CUPRINS

1........... Introducere..................................................................................................................... 3

2........... Rețeaua CPC: evoluții recente privind cadrul juridic și instituțional............................. 4

2.1........ Cadrul juridic.................................................................................................................. 4

2.2........ Evoluții recente în ceea ce privește cadrul instituțional................................................. 4

2.3........ Sistemul CPC................................................................................................................. 5

2.4........ Resursele alocate rețelei CPC....................................................................................... 6

2.5........ Comitetul CPC............................................................................................................... 6

3........... Rețeaua CPC: s-au realizat multe îmbunătățiri, însă rămân multe progrese de făcut........ 7

3.1........ Tendințe statistice în cursul perioadei de referință......................................................... 7

3.2........ Evaluare generală............................................................................................................ 8

3.3........ Rețeaua CPC: sunt necesare eforturi suplimentare........................................................ 10

4........... Alte domenii de cooperare: Activități comune și schimb de funcționari....................... 11

4.1........ Activități comune și schimb de funcționari................................................................. 11

4.2........ Cooperarea internațională........................................................................................... 12

5........... Concluzii și etape viitoare............................................................................................ 12

5.1........ Concluzii...................................................................................................................... 12

5.2........ Etape viitoare............................................................................................................... 13

ANEXĂ..................................................................................................................................... 16

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

privind aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului („Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului”)

1. Introducere

Piața internă a devenit parte din viața de zi cu zi a consumatorilor, ori de câte ori aceștia achiziționează bunuri și servicii. Pentru a beneficia pe deplin de avantajele potențiale și de noile oportunități pe care aceasta le oferă în ceea ce privește posibilitățile de alegere, calitatea și prețul, consumatorii europeni trebuie să aibă încredere că drepturile lor sunt protejate oricând decid să efectueze o achiziție. Acest lucru este valabil în special cu privire la dimensiunea on-line a pieței interne.

Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului[1] (denumit în continuare „regulamentul”) a fost adoptat în 2004 în acest scop. El stabilește un cadru care să permită autorităților însărcinate cu aplicarea legii din statele membre să colaboreze îndeaproape pentru a pune capăt rapid și eficient practicilor comerciale care încalcă legislația în materie de protecție a consumatorilor în cazul în care consumatorii și comercianții sunt stabiliți în țări diferite. Pentru întreprinderi, regulamentul garantează condiții de concurență echitabile și oferă garanția că comercianții necinstiți vor fi îndepărtați de pe piață.

Prezentul raport este prevăzut la articolul 21 din regulament, care prevede o evaluare a aplicării regulamentului o dată la doi ani. Prezentul raport se referă la anii 2009 și 2010. Este cel de-al doilea raport bianual elaborat de Comisie[2].

Raportul include atât evaluarea Comisiei privind evoluțiile din acest domeniu, cât și informațiile primite de la statele membre sub formă de rapoarte naționale transmise Comisiei în cursul primului trimestru al anului 2011. El se concentrează asupra activităților rețelei CPC instituite prin regulament și examinează, în special, dacă deficiențele identificate în raportul bianual al Comisiei din 2009 au fost remediate cu succes.

Raportul se înscrie, de asemenea, în contextul unui proces de reflecție aflat în curs vizând să determine dacă regulamentul și-a atins obiectivul de a îmbunătăți protecția intereselor economice ale consumatorilor[3].

2. Rețeaua CPC: evoluții recente privind cadrul juridic și instituțional 2.1. Cadrul juridic

Mecanismele de cooperare prevăzute în regulament se aplică numai pentru punerea în aplicare a actelor juridice menționate în anexa sa.

Deoarece regulamentul a fost adoptat în 2004, mai multe propuneri legislative au dus la modificări ale anexei, în special pentru a extinde lista actelor juridice (de exemplu, includerea în noiembrie 2009 a articolului 13 din Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice[4]). Modificări ulterioare au fost introduse prin schimbarea domeniului de aplicare al Directivei privind publicitatea înșelătoare și comparativă[5] și prin abrogarea Directivei 87/102/CEE privind creditele de consum.

Pentru a elimina orice eventuală ambiguitate privind domeniul de aplicare al regulamentului, Comisia a prezentat, în 2010, o propunere legislativă[6] care a fost adoptată la 14 septembrie 2011 și care a modificat anexa la regulament pentru a reflecta toate modificările care au avut loc începând cu 2004. În special, ea va aduce claritate juridică în ceea ce privește includerea noii Directive 2008/48/CE[7] privind contractele de credit pentru consumatori[8].

2.2. Evoluții recente în ceea ce privește cadrul instituțional

Rețeaua CPC cuprinde autoritățile naționale însărcinate cu aplicarea legii care sunt notificate Comisiei de către statele membre. Lista acestor autorități este publicată în fiecare an în Jurnalul Oficial[9].

Începând cu 2009, rețeaua a intrat, în termeni generali, într-o fază mai stabilă în ceea ce privește cadrul său instituțional, în timp ce primii doi ani de funcționare fuseseră marcați de eforturile întreprinse de statele membre pentru a finaliza crearea rețelei CPC.

Unele dintre modificările anexei la regulament descrise mai sus au avut un impact asupra rețelei: (1) autoritățile responsabile cu punerea în aplicare a Directivei 2008/48/CE privind contractele de credit pentru consumatori au fost excluse temporar până la adoptarea modificării regulamentului și (2) noi autorități responsabile cu aplicarea articolului 13 din Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice sunt conectate la rețea pe măsură ce sunt notificate Comisiei.

Alte modificări privind rețeaua notificate Comisiei ca urmare, de exemplu, a remanierilor ministeriale la nivel național ar putea fi puse în aplicare fără a avea un impact defavorabil asupra rețelei, cu excepția unui singur stat membru, care raportează dificultăți și întârzieri semnificative la nivel național cu privire la o autoritate.

Absența oricărei conexiuni la instrumentul informatic comun utilizat de rețea a devenit acum marginală și se manifestă în general în domenii în care cooperarea rămâne ocazională (de exemplu, punerea în aplicare a articolelor 86–100 din Directiva 2001/83/CE). Comisia continuă să monitorizeze îndeaproape aceste situații.

2.3. Sistemul CPC

Un element central al rețelei CPC este sistemul CPC, instrumentul informatic comun utilizat de către autorități pentru schimbul de informații.

Pe parcursul perioadei de referință, Comisia și-a continuat eforturile pentru a îmbunătăți instrumentul și a spori facilitatea utilizării sale cu ajutorul grupului de utilizatori cheie înființat în 2006.

Lucrările pregătitoare de anvergură prealabile dezvoltării de noi funcții informatice au fost finalizate în sensul articolului 9 din regulament. Punerea în aplicare a acestui articol în ceea ce privește instrumentul informatic fusese amânată de comun acord cu statele membre, în scopul de a dobândi experiență practică suficientă în cadrul acțiunilor de verificare, primele activități concertate de supraveghere a pieței și de asigurare a respectării legislației întreprinse de rețeaua CPC. Punerea în aplicare, în 2012, a acestor noi funcționalități va facilita coordonarea activităților de asigurare a respectării legislației care implică mai multe autorități.

Printre alte îmbunătățiri prevăzute sugerate de utilizatori se numără perfecționarea motorului de căutare și transformarea sistemului CPC într-un instrument multilingv. Utilizatorii au remarcat, de asemenea, că sistemul este relativ lent. Acest aspect a fost examinat de serviciile informatice ale Comisiei și este în curs de soluționare.

