14.3.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/66

1.1

Comitetul Economic și Social European (CESE) consideră că obiectivele subiacente noului parteneriat pentru dezvoltare UE-Pacific sunt ambițioase și de amplă respirație, dar că nu sunt destul de clare modalitățile de punere în aplicare, care par să privilegieze protecția mediului și salvarea biodiversității în regiune. Comitetul este de acord cu necesitatea înfruntării – în sinergie cu alte organizații – a impactului schimbărilor climatice, care condiționează în mod transversal toate politicile naționale și multilaterale de dezvoltare și au repercusiuni nu doar din punct de vedere economic, ci și social. De asemenea, problemele legate de impactul schimbărilor climatice ar trebui integrate în mod organic în politicile de mediu ale regiunii, astfel încât să determine comportamente și măsuri coerente.

1.2

Cu toate acestea, CESE consideră că, pentru a atinge acest obiectiv, trebuie să se ajungă la măsuri și acțiuni integrate de dezvoltare durabilă în țările respective, astfel încât să fie fructificat la maximum impactul sprijinului acordat, să fie utilizate în mod sinergic toate măsurile, implicându-i activ și pe actorii locali, pe baza unei abordări programatice pe termen mediu și lung.

1.3

CESE consideră că este important ca în comunicare să existe o referire la faptul că dezvoltarea economică a unei țări depinde în mod esențial de exercitarea deplină a drepturilor și de stabilitatea democratică. Din păcate, situația din Fiji, care rămâne în continuare într-un regim dictatorial ce îi privează pe propriii cetățeni de drepturile fundamentale, este pomenită doar în treacăt, deși ar fi meritat o luare de poziție mai hotărâtă și coerentă din partea Uniunii Europene.

1.4

Ar trebui fructificată ocazia reprezentată de definirea noului parteneriat de dezvoltare, pentru a stabili principii și condiții ce ar trebui să reprezinte orientări ale UE în raport cu toate țările beneficiare ale asistenței comunitare, pe baza deplinei aplicări a Acordului de la Cotonou. De asemenea, trebuie garantată exercitarea efectivă a democrației în toate țările, prin aplicarea deplină a drepturilor fundamentale și a drepturilor lucrătorilor și prin participarea la viața democratică.

1.5

Trebuie acordată atenție specială condiției dramatice și îngrijorătoare a femeii în toate țările din regiune, lipsite de cele mai elementare drepturi. Drepturilor femeilor și protejării acestora ar trebui să li se acorde mai multă importanță în toate aspectele legate de relațiile dintre UE și regiunea Pacificului. Nivelul ridicat al violenței de gen și nivelul scăzut al prezenței femeilor în procesul decizional și în vârful ierarhiei profesionale sunt aspecte ce preocupă CESE și îi îngrijorează pe partenerii săi și care ar trebui să joace un rol mai semnificativ în documentul Comisiei și în viitoarele activități ale acesteia.

1.6

Pentru CESE, rămâne fundamentală dezvoltarea partenerilor sociali și a societății civile în ansamblul său în această regiune, ca și în alte zone interesate de acordurile încheiate cu UE. În acest scop, este esențial să se promoveze și să se aplice instrumentele corespunzătoare, care permit atingerea acestui obiectiv. Deși este conștient de dificultățile legate de situația geografică ce limitează și relațiile bilaterale structurate, CESE consideră că este utilă în special crearea unei rețele și a unui comitet mixt la nivel teritorial, național sau – dacă se poate – la nivelul întregii regiuni. Aceste instrumente de participare ar trebui să înlesnească implicarea activă a partenerilor sociali și a societății civile în toate etapele de elaborare, punere în aplicare și monitorizare a acordurilor. Acesta ar trebui să devină un principiu efectiv. Este de dorit o inițiativă directă, care să favorizeze apariția unui adevărat CES în regiune, pentru a înlesni dialogul social și civil și pentru a îmbunătăți consolidarea capacităților tuturor actorilor locali, prevăzând finanțări specifice.

