22.5.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 143/102

1.1

CESE salută inițiativa Comisiei, existența acestui al treilea program în actuala perioadă de criză constituind un mesaj pozitiv adresat cetățenilor europeni. Comitetul salută existența unui program dedicat special sănătății, al cărui buget, deși în continuare modest, a fost mărit;

1.2

CESE apreciază reorientarea pe un număr redus de priorități și creșterea plafonului subvențiilor pentru țările al căror venit național brut pe cap de locuitor este sub 90% din media UE (1);

1.3

CESE împărtășește convingerea că trebuie găsită o modalitate mai bună de utilizare a resurselor financiare și umane, dar atrage atenția asupra tentației de a reduce bugetele și serviciile de sănătate în perioadă de criză;

1.4

CESE consideră că, în materie de sănătate, valoarea adăugată europeană constă în încurajarea schimburilor de bune practici și a diseminării principiilor includerii sănătății în toate politicile, combaterii inegalităților din domeniul sănătății și luptei împotriva sărăciei și excluziunii sociale;

1.5

CESE insistă asupra importanței pe care prevenirea bolilor o are în menținerea stării bune de sănătate a populației: educația pentru sănătate, îmbunătățirea condițiilor de muncă, de viață și de locuit. Îmbătrânirea în condiții bune de sănătate trebuie pregătită de-a lungul întregii vieți;

1.6

CESE afirmă că, în situația în care deficitul de forță de muncă s-a generalizat în acest sector, trebuie căutate soluții comune: egalitatea profesională, reevaluarea competențelor și salariilor, recunoașterea nivelului ridicat de tehnicitate, luarea în considerare a competențelor dobândite în urma activității informale din familie, echilibrul de gen la nivelul locurilor de muncă, îmbunătățirea condițiilor de muncă și a organizării timpului de lucru, învățarea pe tot parcursul vieții, pregătirea finalului de carieră în funcție de sarcinile de natură fizică și psihologică ale personalului care oferă asistență medicală;

1.7

CESE consideră că este de preferat ca șomerii să fie pregătiți pentru aceste meserii, în loc să fie adus personal deja format în țările terțe sau în alte țări ale Uniunii, pentru a se evita pierderile de competențe în țările de origine;

1.8

CESE insistă asupra necesității de a acorda familiilor și comunității (prieteni, vecini etc.) mijloacele de a se ocupa de bolnavi și de persoanele dependente, printr-o mai bună repartizare a timpului de lucru de-a lungul vieții;

1.9

CESE încurajează schimburile de experiență în privința utilizării sistemelor de e-sănătate, atât de către profesioniști, cât și de persoanele private, și solicită definirea unor cadre europene:

1.10

CESE consideră că pe lista priorităților (combaterea consumului de tutun și de alcool, a obezității și a HIV) trebuie adăugate noi riscuri legate de:

1.11

CESE consideră că trebuie încurajată în continuare dezvoltarea de noi tehnologii în domeniul asistenței medicale, pentru a reduce volumul de muncă al personalului din acest sector, pentru a îmbunătăți calitatea îngrijirilor și a sprijinului puse la dispoziția pacienților și pentru a spori și susține mobilitatea persoanelor în vârstă.

2.1

De la lupta împotriva inegalităților sub aspectul sănătății la cea împotriva alcoolismului, de la maladia Alzheimer la cancer, trecând prin combaterea tabagismului și siguranța pacienților, avizele elaborate de doi ani încoace de Comitetul Economic și Social European pe teme de sănătate sunt numeroase (2).

2.2

Deși domeniul asistenței medicale poate avea o contribuție valoroasă la creșterea economică, sănătatea nu se poate rezuma la aceasta. Pentru a îmbunătăți viabilitatea sistemelor de sănătate care intervin atunci când boala s-a instalat deja, este nevoie mai întâi ca starea de sănătate a populației să fie menținută prin măsuri de prevenire, care vin în sprijinul sănătății publice, și ca sănătatea să fie inclusă în toate politicile. Ar fi util să se dispună de mai multe statistici privind activitățile sistemelor de asistență medicală.

2.3

Criza economică antrenează reduceri drastice ale bugetelor, lucru care pune în primejdie calitatea serviciilor publice de sănătate și accesul general la îngrijire medicală. Menținerea stării de sănătate a populației într-un context de schimbări demografice și climatice presupune alocarea unor resurse suficiente.