Aspectele referitoare la protecția datelor au marcat, de asemenea, perioada de referință. Prioritatea majoră a Comisiei a fost de a pune în aplicare majoritatea recomandărilor formulate în septembrie 2007 de Grupul de lucru pentru articolul 29, care cuprinde autoritățile naționale în materie de protecție a datelor. Decizia[10] și recomandarea[11] relevante ale Comisiei au fost elaborate și discutate cu statele membre în 2010 și au fost adoptate în mod formal la 1 martie 2011. Garanții suplimentare privind protecția datelor în cadrul sistemului CPC, de exemplu sub formă de avertismente adresate utilizatorilor prin mesaje pop-up în etapele importante ale fluxului de lucru, fuseseră instituite anterior în 2009.

Comisia a colaborat de asemenea îndeaproape cu Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD) pe parcursul acestei perioade, pentru finalizarea procedurii de control prealabil. În avizul său[12], AEPD confirmă faptul că regulamentul oferă un temei juridic solid pentru schimbul de informații și salută eforturile depuse de Comisie pentru integrarea protecției datelor în configurația instrumentului informatic, precum și în procedurile comune de gestionare stabilite pentru rețea. Cu toate acestea, AEPD recomandă luarea în considerare a unor îmbunătățiri suplimentare.

Cea mai urgentă problemă care trebuie abordată este găsirea unui mecanism viabil pentru tratarea cererilor primite din partea persoanelor vizate cu privire la drepturile de acces și răspunsurile la aceste cereri. Instituirea unui astfel de mecanism de coordonare se dovedește deosebit de complexă. Principala provocare va fi găsirea unui echilibru între dreptul la protecția vieții private și la protecția datelor cu caracter personal și necesitatea de a face schimb de informații în cadrul cooperării în scopul asigurării respectării normelor și al anchetelor în temeiul regulamentului, pentru a pune capăt încălcărilor legislației UE privind protecția consumatorilor. Faptul că legislația națională în materie de protecție a consumatorilor și de protecție a datelor variază semnificativ între statele membre complică și mai mult această chestiune.

Punerea în aplicare a altor măsuri recomandate de AEPD, cum ar fi dezvoltarea de noi funcții informatice, va fi evaluată într-o a doua etapă, după ce principiile unui mecanism de coordonare comun vor fi convenite între autoritățile rețelei și Comisie.

2.4. Resursele alocate rețelei CPC

Ca și în 2009, rapoartele bianuale naționale oferă date limitate privind resursele alocate de autoritățile naționale pentru aplicarea regulamentului. În cele mai multe cazuri, statele membre raportează că activitățile legate de CPC sunt încorporate în activitățile și bugetul generale ale autorităților; prin urmare, pare a fi imposibilă colectarea de date precise privind CPC.

Fără a furniza cifre concrete privind resursele, mai multe rapoarte evidențiază faptul că autoritățile ar fi interesate să își sporească participarea la activitățile legate de CPC, dar sunt adesea limitate în deciziile lor de resursele de care dispun. Acest fapt se referă în special, dar nu numai, la activitățile comune ale rețelei, precum și la schimburile de funcționari, ambele fiind proiecte cofinanțate de bugetul UE.

Pe baza datelor de care Comisia dispune în prezent, nu este posibil să se evalueze cu certitudine dacă statele membre își îndeplinesc în totalitate obligația care le revine în temeiul articolului 4 alineatul (7) din regulament, prin care se solicită ca autoritățile să beneficieze de resurse corespunzătoare.

Cu toate acestea, rapoartele naționale conțin câteva dovezi conform cărora eficiența (și, astfel, și eficacitatea) rețelei poate fi afectată de lipsa resurselor autorităților. În unele cazuri, acest fapt se referă la birourile unice de legătură care, în calitate de coordonatori la nivel național, au un rol esențial în aplicarea regulamentului, în special în țările în care sarcinile de asigurare a aplicării legislației în temeiul regulamentului sunt efectuate în comun de mai multe autorități. Problema va fi analizată mai în detaliu în cadrul evaluării generale în curs a rețelei CPC.

2.5. Comitetul CPC

Regulamentul instituie un comitet format din reprezentanții statelor membre, Comitetul CPC, pentru a ajuta Comisia cu privire la sarcinile sale de punere în aplicare.

Pe parcursul perioadei de referință, Comitetul s-a reunit de 3-4 ori pe an. La 6 decembrie 2010, el a emis un aviz favorabil cu privire la un proiect de modificare a deciziei Comisiei[13] de punere în aplicare a regulamentului. Decizia modificată, care a fost adoptată de Comisie la 1 martie 2011, a stabilit noi norme pentru punerea în aplicare a articolului 9 din regulament și a eliminat lacunele, clarificând motivele pentru ștergerea informațiilor în sistemul CPC.

Comitetul joacă un rol central pentru rețeaua CPC. El oferă, în special, o platformă de discuții cu privire la tendințele în materie de protecție a consumatorilor; contribuie la dezvoltarea unei abordări comune în ceea ce privește punerea în aplicare din cadrul rețelei CPC prin aprobarea de standarde și orientări comune (de exemplu, manualul destinat anchetelor pe internet, orientările privind funcționarea CPC) și oferă orientări operaționale rețelei CPC sub formă de planuri de acțiune anuale în materie de asigurare a aplicării legislației. Planurile de acțiune în materie de asigurare a aplicării legislației se concentrează asupra activităților comune efectuate de rețea, cum ar fi controalele anuale efectuate pe internet, denumite „acțiuni de verificare”.

Succesul rețelei CPC depinde în mare măsură de impulsul și sprijinul oferite de Comitet, necesare pentru îndeplinirea obiectivelor rețelei.

Comisia studiază mai aprofundat posibilitatea participării Rețelei privind politica de protecție a consumatorilor (CPN), care reunește directorii generali ai ministerelor naționale însărcinate cu protecția consumatorilor.

3. Rețeaua CPC: s-au realizat multe îmbunătățiri, însă rămân multe progrese de făcut 3.1. Tendințe statistice în cursul perioadei de referință

În ansamblu, rețeaua a tratat un număr de cazuri care este comparabil cu cel din perioada de referință anterioară, și anume aproximativ 540 de cereri de informații sau de măsuri executorii pentru a pune capăt unei încălcări depistate[14]. Totuși, a scăzut în mod semnificativ numărul alertelor (și anume, numărul de mesaje unilaterale care sunt transmise de o autoritate altor autorități în cauză pentru a le avertiza cu privire la o încălcare a legislației în materie de protecție a consumatorilor, care a fost detectată sau pe care are motive întemeiate să o suspecteze).

În ceea ce privește directivele încălcate, încălcările dispozițiilor referitoare la practicile publicitare înșelătoare și/sau alte practici publicitare frauduloase, reglementate prin Directiva 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale[15] sunt cel mai frecvent tip de încălcări tratate de către rețea, urmate de încălcări ale dispozițiilor directivei privind comerțul electronic[16].

De la început, majoritatea cazurilor tratate de rețea se referă la practici care utilizează mijloace de publicitate on-line: în 2010, 45% din cererile de informații se refereau la mesaje care vizează consumatorii prin e-mail, mesaje text sau internet. Cifra echivalentă pentru cererile de măsuri executorii se ridică la 77%. Acest lucru se datorează în parte „acțiunilor de verificare” anuale efectuate de rețeaua CPC. În cadrul acestor „acțiuni de verificare”, autoritățile verifică simultan site-uri on-line dintr-un anumit sector pentru a se asigura că respectă cerințele legale. Monitorizarea încălcărilor transfrontaliere depistate în cadrul acestor exerciții concertate duce evident la intensificarea schimburilor între autorități. Mai mult, noile tehnologii (de exemplu, internetul) oferă oportunități pentru a ajunge cu ușurință la un număr potențial important de consumatori, ceea ce mărește riscul producerii unei „încălcări CPC” tipice a intereselor colective.

Începând cu a doua jumătate a anului 2009, se constată o scădere relativă a numărului de cazuri noi comunicate rețelei de către autorități spre soluționare (a se vedea anexa la prezentul raport pentru datele statistice din perioada 2009-2010). Până în prezent, această tendință nu s-a manifestat cu privire la cererile de măsuri executorii al căror număr a rămas relativ constant, cu 120 de noi cazuri înregistrate în sistemul CPC la sfârșitul anului 2010.