1.7

În opinia CESE, trebuie acordată prioritate atât coordonării diverselor acțiuni ale UE de către diferitele direcții ale Comisiei Europene implicate în programe și de către SEAE, cât și participării OMC în regiune. Coordonarea este esențială, în condițiile în care țările respective dispun de administrații publice de dimensiuni reduse. Această orientare poate reprezenta o oportunitate de acțiune decisivă a SEAE, în speranța că UE își va consolida acțiunea de politică externă, prin îmbunătățirea coordonării dintre statele membre.

1.8

Comunicarea Comisiei Europene evidențiază cu insistență aspectele legate de climă. Cu toate acestea, CESE constată că dezvoltarea economică este esențială pentru a face față problemelor climatice. În vederea garantării unei creșteri incluzive, durabile și integrate în favoarea dezvoltării regiunii, CESE consideră că este fundamental să se garanteze coerența dintre politicile de dezvoltare și măsurile de protecție a mediului, ca și în alte sectoare, precum comerțul, pescuitul, agricultura, securitatea alimentară, cercetarea și sprijinirea drepturilor omului și a democrației. Criteriile de alocare a ajutoarelor trebuie să se bazeze pe indicatori bine definiți și prestabiliți, inclusiv pentru monitorizarea ulterioară a programelor, prin coordonarea diverșilor donatori.

1.9

CESE este de acord cu propunerea de a distinge între țările ACP și țările de peste mări, ținând seama de diversele contexte instituționale și de dezvoltare ale fiecărei țări, pentru a optimiza posibilitățile de integrare în regiune. Se cuvine evaluată și situația teritoriilor de peste mări, care sunt mai dezvoltate decât celelalte țări și care beneficiază deja de Fondul european de dezvoltare și de asistență bilaterală. Aceste măsuri ar trebui coordonate cu programele destinate celorlalte țări din regiune. Aceste teritorii ar putea reprezenta un punct de referință important pentru diseminarea drepturilor, valorilor și bunelor practici din politicile europene concentrate pe creșterea incluzivă.

1.10

În ceea ce privește acordurile comerciale, în ciuda dificultăților actuale, ar fi oportună orientarea către un acord regional care să depășească acordurile bilaterale, ținând totuși seama de faptul că, cu excepția sectorului pescuitului, este vorba de mici entități economice din punctul de vedere al schimburilor.

1.11

De asemenea, CESE consideră că ar fi bine ca UE să urmărească cu atenție negocierile privind drepturile maritime legate de PLATOUL CONTINENTAL, care au loc în cadrul comisiei competente a ONU, în special în ceea ce privește regiunea care face obiectul prezentului aviz.

2.1

După cum se cunoaște, UE a încheiat diverse acorduri de parteneriat cu regiunea Pacificului. Acest nou parteneriat se referă la 15 țări insulare independente (1), 4 țări și teritorii de peste mări (TTPM) (2), la Forumul insulelor din Pacific (PIF) și la Australia și Noua Zeelandă, care figurează printre principalii membri ai Forumului și sunt parteneri ce împărtășesc aceleași principii. În conformitate cu strategia din 2006, UE are ca scop consolidarea rolului său în regiune, atât pentru că este al doilea donator (după Australia), cât și pentru a contribui la dezvoltarea economică și socială a întregii zone, recunoscând totodată necesitatea de a asigura deplina respectare a drepturilor și consolidarea instituțiilor democratice.

2.2

Pe baza Acordului de la Cotonou (UE-ACP), UE își propune prin comunicarea de față să își concentreze acțiunea în regiunea Pacificului pe câteva obiective fundamentale, în conformitate cu programul său pentru schimbare (3):

Recunoscută de partenerii și interlocutorii locali ca lider în combaterea schimbărilor climatice și a efectelor acestora, UE dorește să-și consolideze în mod responsabil prezența în regiune.

