reglementărilor care reduc obstacolele rămase în calea întreprinderilor care își oferă serviciile transfrontalier.

Comisia va demara imediat lucrări împreună cu întreprinderile, de exemplu prin intermediul organizațiilor reprezentative și al camerelor de comerț, pentru a îmbunătăți transparența și a sprijini eforturile menite a facilita achizițiile transfrontaliere pe piața unică. Comisia va sprijini furnizorii din sectoare specifice la crearea voluntară a unor carte ale calității care să includă angajamente privind condițiile transfrontaliere de acces la serviciile lor. Progresele realizate vor fi evaluate de Comisie până la mijlocul anului 2013.

Comisia, în strânsă cooperare cu statele membre, va informa consumatorii cu privire la drepturile lor pe piața unică în temeiul directivei privind serviciile, în contextul campaniei de sensibilizare care va fi derulată în 2013, ca parte integrantă a Anului european al cetățenilor.

5. Funcționarea efectivă a normelor privind piața unică

Directiva nu există în mod izolat. Ea poate funcționa la potențialul maxim doar când este aplicată în mod coerent împreună cu alte directive privind piața unică. Acest lucru este deosebit de important în cazul directivei privind calificările profesionale și al directivei privind comerțul electronic.

Procedurile pentru recunoașterea calificărilor profesionale sunt îndelungate și greoaie în multe state membre.

Serviciile transfrontaliere se prestează din ce în ce mai mult online. În ciuda simplificării introduse de directiva privind serviciile și de directiva privind comerțul electronic, există încă bariere.

Acțiuni

Statele membre trebuie să se angajeze să își aducă legislația și procedurile în deplină conformitate cu directiva privind calificările profesionale și cu directiva privind comerțul electronic. Legislația națională trebuie să ia în deplină considerare efectele combinate ale acestor directive. Adaptările necesare trebuie să se facă în regim de urgență.

Comisia va ține cu fermitate la aplicarea acestor directive, acordând o atenție deosebită implementării combinate a acestora, pentru a garanta rezultate pozitive la nivel practic pentru furnizorii de servicii. Comisia va folosi proceduri în constatarea încălcării dreptului Uniunii dacă acest lucru se dovedește necesar.

6. Necesitățile sectoriale

Exercițiul de verificare a performanțelor[10] a identificat necesitatea de a aborda o serie de blocaje în calea creșterii economice în sectoare specifice.

6.1 Serviciile specializate: Concretizarea recunoașterii reciproce

Serviciile transfrontaliere specializate pot fi supuse unor obligații, ca urmare a implementării normelor sectoriale ale UE care prevăd autorizarea experților pentru activitățile care implică gaze fluorurate cu efect de seră (gaze F) din sistemele de răcire, eficiența energetică a clădirilor sau tratarea și transportul deșeurilor. În cazul în care experții sunt supuși unui sistem de acreditare, Regulamentul (CE) nr. 765/2008 facilitează recunoașterea reciprocă a certificatelor de acreditare. Ar trebui ca acest regulament să fie aplicat integral.

Atunci când prevede scheme de autorizare sau de acreditare la nivel național, legislația sectorială a UE ar trebui să garanteze că prestatorii de servicii acreditați sau autorizați își pot exercita activitățile în alte state membre, pe baza autorizării ori a acreditării obținute în statul lor membru de origine.

Acțiuni

Comisia va viza asigurarea utilizării mai intense a unor clauze de recunoaștere reciprocă în propunerile viitoare de legislație sectorială, prin care să se stabilească schemele de autorizare pentru experții care prestează servicii specializate.

La aplicarea legislației sectoriale existente, statele membre trebuie să aplice pe deplin articolul 56 din TFUE și legislația UE care facilitează prestarea de servicii de către experți din alte state membre, cum ar fi directiva privind recunoașterea calificărilor profesionale, dacă profesia este reglementată, sau Regulamentul (CE) nr. 765/2008 privind acreditarea, după caz. Statele membre ar trebui să utilizeze IMI pentru a facilita verificarea respectării cerințelor în alte state membre.

Standardele tehnice ar trebui armonizate în continuare, în special prin utilizarea unor mecanisme UE de standardizare (CEN), în domenii în care există divergențe semnificative în ceea ce privește implementarea la nivel național a legislației UE, cum este cazul certificării performanței energetice a clădirilor.