Cauzele precise ale acestei tendințe nu au fost încă identificate și este probabil ca ea să fie determinată de mai mulți factori. Autoritățile nu au raportat o reducere a numărului de încălcări transfrontaliere ale legislației în materie de protecție a consumatorilor, dar au subliniat în rapoartele lor necesitatea ca prioritățile de asigurare a aplicării normelor să fie mai bine convenite. În acest context, este de remarcat, de asemenea, faptul că cele mai cele mai recente acțiuni de verificare au detectat mai puține probleme cu caracter transfrontalier decât primele acțiuni de verificare. Un alt factor care ar trebui să fie luat în considerare este că autoritățile cunosc mai bine normele de cooperare în temeiul regulamentului CPC. Acest lucru a condus la reducerea numărului de cazuri, care sunt însă mai bine tratate, și la o utilizare mai rațională a mecanismelor de cooperare în temeiul regulamentului. Îmbunătățirea modului de tratare a cazurilor se reflectă, de asemenea, în scăderea duratei medii de tratare a cererilor de asistență reciprocă care, pentru cererile de măsuri executorii, de exemplu, a scăzut de la 177 de zile în 2008 la 92 de zile în 2010. În sfârșit, ar trebui luate în considerare unele aspecte tehnice: baza de date permite în prezent tratarea cazurilor cu încălcări multiple, în timp ce în primul an era necesar să fie create de autorități mai multe cazuri paralele, și anume, unul pentru fiecare încălcare.

3.2. Evaluare generală

Perioada de referință a prezentului raport poate fi rezumată ca fiind una de stabilizare și consolidare a activităților rețelei, în ciuda constrângerilor raportate de autorități datorate mediului economic și financiar dificil în care acestea au trebuit să își desfășoare activitatea. Aceasta este concluzia generală care reiese din rapoartele bianuale ale statelor membre și din propria experiență a Comisiei în ceea ce privește monitorizarea rețelei.

Majoritatea autorităților consideră că rețeaua a depășit „problemele de început” care au marcat primii doi ani de funcționare. Diminuarea duratei medii de tratare a cazurilor (a se vedea tabelul 4 din anexă) arată că agenții abilitați din cadrul autorităților încep să se familiarizeze cu tratarea cererilor de asistență reciprocă care le sunt adresate prin intermediul rețelei.

De asemenea, rețeaua CPC a dezvoltat un nucleu solid de activități comune în plus față activitățile de cooperare bilaterală. Aceste activități comune vizează acordarea unei noi dimensiuni la nivelul UE în ceea ce privește asigurarea aplicării legislației și au ca obiectiv final consolidarea protecției consumatorilor pe piața internă. În ultimii doi ani, această activitate comună de asigurare a aplicării legislației a devenit parte integrantă din activitățile rețelei. Anchetele pe care rețeaua le desfășoară în fiecare an pe internet, și anume „acțiunile de verificare”, reprezintă elementul central al acestei activități. Ele produc rezultate concrete pentru consumatori prin intermediul fazei comune de asigurare a aplicării legislației, în cursul căreia autoritățile monitorizează încălcările depistate în vederea asigurării respectării legislației. La sfârșitul anului 2010, un grup de autorități s-au implicat într-un nou proiect (cofinanțat de Comisie) care analizează opțiuni pentru îmbunătățirea capacităților rețelei privind asigurarea on-line a aplicării legislației prin tehnici îmbunătățite și un schimb de cunoștințe și expertiză mai sistematic.

Evoluția recentă a rețelei poate fi explicată în parte prin faptul că autoritățile au învățat în ultimii doi ani să coopereze prin intermediul rețelei, mai precis s-au familiarizat cu mecanismele de cooperare introduse prin regulamentul CPC și cu instrumentul informatic dezvoltat de Comisie pentru schimburile de informații ale rețelei.

Cu toate acestea, tendința arată, de asemenea, astfel cum s-a subliniat în numeroase rapoarte bianuale naționale, că măsurile întreprinse pentru a remedia deficiențele identificate în 2009 în primul raport bianual au avut rezultate pozitive.

Necesitățile de formare au fost satisfăcute mai eficient, deoarece un plan de formare este stabilit în fiecare an cu autoritățile. În 2009, a fost instituită o rețea de formatori naționali pentru a extinde capacitățile de formare ale Comisiei. De asemenea, serviciul central de asistență (central Help Desk) a fost reorganizat în cursul perioadei de referință pentru a răspunde mai rapid la cererile utilizatorilor.

Planificarea activităților comune (și, prin urmare, a resurselor), prin adoptarea unor planuri de acțiune anuale în materie de asigurare a aplicării legislației asigură un proces de programare viabil, structurat și transparent. Aceste planuri contribuie la identificarea domeniilor de interes comun și cuprind toate activitățile comune desfășurate de rețea în plus față de nucleul dur al activităților de cooperare (în general bilaterală).

Elaborarea de documente de orientare a ajutat la dezvoltarea unei mai bune înțelegeri comune privind modalitățile de cooperare în cadrul rețelei CPC. Aceste documente cuprind în special „orientările privind funcționarea CPC” elaborate de Comisie și care oferă orientări practice privind aplicarea mecanismelor de cooperare CPC bazate pe practicile comune care au rezultat din discuțiile cu autoritățile în cadrul unui atelier privind funcționarea rețelei care a avut loc în luna decembrie 2009.

Atelierele care au fost organizate în mod regulat din 2009 oferă autorităților o oportunitate suplimentară de a face schimb de opinii, de bune practici și, astfel, de a colabora pentru a ajunge la o înțelegere și/sau o abordare comună privind asigurarea aplicării legislației. Subiectele discutate în cadrul acestor ateliere sunt convenite cu autoritățile în cadrul discuțiilor privind planul anual de acțiune în materie de asigurare a aplicării legislației. Ele variază de la dezbateri de ordin juridic în ceea ce privește asigurarea aplicării, în totalitate sau parțial, a acquis-ului în materie de protecție a consumatorilor inclus în lista din anexa la regulament, la discuții operaționale cu privire la modul în care ar trebui elaborată o cerere de măsuri executorii.

Deși rețeaua CPC și-a consolidat în mod incontestabil activitățile în ultimii doi ani, există dovezi clare că ea nu își valorifică încă pe deplin potențialul. Există încă un număr de state membre care nu au introdus niciodată o cerere de asistență reciprocă (și nici măcar o alertă) și un număr deloc neglijabil de state membre care au tratat mai puțin de 5 cereri din toate tipurile. În situația actuală, maximum 9 state membre pot fi considerate ca fiind utilizatori activi ai sistemului de la început.

3.3. Rețeaua CPC: sunt necesare eforturi suplimentare

În cursul primilor ani de activitate, autoritățile și-au concentrat eforturile în primul rând pe garantarea accesului la instrumentul informatic și familiarizarea cu noile mecanisme de cooperare. În prezent, atenția trebuie reorientată către valorificarea deplină a oportunităților oferite de rețea, pentru ca aceasta să își atingă obiectivele preconizate.

Mai multe eforturi sunt necesare în special în domeniile descrise mai jos.

Numărul de autorități care nu utilizează în mod activ mecanismele de cooperare stabilite prin regulamentul CPC rămâne semnificativ. Acest fapt este valabil în special în ceea ce privește asigurarea aplicării legislației sectoriale incluse în lista din anexa la regulamentul CPC, dar nu în mod exclusiv. Astfel cum s-a subliniat în primul raport bianual, este posibil ca existența unor rețele paralele în aceste sectoare[17] să fi avut un impact asupra eficacității rețelei CPC, însă acest fapt nu a fost confirmat încă. De asemenea, multe autorități de protecție a consumatorilor din statele membre utilizează rar rețeaua CPC. Prin urmare, este necesară o analiză mai aprofundată.