2.3

Cele mai multe dintre statele și teritoriile insulare reprezintă totuși o regiune restrânsă din punctul de vedere al populației, însă mare ca întindere și eterogenă, confruntată cu numeroase probleme din cauza situației geografice specifice, regiunea în ansamblu fiind fragilă și delicată, unită însă, între altele, de ecosistemul său marin, care rămâne totuși o valoare unică, ce merită atenție și trebuie apărată.

2.4

Nu este vorba de un obiectiv ușor de atins, și nu doar din motivele indicate în comunicare, ci și din cauza limitelor impuse de criza economică politicii externe a Uniunii și care ar putea afecta și viitorul acord de la Cotonou, după 2020. În schimb, așezarea geografică a acestor țări le conferă un atu strategic pentru UE, dată fiind vecinătatea lor cu state precum China și Japonia. În acest scop, ar fi foarte utilă implicarea TTPM și utilizarea lor în mai mare măsură pentru diseminarea politicilor și la punerea în aplicare a programelor și a culturii juridice a UE, ceea ce ar reprezenta beneficii reciproce de netăgăduit.

3.1

Se acordă atenție impactului schimbărilor climatice și gravelor sale repercusiuni în toată regiunea, atât din perspectiva stabilității ecosistemului (a cărui existență chiar poate fi amenințată), cât și din cea a riscului de sporire a dezechilibrelor în dezvoltarea durabilă a țărilor implicate (din punct de vedere strict economic și bugetar, dar și politic și social), cu un efect de multiplicare a riscurilor care limitează și realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM) ale ONU.

3.2

Se acordă atenție necesității unor acțiuni integrate ale diverșilor actori internaționali angajați în acordarea de asistență (atât bilaterală, cât și multilaterală), în prezent prea fragmentată și, din acest motiv, nu pe deplin eficientă. Trebuie valorificate instrumentele financiare adoptate și efectele ajutoarelor.

3.3

Este afirmată în comunicare necesitatea coordonării cu instituțiile internaționale și se face referire în special la Națiunile Unite în ceea ce privește impactul schimbărilor climatice.

3.4

Se acordă atenție cooperării regionale și necesității de a intensifica programele sectoriale și planurile de dezvoltare sprijinite de organizațiile regionale (sau chiar de a elabora altele), pentru a favoriza o abordare integrată a ajutoarelor și a gestionării acestora, pe lângă strategiile de dezvoltare a regiunii.

3.5

Este evidențiată importanța dialogului cu actorii instituționali locali, pentru a defini programele de asistență și de a partaja responsabilitățile în ceea ce privește punerea lor în aplicare.

3.6

Se acordă atenție îmbunătățirii eficienței intervențiilor, evidențiindu-se necesitatea de a prevedea, împreună cu țările beneficiare, mecanisme comune de monitorizare, gestionare și punere în aplicare a acestora. În acest sens, ar fi necesară îmbunătățirea informării specifice.

3.7

Sunt analizate modalitățile de alocare a ajutoarelor de către donatorii de fonduri multilaterali și bilaterali și se exprimă angajamentul de a adapta modalitățile de atribuire a ajutoarelor, astfel încât să se țină seama de dificultățile întâmpinate de micile administrații ale statelor și teritoriilor insulare din Pacific. Este menționată dificultatea țărilor beneficiare în a integra ajutoarele în programele naționale de dezvoltare, ceea ce presupune intervenții de îmbunătățire a consolidării capacităților instituțiilor naționale (capacity building).

3.8

Se exprimă îngrijorare pentru situațiile de încălcare a drepturilor fundamentale în Fiji, pe care Comisia dorește să le urmărească îndeaproape, însă fără a se referi în mod specific la o altă eventuală condiționare a alocării fondurilor.