2.4

Menținerea sănătății presupune încă din copilărie o educație în acest sens (acordată de familie, de instituțiile de învățământ și de mass-media), o alimentație sănătoasă la toate vârstele, limitarea expunerii la produse periculoase, condiții demne de viață, condiții decente de lucru etc. Un accent special trebuie pus pe îmbătrânirea în condiții bune de sănătate, fiindcă cei mai numeroși clienți ai sistemelor de asistență medicală sunt, pe lângă nou-născuți, persoanele în vârstă. Îmbătrânirea în condiții bune de sănătate trebuie pregătită din timp.

2.5

Îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă, precum și prevenirea, sunt cele mai bune mijloace de menținere a stării de sănătate a populației și deci de diminuare a absenteismului de la locul de muncă și a costurilor de sănătate.

2.6

Cea dintâi problemă care trebuie rezolvată este sărăcia și excluziunea socială: frigul, foamea, alimentația dezechilibrată, lipsa igienei, locuința insalubră, însoțite adesea de singurătate, de lipsa serviciilor medicale preventive etc. favorizează apariția bolilor, în special a celor cronice, care se traduc într-un cost foarte ridicat pentru sistemele de protecție socială, adică pentru toți cetățenii care contribuie la finanțarea lor.

2.7

Comitetul este de acord cu obiectivul de a contribui la sisteme de sănătate inovatoare și durabile, care presupun elaborarea de instrumente și mecanisme comune pentru a face față deficitului de resurse umane și financiare. Este necesar să se investească mai multe resurse în îngrijirea la domiciliu și în îngrijirile curente, prin redirecționarea fondurilor alocate îngrijirii în spital, fapt ce va contribui la recunoașterea rolului important al familiilor în menținerea stării bune de sănătate a populației și la îmbunătățirea sustenabilității sistemului asistenței medicale.

2.8

Educația pentru sănătate începe de la cea mai fragedă vârstă și în cadrul familiei, incluzând noțiuni de igienă, de alimentație echilibrată și de comportament, dar și un mediu afectiv stabil. Dacă familia este primul loc în care se învață regulile de menținere a sănătății, tot ea este cea care se ocupă de membrii săi bolnavi, pe de o parte deoarece numeroase boli nu necesită spitalizare, persoanele rămânând la domiciliu, în familie, iar pe de altă parte fiindcă atunci când un bolnav este spitalizat, vizitele din partea familiei și a apropiaților îi aduc sprijin psihologic și material, care se adaugă celui furnizat de personalul spitalicesc. Această funcție esențială a familiei și a celor apropiați trebuie păstrată, pentru că atunci când boala afectează capacitățile cuiva, acesta are nevoie să fie încurajat și sprijinit de apropiați.

2.9

Modificările în structura familială nu rămân fără urmări asupra sănătății mentale și fizice, trebuind să se intervină preventiv, pentru a permite familiei să rămână un mediu care oferă siguranță.

2.10

Faptul că „disponibilitatea asistenței informale în mediul familial este în scădere” nu este o realitate inevitabilă. Nu de profesioniști își doresc bolnavii să fie îngrijiți în primul rând. Familia nu îi poate înlocui pe aceștia în cazul activităților care presupun o competență tehnică de specialitate. Dar bolnavii și familiile lor trebuie să poată alege atunci când este vorba de toate sarcinile pe care le presupune îngrijirea la domiciliu. De aici nevoia de a permite tuturor persoanelor active să lipsească de la serviciu, atunci când unul dintre membrii familiei are nevoie de îngrijiri.

2.11

La ora actuală, când toate sistemele de pensii trebuie revizuite, trebuie să se profite de acest lucru pentru a redistribui timpul de lucru de-a lungul întregii vieți. Dacă prelungirea duratei vieții face posibilă prelungirea perioadei de activitate, bărbații și femeile trebuie să poată solicita dreptul de a beneficia de-a lungul vieții active de concedii lungi, cu normă întreagă sau cu fracțiune de normă, finanțate ca și pensiile, pentru a se ocupa de rudele bolnave și de persoanele în vârstă dependente. Ar trebui instituită o mai mare libertate de alegere, pentru ca salariații să poată beneficia în funcție de nevoi de timpul finanțat prin munca lor, nu numai la pensie. Partenerii sociali europeni care au obținut deja în urma negocierilor dreptul la concediu parental ar putea urmări obținerea de concedii de acest tip, pe baza acordării de credite-timp, necesare pentru a răspunde nevoii de a concilia mai bine viața familială cu cea profesională.