Nu există nicio înțelegere uniformă cu privire la modul de utilizare a instrumentelor de cooperare instituite prin regulament, în ciuda elaborării unor norme stabilite de comun acord și a unor documente de orientare. Cunoașterea parțială a normelor și o anumită lipsă de disciplină în aplicarea lor sunt factori în acest context (de exemplu, puține autorități furnizează periodic feedback privind progresele realizate în ceea ce privește activitățile de anchetă și de asigurare a aplicării legislației, astfel cum s-a stabilit) dar există, de asemenea, și alte divergențe fundamentale care stau în calea unei utilizări mai eficiente a mecanismelor CPC. Acest lucru este valabil în special în cazul alertelor, unde nu există nicio abordare comună între autorități cu privire la modalitățile și momentul utilizării lor, precum și în cazul cererilor de măsuri executorii, pentru care autoritățile au standarde (foarte) diferite de analiză juridică și de colectare de probe.

Nu există nicio abordare comună privind prioritățile rețelei în materie de asigurare a aplicării legislației. Planurile de acțiune anuale în materie de asigurare a aplicării legislației identifică domenii de interes comun, dar nu acoperă toate activitățile rețelei. Principala provocare va fi continuarea activității pentru a dezvolta o înțelegere comună a aspectelor relevante legate de consumatori și, eventual, pentru a conveni asupra unor standarde comune care să garanteze că rețeaua CPC este utilizată într-un mod comparabil de către toate autoritățile fără a nega, totuși, obligația de a răspunde la o cerere de asistență.

Rețeaua nu a reușit să dezvolte o „identitate corporativă” și rămâne, în principal, o rețea virtuală conectată printr-un instrument informatic comun. Contactele între responsabilii cu tratarea cazurilor, dacă nu sunt legate de formalitățile aferente unui anumit caz, rămân o excepție, și ar putea explica, poate, motivul pentru care rețeaua nu a utilizat niciodată forumul din sistemul CPC. Este posibil ca barierele lingvistice să joace un rol în acest context, dar nu sunt suficiente pentru a explica absența schimburilor între autorități.

Unele probleme orizontale, multe dintre acestea deja identificate în raportul bianual din 2009, continuă, de asemenea, să afecteze funcționarea rețelei CPC:

· Diferențele dintre legislațiile naționale în materie de protecție a consumatorilor în UE contribuie la prelungirea duratei procedurilor și complică cooperarea, deoarece autoritățile trebuie să verifice mai întâi dacă și în ce măsură poate fi posibilă cooperarea.

· Chestiunea legislației aplicabile continuă să divizeze rețeaua; noi întrebări au apărut acum în cadrul atelierelor dedicate acestui subiect în ceea ce privește legislația aplicabilă și normele procedurale naționale.

· Sunt comunicate puține informații cu privire la cazurile pe care rețeaua le-a rezolvat cu succes, chiar în interiorul rețelei, ceea ce ar putea crea impresia că rețeaua nu funcționează la nivelul așteptărilor. În același timp, autoritățile sunt reticente în a împărtăși acest tip de informații: numai câteva rapoarte bianuale naționale includ exemple de cazuri rezolvate cu succes, cu toate că acest aspect făcea parte din structura comună convenită.

· Au apărut puncte de vedere diferite cu privire la rolul pe care Comisia ar trebui să îl aibă în cadrul cooperării în materie de asigurare a aplicării legislației.

4. Alte domenii de cooperare: Activități comune și schimb de funcționari 4.1. Activități comune și schimb de funcționari

În cursul perioadei de referință, Comisia a continuat să ofere finanțare atât pentru activități comune, cât și pentru un program de schimb de funcționari. Scopul principal al acestor activități este să ofere autorităților CPC un cadru pentru schimbul de bune practici și pentru o cooperare care să contribuie la evitarea dublării eforturilor și, mai important, să faciliteze cunoașterea și învățarea reciprocă.

Ca și în cazul rapoartelor din 2009, feedback-ul din rapoartele naționale bianuale privind aceste activități este pozitiv: autoritățile recurg în mod limitat, dar constant, la fondurile puse la dispoziția lor în fiecare an.

În ciuda eforturilor întreprinse pentru spori atractivitatea activităților pentru autorități, acestea din urmă evidențiază în rapoartele lor dificultăți comparabile cu cele identificate în 2009:

Constrângerile în materie de resurse împiedică numeroase autorități să participe la schimburi de funcționari sau la proiecte comune.

Normele complexe care reglementează procedura de depunere a candidaturii și gestionarea ulterioară a fondurilor descurajează participarea autorităților competente la acest tip de activități. Barierele lingvistice sunt un alt factor care explică numărul relativ redus de schimburi de funcționari.

Programul de schimb de funcționari nu are flexibilitatea necesară pentru a răspunde rapid la nevoile pe termen scurt care apar în cursul anchetelor.

4.2. Cooperarea internațională

În mai 2009, Consiliul a autorizat Comisia să înceapă negocieri cu Statele Unite pentru un acord de cooperare privind asigurarea aplicării legislației în domeniul protecției consumatorilor. În cursul perioadei care face obiectul raportului, au avut loc câteva reuniuni cu Comisia Federală pentru Comerț, omologul din Statele Unite, însă negocierile au progresat cu dificultate din cauza abordărilor diferite în materie de protecție a datelor.

5. Concluzii și etape viitoare 5.1. Concluzii

Rețeaua CPC a intrat într-o fază de consolidare și de stabilizare a activităților sale. Principalele realizări din perioada care face obiectul prezentului raport sunt următoarele:

· Problemele de început din primii câțiva ani (de exemplu, probleme de conexiune sau alte probleme tehnice legate de utilizarea bazei de date) au fost rezolvate.

· Autoritățile au învățat să folosească instrumentele de cooperare instituite prin regulamentul CPC mai eficient, pe măsură ce s-au familiarizat mai mult cu instrumentul informatic și cu noile proceduri.

· Acțiunile de verificare, coordonate și monitorizate de Comisie, au devenit parte integrantă din activitățile periodice ale rețelei și au asigurat o anumită vizibilitate rețelei prin intermediul activităților mediatice aferente.

· Rețeaua examinează și planifică activitățile sale concertate în planurile de acțiune anuale în materie de asigurare a aplicării legislației.

· Cursurile de formare sunt organizate în mod mai eficient, pe baza planurilor anuale de formare și prin rețeaua de formatori naționali.

· O abordare comună față de colaborarea în cadrul rețelei se prefigurează lent prin discuții în cadrul unor ateliere, precum și prin experiența practică dobândită în cursul celor patru ani de funcționare.

· Orientările privind funcționarea, elaborate de Comisie pe baza concluziilor unui atelier care a avut loc în decembrie 2009, oferă orientări practice pentru agenții abilitați cu privire la modul în care rețeaua funcționează și modul în care ar trebui pregătite cererile de asistență reciprocă în temeiul regulamentului CPC.

Cu toate acestea, evaluarea ultimilor doi ani de funcționare arată, de asemenea, că deficiențele persistă și că rețeaua nu își valorifică încă pe deplin potențialul. Numeroase autorități utilizează rareori sau nu utilizează niciodată mecanismele de cooperare CPC și unii dintre cei mai activi participanți din primii ani și-au redus gradul de implicare, ceea ce explică parțial încetinirea relativă a activităților rețelei în materie de noi cazuri începând din 2010.

Dificultățile legate de asigurarea aplicării legislației la nivel transfrontalier, care derivă din legislații naționale divergente în materie de protecție a consumatorilor și din diferențele privind normele procedurale aplicabile în statele membre au devenit mai clare în comparație cu primii ani de funcționare a rețelei, când principala preocupare a autorităților era de a învăța cum să utilizeze sistemul. Procedurile de lungă durată, abordările privind asigurarea aplicării legislației și nivelurile de experiență diferite reprezintă alți factori care au pus la încercare disponibilitatea autorităților de a lucra prin intermediul rețelei CPC.