4.1

În general, comunicarea Comisiei nu indică în mod clar cum înțelege UE să cerceteze și să îmbunătățească intervențiile (în afara obiectivelor pe termen scurt, importante, desigur, dar care nu sunt suficiente pentru a influența dezvoltarea durabilă a regiunii). Este vorba de o regiune specifică, vastă, cu numeroase state mici și foarte mici din punctul de vedere al populației, dar întinse geografic, țări ce au abordări și concepții diferite în ceea ce privește necesitatea măsurilor de dezvoltare durabilă pe termen lung, viziuni diferite asupra regulilor ce trebuie aplicate la nivel național și în apele teritoriale și internaționale ce delimitează granițele dintre aceste țări.

4.2

CESE consideră că este necesară o abordare integrată și pe termen lung, cu o responsabilitate partajată între toți actorii prezenți în regiune, fie că este vorba de instituții internaționale, de alte țări sau de actori locali. Propunerea de parteneriat a Comisiei va trebui să țină seama de negocierea privind revizuirea noului buget al Uniunii, de noile priorități ce vor fi indicate în Obiectivele de dezvoltare ale mileniului după 2015 și de procesul de renegociere a Acordului de la Cotonou.

4.3

În ceea ce privește obiectivele indicate, ar fi util să se țină seama mai mult de dezvoltarea integrată a regiunii Pacificului, de politicile de dezvoltare și de domeniile de intervenție. Astfel, de exemplu, agricultura și securitatea alimentară nu sunt menționate decât în contextul repercusiunilor schimbărilor climatice în regiune. Agricultura stă la baza viabilității zonelor rurale. Chiar dacă agricultura este una de subzistență – doar producția de trestie de zahăr și de ulei de palmier are o anumită pondere la export –, se pune problema gestionării resurselor naturale și a utilizării durabile a pământului și a agriculturii. Se observă că, în urma revizuirii din 2006 a politicii europene privind zahărul, unele țări interesate și-au pierdut poziția privilegiată, cu consecința pierderii de locuri de muncă.

4.4

Comunicarea își concentrează atenția în principal asupra riscurilor legate de schimbările climatice, această temă fiind vitală pentru însăși supraviețuirea anumitor țări și a ecosistemului (ridicarea nivelului apei, dispariția pădurilor, infestarea pânzelor freatice cu ape sărate, creșterea temperaturii mării etc.). În consecință, Comisia propune alocarea resurselor în principal în acest sector. Ar trebui mai degrabă dezvoltate anumite programe integrate și coerente de dezvoltare durabilă și de creștere, însoțite de angajamente clare din partea țărilor beneficiare. În acest scop, ar fi pozitivă și participarea sectorului privat, în special a IMM-urilor.

4.5

CESE consideră necesară o abordare strategică integrată a asistenței, iar comunicarea reprezintă un bun început. Trebuie încurajată cooperarea dintre diversele direcții generale ale Comisiei, în special DG DEVCO, DG MARE, DG Comerț, DG SANCO, DG RTD și SEAE. În prezent, în ciuda progreselor realizate, lucrările acestora ar trebui mai bine coordonate (4), pentru a asigura o mai mare coerență a politicilor UE.

4.6

În special sectorul pescuitului, esențial pentru toate țările din Pacific, dar și – având în vedere nivelul ridicat al exporturilor (mai ales de ton) în statele sale membre – pentru UE, ar trebui să fie luat mai mult în considerare în contextul măsurilor luate, din cauza necesității de a menține în prezent durabilitatea producției și a ecosistemului, prin evitarea supraexploatării, care ar putea compromite pescuitul în viitor. CESE salută măsurile luate de UE în domeniul combaterii pescuitului ilegal, prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN). Pe baza acestui regulament, Comisia a trimis o notificare pe adresa a două țări din regiune (Vanuatu și Fiji), cu privire la faptul că ar putea fi considerate țări terțe necooperante în combaterea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat.

4.6.1

Din aceste motive, Uniunea ar trebui să mențină regimurile preferențiale ACP, așa cum s-a întâmplat recent cu unele țări din regiune (5), chiar dacă, din punctul de vedere al UE, ar trebui să se țină seama de riscul denaturării concurenței în raport cu alți operatori din sector.