6.2 Legislația privind protecția consumatorilor:

O parte semnificativă a acquis-ului în domeniul protecției consumatorilor a fost construită pornind de la o armonizare minimă. În domeniile în care se aplică armonizarea minimă, statele membre au depășit adesea normele minime de armonizare. Acest fapt conduce la o situație în care prestatorii de servicii se pot confrunta cu cerințe diferite, în funcție de locul în care doresc să își presteze serviciile, ceea ce poate conduce la denaturări ale pieței interne. Comisia are două modalități de rezolvare a acestei situații: fie prin continuarea armonizării sau chiar prin armonizarea completă, așa cum s-a procedat recent în cazul directivei privind drepturile consumatorilor și după cum s-a propus în ianuarie 2012 în regulamentul general privind protecția datelor, fie prin intermediul unei armonizări opționale, după cum s-a propus în octombrie 2011 prin legislația europeană comună în materie de vânzare.

Acțiuni

Comisia va încerca să accelereze procedurile legislative legate de măsurile care afectează consumatorii, având o importanță vitală pentru piața unică a serviciilor.

Comisia va încerca, atunci când propune texte legislative noi, să asigure, acolo unde este cazul, un nivel sporit de armonizare în viitoarea legislație a UE privind protecția consumatorilor. Parlamentul European și Consiliul ar trebui să își unească eforturile pentru realizarea acestui obiectiv, pentru a se putea garanta că piața unică funcționează optim.

În ceea ce privește sectorul turismului și în special după cum s-a anunțat în Agenda consumatorului[11], Comisia va propune o actualizare a directivei privind pachetele de servicii pentru călătorii, până la începutul anului 2013, cu scopul unei mai bune armonizări a legislației naționale, în special în ce privește ofertele online.

În legislația privind protecția consumatorului, în cazurile în care se aplică o armonizare minimă, Comisia va lucra împreună cu autoritățile naționale de aplicare a legii pentru a asigura punerea corectă în aplicare a întregului acquis al UE în domeniul protecției consumatorilor într-un mod coerent și cuprinzător, ținând cont de drepturile și de regulile pieței unice.

6.3 Servicii de retail și servicii pentru întreprinderi: Inițiative specifice

Performanța sectorului de retail este afectată de o serie de probleme, multe dintre acestea fiind identificate în raportul de monitorizare a pieței de retail[12] și de Parlamentul European[13]. Având în vedere importanța economică a acestui sector, Comisia pregătește un plan european de acțiune în domeniul sectorului de retail care să ducă la formularea unei strategii UE pentru acest sector în anii următori.

Serviciile pentru întreprinderi au fost identificate ca un sector de servicii în care nivelul productivității ar putea fi îmbunătățit semnificativ. Comisia, astfel cum a anunțat în Actul privind piața unică și în comunicarea „O politică industrială adaptată erei globalizării”, instituie un grup la nivel înalt pentru serviciile pentru întreprinderi, care să studieze deficiențele din acest sector specific. Acest grup va concentra asupra a patru sectoare specifice de servicii pentru întreprinderi: (i) marketing și publicitate; (ii) servicii de administrare a infrastructurii; (iii) servicii tehnice și de inginerie; și (iv) proiectare. Un accent deosebit va fi pus pe legăturile dintre serviciile pentru întreprinderi din UE și producție, precum și pe dezvoltarea unor standarde europene voluntare, care au potențialul de a îmbunătăți calitatea serviciilor și comparabilitatea între serviciile oferite de prestatorii de servicii din state membre diferite.

Acțiuni

Comisia va adopta în 2012 un plan de acțiune pentru sectorul de retail european, care să stabilească o strategie a UE pentru acest sector.

Până în toamna anului 2012, Comisia va crea un grup la nivel înalt privind serviciile pentru întreprinderi, care să studieze deficiențele acestui sector specific .

7. Către a doua generație de ghișee unice

Scopul ghișeelor unice (GU) este să ușureze viața prestatorilor de servicii, oferindu-le o interfață prin care să poată accesa toate informațiile necesare și permițându-le să finalizeze procedurile administrative relevante online. Ghișeele unice facilitează alegerile în cunoștință de cauză ale beneficiarilor care doresc să achiziționeze servicii. Ele le oferă informații esențiale precum datele de contact ale autorităților competente și căile de atac disponibile în general în caz de litigiu.