În unele cazuri, dificultățile cu care s-au confruntat autoritățile ar putea fi un prim indiciu conform căruia cadrul legislativ instituit prin regulamentul CPC trebuie să fie adaptat pentru a consolida asigurarea aplicării legislației la nivel transfrontalier. De asemenea, ele pot să sugereze că procedurile naționale trebuie să fie reexaminate în continuare în lumina cadrului de cooperare CPC pentru a garanta că autoritățile sunt în măsură să îndeplinească în totalitate obiectivele regulamentului.

Modificarea de ordin tehnic a anexei la regulamentului CPC, adoptată în 2011, a îmbunătățit claritatea juridică în ceea ce privește lista dispozițiilor la care se aplică mecanismele de cooperare. Până în prezent, nu există totuși dovezi suficiente pentru inițierea unui proces legislativ care ar duce la o revizuire mai substanțială a regulamentului. Evaluarea Comisiei privind perioada vizată de prezentul raport demonstrează în schimb că multe dintre dificultățile cu care se confruntă rețeaua pot fi rezolvate în cadrul juridic existent.

Prin urmare, sunt necesare mai multă experiență și mai multe informații pentru a avea o imagine mai clară asupra necesității revizuirii regulamentului și, după caz, asupra modului de efectuare a acestei revizuiri. În special, problema domeniului de aplicare al regulamentului trebuie evaluată în profunzime, inclusiv problema eventualei inserări a altor acte legislative importante în anexă. De asemenea, garantarea alocării unor resurse adecvate autorităților va rămâne o provocare majoră în anii următori, precum și un factor esențial pentru succesul rețelei.

5.2. Etape viitoare

În acest context, principala prioritate a Comisiei va fi de a colabora îndeaproape cu statele membre pentru a aborda deficiențele identificate în cadrul legislativ existent.

Comisia a identificat următoarele domenii în care ar trebui să se concentreze eforturile pe termen scurt și mediu:

· Continuarea eforturilor de consolidare a rețelei prin îmbunătățirea funcționalităților instrumentului informatic al rețelei, asigurarea acțiunilor de formare pentru agenții abilitați prin intermediul rețelei de formatori și asigurarea faptului că normele de punere în aplicare facilitează gestionarea coerentă și mai rapidă a cererilor de asistență reciprocă.

· Menținerea finanțării activităților comune pentru a încuraja în continuare schimbul de bune practici și de experiență, reevaluând în același timp actualul sistem de schimb de funcționari în lumina experienței dobândite și a observațiilor din partea autorităților naționale.

· Continuarea colaborării cu autoritățile pentru a elabora o abordare comună privind asigurarea aplicării legislației prin discuții în cadrul unor ateliere, prin activitățile comune și prin acțiunile de verificare. Rețeaua ar putea beneficia, de asemenea, de examinarea unor noi modalități de efectuare a unor activități concertate de asigurare a respectării legislației și de monitorizare a pieței, astfel cum se prevede la articolul 9 din regulament. Acest lucru a fost demonstrat prin acțiunile de verificare din 2009 și 2010, când un grup de autorități a combinat acțiunile de verificare cu alte activități de asigurare a aplicării legislației pentru maximizarea impactului. O discuție privind modalitatea de a asigura o utilizare optimă a alertelor în cadrul rețelei este, de asemenea, necesară.

· Îmbunătățirea în continuare a planificării activităților rețelei. Planurile de acțiune anuale în materie de asigurare a aplicării legislației constituie un prim pas înainte pentru identificarea domeniilor de interes comun pentru autoritățile din cadrul rețelei, dar aceste eforturi trebuie continuate. Acest fapt devine tot mai important, având în vedere că autoritățile își desfășoară activitatea într-un climat caracterizat de constrângeri privind resursele și se confruntă cu dificultăți legate de reconcilierea priorităților naționale cu cele ale CPC. Autoritățile au avut o primă discuție pe această temă la sfârșitul anului 2011 în cadrul unui atelier privind ierarhizarea activităților.

· În aceeași ordine de idei, este necesar ca rețeaua să dezvolte metode mai eficiente de identificare a priorităților legate de asigurarea aplicării legislației la nivel european, reunind informații directe din partea consumatorilor disponibile la nivel național și date care rezultă din instrumente precum Tabloul de bord al piețelor de consum, noua bază de date referitoare la reclamații sau baza de date a rețelei ECC-Net. În ceea ce privește acțiunile de verificare la nivelul UE, un grup de autorități analizează în prezent modalitățile de a ameliora identificarea amenințărilor emergente pe internet și de a garanta ulterior că acțiunile de monitorizare adecvate pot fi identificate de rețea.

· Depunerea de eforturi pentru a îmbunătăți vizibilitatea publică a rețelei CPC. Activitățile mediatice legate de acțiunile de verificare oferă o anumită vizibilitate realizărilor rețelei, dar rezultatele cooperării (în general) bilaterale în materie de asigurare a aplicării legislației rămân încă prea puțin cunoscute. Rapoartele naționale bianuale indică faptul că activitatea rețelei CPC oferă rezultate tangibile pentru consumatori, dar informațiile furnizate rămân limitate. Și în acest caz, un grup de autorități lucrează în prezent la elaborarea unei strategii de comunicare internă și externă care ar putea fi pusă în aplicare sub formă de planuri de comunicare aprobate de Comitetul CPC. Grupul a obținut deja primele rezultate concrete, sub forma unui buletin informativ care este transmis autorităților de două ori pe an.

Într-o perspectivă pe termen mai lung, Comisia continuă să evalueze cadrul de cooperare și procedurile stabilite de regulamentul CPC, cu scopul de a estima dacă unele dintre dificultățile cu care se confruntă rețeaua pot necesita un răspuns legislativ.

Constatările din prezentul raport constituie un prim pas în acest proces și au reprezentat baza pentru pregătirea mandatului unei evaluări externe pe care Comisia este pe punctul de a o lansa și ale cărei rezultate vor apărea în 2012. Un aspect care trebuie examinat în acest context este impactul domeniului de aplicare relativ amplu al anexei la regulamentul CPC asupra eficacității și a eficienței rețelei, în special în domeniile în care există alte cadre de cooperare. Rolul Comisiei în activitățile rețelei trebuie, de asemenea, să fie evaluat.

ANEXĂ

1.                Număr total de cereri de asistență reciprocă

Anul || Alerte (art. 7) || Cereri de informații (art. 6) || Cereri de măsuri executorii (art. 8) || TOTAL

2007 || 71 || 161 || 95 || 327

2008 || 100 || 122 || 170 || 392

2009 || 44 || 150 || 170 || 364

2010 || 37 || 89 || 134 || 260

TOTAL || 252 || 522 || 569 ||

2.                Cereri de asistență reciprocă per directivă încălcată (2007 – 2010)

|| Art. 6 Informații || Art. 7 Alerte || Art. 8 Măsuri executorii || TOTAL

2007 || 2008 || 2009 || 2010 || 2007 || 2008 || 2009 || 2010 || 2007 || 2008 || 2009 || 2010

Directiva 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale || 1 || 86 || 125 || 68 || 0 || 40 || 30 || 29 || 4 || 73 || 112 || 86 || 654

Directiva 84/450/CEE cu privire la publicitatea înșelătoare || 48 || 0 || 0 || 0 || 34 || 0 || 0 || 0 || 35 || 0 || 0 || 0 || 117

Directiva 2000/31/CE privind comerțul electronic || 3 || 9 || 13 || 16 || 7 || 20 || 14 || 8 || 15 || 48 || 54 || 40 || 247