4.6.2

CESE recunoaște dificultățile obiective din acest sector și salută cele trei acorduri de parteneriat privind pescuitul (FPA) încheiate cu Kiribati, Insulele Solomon și Statele Federate ale Microneziei, dar dorește să se ajungă la un acord global cu toate țările implicate în legătură cu regulile ce trebuie aplicate în apele teritoriale și internaționale din această regiune.

4.7

În ceea ce privește coordonarea diverselor ajutoare destinate comerțului, menționată în comunicare, Comisia nu face nicio mențiune la activitățile OMC în regiune, deși șase dintre țările insulare din Pacific sunt membre ale acestei organizații și beneficiază de programe și facilități specifice.

4.8

Comerț (OMC): Fiji, Papua-Noua Guinee, Insulele Solomon, Tonga, Samoa și Vanuatu sunt țări membre ale OMC care, prin diverse acorduri de aderare, încearcă să asigure un sistem comercial stabil și integrat la nivel regional, pentru a capitaliza beneficiile și pentru a utiliza mai eficient resursele și economiile de scară.

4.8.1

OMC s-a străduit să înființeze în 2004 un birou de reprezentare la Geneva a Forumului insulelor din Pacific (Pacific Islands Forum Representative Office), obiectivul fiind de a facilita îmbunătățirea integrării sistemelor administrative și de a promova consolidarea capacităților (capacity building) în ceea ce privește comerțul și agenda multilaterală, vitale pentru aceste mici economii.

4.8.2

Cu atât mai util ar fi ca Uniunea Europeană, inclusiv pe baza Acordului de la Cotonou reînnoit, să stabilească relații strânse și structurate cu biroul de reprezentare de la Geneva și cu OMC. O abordare coordonată este esențială, cu atât mai mult cu cât administrațiile publice din numeroase astfel de țări au dimensiuni reduse. Această abordare ar permite coordonarea inițiativelor de sprijinire a acestor economii și a programelor de asistență tehnică deja operaționale, dar necoordonate la nivel multilateral. La toate acestea, se adaugă o lungă perioadă de creștere economică redusă și instabilă, cu enorme diferențe între țări – Papua-Noua Guinee și Insulele Solomon au beneficiat de o rată a creșterii mai ridicată, datorită prețului produselor de bază, în timp ce Fiji și Samoa, cu economii mai slabe, au trebuit să facă față efectelor dezastrelor naturale (6).

4.8.3

În plus, ar trebui acordată atenție specială dezvoltării IMM-urilor și creării unor servicii de asistență regională pentru IMM-uri, care ar trebui solicitate și stabilite la nivel multilateral, mulțumită resurselor și programelor existente ale OMC, FMI și Băncii Mondiale, inclusiv în ceea ce privește dezvoltarea rurală.

4.9

Pe bună dreptate, comunicarea Comisiei Europene menționează riscurile sociale induse de slaba dezvoltare economică a acestor insule, ratele de emigrare a mâinii de lucru calificate, care nu găsește locuri de muncă în propria regiune, și consecințele sociale ale schimbărilor climatice. Conform datelor Băncii Mondiale, Insulele Solomon, Vanuatu, Samoa, Kiribati, Timorul de Est și Tuvalu fac parte din grupul țărilor cel mai puțin dezvoltate (Least Developed Countries – LDC), cu rate de sărăcie ridicate. În Papua-Noua Guinee, cea mai mare dintre țările Pacificului, mai bine de 40 % din populație trăiește sub pragul sărăciei. Aceste aspecte influențează îndeplinirea ODM și necesită măsuri coordonate la nivel internațional. Comunicarea nu menționează însă lucrările diverselor agenții ale ONU care sprijină dezvoltarea economică și socială.

4.9.1

Diversele programe ale agențiilor Națiunilor Unite sunt indispensabile și ar trebui încurajate de Comisie, în măsura în care ajută la crearea acestei conștientizări necesare și la consolidarea capacităților (capacity building), în vederea absorbției și sporirii asistenței diverșilor donatori, inclusiv a UE. De asemenea, direcția este cea a unei responsabilizări sporite din partea instituțiilor și a partenerilor sociali și civili de la nivel național, încurajând crearea unor instituții democratice participative.