Însă gradul de accesibilitate al interfețelor care conțin informațiile referitoare la regulile aplicabile principalelor sectoare de servicii diferă foarte mult.

Multe ghișee unice furnizează informații în cel puțin o limbă străină, ceea ce reprezintă un avantaj major pentru prestatorii de servicii. Cu toate acestea, numeroase proceduri administrative nu sunt încă disponibile online și, atunci când sunt disponibile la nivel național, sunt adeseori inaccesibile pentru utilizatorii din străinătate.

Spre beneficiul utilizatorilor, trebuie să se remedieze aceste deficiențe și trebuie ca ghișeele unice să devină funcționale . Aceasta înseamnă că statele membre trebuie încă să rezolve probleme majore în ceea ce privește simplificarea și fluidizarea procedurilor, îmbunătățirea integrării administrative și adaptările tehnice necesare, în special pentru a asigura accesul transfrontalier. Este în egală măsură important ca întreprinderile să știe că aceste ghișee există și că sunt utile.

Acțiuni

Statele membre trebuie să își aducă de urgență ghișeele unice în deplină conformitate cu cerințele directivei privind serviciile.

Până la sfârșitul anului 2014, statele membre, asistate de Comisie, sunt încurajate să dezvolte cea de a doua generație de ghișee unice care ar trebui (1) să acopere toate procedurile pe durata ciclului de viață a întreprinderii, (2) să fie multilingve; și (3) să fie mai ușor de utilizat. Comisia va stabili, împreună cu statele membre, criteriile aplicabile celei de a doua generație a ghișeelor unice, sub forma unei carte a ghișeelor unice.

În 2013, Comisia va lansa o campanie de comunicare pe tema acestor ghișee, va asigura coordonarea cu statele membre pentru îmbunătățirea prezenței lor pe internet și va colabora cu organizațiile de afaceri pentru a aduce la cunoștința acestei comunități utilitatea ghișeelor unice și pentru a promova utilizarea lor.

 III.  Concluzie

Serviciile sunt o forță motrice a economiei europene. O piață unică a serviciilor mai integrată și mai funcțională este vitală pentru a contribui la redresarea economică a UE.

Toate statele membre au făcut eforturi semnificative pentru a implementa Directiva privind serviciile. Au eliminat multe bariere nejustificate și au permis modernizarea cadrului lor de reglementare aplicabil serviciilor, fapt care va da un nou impuls economiei UE.

Cu toate acestea, creșterea economică și crearea de locuri de muncă în sectorul serviciilor sunt încă afectate de diferite obstacole. Creșterea economică este posibilă dacă se iau acum măsuri care să elibereze întregul potențial al directivei privind serviciile.

În concordanță cu Comunicarea privind o guvernanță mai bună a pieței unice, ar trebui să ne străduim să îmbunătățim funcționarea a ceea ce există deja. Prezenta comunicare propune modalități optimizare a efectului economic al directivei privind serviciile, în special în sectoarele de servicii cu importanță economică semnificativă.

– Statele membre ar trebui să își ridice nivelul de ambiție în ceea ce privește directiva privind serviciile. Orice obstacole rămase ar trebui să fie atent evaluate în ceea ce privește impactul lor economic.

– Comisia a înaintat o propunere privind modernizarea cadrului juridic pentru mobilitatea serviciilor profesionale; Statele membre ar trebui să o adopte rapid.

– Piața unică trebuie să lucreze pentru consumatori. Întreprinderile nu trebuie să o divizeze artificial în dauna beneficiarilor serviciilor.

– Alte instrumente ale pieței unice, cum ar fi directiva privind recunoașterea calificărilor profesionale, directiva privind comerțul electronic și directiva privind serviciile ar trebui să fie aplicate într-o manieră simplificată. Dacă se dovedește necesar, legislația Uniunii ar trebui modernizată pentru a satisface necesitățile serviciilor specifice și pentru a se garanta că, atât prestatorii de servicii, cât și beneficiarii pot să se bazeze pe un cadru juridic care funcționează efectiv.