Directiva 93/13/CE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii || 21 || 10 || 30 || 6 || 15 || 7 || 6 || 1 || 10 || 14 || 14 || 37 || 171

Directiva 97/7/CE privind contractele la distanță || 11 || 4 || 18 || 22 || 4 || 11 || 2 || 4 || 9 || 22 || 35 || 19 || 161

Directiva 97/55/CE de modificare a Directivei 84/450/CEE privind publicitatea înșelătoare cu scopul de a include publicitatea comparativă || 40 || 0 || 0 || 0 || 4 || 0 || 0 || 0 || 3 || 0 || 0 || 0 || 47

Directiva 94/47/CE privind dreptul de folosință pe durată limitată a bunurilor imobile || 27 || 0 || 0 || 0 || 1 || 1 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 1 || 30

Directiva 84/577/CE privind contractele negociate în afara spațiilor comerciale || 1 || 10 || 2 || 3 || 0 || 6 || 0 || 1 || 1 || 0 || 7 || 5 || 36

Directiva 2001/83/CE privind medicamentele de uz uman || 2 || 0 || 3 || 0 || 3 || 2 || 0 || 0 || 6 || 2 || 4 || 7 || 29

Directiva 1999/44/CE privind vânzarea de bunuri de consum și garanțiile conexe || 2 || 1 || 2 || 1 || 1 || 3 || 4 || 2 || 3 || 4 || 8 || 8 || 39

Regulamentul (CE) nr. 261/2004 privind refuzul la îmbarcare și anularea sau întârzierea prelungită a zborurilor || 1 || 1 || 0 || 0 || 1 || 2 || 0 || 0 || 3 || 4 || 7 || 1 || 20

Directiva 98/6/CE privind indicarea prețurilor || 0 || 0 || 1 || 2 || 0 || 1 || 0 || 0 || 2 || 3 || 5 || 1 || 15

Directiva 90/314/CE privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite || 2 || 1 || 1 || 1 || 0 || 2 || 1 || 2 || 1 || 0 || 0 || 5 || 16

Directiva 2002/65/CE privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare de consum || 0 || 0 || 1 || 0 || 1 || 3 || 0 || 0 || 1 || 0 || 2 || 1 || 9

Directiva 87/102 privind creditul de consum || 1 || 0 || 1 || 1 || 0 || 1 || 1 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 5

Directiva 89/552 privind activitățile de difuzare a programelor de televiziune || 0 || 0 || 0 || 0 || 1 || 1 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 2

3.                Cereri de asistență reciprocă per sector (2007 – 2010)

|| 2007 || 2008 || 2009 || 2010 || Total

Art. 6 || Art. 8 || Art. 7 || Art. 6 || Art. 8 || Art. 7 || Art. 6 || Art. 8 || Art. 7 || Art. 6 || Art. 8 || Art. 7

Îmbrăcăminte și încălțăminte || 1 || 0 || 0 || 0 || 5 || 0 || 1 || 3 || 1 || 2 || 0 || 1 || 14

Comunicare || 0 || 2 || 1 || 4 || 25 || 15 || 9 || 24 || 4 || 3 || 8 || 2 || 97

Educație || 1 || 0 || 0 || 0 || 2 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 3

Alimente și băuturi nealcoolice || 1 || 1 || 1 || 2 || 0 || 0 || 4 || 2 || 0 || 2 || 3 || 3 || 19

Mobilier, articole de menaj și întreținerea curentă a locuinței || 0 || 1 || 0 || 1 || 1 || 1 || 9 || 6 || 1 || 5 || 4 || 1 || 30

Sănătate || 6 || 11 || 6 || 5 || 14 || 6 || 6 || 11 || 1 || 9 || 10 || 2 || 87

Locuință, apă, electricitate, gaz și alți combustibili || 0 || 0 || 0 || 1 || 0 || 0 || 4 || 0 || 0 || 2 || 0 || 0 || 7

Diverse bunuri și servicii || 30 || 10 || 9 || 8 || 24 || 12 || 24 || 27 || 18 || 17 || 27 || 6 || 212

Fără clasificare || 10 || 9 || 4 || 59 || 39 || 35 || 37 || 23 || 5 || 11 || 9 || 6 || 247

Recreere și cultură || 35 || 13 || 4 || 15 || 13 || 17 || 23 || 33 || 7 || 26 || 39 || 9 || 234

Restaurante și hoteluri || 5 || 2 || 1 || 19 || 0 || 8 || 6 || 5 || 0 || 7 || 4 || 3 || 60

Transport || 72 || 46 || 45 || 8 || 47 || 6 || 26 || 36 || 7 || 5 || 30 || 4 || 332

TOTAL || 161 || 95 || 71 || 122 || 170 || 100 || 149 || 170 || 44 || 89 || 134 || 37 ||

4.                Număr de zile (în medie) necesare pentru închiderea unei cereri de asistență reciprocă în SCPC

|| 2008 || 2009 || 2010

Cereri de informații (art. 6) || 148 || 208 || 125

Cereri de măsuri executorii (art. 8) || 177 || 283 || 128

5.                Cereri de asistență reciprocă per metodă de vânzare (2007 – 2010)

|| 2007 || 2008 || 2009 || 2010 || Total

Art. 6 || Art. 8 || Art. 7 || Art. 6 || Art. 8 || Art. 7 || Art. 6 || Art. 8 || Art. 7 || Art. 6 || Art. 8 || Art. 7

Vânzare în afara spațiilor comerciale || 0 || 5 || 0 || 11 || 3 || 8 || 6 || 3 || 0 || 3 || 3 || 3 || 45

Catalog || 6 || 4 || 0 || 0 || 2 || 1 || 1 || 3 || 0 || 1 || 0 || 1 || 19

Vânzare din ușă în ușă (Door step selling) || 0 || 0 || 0 || 4 || 1 || 2 || 0 || 2 || 0 || 0 || 0 || 1 || 10

E-mail || 1 || 3 || 2 || 0 || 0 || 0 || 7 || 2 || 0 || 0 || 1 || 3 || 19

Contact direct cu clientul || 44 || 2 || 0 || 27 || 3 || 12 || 5 || 6 || 3 || 17 || 8 || 4 || 131

Fax || 0 || 1 || 0 || 0 || 0 || 0 || 4 || 1 || 1 || 58 || 0 || 1 || 66

Internet || 91 || 63 || 54 || 32 || 136 || 72 || 89 || 137 || 34 || 9 || 110 || 25 || 852

Poștă || 14 || 5 || 6 || 36 || 13 || 3 || 38 || 10 || 4 || 2 || 10 || 5 || 146

Ziar || 0 || 2 || 2 || 0 || 0 || 1 || 2 || 2 || 1 || 7 || 0 || 7 || 24

Necunoscută || 0 || 1 || 1 || 5 || 3 || 2 || 1 || 1 || 2 || 2 || 0 || 1 || 19

Telefon || 6 || 11 || 7 || 15 || 8 || 2 || 9 || 10 || 3 || 4 || 5 || 1 || 81

Magazin || 0 || 4 || 2 || 1 || 6 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 0 || 13

Mesaje text || 0 || 1 || 1 || 0 || 2 || 1 || 4 || 7 || 0 || 17 || 0 || 2 || 35

6.                Cereri de asistență reciprocă introduse/ primite (art. 6-7-8) de fiecare stat membru în 2007-2010

|| 2007 || 2008 || 2009 || 2010

|| introduse || primite || introduse || primite || introduse || primite || introduse || primite