5.1

Insulele din Pacific sunt considerate de instituțiile financiare internaționale ca înscriindu-se între cele mai defavorizate din lume, izolate, subpopulate, cu o puternică tendință de migrare, cu niveluri modeste de instruire și formare și cu enorme lacune de competențe specifice în comerț și în activitatea economică internațională.

5.1.1

În special situația tinerilor pare foarte problematică, din cauza diverșilor factori precum izolarea geografică, limitele dezvoltării economice (economii mici, puțin integrate între ele și piețe interne limitate) sau dinamicile geografice caracterizate printr-o creștere rapidă a mâinii de lucru tinere (7). Australia a lansat un program de asistență adresat celor mai defavorizați lucrători sezonieri din țările Pacificului Este vorba de o măsură în aceeași direcție, care ar trebui promovată și orientată și către celelalte țări din regiune.

5.1.2

Condiția femeilor este dramatică și îngrijorătoare, din cauza extinderii fenomenului de exploatare și degradare și a progreselor foarte modeste în căutarea unor soluții eficiente. Femeile rămân foarte discriminate, atât din cauza participării aproape inexistente la piața oficială a muncii și la viața politică, cât și din pricina frecventelor încălcări ale drepturilor lor fundamentale, cu acte de violență persistente și răspândite în toate țările. Nu este vorba doar de o chestiune culturală, ci și de oferta de locuri de muncă, de integrare și de participare. Ar trebui menționat explicit planul de acțiune al UE privind egalitatea de gen și emanciparea femeilor în cadrul cooperării pentru dezvoltare (2010-2015), care necesită, între altele, utilizarea de indicatori preciși pentru evaluarea participării femeilor la instituțiile naționale.

5.2

Respectarea drepturilor omului și a democrației sunt condiții sine qua non ale politicii de asistență și cooperare a UE. Printre acestea se numără drepturile sindicale, recunoscute la nivel internațional pe baza celor opt convenții fundamentale ale OIM.

5.3

Și Acordul de la Cotonou recunoaște respectarea drepturilor omului și a instituțiilor democratice ca valoare fundamentală pentru crearea unei economii stabile și prospere. Din păcate, deși se referă la o strategie regională, comunicarea nu acordă destulă atenție actualelor încălcări grave ale acestor drepturi, în special în Fiji, care – după cum se știe – reprezintă a doua țară insulară din regiune ca întindere geografică și populație.

5.4

Într-adevăr, situația din Fiji este inacceptabilă: condus de o juntă militară după lovitura de stat din 2006, guvernul a lansat o campanie agresivă în 2011 pentru distrugerea mișcării sindicale și pentru a-i lipsi pe lucrătorii din Fiji de drepturile fundamentale, încălcând Convențiile 87 și 98 ale OIM, ratificate de guvern. Eliminarea libertății de exprimare, de asociere și de întrunire, tortura și relele tratamente, violența la adresa femeilor și a minorilor, suprimarea celor mai elementare drepturi ale lucrătorilor fac din Fiji un caz emblematic pentru UE, care nu mai poate fi tolerat. În ciuda aplicării articolului 96 din Acordul de la Cotonou, CESE consideră că este nevoie să se intervină mai ferm în legătură cu situația din Fiji, mai ales din perspectiva alegerilor din 2014 și a procesului de elaborare a noii constituții.

5.5

Situația din Fiji a fost discutată din nou în cadrul Consiliului de administrație al OIM din noiembrie 2012, care a adoptat o rezoluție specifică, mai ales din cauza hotărârii luate recent de guvernul din Fiji de a expulza delegația OIM, aflată în misiune prin mandatul încredințat de Consiliul de administrație (8). UE nu are altă opțiune decât de a aborda această chestiune în mod coerent cu statele sale membre, care au condamnat această situație în cadrul OIM.