2.12

Pentru ca familia să rămână cea dintâi legătură de solidaritate, trebuie ca ea să dispună de mijloacele corespunzătoare. Va trebui ca, încă de pe acum, la calcularea drepturilor de protecție socială și de pensie să se țină seama de timpul petrecut de anumite persoane cu îngrijirea unor rude bolnave sau dependente.

2.13

Trebuie de asemenea create servicii care să ajute persoanele dependente sub aspectul satisfacerii necesităților vieții cotidiene: ajutor la toaletă, menaj, pregătirea mesei, asistență pe timp de noapte. Acest sector al asistenței pentru familii este în plină dezvoltare, aici apărând noi locuri de muncă. În prea multe țări activitatea casnică este încă o muncă informală, nedeclarată, neprotejată și fără calificări recunoscute, efectuată adesea de lucrătoare migrante. Este esențial ca în acest domeniu (în care stereotipurile au încă un cuvânt greu de spus, gradul de tehnicitate nu este recunoscut, contractele sunt precare sau inexistente, iar salariile foarte scăzute, deși aceste locuri de muncă sunt indispensabile pentru funcționarea economiei) să se asigure egalitatea între bărbați și femei. Convenția pe care OIM tocmai a adoptat-o pe tema muncii decente pentru lucrătorii casnici ar trebui să contribuie la punerea acestui sector pe baze de moralitate și de profesionalitate, cu condiția găsirii posibilităților de finanțare, acest lucru neputând fi asigurat exclusiv de către bolnavii care necesită îngrijiri sau de familiile lor.

3.1

Programul propune difuzarea de soluții inovatoare pentru a se face față deficitului de mână de lucru. În această perioadă de șomaj extins în Europa, trebuie analizate dificultățile pe care le întâmpină recrutarea de forță de muncă în domeniul îngrijirilor medicale. Această ramură profesională, caracterizată de prezența masivă a femeilor, nu atrage un număr suficient de tineri și de bărbați: cauzele sunt recunoașterea insuficientă a calificărilor și competențelor, programul și condițiile grele de lucru, precum și salariile mici. Egalitatea profesională impune reevaluarea salariilor și o mai bună recunoaștere a competențelor tehnice, dar și accesul la formare pe tot parcursul vieții.

3.2

O inovație importantă ar consta în creșterea prezenței bărbaților în acest sector, fiind nevoie de măsuri în acest sens. Partenerii sociali ar trebui să promoveze politici care să favorizeze prezența grupurilor subreprezentate. Atunci când statutul de lucrător independent împinge personalul care acordă asistență medicală să neglijeze pauzele și să lucreze până la epuizare, trebuie tras un semnal de alarmă. Accentul trebuie pus de asemenea pe toate inovațiile tehnice, organizaționale și sociale care vor permite îmbunătățirea condițiilor de lucru și vor atenua asprimea acestora.

3.3

În domeniul asistenței medicale, care prezintă constrângeri puternice, bolnavii au nevoie de îngrijiri 24 de ore din 24 și 7 zile din 7, ceea ce impune o muncă de noapte și un program greu de împăcat cu viața de familie. Crearea unor condiții de lucru satisfăcătoare impune implicarea îndeaproape a personalului în luarea deciziilor. În cadrul dialogului social sectorial, partenerii sociali trebuie să urmărească punerea în practică a unor soluții inovatoare în privința locului de muncă, precum gestionarea individuală a timpului de lucru (self-rostering), cu sprijinul instrumentelor TIC (tehnologii ale informației și comunicațiilor).

3.4

Partenerii sociali trebuie să colaboreze cu autoritățile publice pentru a susține învățarea pe tot parcursul vieții, mobilitatea internă a posturilor și dobândirea de competențe de gestionare și organizare. Pentru a permite concilierea mai ușoară a muncii și învățării, ei trebuie să țină seama de o serie de opțiuni, printre care detașările, pregătirea la locul de muncă și învățarea online. Lărgirea posibilităților de carieră este esențială pentru menținerea personalului din sănătate.