– Statele membre ar trebui să dezvolte ghișeele unice pentru ca acestea să devină instrumente de e-guvernare de sine stătătoare care să răspundă în mod adecvat la necesitățile furnizorilor de servicii și beneficiarilor.

Acest lucru necesită un angajament politic din partea tuturor instituțiilor europene și a statelor membre, care trebuie să acorde prioritatea necesară realizării acțiunilor necesare în termenele stabilite. Comisia va colabora în parteneriat cu statele membre pentru facilita creșterea și ocuparea forței de muncă în sectorul serviciilor și va monitoriza îndeaproape progresele realizate în Analiza anuală a creșterii.

Anexa 1 - Legislația UE care se aplică în sectoarele de servicii

|| Principalele sectoare acoperite de directiva privind serviciile (2006/123/CE)

|| · Servicii pentru întreprinderi, inclusiv servicii profesionale (contabili, avocați, arhitecți, consultanți fiscali, agenții de consultanță, agenții de comunicare și marketing, agenți de brevete, servicii certificare, intermediari sportivi, manager artistici, agenții de recrutare, interpreți, medici veterinari, geodezi) · Servicii în domeniul construcțiilor și activități meșteșugărești · Vânzarea cu amănuntul · Imobiliare · Turism (hoteluri, restaurante, cafenele, agenții de turism, ghizi turistici …) · Învățământul privat

Sectoarele de servicii || Principalele instrumente juridice ale UE care reglementează sectorul

Energie || Piața internă a gazelor naturale · Directiva 2003/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 98/30/CE. Piața internă a energiei electrice · Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE (Text cu relevanță pentru SEE) Piață internă a gazului · Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE (Text cu relevanță pentru SEE)

Servicii financiare || Planul de acțiune pentru serviciile financiare și măsurile subsecvente (Directiva 2006/43/CE, Directiva 2006/46/CE, Directiva 2007/63/CE, Directiva 2007/44/CE, Directiva 2009/14/CE, Directiva 2007/36/CE, Directiva 2007/64/CE, Directiva 009/111/CE, Directiva 2009/44/CE, directive2010/76/UE, Directiva 2009/49/CE, Directiva 2011/61/UE, Directiva 2011/89/UE)

Asistență medicală || · Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere · Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale

Servicii poștale || · Directiva 97/67/CE · Directiva 2002/39/CE · Directiva 2008/06/CE

Telecomunicații || · Regulamentul (CE) nr. 1211/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 de instituire a Organismului autorităților europene de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciile universale și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile de comunicații electronice, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140/CE. Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140/CE.. Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor electronice, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2006/24/CE și Directiva 2009/136/CE

Transporturi || Transport rutier · Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri · Regulamentul (CE) nr. 1073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul · Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și nr. 1107/70 ale Consiliului Transport maritim · Regulamentul (CEE) nr. 4055/86 al Consiliului din 22 decembrie 1986 de aplicare a principiului libertății de a presta servicii în transporturile maritime între state membre și între state membre și țări terțe · Regulamentul (CEE) nr. 3577/92 al Consiliului din 7 decembrie 1992 de aplicare a principiului liberei circulații a serviciilor la transporturile maritime în interiorul statelor membre (cabotaj maritim). Transport feroviar · Directiva 91/440/CEE a Consiliului din 29 iulie 1991 privind dezvoltarea căilor ferate comunitare, JO L 237, 24.8.1991, p. 25. · Regulamentul (UE) nr. 913/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2010 privind rețeaua feroviară europeană pentru un transport de marfă competitiv. Transporturi aeriene · Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate · Directiva 96/67/CE a Consiliului din 15 octombrie 1996 privind accesul la piața serviciilor de handling la sol în aeroporturile Comunității Navigație interioară · Regulamentul NR. 1356/96/CE al Consiliului din 8 iulie 1996 privind normele comune aplicabile transportului de mărfuri sau de călători pe căile navigabile interioare între statele membre în vederea instituirii libertății de a furniza aceste servicii de transport · Regulamentul (CEE) nr. 3921/91 al Consiliului din 16 decembrie 1991 de stabilire a condițiilor în care transportatorii nerezidenți pot transporta mărfuri sau călători pe căile navigabile interioare în interiorul unui stat membru

|| Sectoarele care nu sunt reglementate ca atare de legislația secundară a UE

|| · Jocurile de noroc · Activitățile care sunt asociate exercitării autorității publice, astfel cum se stabilește la articolul 51 din tratat · Servicii de securitate pentru persoane private · Notari, executori judecătorești · Taxiuri și serviciile portuare