Austria || 2 || 67 || 3 || 72 || 7 || 44 || 7 || 29

Belgia || 128 || 67 || 119 || 85 || 84 || 51 || 29 || 28

Bulgaria || 12 || 57 || 2 || 63 || 1 || 34 || 4 || 21

Cipru || 0 || 60 || 0 || 64 || 0 || 34 || 1 || 26

Republica Cehă || 2 || 59 || 0 || 66 || 4 || 36 || 4 || 27

Germania || 5 || 72 || 12 || 101 || 16 || 64 || 13 || 59

Danemarca || 12 || 64 || 14 || 66 || 10 || 37 || 10 || 23

Estonia || 8 || 57 || 12 || 71 || 6 || 40 || 1 || 21

Spania || 0 || 72 || 8 || 98 || 23 || 65 || 28 || 50

Finlanda || 5 || 58 || 31 || 75 || 2 || 33 || 2 || 23

Franța || 40 || 65 || 16 || 88 || 56 || 81 || 60 || 38

Grecia || 0 || 58 || 0 || 68 || 0 || 31 || 1 || 23

Ungaria || 70 || 63 || 30 || 61 || 23 || 32 || 22 || 28

Irlanda || 0 || 72 || 0 || 84 || 2 || 48 || 0 || 36

Italia || 2 || 59 || 2 || 62 || 4 || 42 || 2 || 33

Lituania || 0 || 57 || 0 || 67 || 4 || 33 || 4 || 22

Luxemburg || 0 || 62 || 0 || 70 || 1 || 39 || 2 || 27

Letonia || 4 || 63 || 11 || 66 || 6 || 36 || 6 || 24

Malta || 0 || 55 || 0 || 55 || 3 || 34 || 8 || 23

Țările de Jos || 3 || 102 || 13 || 120 || 28 || 82 || 9 || 61

Polonia || 1 || 61 || 9 || 65 || 3 || 35 || 5 || 28

Portugalia || 0 || 60 || 1 || 68 || 3 || 39 || 0 || 29

România || 0 || 53 || 0 || 53 || 1 || 35 || 0 || 25

Suedia || 7 || 65 || 33 || 79 || 12 || 44 || 6 || 30

Slovenia || 0 || 59 || 0 || 67 || 0 || 31 || 1 || 21

Slovacia || 2 || 65 || 3 || 72 || 11 || 36 || 6 || 28

Regatul Unit || 14 || 90 || 65 || 84 || 45 || 84 || 27 || 54

TOTAL || 317 || || 384 || || 355 || || 258 ||

7.                Cereri de asistență reciprocă introduse/primite de fiecare stat membru în 2007

|| Cereri de informații Art. 6 || Alerte Art. 7 || Cereri de măsuri executorii Art. 8 || TOTAL

|| introduse || primite || introduse || primite || introduse || primite || introduse || primite

Austria || 1 || 4 || 0 || 56 || 1 || 7 || 2 || 67

Belgia || 42 || 7 || 51 || 54 || 35 || 0 || 128 || 67

Bulgaria || 4 || 2 || 0 || 55 || 8 || 0 || 12 || 57

Cipru || 0 || 3 || 0 || 56 || 0 || 1 || 0 || 60

Republica Cehă || 1 || 4 || 0 || 55 || 1 || 0 || 2 || 59

Germania || 1 || 10 || 2 || 55 || 2 || 7 || 5 || 72

Danemarca || 12 || 7 || 0 || 55 || 0 || 2 || 12 || 64

Estonia || 1 || 2 || 1 || 53 || 6 || 2 || 8 || 57

Spania || 0 || 10 || 0 || 52 || 0 || 10 || 0 || 72

Finlanda || 5 || 3 || 0 || 54 || 0 || 1 || 5 || 58

Franța || 19 || 6 || 7 || 56 || 14 || 3 || 40 || 65

Grecia || 0 || 2 || 0 || 55 || 0 || 1 || 0 || 58

Ungaria || 68 || 4 || 2 || 55 || 0 || 4 || 70 || 63

Irlanda || 0 || 7 || 0 || 56 || 0 || 9 || 0 || 72

Italia || 0 || 3 || 2 || 54 || 0 || 2 || 2 || 59

Lituania || 0 || 2 || 0 || 54 || 0 || 1 || 0 || 57

Luxemburg || 0 || 4 || 0 || 56 || 0 || 2 || 0 || 62

Letonia || 0 || 5 || 1 || 54 || 3 || 4 || 4 || 63

Malta || 0 || 1 || 0 || 54 || 0 || 0 || 0 || 55

Țările de Jos || 3 || 27 || 0 || 60 || 0 || 15 || 3 || 102

Polonia || 0 || 3 || 0 || 55 || 1 || 3 || 1 || 61

Portugalia || 0 || 5 || 0 || 55 || 0 || 0 || 0 || 60

România || 0 || 3 || 0 || 49 || 0 || 1 || 0 || 53

Suedia || 3 || 6 || 0 || 54 || 4 || 5 || 7 || 65

Slovenia || 0 || 2 || 0 || 54 || 0 || 1 || 0 || 59

Slovacia || 0 || 8 || 0 || 55 || 2 || 2 || 2 || 65

Regatul Unit || 0 || 18 || 5 || 63 || 9 || 9 || 14 || 90

TOTAL || 160 || 158 || 71 || || 86 || 92 || 317 ||

8.                Cereri de asistență reciprocă introduse/primite de fiecare stat membru în 2008

|| Cereri de informații Art. 6 || Alerte Art. 7 || Cereri de măsuri executorii Art. 8 || TOTAL

|| introduse || primite || introduse || primite || introduse || primite || introduse || primite

Austria || 1 || 3 || 1 || 66 || 1 || 3 || 3 || 72

Belgia || 28 || 9 || 43 || 70 || 48 || 6 || 119 || 85

Bulgaria || 0 || 0 || 0 || 63 || 2 || 0 || 2 || 63

Cipru || 0 || 0 || 0 || 64 || 0 || 0 || 0 || 64

Republica Cehă || 0 || 2 || 0 || 63 || 0 || 1 || 0 || 66

Germania || 3 || 13 || 2 || 68 || 7 || 20 || 12 || 101

Danemarca || 0 || 1 || 1 || 64 || 13 || 1 || 14 || 66

Estonia || 10 || 0 || 0 || 64 || 2 || 7 || 12 || 71

Spania || 0 || 29 || 0 || 59 || 8 || 10 || 8 || 98

Finlanda || 0 || 1 || 20 || 74 || 11 || 0 || 31 || 75

Franța || 7 || 5 || 0 || 65 || 9 || 18 || 16 || 88

Grecia || 0 || 5 || 0 || 63 || 0 || 0 || 0 || 68

Ungaria || 6 || 3 || 4 || 55 || 20 || 3 || 30 || 61

Irlanda || 0 || 2 || 0 || 63 || 0 || 19 || 0 || 84

Italia || 1 || 3 || 1 || 51 || 0 || 8 || 2 || 62

Lituania || 0 || 1 || 0 || 63 || 0 || 3 || 0 || 67

Luxemburg || 0 || 1 || 0 || 68 || 0 || 1 || 0 || 70

Letonia || 0 || 1 || 1 || 63 || 10 || 2 || 11 || 66

Malta || 0 || 1 || 0 || 54 || 0 || 0 || 0 || 55

Țările de Jos || 2 || 24 || 4 || 59 || 7 || 37 || 13 || 120

Polonia || 2 || 1 || 0 || 63 || 7 || 1 || 9 || 65

Portugalia || 0 || 1 || 1 || 63 || 0 || 4 || 1 || 68

România || 0 || 0 || 0 || 53 || 0 || 0 || 0 || 53

Suedia || 15 || 2 || 10 || 72 || 8 || 5 || 33 || 79

Slovenia || 0 || 1 || 0 || 64 || 0 || 2 || 0 || 67

Slovacia || 0 || 4 || 0 || 63 || 3 || 5 || 3 || 72

Regatul Unit || 43 || 8 || 12 || 65 || 10 || 11 || 65 || 84

TOTAL || 118 || 121 || 100 || || 166 || 167 || 384 ||

9.                Cereri de asistență reciprocă introduse/primite de fiecare stat membru în 2009

|| Cereri de informații Art. 6 || Alerte Art. 7 || Cereri de măsuri executorii Art. 8 || TOTAL

|| introduse || primite || introduse || primite || introduse || primite || introduse || primite