3.5

Remedierea deficitului de mână de lucru prin favorizarea pregătirii șomerilor și printr-o salarizare adecvată pare a fi o soluție mai bună decât atragerea unor lucrători gata pregătiți din țările terțe: într-adevăr, medicii, infirmierele, kinetoterapeuții veniți din Africa, din Asia sau din America Latină vor însemna o pierdere pentru țările de origine, care au plătit pentru pregătirea lor. Partenerii sociali europeni din domeniul sănătății au elaborat un cod de conduită în privința recrutării și menținerii transfrontaliere a personalului din sectorul spitalicesc în condiții etice. Acest cod ar trebui aplicat pe o scară cât mai largă. Într-un aviz din 2007 privind sănătatea și migrația, pentru situația în care profesioniști din țările terțe vor totuși să se stabilească în Europa, Comitetul a propus crearea unui Fond de compensare, în vederea formării altor profesioniști în țările de origine (3).

3.6

Primul obiectiv al programului constă în „încurajarea cooperării europene în domeniul evaluării tehnologiei medicale (HTA) și explorarea potențialului e-sănătății și TIC pentru sănătate”. Trebuie definite cadre europene de protejare a datelor confidențiale în cazul schimburilor transfrontaliere (de exemplu, de dosare ale pacienților sau de rețete).

3.7

Al doilea obiectiv al programului constă în „creșterea accesului la expertiză medicală și informații pentru afecțiuni specifice, inclusiv dincolo de frontierele naționale și elaborarea de soluții și ghiduri comune în vederea îmbunătățirii calității asistenței medicale și siguranței pacienților în vederea sporirii accesului la asistență medicală mai bună și mai sigură pentru cetățenii UE”. Anumite site-uri internet pe teme de sănătate, destinate publicului larg, care diseminează informații medicale și contribuie la educația în spiritul sănătății, sunt foarte vizitate. În cazul afecțiunilor benigne, parcurgerea lor poate permite renunțarea la o consultație medicală. Oferind informații și asupra binefacerilor tratamentelor tradiționale sau ale celor alternative, fiind vorba despre tratamente cu plante, cure termale, masaje etc., aceste site-uri ajută la menținerea stării de sănătate. Diseminarea unei mai bune cunoașteri de sine, a nevoilor psihologice și fiziologice este utilă pentru îmbunătățirea stării de sănătate a populației și limitarea consumului în exces, atât de îngrijiri, cât și de medicamente. Se impune organizarea de schimburi și definirea unor cadre europene, în vederea garantării exactității informațiilor furnizate publicului (acreditare) și a evitării creșterii numărului celor aflați doar în căutare de profit pe seama credulității bolnavilor.

3.8

Trebuie încurajat schimbul de bune practici în ceea ce privește mecanismele aplicate într-o regiune sau alta pentru îmbunătățirea accesului la asistență medicală sau pentru menținerea pe loc sau atragerea în mediul rural sau în cartierele cele mai sărace a medicilor și a personalului de îngrijire calificat, dar și în ceea ce privește planificarea sistemelor, a politicilor de sănătate și a serviciilor destinate individului.

3.9

Cel de-al treilea obiectiv propune „identificarea, difuzarea și promovarea utilizării celor mai bune practici validate pentru măsuri de prevenire eficace din punctul de vedere al costurilor prin abordarea factorilor de risc de importanță majoră, și anume fumatul, abuzul de alcool și obezitatea, precum și HIV/SIDA”. Într-un program în care inovarea este foarte des evocată, trebuie promovate și schimburile de experiență în privința noilor factori de risc, la fel de importanți pe viitor.

3.10

Apar noi afecțiuni și noi boli cronice care vor constitui probleme grave ale secolul XXI, din cauza schimbărilor climatice, a creșterii poluării, a schimbării modului de viață (sedentarism, nenumărate ore petrecute în fața ecranului etc.) și a răspândirii a numeroși agenți chimici ale căror efecte pe termen lung asupra sănătății sunt necunoscute.

3.11

De la sfârșitul secolului XIX, când a început să fie utilizată în industrie și în construcții, și până la interzicerea ei la sfârșitul secolului XX, amianta a ucis zeci de mii de lucrători.

3.12

Agricultura utilizează pesticide și alte produse chimice a căror nocivitate pentru organism nu se manifestă decât pe termen lung. În unele studii se exprimă îngrijorarea față de rata îmbolnăvirilor de cancer în cazul agricultorilor. Produsele respective se împrăștie în aer, în apă și sunt prezente în alimente. Pentru conservarea alimentelor pe termen mai lung și pentru a le modifica gustul, industria agroalimentară utilizează și aditivi.