Anexa II – lista inițiativelor cu termen de realizare

Domenii de politică || Acțiuni || Planificarea/Calendar

1. Toleranță zero pentru neconformitate || Ø Statele membre își aduc legislația în deplină conformitate cu directiva privind serviciile. Ø Comisia aplică politica de toleranță zero prin intermediul procedurilor în constatarea încălcării dreptului Uniunii, în special în sectoarele prioritare. || imediat imediat

2. Maximizarea efectului economic al directivei privind serviciile || Ø Comisia inițiază evaluări inter-pares cu statele membre pentru a analiza legislația specifică în sectoarele prioritare. Ø Statele membre elimină toate restricțiile nejustificate sau disproporționate rămase și evaluează beneficiile economice ale derogărilor pe motive întemeiate. Ø Statele membre iau măsuri prioritare care se regăsesc în recomandările specifice pentru fiecare țară în semestrul european. Ø State membre își sporesc eforturile de a crește utilizarea Sistemului de informare al pieței interne (IMI). Ø Comisia colaborează cu sectorul asigurărilor pentru a se garanta o asigurare adecvată pentru prestatorii de servicii, inclusiv pentru activitățile acestora în alte state membre. Ø Comisia evaluează progresele realizate și ia în considerare soluții alternative, inclusiv propuneri legislative, dacă este necesar. || lansare în 2012 evaluarea rezultatelor la jumătatea lui 2013 Imediat începând din 2012 imediat imediat până la sfârșitul lui 2013

3. Modernizarea cadrului de reglementare pentru serviciile profesionale || Ø Parlamentul European și Consiliul adoptă propuneri pentru modernizarea Directivei privind calificările profesionale. Ø Comisia asistă statele membre la implementarea recomandărilor specifice pentru fiecare țară privind serviciile profesionale ca parte a semestrului european din 2013. Ø Comisia prezintă o comunicare pentru a facilita evaluarea reciprocă a profesiilor reglementate. || înainte de sfârșitul anului 2012 2012 - 2013 2013

4. Asigurarea funcționalității directivei din perspectiva consumatorilor || Ø Statele membre aplică dispozițiile naționale de implementare a clauzei de nediscriminare. Ø Comisia propune acțiuni specifice,urmând să monitorizeze și să ia măsuri în cazul în care sunt depistate deficiențe. Ø Comisia emite orientări specifice suplimentare cu privire la articolul 20. Ø Comisia colaborează cu întreprinderile pentru a facilita achizițiile transfrontaliere de către consumatori. Ø Comisia, în strânsă cooperare cu statele membre, informează consumatorii cu privire la drepturile lor pe piața unică în temeiul directivei privind serviciile, în contextul campaniei de sensibilizare care este parte integrantă a Anului european al cetățenilor. || imediat mijlocul anului 2013 sfârșitul anului 2013 Imediat evaluarea progreselor la jumătatea lui 2013 2013

5. Funcționarea efectivă a normelor privind piața unică || Ø Statele membre își aduc legislația în deplină conformitate cu directiva privind calificările profesionale și cu directiva privind comerțul electronic. Ø Comisia aplică ferm aceste directive și utilizează proceduri în constatarea încălcării dreptului UE dacă va fi necesar. || imediat imediat