Austria || 0 || 7 || 1 || 32 || 6 || 5 || 7 || 44

Belgia || 25 || 11 || 25 || 36 || 34 || 4 || 84 || 51

Bulgaria || 1 || 3 || 0 || 31 || 0 || 0 || 1 || 34

Cipru || 0 || 3 || 0 || 31 || 0 || 0 || 0 || 34

Republica Cehă || 0 || 2 || 0 || 31 || 4 || 3 || 4 || 36

Germania || 3 || 14 || 0 || 36 || 13 || 14 || 16 || 64

Danemarca || 6 || 1 || 0 || 32 || 4 || 4 || 10 || 37

Estonia || 0 || 3 || 0 || 33 || 6 || 4 || 6 || 40

Spania || 7 || 15 || 4 || 37 || 12 || 13 || 23 || 65

Finlanda || 0 || 0 || 1 || 31 || 1 || 2 || 2 || 33

Franța || 40 || 20 || 1 || 38 || 15 || 23 || 56 || 81

Grecia || 0 || 0 || 0 || 31 || 0 || 0 || 0 || 31

Ungaria || 10 || 1 || 1 || 31 || 12 || 0 || 23 || 32

Irlanda || 1 || 2 || 0 || 32 || 1 || 14 || 2 || 48

Italia || 1 || 3 || 1 || 35 || 2 || 4 || 4 || 42

Lituania || 2 || 1 || 0 || 31 || 2 || 1 || 4 || 33

Luxemburg || 0 || 4 || 0 || 31 || 1 || 4 || 1 || 39

Letonia || 0 || 3 || 1 || 31 || 5 || 2 || 6 || 36

Malta || 0 || 3 || 0 || 31 || 3 || 0 || 3 || 34

Țările de Jos || 26 || 21 || 1 || 32 || 1 || 29 || 28 || 82

Polonia || 0 || 1 || 0 || 33 || 3 || 1 || 3 || 35

Portugalia || 0 || 1 || 0 || 34 || 3 || 4 || 3 || 39

România || 0 || 0 || 0 || 31 || 1 || 4 || 1 || 35

Suedia || 4 || 4 || 0 || 35 || 8 || 5 || 12 || 44

Slovenia || 0 || 0 || 0 || 31 || 0 || 0 || 0 || 31

Slovacia || 2 || 0 || 0 || 31 || 9 || 5 || 11 || 36

Regatul Unit || 22 || 21 || 8 || 39 || 15 || 24 || 45 || 84

TOTAL || 150 || 149 || 44 || || 161 || 169 || 355 ||

10.             Cereri de asistență reciprocă introduse/primite de fiecare stat membru în 2010

|| Cereri de informații Art. 6 || Alerte Art. 7 || Cereri de măsuri executorii Art. 8 || TOTAL

|| introduse || primite || introduse || primite || introduse || primite || introduse || primite

Austria || 3 || 5 || 0 || 22 || 4 || 2 || 7 || 29

Belgia || 12 || 2 || 6 || 24 || 11 || 2 || 29 || 28

Bulgaria || 0 || 0 || 4 || 21 || 0 || 0 || 4 || 21

Cipru || 0 || 2 || 1 || 22 || 0 || 2 || 1 || 26

Republica Cehă || 2 || 0 || 1 || 22 || 1 || 5 || 4 || 27

Germania || 2 || 12 || 0 || 26 || 11 || 21 || 13 || 59

Danemarca || 0 || 0 || 0 || 23 || 10 || 0 || 10 || 23

Estonia || 0 || 0 || 0 || 21 || 1 || 0 || 1 || 21

Spania || 1 || 10 || 5 || 31 || 22 || 9 || 28 || 50

Finlanda || 1 || 0 || 1 || 21 || 0 || 2 || 2 || 23

Franța || 45 || 1 || 1 || 23 || 14 || 14 || 60 || 38

Grecia || 0 || 1 || 0 || 22 || 1 || 0 || 1 || 23

Ungaria || 9 || 2 || 3 || 21 || 10 || 5 || 22 || 28

Irlanda || 0 || 3 || 0 || 23 || 0 || 10 || 0 || 36

Italia || 1 || 1 || 0 || 26 || 1 || 6 || 2 || 33

Lituania || 1 || 0 || 0 || 21 || 3 || 1 || 4 || 22

Luxemburg || 2 || 3 || 0 || 23 || 0 || 1 || 2 || 27

Letonia || 0 || 0 || 0 || 21 || 6 || 3 || 6 || 24

Malta || 0 || 1 || 0 || 21 || 8 || 1 || 8 || 23

Țările de Jos || 1 || 16 || 2 || 24 || 6 || 21 || 9 || 61

Polonia || 0 || 0 || 0 || 23 || 5 || 5 || 5 || 28

Portugalia || 0 || 1 || 0 || 27 || 0 || 1 || 0 || 29

România || 0 || 1 || 0 || 23 || 0 || 1 || 0 || 25

Suedia || 1 || 4 || 2 || 22 || 3 || 4 || 6 || 30

Slovenia || 1 || 0 || 0 || 21 || 0 || 0 || 1 || 21

Slovacia || 1 || 4 || 0 || 23 || 5 || 1 || 6 || 28

Regatul Unit || 6 || 18 || 11 || 25 || 10 || 11 || 27 || 54

TOTAL || 89 || 87 || 37 || || 132 || 128 || 258 ||

11.             Conectare la SCPC și verificări privind utilizarea - Numărul de autorități competente (decembrie 2010)

Utilizatori ai SCPC || Autorități

În total, 750 de utilizatori activi în 30 de țări. || În total, 346 de autorități și 30 de birouri unice de legătură care au acces la SCPC. 30% dintre acestea nu au introdus niciodată o cerere de asistență reciprocă, în ciuda faptului că dispun de o parolă.

[1]               Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului („Regulamentul privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului”); JO L 364, 09.12.2004, p. 1.

[2]               COM(2009) 336 final, 2.7.2009.

[3]               Articolul 1 din regulament.

[4]               JO L 201, 31.07.2002, p. 37.

[5]               JO L 376, 27.12.2006, p. 21.

[6]               JO L 259, 4.10.2011, p. 1.

[7]               JO L 133, 22.5.2008, p. 66.

[8]               Anexa la Regulamentul CPC poate fi modificată în continuare în anii următori ca urmare a adoptării de noi texte legislative în domeniul protecției consumatorilor

[9]               Ultima publicare: Lista completă - JO C 206, 2.9.2011 și Addendum – JO 356, 6.12.2011.

[10]             JO L 59, 04.03.2011, p. 63.

[11]             JO L 57, 02.03.2011, p. 44.

[12]             Aviz al AEPD referitor la Decizia 2011/141/UE a Comisiei și la Recomandarea 2011/136/UE a Comisiei privind orientările pentru punerea în aplicare a normelor de protecție a datelor în cadrul SCPC din data de 5 mai 2011.

[13]             Decizia 2007/76/CE a Comisiei; JO L 32, 6.2.2007, p. 192.

[14]             Este de remarcat în acest context, că rețeaua abordează doar încălcările privind interesele colective ale consumatorilor în situații transfrontaliere, nu și reclamațiile individuale (articolele 1 și 3 din regulamentul CPC).

[15]             JO L 149, 11.6.2005, p. 22.

[16]             JO L 178, 17.7.2000, p. 1.

[17]             Aceasta se aplică la Regulamentul nr. 261/2004 privind drepturile pasagerilor aerieni, articolele 86-100 din Directiva 2001/83/CE privind medicamentele de uz uman și, în conformitate cu observațiile formulate în rapoartele bianuale naționale, la articolele din Directiva privind serviciile media audiovizuale.