3.13

La toate acestea se adaugă produsele folosite pentru întreținerea curățeniei în case și la locul de muncă, precum și numeroasele produse utilizate în industrie, dar și medicamentele. Consumul excesiv de medicamente are deja ca efect creșterea rezistenței la antibiotice, cu care sunt tratate inclusiv animalelor din crescătorii și care ajung în apă. Alte produse, cum sunt gazele și funinginea se împrăștie în aer. Aceste produse alcătuiesc împreună o „supă chimică” ambientală care pare să determine, printre altele, creșterea rapidă a cazurilor de alergie și cancer. Undele electromagnetice au și ele un efect nociv.

3.14

O altă problemă care stârnește preocupare este cea a consecințelor expunerii la asemenea produse și la radiații, și a schimbărilor modului de viață asupra capacităților de reproducere ale omului. Dacă motivele scăderii natalității sunt în primul rând sociologice, nu trebuie neglijate nici dificultățile fiziologice în creștere ale multor cupluri care se decid să aibă un copil.

3.15

Printre noile riscuri, stresul la locul de muncă este unul din cauzele depresiilor care pot conduce chiar la sinucidere. Stresul la care sunt supuși șomerii și în general toți cei care se simt inutili pentru societate ar trebui și el combătut, sănătatea mentală fiind o componentă esențială a stării de sănătate populației.

3.16

Îmbătrânirea în condiții bune de sănătate trebuie pregătită de-a lungul întregii vieți. Condițiile de lucru joacă un rol determinant, speranța de viață nefiind aceeași pentru funcționarii din birouri, lucrătorii detașați sau muncitorii din agricultură. Atenuarea condițiilor grele de muncă, limitarea muncii de noapte, scăderea nivelului de stres sunt tot atâtea moduri de a pregăti procesul de îmbătrânire în condiții bune de sănătate.

3.17

Pentru o îmbătrânire în condiții bune de sănătate este absolut necesară menținerea unui sentiment de utilitate socială, a unei rețele de relații și a unei curiozități treze, continuarea unei activități, profesionale sau benevole, practicarea unor activități sportive, existența unei bune igiene de viață.

3.18

Un alt subiect, cel al sfârșitului vieții, ar merita o dezbatere la nivel european pentru că implică responsabilitatea fiecărui cetățean și concepția acestuia despre o viață demnă. Astăzi, covârșitoarea majoritate a populației își sfârșește viața în spital., Prin urmare, acestui moment trebuie să i se acorde atenția cuvenită.

3.19

Este indispensabilă dezvoltarea de servicii de îngrijire paliativă, care permit evitarea suferinței atunci când boala este incurabilă iar îngrijirile –ineficiente. Aceste servicii nu există în toate spitalele, sau nu pot fi acordate tuturor celor care au nevoie de ele.

3.20

Cel de-al patrulea obiectiv al programului este „elaborarea de abordări comune și demonstrarea valorii lor pentru o mai bună pregătire și coordonare în cazul unor urgențe din domeniul sănătății cu scopul de a proteja cetățenii de amenințările transfrontaliere la adresa sănătății”. Deoarece epidemiile nu cunosc granițe, cooperarea în acest domeniu este esențială. Ar trebui să se tragă învățăminte din măsurile adoptate pentru ca pe viitor să se evite risipa. Ar trebui să se facă distincția între măsurile de prevenire, care țin de educație și pot fi permanentizate, și cele care presupun cumpărarea de produse cu o durată de viață limitată. Schimbul de informații despre costuri și rezultate ar putea permite elaborarea unor metode adecvate obiectivelor.

JO C 18, 19.1.2011, p. 74.

JO C 339, 14.12.2010, p. 1.

JO C 255, 22.9.2010, p. 72 și 76.

JO C 128, 18.5.2010, p. 89.

JO C 228, 22.9.2009, p. 113.

JO C 318, 23.12.2009, p. 10.

JO C 306, 16.12.2009, p. 64.

JO C 317, 23.12.2009, p. 105.

JO C 218, 11.9.2009, p. 91.

JO C 175, 28.7.2009, p. 116.

JO C 77, 31.3.2009, p. 115.

JO C 224, 30.8.2008, p. 88.

JO C 77, 31.3.2009, p. 96.