5.6

Condițiile de acțiune ale societății civile în acest caz sunt dificile, aproape inexistente. Astfel, cele mai elementare drepturi ale societății civile sunt încălcate flagrant, în ciuda oricărui principiu democratic, iar CESE nu poate accepta temporizarea unei astfel de situații. Este necesar ca CESE să-și facă cunoscută poziția pe lângă celelalte instituții europene și să acționeze în consecință (9).

5.7

Trebuie intervenit cu mai multă fermitate atât direct, cât și la nivel bilateral, în stabilirea condițiile de alocare a asistenței europene, afirmând că, în ceea ce privește drepturile, statele membre ale UE au o poziție comună și conformă cu principiile fondatoare ale UE, care nu se poate negocia.

6.1

Pentru CESE, participarea societății civile organizate rămâne elementul fundamental în jurul căruia se dezvoltă diversele forme de parteneriat, în vederea realizării obiectivelor coeziunii economice și sociale. Este vorba de un rol și mai important în domeniul drepturilor și al democrației, a căror respectare este o condiție sine qua non pentru a putea beneficia de pe urma politicii de asistență și cooperare a UE.

6.2

Participarea societății civile organizate reprezintă și în această regiune un obiectiv prioritar, în ciuda unor limite obiective. Prima este reprezentată de configurația geografică specifică, de vulnerabilitatea insulelor și de dispersia populației, elemente care, în fapt, îngreunează mult exercitarea acestui drept. A doua îngrădire este legată de exercitarea democrației și de participarea activă a societății civile organizate la viața instituțiilor.

6.3

Oricum ar fi, CESE solicită să se facă tot posibilul pentru a-i asocia pe reprezentanții comunităților locale la identificarea, realizarea și monitorizarea proiectelor europene, în special a celor legate de protecția mediului, de dialogul social și civil, de dezvoltare și de apărarea drepturilor și a democrației.

6.4

CESE solicită crearea în cel mai scurt timp a unui parteneriat UE–Pacific, în cadrul căruia să fie prezentă societatea civilă organizată, astfel încât să fie abordate mai eficient toate problemele regiunii (10), și care să prevadă înființarea unui comitet ad-hoc de monitorizare a programelor, ca element fundamental al participării.

7.1

Acțiunile recomandate de UE, care pun accentul pe chestiunea riscului indus de schimbările climatice din Pacific, nu pot fi împărtășite decât în parte, dat fiind că lipsește o abordare integrată a dezvoltării durabile în regiune.

7.2

Trebuie căutată și promovată îmbunătățirea abordării coordonate dintre SEAE și diversele direcții generale ale Comisiei, pentru a identifica programele coerente și strategice care orientează resursele disponibile spre protecția mediului și a pescuitului, dar și spre programe integrate de dezvoltare durabilă și de dezvoltare rurală.

7.3

CESE împărtășește opinia că este necesar să se îmbunătățească dialogul cu instituțiile locale, dar trebuie garantată implicarea mai sistematică a societății civile, prin instituirea unei mese rotunde permanente pentru evaluarea asistenței și analizarea impactului acesteia.

7.4

CESE consideră că este necesar să se asigure continuitatea întâlnirilor între toți donatorii și țările beneficiare, pentru a asigura coordonarea programelor asupra căreia insistă Comisia. Alocarea asistenței și evaluarea eficienței acesteia sunt fundamentale. În acest context, pe lângă acțiunile preventive de informare și formare, este importantă și activitatea de monitorizare, desfășurată de un comitet mixt, care să se sprijine pe partenerii sociali și din societatea civilă.

7.5

Așa cum a fost menționat deja, ar trebui evaluate cu mai multă strictețe respectarea drepturilor fundamentale, condiția inacceptabilă a femeii în regiune, posibilitățile îngrădite de muncă pentru tineri, rolul societății civile în toate aceste țări și mai ales situația specifică din Fiji.