6. Necesitățile sectoriale: 6.1 Recunoașterea reciprocă a serviciilor specializate 6.2 Legislația în domeniul protecției consumatorului: armonizare sporită în anumite sectoare 6.3 Servicii de retail și servicii pentru întreprinderi Inițiative specifice || Ø Comisia asigură aplicarea deplină a libertăților prevăzute de tratat, vizând sporirea utilizării clauzelor de recunoaștere reciprocă în viitoarele propuneri pentru legislația sectorială care stabilește schemele de autorizare pentru experții care prestează servicii specializate. Ø Statele membre aplică integral legislația UE care solicită acceptarea experților din statele membre și utilizează IMI pentru a facilita verificarea respectării cerințelor în alte state membre. Ø Alinierea în continuare a standardelor tehnice, în special prin utilizarea unor mecanisme UE de standardizare (CEN), în domenii în care există divergențe semnificative în ceea ce privește implementarea la nivel național a legislației UE. Ø Comisia urmărește să asigure niveluri crescute de armonizare, atunci când este cazul, în viitoarea legislație UE privind protecția consumatorilor. Parlamentul European și Consiliul ar trebui să își unească eforturile pentru realizarea acestui obiectiv, în scopul de a garanta că piața unică poate funcționa la potențialul optim. Ø Comisia revizuiește directiva privind pachetele de servicii pentru călătorii. Ø Comisia colaborează cu autoritățile naționale responsabile cu aplicarea legii pentru a asigura implementarea corectă a acquis-ului UE în domeniul protecției consumatorilor în UE, într-o manieră coerentă și cuprinzătoare, ținând cont de drepturile și regulile pieței unice. Ø Comisia adoptă un plan de acțiune pentru sectorul de retail, care să stabilească o strategie a UE în materie. Ø Comisia creează un grup la nivel înalt privind serviciile pentru întreprinderi, care să studieze deficiențele din acest sector. || la adoptarea viitoarelor propuneri imediat în curs la adoptarea viitoarelor propuneri 2012 la începutul lui 2013 2012 toamna anului 2012

7. Către a doua generație de ghișee unice || Ø Statele membre își pun ghișeele unice în deplină conformitate cu directiva privind serviciile. Ø Statele membre dezvoltă a doua generație de ghișee unice, care ar trebui: (1) să acopere toate procedurile pe durata ciclului de viață a întreprinderii, (2) să fie multilingve și (3) să fie mai ușor de utilizat. Comisia va stabili, împreună cu statele membre, criteriile aplicabile celei de a doua generație a ghișeelor unice, sub forma unei carte a ghișeelor unice.. Ø Comisia lansează o campanie de comunicare pe tema acestor ghișee, asigură coordonarea cu statele membre pentru îmbunătățirea prezenței lor pe internet și colaborează cu organizațiile de afaceri pentru a aduce la cunoștința acestei comunități utilitatea ghișeelor unice și pentru a promova utilizarea lor. || imediat 2012-2014 2013

[1]       Studiu al Comisiei intitulat The Economic Impact of the Services Directive: A first assessment following implementation, publicat la adresa http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/economic_paper/2012/index_en.htm

[2]       Cifra de 2,6% include procentajul sus-menționat de 0,8% din PIB suplimentar al UE, precum și câștiguri suplimentare de maximum 1,8% din PIB, care ar putea fi realizate în cadrul unui scenariu mai ambițios în care statele membre ar elimina aproape toate restricțiile.

[3]       Declarația membrilor Consiliului European din 30 ianuarie 2012.

[4]       Document de lucru al serviciilor Comisiei intitulat Detailed information on the implementation of Directive 2006/123/EC on services in the internal market; Document de lucru al serviciilor Comisiei intitulat Results of the performance checks of the internal market for services (construction, business services and tourism).

[5]       COM (2012) 299 Acțiuni pentru stabilitate, creștere și ocuparea forței de muncă, 30 mai 2012.

[6]       A se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat Detailed information on the implementation of Directive 2006/123/EC on services in the internal market.

[7]       Concluziile Consiliului European, martie 2012.

[8]       COM(2012) 299, 30 mai 2012.

[9]       Pentru mai multe detalii, a se vedea: Document de lucru al serviciilor Comisiei în vederea stabilirii unor orientări referitoare la aplicarea articolului 20 alineatul (2) din Directiva 2006/123/CE privind serviciile în cadrul pieței interne.

[10]     Documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat Results of the performance checks of the internal market for services (construction, business services and tourism).

[11]     O agendă a consumatorului european - stimularea încrederii și a creșterii economice, COM (2012) 225 final.

[12]     Exercițiu de monitorizare a pieței comerțului și distribuției cu amănuntul „Către o piață internă a comerțului și distribuției mai eficace și mai echitabilă până în 2020”, COM (2010) 355.

[13]     Raportul Parlamentului European din 1 iunie 2011 privind o piață cu amănuntul mai eficace și mai echitabilă (2010/2109 (INI).